ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE FINANTE, ASIGURARI, BANCI SI BURSE DE VALORI

REFERAT

POLITICI FISCALE IN UNIUNEA EUROPEANA

I.Baza legala

Toate masurile de politica fiscala se justifica prin scopul general al Tratatului de infiintare a Uniunii Europene (tratatul CE), exprimat in art 3, de a elimina intre statele membre  taxele vamale .si alte masuri cu efecte similare  si de  a asigura libera competitie in cadrul pietei comune . Articolul 99 face referire la impozitele indirecte(TVA si accize) ; alte masuri in domeniul taxelor se iau pe baza articolelor 94, 96 si 97, acestea reglementand prevenirea limitarii actiunii pe piata. Articolul 293 recomanda conventiile inter-statale pentru prevenirea dublei impuneri intre statele membre.

Impozitele de tipul celor asezate pe cifra de afaceri(TVA si accize) si pe operatiunile comerciale internationale(taxele vamale si alte taxe cu efect echivalent) prin nivelul la care sunt stabilite, prin asieta si prin modul de percepere pot distorsiona concurenta, afectand functionarea normala a pietei interne si dezvoltarea comertului cu tarile terte.

Pentru a preveni aceste efecte negative, impozitele indirecte se reglementeaza in mod unitar prin directive ale Consiliului Europei si prin regulamente(recomandari) ale Comisiei Europene. Impozitele pe venitul persoanelor fizice, pe profitul societatilor, pe avere(activul net, pe capital), sau pe castigul de capital, precum si contributiile la diferite fonduri publice de resurse financiare(securitate sociala, somaj si altele) se instituie de catre organele abilitate ale statelor membre.

II.Obiective

In ciuda introducerii pietei unice si a uniunii economice si monetare, nu se poate vorbi inca de o politica fiscala comuna reala a Uniunii Europene. Comisia Europeana a prezentat la 23 mai 2001 o strategie cuprinzatoare cu privire la viitoarea politica fiscala in Uniunea Europeana. Comisia considera ca Comunitatea trebuie sa se asigure ca politica fiscala permite atingerea unor obiective mai largi ale Uniunii Europene, cum ar fi propunerea Consiliului Europei de la Lisabona de a face din Uniunea Europeana cea mai prospera economie din lume pana in 2010.

Cresterea coordonarii in domeniul politicilor fiscale ar ajuta statele membre in atingerea acestiu obiectiv. Cu toate ca in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata si accizele se impun masuri de armonizare, coordonarea fiscala nu presupune armonizare si la nivelul celorlalte impozite. Obiectivele UE de armonizare a politicii fiscale sunt larg dezbatute si acceptate, insa adoptarea unor prevederi comune in ce priveste impozitele directe si indirecte a fost ingreunata de procedura de luare a deciziilor in domeniul fiscal, care, conform Tratatului de la Maastricht, prevede votul unanim al statelor membre.

Principalele obiective ale politicii fiscale in UE sunt :

pe termen lung, prevenirea distorsionarii competitiei pe piata unica ca urmare a diferitelor sisteme de impunere indirecta( art 93 din Tratat cu privire la TVA, accize si alte taxe)

in domeniul impunerii directe, unde cadrul legislativ se compune in mare parte din acorduri bilaterale intre statele membre, se doreste eliminarea ambiguitatilor legislative care permit evaziunea fiscala si evitarea dublei impuneri

prevenirea efectelor nedorite ale competitiei intre diferitele sisteme fiscale, cum ar fi  migrarea  firmelor intre statele membre in cautarea celui mai favorabil sistem fiscal. Cu toate ca acest lucru ar putea avea un efect pozitiv asupra limitarii politicii  impune si cheltuie  a unor guverne, poate distorsiona in acelasi timp structura taxelor. In ultimii ani proportia impunerilor asupra factorilor relativ  mobili , cum ar fi capitalul(dobanzi, dividende, impozite platite de firme) a scazut, in timp ce impunerea factorilor mai putin mobili, in special forta de munca, a crescut(impozitele si taxele sociale)

III.Situatia actuala in domeniul politicilor fiscale si bugetare

1.Politici fiscale

1.1Gradul de fiscalitate generala

In anul 1997, sistemele fiscale ale celor 15 tari membre ale Uniunii Europene asigurau redistribuirea produsului intern brut in proportie de 42.6%(cifra medie ponderata). Variatiunile, deloc neglijabile, merg de la circa o treime(Grecia 33.9, Irlanda 34.1, Spania 36.2) la mai mult sau jumatate din PIB(Suedia 54.1, Danemarca 53.1, Finlanda 47.5).

