Locul si rolul fluxurilor de trezorerie

Locul si rolul fluxurilor de trezorerie

Fluxurile de trezorerie si bugetele de trezorerie

Intr-o abordare sintetica, se poate spune ca trezoreria evidentiaza rezultatul intregii activitati a intreprinderii si modul de respectare a cerintelor echilibrilui financiar.

In teoria echilibrului financiar al intreprinderii, trezoreria a fost definita drept "surplusul resurselor de finantare ce se degaja din intreaga activitate economica, respectiv diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment (metoda "resurse-necesare')" . Aceasta acceptiune are caracter mai mult teoretic, fiind putin operationala pentru gestiunea eficienta a trezoreriei. Acest inconvenient poate fi inlaturat prin recurgerea la o definire in termeni de active si pasive de trezorerie.

Astfel:

TREZORERIA = ACTIVE DE TREZORERIE - PASIVE DE TREZORERIE

TREZORERIA = LICHIDITATI + ACTIVE FINANCIARE - (SOLDUL CREDITOR AL CONTULUI CURENT + CREDITE DE TREZORERIE + CREDTE DE SCONT)

In asigurarea echilibrului financiar la nivelul agentilor economici, un rol imporant il are previziunea fluxurilor de trezorerie, care se refera la elaborarea unor instrumente de plan de tipul bugetelor de trezorerie si a tablourilor intocmite pentru perioade scurte (de obicei, un an). Previzionarea necesarului de finantare este necesara pentru asigurarea investitiilor intreprinderii, atat a celor de natura imobilizarilor, cat si a celor corespunzatoare ciclului de exploatare.

Prin intermediul previziunilor de trezorerie:

se reflecta, in mod sintetic, ansamblul fluxurilor financiare de incasari si plati pentu o perioada determinata;

se ofera posibilitatea de a se cunoaste anticipat niveiul valorilor de trezorerie sau al necesarului de trezorerie.

Atat conducerile unitatilor, cat si potentialii investitori sau creditori sunt interesati de fluxurile viitoare de lichiditati, de aceea felul in care diversele alternative de finantare si de crestere a activitatii vor afecta fluxurile viitoare ale intreprinderilor nu trebuie ignorat.

O buna gestionare a lichiditatilor presupune cunostinte precise asupra eventualelor dezechilibre (suma, data si locul producerii), precum si ameliorarea acestora prin exploatarea unor documente de sinteza previzionale, intre care:

(a)      planuri si bugete de trezorerie;

(b)     tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie.

In economiile occidentale, gestiunea trezoreriei are urmatoarele obiective:

asigurarea disponibilitatilor de finantare (cresterea capitalului, credite pe termen lung, mediu si scurt) la cel mai mic cost real al acestora;

cresterea operativitatii incasarii creantelor intreprinderii fara a afecta politica fata de clienti;

esalonarea echilibrata a scadentelor obligatiilor de plata ale intreprinderii;

asigurarea trezoreriei la nivel zero (sold 0) in scopul evitarii costurilor de finantare sau al celor de oportunitate;

plasarea excedentului de trezorerie, cat mai rentabil, cat mai putin riscant si cu cea mai buna lichiditate.

Bugetul de trezorerie

Previziunile fluxurilor de incasari si de plati si intocmirea bugetului de trezorerie nu reprezinta o activitate independenta, desfasurata individual, ci se incadreaza in procesul complex al gestiunii bugetare dintr-o unitate economica.

Gestiunea bugetara transforma deciziile luate in programe de actiune concreta, prin intermediul bugetelor, fiind in acelasi timp un sistem de gestiune previzionala pe un anumit termen. La randul lor, bugetele sunt repartizate corespunzator principalelor functii din intreprindere si sunt ierarhizate astfel incat sunt dependente unele de altele, conform unor criterii si intr-o ordine clara. Spre exemplu, bugetul vanzarilor determina structura bugetului de cheltuieli comerciale si a bugetului productiei, iar acesta din urma influenteaza bugetul aprovizionarilor si al centrelor de productie.

Bugetul de trezorerie urmareste asigurarea permanenta a capacitatii de plata a intreprinderii, prin sincronizarea incasarilor cu platile ce rezulta din celelalte bugete, si permite intocmirea altor documente de sinteza previzionale (bilant si cont de rezultate previzionale). Nerealizarea acestui obiectiv in conditii acceptabile, determina modificari in ansamblul bugetelor anuale, in ritmul investitiilor, politica creditelor-clienti, etc. Bugetul de trezorerie joaca un rol esential in cadrul gestiunii financiare, deoarece, prin intermediul sau[2]:

se stabilesc si se urmaresc nevoile de mijloace banesti pentru realizarea sarcinilor de exploatare viitoare;

se realizeaza echilibrul intre lichiditatile din activ si exigibilitatea datoriilor, obtinandu-se informatii asupra conditiilor de mentinere a solvabilitatii firmei;

se determina nivelul creditelor pe termen scurt ce vor fi utilizate, costul acestora, si posibilitatile de plasament pe termen scurt.

Fluxurile de incasari si plati pot fi grupate in patru mari categorii:

(a)     fluxuri de exploatare

(b)     fluxuri de trezorerie in afara exploatarii Aici sunt incluse si fluxurile anuale de "repartizare" a profitului intreprinderii intre participantii directi la viata economica a acesteia: stat (impozit pe profit), salariati (participarea la profit) si actionari sau asociati (dividende);

(c)     fluxuri pur financiare legate de operatiile intreprinderii pe termen lung si aportul actionarilor sau asociatilor la cresterea capitalului social; 

(d)     fluxuri de investire si dezinvestire, ce cuprind incasarile obtinute din vanzarea activelor imobilizate si platile pentru achizitionarea activelor fixe sau pentru cumpararea titlurilor financiare.

Clasificarea bugetelor de trezorerie se realizeaza in functie de doua criterii importante, si anume:

In functie de datele disponibile si de interesele gestiunii financiare, regasim:

Bugete lunare

Bugete trimestriale

Bugete semestriale

Bugete anuale

In functie de modalitatea de Iuare in calcul a incasarilor si pIatilor, se poate delimita:

bugeult brut de trezorerie, cuprinzand toate incasarile si platile perioadei;

bugetul net de trezorerie, obtinut prin ajustarea profitului net cu veniturile si cheltuielile ce nu antreneaza incasari sau plati.

Referitor la previziunea fluxurilor de trezorerie, aceasta este caracterizata prin urmatoarele elemente:

. orizontul previziunii ( perioada la care se refera; de ex. un an);

. pasul previziunii ( intervalele de timp in care este detaliat orizontul);

natura soldurilor prevazute.

Daca ne referim la orizontul de previziune al trezoreriei, acesta difera, in functie de scadentele incasarilor si platilor intreprinderii, cat si de interesele acesteia. "Astfel, daca incasarile si platile sunt trimestriale, si intreprinderea urmareste soldul anual al trezoreriei, periodicitatea bugetului poate fi un an. Daca scadenta incasarilor si platilor este lunara si intreprinderea urmareste optimizarea structurii de finantare pe termen scurt, orizontul de previziune poate fi de cateva luni. In fine, cel mai frecvent, orizontul de timp este de ordinul zilelor pana la o luna, intocmindu-se, in acest caz, graficul zilnic al incasarilor si platilor cu scadente semidecadale, decadale si chenzinale."

Din punct de vedere conceptual, bugetul este privit ca pe un tablou compativ si

previzional al incasarilor si platilor unei unitati economice pentru o perioada data, al carui scop este depistarea eventualelor momente critice si luarea de masuri corespunzatoare (amanarea platilor si accelerarea incasarilor, sau apelarea la un imprumut pe termen scurt). Astfel, se va asigura o gestiune eficienta a trezoreriei intreprinderii, prin acoperirea deficitelor din surse interne sau externe, respectiv reinvestirea surplusurilor de trezorerie. De obicei bugetele se elaboreaza anual, cu defalcare pe luni.

In opinia profesorului Iuliana Tugui, "bugetul de trezorerie este o situatie previzionala intocmita, in general, lunar, privind incasarile si platile unei unitati, o anticipare a echilibrelor intre nevoile de resurse pentru exploatare si resursele proprii si imprumutate" [4]. Acest echilibru are in vedere atat cuantumul fluxurilor, cat si periodicitatea sau ritmul in care vor avea loc. "Astfel, bugetele anuale de investitii, bugetele operatiunilor financiare si ale celor de exploatare stau la baza intocmirii bugetelor de trezorerie pentru diferite perioade, influentand incasarile, platile si soldul lor. La randul lor, aceste instrumente de previziune a trezoreriei isi aduc contributia la realizarea celorlalte activitati ale intreprinderii prin asigurarea in timp a fondurilor necesare" .