Intre tarile avand pozitii marginale- Grecia si Suedia- decalajul este de 20.2 puncte procentuale. Ponderea impozitelor directe variaza de la 9% in Grecia la 32,2% in Danemarca(media UE de 13,7%), iar impozitele indirecte, alcatuite in cea mai mare parte din TVA si accize, iau valori intre 11,1% in Spania si 19,2% in Danemarca, media in UE fiind de 13,8%.

Din analiza corelatiilor existente intre cuantumul veniturilor fiscale si cel al produsului intern brut se poate observa ca cu cat o tara este mai dezvoltata din punct de vedere economic, cu atat mai mari sunt posibilitatile acesteia de redistribuire a resurselor financiare publice pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii. Aceasta corelatie nu se respecta in toate cazurile ; statele care nu isi asuma rolul de pater familias in relatiile cu cetatenii lor, lasa o buna parte din efortul finantarii bunei functionari a invatamantului, a ocrotirii sanatatii, a dezvoltarii culturii, a asigurarii protectiei sociale, in seama beneficiarilor prestatiilor respective, a diferitelor fundatii si asezaminte fara scop lucrativ, a cultelor religioase. In asemenea cazuri, prin sistemul bugetar tranziteaza o parte mult mai mica din PIB decat atunci cand nevoile generale ale societatii ar fi satisfacute in proportie covarsitoare pe seama impozitelor, taxelor si contributiilor. De exemplu, in 1997, proportia redistribuirii PIB in unele tari puternic industrializate a fost inferioara celei realizate in Irlanda, Spania sau Grecia, situate pe ultimele locuri ale acestui proces in Uniunea Europeana: Japonia 28.8%, SUA 29.7% si Austria 29.8%.

In schimb, tari aflate in tranzitie, candidate la aderarea la Uniunea Europeana, avand un PIB/locuitor sensibil mai redus decat al tarilor comunitare cu cele mai modeste performante pe linia dezvoltarii economice, au inregistrat ponderi ale redistribuirii PIB prin impozite, taxe si contributii apropiate de media neponderata a UE(Polonia 41.2%, Ungaria 39.4%, Republica Ceha 38.6%). Pe termen lung(1965-1997), in toate tarile comunitare s-a manifestat o tendinta de crestere a gradului de fiscalitate generala. Cele mai insemnate cresteri s-au realizat in Danemarca(19.6 ppc), Spania(19), Italia(18.9), Luxemburg(18.8) si Portugalia(18.4). In perioada 1985-1997, in sase state membre s-au inregistrat reduceri ale ponderii veniturilor fiscale in PIB :

Irlanda(3.6)

Olanda(2.2)

Regatul Unit(2.1)

Luxemburg(1.2)

Belgia(0.9)

Germania(0.9)

Este important de evidentiat faptul ca reducerea gradului de fiscalitate in cele 6 state membre s-a produs ca urmare a reconsiderarii politicilor in materie de impozitare promovate de autoritatile publice, si nu ca efect al declinului productiei si al

prabusirii PIB.

1.2.Venituri fiscale medii pe un locuitor

Media neponderata a veniturilor fiscale medii pe un locuitor in Uniunea Europeana in 1996-1997 este de ordinul a 10 000$.

O analiza retrospectiva arata ca acestea au crescut de la 477.8$ in 1965 la 9803.1$ in 1997, adica de 20.5 ori. Intre 1985 si 1997, veniturile fiscale ce au revenit pe un locuitor in UE s-au multiplicat de 2.9 ori.

Venituri fiscale medii pe un locuitor

1.3.Impozite indirecte

In categoria impozitelor pe bunuri si servicii sunt cuprinse impozitele generale asupra consumului care vizeaza toate bunurile si serviciile fara exceptie, impozitele specifice care se percep numai la vanzarea anumitor bunuri si prestarea anumitor servicii, precum si taxe pentru executarea anumitor activitati.