Intocmirea bugetului de trezorerie

Intocmirea bugetului de trezorerie se realizeaza la finalul procesului de elaborare a bugetului general al intreprinderii.Trezoreria se va stabili pornind de la previziunile celorlalte bugete: al vanzarilor, al aprovizionarilor, al investitiilor, al cheltuielilor cu personalul etc. In elaborarea bugetului trezoreriei, trebuie sa fie avute in vedere toate vanzarile si cumpararile intreprinderii la data estimata pentru reglementarea lor efectiva, respectiv momentul incasarii sau platii acestora. In acelasi timp, bugetul trebuie sa includa si soldul dintre investitii si resursele de finantare permanente, miscarile de lichiditati generate de ciclul de investitii al firmei fiind avute in vedere la data cand ele vor afecta trezoreria. Sintetic, relatia de interconditionare dintre bugetele intreprinderii se poate prezenta dupa cum urmeaza:

Din punct de vedere teoretic, fiecare tip de buget are un rol distinct in mecanismul intregului proces bugetar, in sensul ca:

bugetul vanzarilor sau cel al productiei este considerat buget determinant, prin faptul ca impune unele restrictii;

bugetele aprovizionarilor, cheltuielilor, investitiilor, s.a. se numesc bugete rezultante, avand sarcina de a concretiza bugetele determinante;

Pornind de la bugetele partiale ale activitatii, se stabileste un buget general, el fiind baza in determinarea unui cont de rezultate si a unui bilant previzional. Realizarea previziunilor pentru toate activitatile unei unitati face posibila evitarea incompatibilitatilor si discordantelor intre diferite posturi.

Ca urmare a faptului ca volumul de activitate desfasurat intr-o unitate -variaza in functie de o serie de factori (interni sau externi), previziunile trezoreriei trebuie reactualizate periodic, iar pentru a controla riscul producerii unor dezechilibre, se impune o analiza a evolutiei soldurilor de trezorerie in diferite ipoteze ale activitatii. Conceperea si analizarea bugetelor de trezorerie, mai ales in ceea ce priveste gradul de sensibilitate a fluxurilor de lichiditati la modificarile volumului de activitate, necesita utilizarea informaticii si a unor programe speciale in prelucrarea datelor.

Soldul de trezorerie variaza si poate deveni la un moment dat negativ, caz in care resursele exterioare provenite de la banci atrag o serie de plati suplimentare sub forma de dobanzi, care vor influenta fluxurile de plati viitoare.

Elaborarea bugetului de trezorerie prezinta un grad inalt de dificultate, deoarece presupune colectarea numerarului, intocmirea de previziuni si toate informatiile necesare acestor scopuri. Trezorierul trebuie sa cunoasca gestiunea intreprinderii pentru a putea beneficia de toate informatiile necesare, iar pentru a balansa bugetul trebuie sa actioneze, in primul rand, asupra posturilor cu pondere mare in structura incasarilor si plati. Exista doua metode consacrate de elaborare a bugetului de trezorerie, si anume:

A.               metoda incasarilor si platilor;

B.      metoda bilanturilor

A.     Elaborarea bugetului de trezorerie pe baza metodei incasarilor si platilor presupune o structurare a fluxurilor dupa natura acestora (fluxuri de incasari, fluxuri de plati) si dupa obiectul lor (fluxuri de exploatare si in afara exploatarii, respectiv fluxuri de investitii si de finantare).

"Bugetul de trezorerie se elaboreaza pe baza a trei documente de evidenta si previziune, respectiv: bilantul exercitiului incheiat, care reprezinta bilantul de deschidere al perioadei de previziune contul de rezultate previzional si bilantul previzional. Trezoreria va fi determinata de fluxurile financiare ale perioadei de previziune (veniturile si cheltuielile din contul de rezultate) si de modificarea soldurilor creantelor si datoriilor de la inceputul si sfarsitul perioadei (bilantul de deschidere si bilantul previzional)" conform relatiilor:

Incasarile perioadei = Creante initiale + Venituri planificate ale perioadei - Creante finale

Platile perioadei  = Datorii initiale + Cheltuieli planificare ale per. - Datorii

finale

Bugetul de Bilantul de Contul de rezultate Bilantul

trezorerie deschidere previzional previzional

In mod concret, constructia bugetului de trezorerie urmareste cele doua faze, enuntate mai inainte, indiferent de orizontul de previziune .

Aceasta este o metoda bazata pe o abordare bugetara si analitica foarte precisa, prin care se realizeaza o previziune a incasarilor si a platilor, pornind de la planificarea veniturilor, din care sunt excluse cele neincasabile (productia stocata, vanzarile pe credit) si de la planificarea cheltuielilor, din care sunt excluse cele neplatibile (amortizari si provizioane calculate)¹³. Aceasta modalitate de constructie a bugetului de trezorerie este sustinuta si prezentata de literatura de specialitate chiar daca nu sub aceasta denumire.

Obiectivul bugetului de trezorerie este acela de a prevedea conditiile echilibrarii fluxurilor monetare prin intermediul posturilor de disponibilitati si, mai ales, prin gestionarea creditelor pe termen scurt. El permite determinarea sumelor disponibile sau a necesarului de trezorerie la sfarsitul perioadei de prognoza, de regula, o luna. Astfel, intr-o abordare simpla, bugetul de trezorerie poate fi structurat in trei parti:

a)   soldul disponibilitatilor la inceputul perioadei;

b)   incasarile si platile generate de activitatile de exploatare si cele din afara exploatarii in cursul perioadei;

c)   soldul final al disponibilitatilor la sfarsitul acelei perioade.

a) Soldul initial al disponibilitatilor constituie o resursa preluata din luna precedenta. Apare, astfel, intrebarea daca toate aceste lichiditati sunt efectiv disponibile pentru efectuarea platilor. Raspunsul la aceasta intrebare poate fi pozitiv, dar exista si situatii cand este negativ. Spre exemplu, emiterea unor efecte comerciale de plata angajeaza definitiv o intreprindere in achitarea unei datorii. inregistrarea contabila a decontarii in momentul emiterii documentului, si nu in momentul efectuarii efective a viramentului, poate duce la situatia existentei in cont, la sfarsit de perioada, a unor sume care fac obiectul unei decontari bancare ia inceputul perioadei viitoare. Aceeasi situatie poate sa apara si atunci cand sunt primite efecte comerciale de incasat si a caror scadenta este in perioada urmatoare sau a caror decontare bancara se realizeaza dupa cateva zile (spre exemplu cecurile).

Rezolvarea acestor situatii se poate face prin doua variante:

fie ca se utilizeaza conturi contabile de inregistrare a "situatiilor de asteptare', iar operatiunile de transfer al lichiditatilor se evidentiaza in momentul realizarii lor efective;

fie ca se are in vedere, in momentul intocmirii bugetului, deducerea dinsoldul de pornire a fondurilor care nu sunt disponibile.

Consideram ca prima varianta este corecta, avand in vedere faptul sistemul contabil ofera o astfel de alternativa prin utilizarea conturilor: cecuri de incasat, efecte de plata, efecte comerciale de incasat etc.

b) Incasarile si platile realizate in cursul perioadei reprezinta doua parti distincte ale bugetului, in cadrul carora fluxurile monetare sunt grupate in functie de natura operatiunilor ce au stat la originea lor (exploatare sau in afara exploatarii), astfel:

Incasarile din exploatare sunt incasarile provenite din vanzari sau din prestari de servicii prognozate a se realiza in perioada vizata, dar si din incasari de creante realizate in contul vanzarilor din perioada anterioara. De obicei, incasarile prevazute a se realiza din vanzari includ taxele si nu tin seama de eventualele reduceri financiare ce se pot acorda clientilor.