In toate tarile comunitare, impozitele cu caracter general imbraca forma TVA, reglementata prin Directive UE. TVA detine ponderea cea mai mare in incasarile de bunuri si servicii. In anul 1997, cele mai ridicate ponderi s-au inregistrat in Danemarca(60%), Austria(66%), Franta(64%), Germania(63,7%). Cu impozite specifice(accize) sunt taxate urmatoarele grupe de produse :

uleiurile minerale(produsele petroliere)

tutunul si produsele din tutun

alcoolul si bauturile alcoolice

Accize se mai percep si la vanzarea altor produse(ceai, cafea, cacao, banane, zahar, bauturi nealcoolice, ulei de masline, energie electrica, bumbac, produse forestiere etc), a caror reglementare este data in competenta autoritatilor nationale.

Impozite percepute pentru dreptul de exercitare al anumitor activitati :

taxele de drumuri

taxele pentru vehiculele cu motor, ambarcatiuni si aeroplane

taxe pentru obtinerea permiselor de vanatoare si pescuit

taxe de licenta pentru vanzarea de bunuri alcoolice

taxe pentru detinerea si fabricarea de arme

taxe pe caini

O analiza retrospectiva arata ca ponderea TVA in PIB manifesta tendinta de crestere, in timp ce ponderea accizelor este in regres. Pe ansamblul UE, ponderea impozitelor generale in PIB a sporit de la 3,8% in 1965 la 7,3% in 1997, in timp ce ponderea accizelor s-a redus, in acelasi interval de timp, de la 6% la 4,6%.

1.3.1.TVA

TVA a fost introdusa in Comunitatea Economica Europeana in 1970 prin doua directive cu privire la tva, inlocuind diferitele taxe asupra consumului si productiei aplicate pana atunci de statele membre. Fata de aceste taxe, TVA prezenta avantajul ca permitea calculul exact al continutului fiscal al unui produs in fiecare stadiu de productie si desfacere si evita efectul cumulativ al taxelor in cascada, asigurand o neutralitate fiscala , atat pe plan intern cat si in schimburile dintre tarile membre si partile terte.

In 1987, Comisia Europeana a facut noi propuneri asupra unui sistem TVA care ar fi urmat sa fie introdus pana la stabilirea pietei unice in ianuarie 1993. Elementele cheie ale acestui sistem, care ar fi dus la constituirea unei adevarate piete unice prin metoda taxarii in tara de origine, erau :

o       armonizarea TVA prin stabilirea a doar 2 rate

o       armonizarea TVA prin stabilirea unor benzi intre care sa fluctueze ratele in statele membre

o       un mecanism de decontare pentru redistribuirea chitantelor TVA

In 1989 a devenit clar pentru Comisie ca aceste propuneri erau imposibil de pus in fapt pana in ianuarie 1993, asa ca ECOFIN a decis sa adopte un sistem tranzitoriu care sa elimine controalele la frontierele interne, urmand ca TVA sa fie impusa in continuare in tara de destinatie, in anumite circumstante bine definite(tranzactii intre platitori de TVA sau vanzari mari  la distanta  catre persoane fizice). In acelasi timp, Consiliul si-a intarit legal si politic angajamentul pe care si l-a luat in 1967 de a introduce un sistem definitiv de taxare in care bunurile si serviciile sa fie impuse in statul membru de origine, cu un nou deadline stabilit la 31 decembrie 1996.

Programul stabilit pentru 1996 diferea in doua aspecte principale de cel din 1987 :

o       propunerile din 1987 se bazau pe ideea ca impunerea trebuie sa fie la locul furnizarii, adica la locul unde se afla marfurile in momentul in care sunt vandute, si mecanismul de decontare va opera pe baza declaratiilor contribuabililor ; programul din 1996 se baza pe ideea ca taxarea trebuie sa se bazeze pe un  domiciliu fiscal  al comerciantului, pentru ca astfel sa existe un singur loc de inregistrare, iar mecanismul de redistribuire sa se bazeze pe statistici oficiale, pentru ca chitantele TVA sa se acumuleze in statul membru in care are loc consumul efectiv

o       in al doilea rand, propunerile din 1987 promovau o abordare de tip "big-bang", adica o trecere imediata la sistemul definitiv, in timp ce programul 1996 a vizat o trecere graduala la acest sistem. Primul pas era modernizarea si aplicarea mai uniforma a sistemului atunci in vigoare.

Aceasta abordare graduala s-a dovedit a fi la fel de greu de implementat ca si abordarea  big-bang . Daca activitatea unui singur agent economic este impusa intr-un singur stat membru, sistemele fiscale trebuie sa fie cat mai armonizate pentru a asigura aplicarea uniforma dorita. Deasemenea, trebuie sa se asigure si o armonizare a ratelor de TVA pentru ca taxa sa aiba un impact neutru asupra concurentei intre agentii economici. Curand a devenit clar ca un asemenea grad de armonizare nu poate fi atins din cauza diferitelor conditii impuse de politicile fiscale ale statelor membre. Prin urmare, in ce priveste programul din 1996 au fost facute foarte putine progrese.