Incasarile din afara exploatarii se refera la incasarile nete din cedarile de active, cele corespunzatoare procurarii de resurse permanente, precum si eventualele dobanzi si dividende de incasat;

Platile corespunzatoare activitatii de exploatare sunt mult mai variate si includ: plati pentru achizitii, corespunzatoare atat achizitiilor prevazute prin buget, cat si celor preluate sub forma de datorii (aferente achizitiilor din perioada anterioara), salarii si cheltuieli sociale, servicii din exterior, alte impozite si taxe;

Platile corespunzatoare activitatilor din afara exploatarii se refera la achizitii de imobilizari sau finantarea unor investitii, rambursari de imprumuturi, dividende de plata etc.

c) Soldul final al perioadei este cei obtinut inainte de a lua o decizie de finantare sau de plasament. Unul dintre obiectivele politicii financiare dintr-o unitate consta in mentinerea soldurilor de lichiditati cat mai aproape de zero, astfel incat sa nu existe disponibilitati care pot duce la pierderi prin neutilizare (spre exemplu, prin scaderea puterii de cumparare), dar nici sa existe o situatie de dezechilibru care sa duca la utilizarea creditelor (decat in situatii justificate).Detinerea unui sold minim, efectiv disponibil permanent, constituie o restrictie impusa prin buget si care se justifica prin urmatoarele motive:

ª     Necesitatea de a depasi perioadele de desincronizare acuta intre intrarile si iesirile de lichiditati determinate de anumiti factori, cum sunt: decalajele intre incasari si plati, caracterul sezonier al activitatii etc. In aceste conditii, intrarile si iesirile de numerar sunt, intr-o anumita masura, imprevizibile, motiv care determina detinerea unor 'sume de siguranta' denumite solduri de precautie pentru fluctuatii intamplatoare. Necesitatea detinerii acestor solduri de precautie este mult diminuata in cazul in care unitatea are acces usor la fonduri imprumutate;

ª     Prevenirea dificultatilor de trezorerie curente care ar rezulta din: falimentul unor clienti, probleme sociale in interiorul intreprinderii, erori de previziune ale vanzarilor etc. Soldurile conturilor de lichiditati folosite pentru a asigura plati curente se numesc solduri de tranzactii;

ª     Crearea posibilitatii de a specula anumite momente in care se pot face diferite achizitii la preturi avantajoase chiar daca ele nu erau prevazute pentru acel moment, sau se pot scuti eventualele plati suplimentare intr-o perioada viitoare, in cazul in care se preconizeaza o crestere a preturilor. Aceste solduri, ce pot permite unitatii sa profite de pe urma unor situatii avantajoase, sunt denumite solduri speculative.

Subliniem faptul ca necesitatea existentei diferitelor categorii de solduri de siguranta nu presupune calculul sumelor necesare pentru fiecare din aceste scopuri pentru ca apoi sa se adune si sa se determine necesarul de numerar. De multe ori, aceeasi suma serveste mai multor scopuri, pentru ca este esential ca intreprinderea sa dispuna de suficiente fonduri pentru a putea profita de reducerile comerciale si financiare pe care le-ar putea obtine in cazul achitarii datoriilor intr-un anumit termen.

In functie de modul cum sunt cuprinse in buget incasarile si platile, se pot distinge doua forme de bugete:

buget brut, care include ansamblul fluxurilor generate de incasarile si platile perioadei;

buget net, care se obtine tinand seama doar de veniturile si cheltuielile care antreneaza fluxuri de lichiditati, adica se obtine prin ajustarea profitului net cu veniturile si cheltuielile ce nu antreneaza incasari, respectiv plati.

Din punct de vedere structural, bugetul de trezorerie include:

La incasari
Din exploatare

venituri din vanzari cu incasare imediata;

incasarea unor creante anterioare;

incasarea veniturilor din chirii si alte venituri din exploatare;
Din afara exploatarii

vanzarea unor titluri sau obtinerea unui imprumut;

incasarea unor dobanzi;

vanzari de imobilizari etc.

La plati:

Din exploatare

plata la vedere a achizitiilor materiale si a serviciilor;

plata achizitiilor efectuate pe credit in perioada anterioara;

plata datoriilor fata de salariati si a altor obligatii sub forma de impozite si taxe.

Din afara exploatarii

plata dobanzilor si a ratelor scadente ale imprumuturilor;

rascumparari de titluri emise anterior de intreprindere;

achizitii de imobilizari etc.

Operatiunile care genereaza incasari si plati sunt previzionale, de obicei, pentru un an. in functie de obiectivele urmarite in gestiunea financiara de catre o unitate, de marimea acesteia si de scadentele operatiunilor de incasari si plati, previziunile pot fi detaliate pe luni, saptamani si chiar zilnic. Asa cum rezulta din structura bugetului de trezorerie, prezentata mai sus, previziunea incasarilor si platilor pentru o perioada de un an se realizeaza tinand cont de:

creantele si datoriile existente la inceputul anului, care devin scadente in cursul acestuia si care se regasesc in bilantul incheiat la sfarsitul perioadei precedente;

veniturile de incasat si cheltuielile de platit prevazute pentru anul respectiv, preluate din contul de rezultate previzional;

creantele si datoriile existente la sfarsitul perioadei, care se regasesc cu sold final in bilantul previzional.

Consideram ca este utila o serie de precizari suplimentare, atunci cand se elaboreaza un buget de trezorerie dupa modelul prezentat anterior:

(a)         Contul de rezultate previzional trebuie sa fie bine fundamentat, iar din el se vor prelua doar acele venituri si cheltuieli care atrag incasari si plati, imediate sau ulterioare;

(b)           Derularea activitatii intr-o unitate genereaza categorii de operatiuni, care nu sunt incluse la venituri sau cheltuieli si care necesita totusi miscarea unor lichiditati (de exemplu, rambursarea unor imprumuturi);

(c)          Realizarea previziunilor pentru o luna sau chiar saptamana este o necesitate, mai ales la nivelul unitatilor cu un pronuntat caracter sezonier. Chiar si in cazul unor perioade de timp mici, pot exista situatii in care intrarile si iesirile de numerar nu sunt uniforme si trebuie estimate cu precizie momentele critice ale necesarului de finantare, mai ales daca sunt deja prevazute eventuale credite pe termen scurt pentru acoperirea unor goluri temporare de casa. Exista categorii de operatiuni care se desfasoara cu o anumita regularitate (de exemplu, plata salariilor si a obligatiilor fata de buget), pentru care se cunosc, cu anumite abateri, termenele de plata si care trebuie avute in vedere atunci cand se face previziunea lunara a trezoreriei, in afara previziunilor ce se realizeaza asupra incasarilor si platilor, exista si posibilitatea intocmirii unei situatii previzionale de calcul pentru TVA, deoarece incasarile si platile mentionate mai sus nu prevad o departajare a vanzarilor sau achizitiilor de TVA corespunzatoare. O astfel de situatie trebuie sa aiba in vedere decontarea efectiva cu bugetul, privind TVA, in luna urmatoare celei la care se refera

Sumele previzionale ca fiind de plata la buget se preiau si se trec in categoria platilor cu impozite si taxe, din structura bugetului. Aceeasi metodologie de previzionare a platilor se poate face si pentru alte categorii de impozite si taxe, dar in practica tendinta este de a face calculul doar pentru impozitele ce depind de cifra de afaceri.

In practica financiar-contabila americana, bugetul de trezorerie elaborat prin metoda incasarilor si platilor prezinta urmatoarele sectiuni:

sectiunea I "colectari si plati' cu evidentierea separata a incasarilor si

platilor lunare in functie de scadenta acestora;

sectiunea a-II-a 'castig (pierdere) de numerar' pe luna este valoarea neta a numerarului pentru luna respectiva calculata ca diferenta intre incasarile si platile acelei perioade. In aceasta sectiune se calculeaza mai intai numerarul cumulat la sfarsitul fiecarei luni si se aduna cu numerarul din casa la inceputul lunii, pornind de la ipoteza ca nu se va face nici un imprumut. Ulterior, se determina imprumuturile sau plasamentele de efectuat.

In practica financiar-contabila european-continentala elaborarea unui buget de trezorerie nu prezinta deosebiri esentiale fata de modelul anterior. Astfel, se realizeaza urmatoarele operatiuni:

Se determina soldul dintre incasarile si platile activitatii de exploatare, financiare si exceptionale si se cumuleaza cu situatia initiala;

In functie de soldul obtinut, se determina creditele de trezorerie si costul acestora sau plasamentele de efectuat si veniturile pe care le vor genera. De remarcat este faptul ca bugetul de trezorerie include cheltuielile de efectuat pentru acoperirea necesarului de finantare, precum si veniturile de incasat in cazul plasamentelor (includere justificata de perioada scurta pe care se deruleaza aceste actiuni).