Este clar ca sistemul actual este depasit si ca piata unica ar functiona mult mai bine cu un sistem TVA bazat pe impunerea in tara de origine, care ar fi mai usor de administrat(deci mai putin costisitor) si mai putin susceptibil de frauda fiscala. Avand insa in vedere conditiile actuale, este putin probabil ca se vor face progrese semnificative in viitorul apropiat, acesta ramanand un proiect pe termen lung al Comunitatii.

Finalizarea ultimei etape de trecere la moneda unica face si mai imperativa armonizarea in domeniul impozitelor indirecte si a TVA in special, dar pana acum nu a fost adoptata nici o actiune legislativa in domeniul accizelor si TVA relativ la introducerea EURO.

Conform Directivei a 6-a , taxa pe valoarea adaugata se aplica asupra livrarilor de bunuri, prestarilor de servicii si importurilor de bunuri.

Operatiuni impozabile

1.livrarile de bunuri-ca transfer al dreptului de a dispune de proprietate tangibila in calitate de proprietar( curentul electric, gazul, agentul termic sunt considerate proprietate tangibila). Sunt asimilate cu livrarile de bunuri preluarea de catre contribuabili a unor bunuri care fac parte din activele societatii comerciale pentru a fi utilizate in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit. Fac exceptie testerele si cadourile de mica valoare utilizate pentru activitatea economica a firmei.

2. prestarile de servicii - Pentru a preveni distorsionarea competitiei, Statele membre pot asimila acestora prestarile de servicii efectuate de contribuabili pentru folosinta proprie, in conditiile in care daca serviciul ar fi fost prestat de alt furnizor, TVA nu ar fi fost deductibila in intregime.

3.importurile de bunuri - patrunderea bunurilor pe teritoriul tarii 

Teritorialitatea- Aria de aplicare este cea stabilita prin Tratatul de infiintarea a UE(art 227), mai putin urmatoarele teritorii : insula Heligoland si teritoriul Busingen(Germania), Greenland(Danemarca), Republica Italiana Livigno si apele italiene ale lacului Lugano(Italia).

Taxe TVA in vigoare in statele membre

state membre	taxa super redusa	taxa redusa	taxa normala	taxa parking
Belgia
Danemarca
Germania
Grecia
Spania
Franta
Irlanda
Italia
Luxemburg
Tarile de Jos
Austria
Portugalia
Finlanda
Suedia
Marea Britanie

Directiva a 6-a (art 12.3(a)) precizeaza ca rata standard va fi fixata de fiecare stat membru ca un procent din valoarea bunurilor vandute sau serviciilor prestate si va fi aceeasi pentru prestari de servicii si vanzare de bunuri. De la 1 ianuarie 2001 si pana la 31 decembrie 2005 acest procent nu va putea fi mai mic de 15%.

Evaziunea fiscala in domeniul TVA-In 1998, Comisia Europeana a adoptat o decizie cu privire la discrepantele intre valorile TVA care ar fi trebuit teoretic inregistrate si valorile inregistrate.

Valoarea evaziunii TVA este calculata pe baza (1)valorii teoretice TVA si a (2) discrepantelor intre valorile teoretice si valorile inregistrate in fapt.

Valorile teoretice TVA sunt valorile TVA care ar fi fost colectate daca toate unitatile platitoare de TVA ar fi efectuat platile conform legii ; aceasta se calculeaza conform legislatiei in vigoare, cu datele disponibile la nivel micro.

Discrepantele inregistrate se calculeaza luand in considerare evaziunea fara complicitatea clientului(cazurile in care clientul plateste TVA furnizorului, dar acesta nu o declara autoritatilor) si evaziunea cu complicitatea clientului(clientul nu plateste TVA furnizorului).

Pentru a intelege sistemul actual de TVA, consideram urmatoarea situatie:

O societate comerciala cu sediul in Spania, in afara livrarilor de bunuri pe piata spaniola, are drept client o societate comerciala C din Portugalia si se aprovizioneaza de la un furnizor F din Italia. In acelasi timp, intreprinderea incearca sa infiinteze o noua sucursala in Grecia si trimite acolo un angajat care plateste, ca orice alt consumator din Grecia, bunuri si servicii necesare deplasarii, al caror pret include TVA.