B.    Utilizarea metodei bilanturilor in intocmirea unui buget de trezorerie se bazeaza pe realizarea unei aproximari a evolutiei soldurilor de trezorerie intre doua bilanturi succesive, in cazul nostru cel al exercitiului precedent si cel previzionat, avand la baza o abordare a trezoreriei data de relatia de calcul :

O astfel de previziune poate fi utilizata in unitatile economice care nu dispun de informatii suficiente pentru a se face o previziune a evolutiei incasarilor si platilor la perioade mai scurte, obtinandu-se date previzionale mai putin realiste, cu un caracter orientativ. Astfel, intreprinderile a caror activitate are un pronuntat caracter sezonier nu pot lua in calcul aplicabilitatea unei astfel de metode. Asadar, avand in vedere caracterul informativ, dar nerealist, al rezultatelor acestei metode, o putem considera doar o metoda teoretica fara aplicabilitate in practica.

Totusi, indiferent de metoda utilizata, previziunile realizate prin intermediul bugetului de trezorerie sunt afectate, intr-un anumit grad de incertitudine, ceea ce a dus la propunerea¹⁹ unor metode de elaborare a bugetelor de lichiditati in conditii de risc si incertitudine:

a) Metoda bugetelor flexibile, ce presupune intocmirea mai multor bugete de trezorerie care sa corespunda ipotezelor asupra activitatii intreprinderii si evidentierea, in acest fel, a influentelor pe care le au variatiile diferitelor operatii asupra soldului de lichiditati. Cel mai frecvent se emit trei categorii de ipoteze: optimiste, pesimiste, si cea mai probabila;

b) Metoda bugetului probabilist consta in determinarea soldului lunar al lichiditatilor pornind de la nivelul posibil al mai multor variabile. Principala problema generata de aceasta metoda este alegerea unor variabile ale caror influete sa fie reprezentative pentru soldul lichiditatilor;

c) Metoda simularii bugetului de lichiditati da posibilitatea intocmirii unui buget pe baza unor analize statistice parcurgand urmatoarele etape:

Se determina o valoare minima, una medie si una maxima pentru fiecare element de incasari si plati;

Se elaboreaza un tabel de numere alese la intamplare, corespondente valorilor determinate mai sus;

Se calculeaza soldul de lichiditati pentru fiecare dintre valorile luate la intamplare.

Oricare dintre metodele de elaborare a bugetelor de trezorerie enumerate mai sus prezinta riscul includerii in orizontul de prognoz a unor erori mai mult sau mai putin sesizabile, erori generate in principiu de urmatoarele cauze:

imposibilitatea de a efectua o serie de previziuni sigure pentru toate intrarile si iesirile de bani lichizi;

acordarea unei prea mari increderi datelor statistice, care de multe ori pot fi depasite;

insuficienta colaborare in interiorul compartimentului trezorerie si intre acesta si celelalte compartimente in desfasurarea operatiunilor de elaborare a bugetului de trezorerie;

imposibilitatea de a ajusta datele in asa fel incat sa se alinieze mai bine diverselor schimbari de conditii din entitatea economica.

Desi intregul sistem de elaborare a bugetelor este vital pentru activitatea curenta a unitatii, bugetul de trezorerie este cel mai important pentru conducerea departamentului financiar, acesta find, de fapt, singurul instrument de previziune pe termen scurt.

Tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie

Evidentiind fluxurile viitoare de trezorerie pe cele trei activitati ale intreprinderii, tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie este al doilea document previzional de sinteza utilizat in gestiunea lichiditatilor, alaturi de bugetul de trezorerie.

Pana in prezent, fiind de departe mai putin "rasfatat" de specialisti in comparatie cu mult dezbatutele bugete de trezorerie, tabloul fluxurilor de trezorerie previzional are totusi o baza solida si argumente obiective la baza intocmirii sale. Cel mai important dintre acestea este, in opinia profesorului Iuliana Tugui, nevoia de informatii pentru realizarea unor analize financiare complexe sau pentru luarea anumitor decizii impune intocmirea bilantului si a contului de profit si pierdere previzional.

Pentru a explica prin ce este util acest nou document previzional si ce informatii ofera in plus fata de bugetul de trezorerie, in vizunea aceluiasi autor, prezentam cateva dintre deosebirile celor doua documente previzionale:

Bugetul de trezorerie se intocmeste pe baza datelor previzionale ce privesc incasarile si platile, preluate din celelalte bugete corespunzatoare categoriilor de operatiuni, astfel inscriindu-se in procesul bugetar din unitate, in timp ce tabloul fluxurilor de trezorerie previzional foloseste date din conturile anuale previzionale (sau chiar din bugetul de trezorerie, daca se foloseste metoda directa de calcul a fluxului net degajat de activitatea de exploatare.)