In sistemul actual de TVA, societatea A trebuie sa se asigure ca societatea C este inregistrata ca platitor de TVA, dupa care ii vinde lui C produsele fara TVA; A depune apoi o declaratie autoritatilor spaniole prin care mentioneaza acest lucru si prin care face dovada ca marfurile au parasit efectiv teritoriul spaniol. A cumpara materiile prime de la F fara TVA, dar trebuie in acelasi timp sa declare si sa deduca TVA la nivelul ratelor aplicate in Spania.(C va face la fel pentru cumparaturile sale de la A). TVA care a fost platita de angajatul firmei A in Grecia nu vor putea fi deduse pe baza declaratiei sale de TVA in Spania, ci va face obiectul unei cereri de rambursare in Grecia, dupa prevederile Directivei a 8-a.

In sistemul prevazut de programul din 1996, care va fi aplicat pe termen lung, fiecare comerciant va aplica TVA pe plan local la nivelul ratelor in vigoare in respectivul stat membru, si va deduce TVA platita peste tot in UE pe declaratia sa normala de TVA.

1.4.Impozitele directe

In toate cele 15 tari comunitare, ponderea impozitelor directe in total venituri fiscale este precumpanitoare, cele mai mari ponderi inregistrand Suedia(77,5%), Italia(74,1%), Belgia(73,3%) si Olanda(71,5%), iar cele mai mici Portugalia(57,3%), Irlanda(60,3%) si Grecia(59%). Pe feluri de impozite, de la o tara la alta apar disparitati deloc neglijabile :

Raportul in care se imparte povara impozitelor directe intre persoanele fizice si juridice prezinta mari variatii intre statele membre, cele mai mari valori inregistrandu-se in Danemarca(6,4%din PIB platite de persoanele fizice la 1%PIB platit de persoanele juridice), Finlanda(4,3/1), Spania(3,5/1), Suedia(4,1/1), iar cele mai mici in Luxemburg(1,1/1) si Grecia(1,1/1). Doar in Olanda persoanele fizice au avut o contributie mai mica decat persoanele juridice(0,6/1).

Impozitele pe venit si cele pe profit in vigoare in tarile comunitare au asiete apropiate ca conceptie, dar niveluri diferite. Impozitul pe venit este datorat de persoanele fizice ;este conceput ca un impozit pe venitul global, provenit din surse interne si nu arareori si din surse externe. Veniturile exceptate de la impunere(datorita provenientei sau modicitatii lor), natura cheltuielilor deductibile din profitul brut, scazamintele din veniturile impozabile si nivelul cotelor de impunere difera de la o tara la alta, in functie de politica promovata de autoritatile publice. Impozitul pe profit este datorat de societati(persoane juridice) si se calculeaza asupra totalitatii profitului realizat potrivit reglementarilor nationale. Si in acest caz, regimul impunerilor, al cheltuielilor deductibile, al reducerilor si scutirilor, numarul si nivelul cotelor, precum si sanctiunile aplicate in caz de incalcare a prevederilor legale de catre contribuabili difera de la o tara la alta.

Alaturi de cele doua impozite mentionate, se mai percepe si un impozit pe castigul din capital, a carui reglementare este tot de competenta autoritatilor nationale. Impozitele pe avere, pe proprietate sau pe patrimoniu se refera la impozitele periodice pe proprietatea imobiliara, care vizeaza terenurile construite sau cele virane, cladiri de locuit sau cu alta destinatie ; impozitele pe activul net al intreprinderilor, impozitele pe mutatiile patrimoniale si plusvaloarea imobiliara etc. Impozitele si taxele pe proprietate prezinta doua aspecte :

nu se calculeaza, de regula, la valoarea bunurilor care fac obiectul impunerii, ci la valori inferioare acesteia, stabilite dupa anumite criterii(norme) si care se revizuiesc periodic

alimenteaza, integral sau partial, bugetele regionale (provinciale) si pe cele locale

Luand in considerare totalul obligatiilor cu titlu de impozit pe profit, contributii la securitatea sociala si impozit pe salarii sau forta de munca, datorate in unele tari de intreprinzatori, se observa ca tarile cu o pondere a acestor trei impozite in PIB sub media comunitara( de 8,1%) vor prezenta o mai mare atractivitate din punct de vedere fiscal pentru investitiile straine directe. Aceste tari sunt Danemarca(4,1%), Spania(4,5%), Irlanda(5,1%) si Finlanda(5,8%). La polul opus se afla Olanda, Luxemburg, Austria si Franta.

Pentru Uniunea Europeana exista doua solutii :

una care admite concurenta fiscala intre statele membre ca un rau necesar(sau chiar ca un stimulent al competitiei intre factorii de productie)

armonizarea fiscala intracomunitara

Cea de-a doua solutie presupune nu numai stabilirea unor standarde fiscale europene, la care sa se alinieze toate statele membre, dar si asumarea unor prerogative la nivel comunitar in materie de cheltuieli publice, respectiv trecerea unor componente importante ale politicii bugetare din competenta statelor in aceea a autoritatilor supranationale(  Uniune Bugetara ).

In ce priveste dubla impunere juridica internationala, intrucat aceasta franeaza dezvoltarea schimburilor comerciale dintre state, este imperios necesara evitarea impunerii repetate a veniturilor si averii contribuabililor de catre doua state diferite. Acest lucru se realizeaza prin adaptarea legislatiei nationale la o asemena exigenta, prin incheierea de conventii fiscale bi sau multilaterale sau prin intelegeri intervenite intre state de acordare de asistenta in identificarea materiei impozabile situate pe teritoriul celuilalt stat contractant.

1.5.Programe si masuri fiscale

In aprilie 1996 Consiliul Ministrilor de Finante ai statelor membre(ECOFIN) a pus bazele unui grup la nivel inalt pe probleme de politica fiscala, prezidat de Mario Monti. Concluziile initiale ale acestui grup au fost prezentate in octombrie 1996, intr-un raport cu privire la dezvoltarea sistemului fiscal (Taxation in the European Union: Report on the Development of Tax Systems). Noua strategie fiscala europeana(asa numitul  pachet Monti ) a fost publicata de catre Comisie in octombrie 1977('Towards Tax Co-ordination in the European Union: a package to tackle harmful tax competition') si avea ca principale obiective reducerea distorsiunilor pe piata unica, prevenirea evaziunii fiscale excesive si inversarea tendintei actuale a sistemelor fiscale de crestere a impunerii fortei de munca. Pachetul Monti continea :

o       masuri destinate sa elimine distorsiunile create de impunerea veniturilor din investitii de capital - dobanzi, prime de asigurari- ; pentru o impunere efectiva a veniturilor obtinute intr-un stat membru de indivizi rezidenti in alt stat membru, au fost propuse 2 modalitati : fie impunerea unei taxe in statul de provenienta a veniturilor, fie aducerea la cunostinta a tuturor statelor membre a veniturilor obtinute in acel stat membru

o       masuri destinate sa elimine stopajul la sursa asupra platilor interstatale de dobanzi si redevente intre companii

o       un cod de conduita in domeniul fiscalitatii intreprinderilor, aprobat de Parlamentul si Consiliul European si care este in vigoare ; aderarea la acest cod este monitorizata de un corp numit de ministrii de finante ai statelor membre, asa-numitul  Primarolo Grup .

In acelasi timp, au existat actiuni paralele cu cele ale Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica in domeniul paradisurilor fiscale, multe dintre paradisurile fiscale stabilite de Comitetul OCDE pe probleme fiscale fiind fie teritorii dependente ale statelor membre UE(Gibraltar, Isle of Man, Insulele Chanel - Marea Britanie ; Aruba si Antilele Olandeze - Olanda), fie sunt legate in alt mod de UE-(principatele Liechtenstein, Monaco, Andorra).

In 1998 s-a deschis programul "Fiscalis"[1], pe perioada 1 ianuarie 1998-31 decembrie 2002. Acest program, cu un buget initial de 40 milioane ECU, este deschis atat statelor membre, cat si tarilor in curs de aderare, intre care si tara noastra. Acest program cuprinde seminarii, schimburi de experienta pentru oficiali si functionari din administratia publica, membri ai Comisiei Europene, experti in domeniul impozitelor indirecte avand ca principal obiectiv mai buna intelegere si armonizarea legislatiei comunitare in domeniul impozitelor indirecte. Statele membre vor depune pana la 30 iunie 2003 un raport cu privire la implementarea programului Fiscalis.

Crearea unei piete comune functionale, care sa favorizeze dezvoltarea relatiilor comerciale intracomunitare, progresul social economic si prosperitatea in toate tarile membre, a facut posibila si necesara adoptarea la nivel comunitar a unor reglementari menite sa favorizeze libera concurenta, sa asigure circulatia bunurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor, sa inlature obstacolele care stanjeneau cooperarea economica intre tarile membre. In acest context Consiliul European a adoptat o multime de directive in materie fiscala, in special vizand impozitele asupra bunurilor si serviciilor. Alaturi de reglementarile comunitare, au fost adoptate acte normative in domeniile impozitelor si taxelor aflate in competenta autoritatilor nationale. Intrucat tarile membre au niveluri de dezvoltare economica diferite si promoveaza politici fiscale diferite, s-a ajuns ca structurile si nivelurile sistemelor fiscale ale acestor tari sa prezinte particularitati deloc neglijabile.

2.Politica bugetara

Bugetul Comunitatii Europene este guvernat de o serie de principii bazate in cea mai mare parte pe diferitele proceduri bugetare ale statelor membre. Aceste principii sunt : principiul unitatii, universalitatii, anualitatii, echilibrului si specificitatii.

Principiul unitatii - toate veniturile si cheltuielile trebuie incorporate intr-un singur buget pentru a asigura monitorizarea efectiva a resurselor Comunitatii. Initial Comunitatea Europeana a Carbunilor si Otelului, Zona Economica Europeana si Euratom aveau bugete separate, dar dupa Actul de Unificare din 1965 au ramas doar doua instrumente bugetare : bugetul general si bugetul operational al CECO(care va fi desfiintat in 2002). Exceptie de la acest principiu fac corpurile descentralizate ale UE, care au bugete proprii.

Principiul universalitatii -veniturile nu sunt individualizate si sunt sursa tuturor cheltuielilor, cu alte cuvinte este interzisa efectuarea de plati direct din veniturile incasate. Exceptie fac contributiile tarilor din Zona Economica Europeana pentru anumite proiecte sau cercetari. Deasemenea, nu se permit transferuri intre capitolele de venituri si cheltuieli.

Principiile anualitatii, echilibrului si specificitatii au continutul pe care li-l confera si in legislatia noastra Legea 72/1996(MO 152/17.07.1996).

Procedura anuala de adoptare a bugetului cuprinde urmatoarele etape :

IV.Implicatiile monedei unice asupra politicilor fiscale ale statelor membre

Adoptarea monedei unice si crearea zonei EURO au urmarit intarirea capacitatii concurentiale a tarilor membre ale Uniunii Europene luate in mod individual si a Comunitatii privite in ansamblu. Folosirea propriilor monede in relatiile internationale putea sa avantajeze unele tari si sa dezavantajeze pe altele, in masura in care investitiile straine directe de capital se efectueaza in moneda tarii beneficiare. Din momentul in care tarile comunitare opereaza cu o singura moneda, investitiile straine directe nu mai sunt influentate de factorul monetar, toate tarile beneficiare fiind puse pe picior de egalitate.

Dupa generalizarea monedei unice raman de aplatizat distorsiunile induse de factorul fiscal in relatiile dintre tarile membre, ca si dintre acestea si tarile extracomunitare exportatoare de capital(SUA, Japonia, Canada).

Articolul 104 din Tratatul de la Maastricht se refera la tarile din zona EURO. Introducerea EURO inseamna, prin definitie, o politica monetara unica, insa politicile fiscale vor ramane responsabilitatea statelor membre. Ele vor converge catre obiective si obligatii comune, cerute de tratat, in forma lui finala de la Maastricht. Diferentele de politica fiscala in zona EURO vor fi posibile si totodata vizibile, pentru ca statele membre vor fi libere sa isi adapteze aceste politici nevoilor proprii, atat timp cat vor ramane sustenabile si nu vor pune in pericol functionarea zonei EURO. Principalul pericol il reprezinta bugetele excesiv deficitare, acest lucru fiind interzis atat prin Tratatul de la Maastricht, cat si prin Pactul de stabilitate si Crestere Economica (Stability and Growth Pact). Pragul maxim stabilit de tratat pentru deficitul bugetar este de 3% PIB. In conditiile in care nu exista circumstante exceptionale(dezastre naturale sau conjuncturi economice ce duc la scaderea PIB cu mai mult de 3%) si deficitul bugetar al unei tari este considerat excesiv, Consiliul European va emite o recomandare, urmata de un termen de maximum 4 luni in care statul respectiv trebuie sa intreprinda masuri de corectare a deficitului excesiv. Finalmente, daca Consiliul considera ca masurile intreprinse nu au efecte concrete, va impune sanctiuni in termen de 10 luni de la constatarea depasirii pragului de 3%. Sanctiunile vor include constituirea unui deposit nepurtator de dobanda cu o limita maxima de 5%PIB anual si, aditional, sanctiuni non-pecuniare prevazute de Tratat. De regula, acest deposit este preluat la bugetul UE daca situatia bugetului nu se inbunatateste in termen de 2 ani.

Restrictiile impuse statelor membre s-au dovedit a avea succes, intrucat nici unul din statele membre nu a inregistrat deficit bugetar mai mare de 3%PIB :

(lanivelul anului 1999 ; tarile din afara zonei EURO in italice)

Un studiu publicat in martie 2001 de catre trei profesori de la universitatile din Bonn si Glasgow[2] a demonstrat ca masurile fiscale promovate prin Pactul de Stabilitate si Crestere Economica vor avea un mai mare impact in faza finala a trecerii la moneda unica pentru tarile mici din UE(tari cu PIB intre 2-8% din PIB UE), fata de statele mari. Intre 1996 si 1999, statele mici au inregistrat scaderi mai mari ale datoriei publice decat statele mari :

(modificari procentuale ale datoriei publice)

V. Efectele atentatelor de la 11 septembrie asupra politicilor bugetare ale statelor membre

Pentru state, politica de asteptare este cea care prevaleaza, nestiindu-se daca economia Europei doar va incetini sau va cunoaste o recesiune. La nivel bugetar, nu s-a intreprins nimic cu caracter urgent, caci se estimeaza ca deja s-a actionat : reducerile de impozite decise inaintea atentatelor pica in cele din urma la momentul oportun pentru a contracara incetinirea. Dar, intrucat cele trei mari tari europene- Franta, Germania, Italia-, au in continuare un deficit bugetar, nu mai exista nici o marja de manevra considerabila pentru o relansare bugetara. Cand a fost nevoit sa finanteze noi masuri de securitate si de aparare dupa comiterea atentatelor, guvernul german a majorat taxele pentru asigurari si pentru tigari, semn ca reducerea impozitelor nu mai avea o prioritate absoluta.

ECOFIN a lansat un apel la respectarea Pactului de Stabilitate si Crestere Economica, dar nu a transat dezbaterea asupra modalitatii in care acest Pact urmeaza sa fie respectat Problema care se pune este de a sti daca tarile care nu ajuns inca la un echilibru bugetar vor putea sa nu compenseze declinul incasarilor prin noi amputari bugetare. La cererea Parisului si Berlinului indeosebi, nu a fost reafirmat obiectivul atingerii echilibrului bugetar in 2003-2004, semn ca nu exista un acord in Europa. Adevarata dezbatere se refera la bugetele pe 2002, in curs de elaborare sau de adoptare. Discursurile si intentiile variaza de la o capitala sau alta, in functie de situatiile bugetare si situatiile elctorale.

Ritmul cresterii economice in Europa s-a incetinit, ajungand la 2,1% in Franta si Germania. In contextual acestei conjuncturi economice nefavorabile, europenii vor fi obligati sa regandeasca politica bugetara, atat la nivel national, cat si european.

Cuprins

I.Baza legala

II.Obiective

III.Situatia actuala in domeniul politicilor fiscale si bugetare

1.Politici fiscale

1.1Gradul de fiscalitate generala

1.2.Venituri fiscale medii pe un locuitor

1.3.Impozite indirecte

1.3.1.TVA

1.4.Impozitele directe

1.5.Programe si masuri fiscale

2.Politica bugetara

IV.Implicatiile monedei unice asupra politicilor fiscale ale statelor membre

V. Efectele atentatelor de la 11 septembrie asupra politicilor bugetare ale statelor membre

Bibliografie

Iulian Vacarel,  Politici fiscale si bugetare in Romania 1990-2000 , editura Expert, Bucuresti 2001, pag 454-456

 La politique fiscale dans l'Union Europenne , Luxemburg, Biroul de publicatii oficiale al UE, 2000

Ziarul  Adevarul Economic  nr 46(502) din 14-20 noiembrie 2001-12-02, p 14-19, 35

Comunicarea Comisiei Europene COM2000(348)final, 07/06/2000,  A strategy to improve the operation of the VAT system within the context of the internal market

*

http ://europa.eu.int/eur-lex/en/index.html