Utilizarea datelor din surse diferite conduce la informatii diferite.Incasarile si platile inscrise in bugetul de trezorerie sunt prevazute detaliat pe categorii de operatiuni ce au stat la originea lor, in timp ce informatiile continute de tabloul fluxurilor de trezorerie previzional sunt degajate pe categorii de activitati.

Tabloul previzional al fluxurilor de trezorerie se intocmeste pentru sfarsitul anului N+1, in timp ce bugetul de trezorerie poate avea un orizont de un an de zile, sau poate fi detaliat pe fractiuni de timp mai mici, de pana la o zi.

Utilizatorii informatiilor contabile joaca un rol extrem de important pe scena realizarii situatiilor contabile, ei reprezentand "categoria de actori care dinamizeaza "disputa", impunand, n anumite contexte, regulile ei".[8]

Privite dintr-o abordare functionala, principalele categorii de utilizatori ai informatiei contabile sunt :

Managerii - Nevoia de fundamentare a deciziei

Investitorii si piata financiara - Piata financiara

Creditorii - Solvalbilitatea ntreprinderii

Partenerii comerciali - Continuitatea activitatii

Salariatii - Presiunea sociala

Statul - Functie fiscala si interventionista

Analistii financiari - Diagnosticul ntreprinderii

Tribunalele - Nevoia de proba n justitie

Publicul - Recursul la informatia contabila

factorii principali si influenta ce determina performantele, inclusiv schimbarile de mediu in care opereaza intreprinderea, a raspunsului acesteia la aceste schimbari si efecte, a politicii ei in materie de investitii pentru a mentine si creste performantele din care, in mod distinct, se cuvine sa se prezinte politica referitoare la dividende;

sursele de finantare ale intreprinderii, a politicii sale referitoare la rata indatorarii si a politicilor conducerii, in materie de risc;

soliditatea intreprinderii si resursele acesteia, elemente a caror expresie valorica este reflectata de bilant, in conformitate cu referentialul contabil international.

In literatura americana, atunci cand se analizeaza tabloul fluxurilor de trezorerie, se precizeaza ca el serveste urmatoarelor scopuri, in general:

permite previziunea fluxurilor de trezorerie viitoare;

permite evaluarea deciziilor conducerii;

permite determinarea capacitatii intreprinderii de a plati dividende actionarilor, de a rambursa imprumuturile primite de la creditorisi de a plati dobanzile cuvenite acestora. Tabloul ajuta investitorii si creditoriiin a previziona daca intreprinderea are capacitatea de a efectua platie la timp.

Arata relatia intre rezultatul net si fluxurile de trezorerie ale intreprinderii.

Desi face parte din aceeasi familie ca si cadrul conceptual american, ce orienteaza informatiile financiare cu predilectie catre investitori si creditori, cadrul IASC prevede ca situatiile financiare trebuie sa fie utile unei game largi de utilizatori, in fundamentarea deciziilor acestora si dezvoltarea de "modele de evaluare si comparare a valorii actualizate a fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor intreprinderi. De asemenea, aceste informatii sporesc gradul de comparabilitate al raportarii rezultatelor din exploatare intre diferite intreprinderi, deoarece elimina efectele utilizarii unor tratamente contabile diferite pentru aceleasi tranzactii si evenimente." [11]

INVESTITORII

Protagonistii scenei economice respecta o regula dispun de o putere de cumparare superioara dorintei lor de consum, creand astfel posibilitatea alocarii resurselor suplimentare, in procesul de economisire. Destinatiile acestor venituri excedentare sunt de regula, cumpararea de factori de productie, sau cumpararea de active financiare, cele doua laturi ale actului de investire. Proces al carui beneficiu va fi - cel putin la nivel teoretic - mai mic sau mai mare, in functie de randamentul investitiei, mai lichid sau mai putin lichid, etc.

Astfel, dupa cum concluzioneaza profesorul Niculae Feleaga, "investitorii sun persoanele care furnizeaza capital in conditii de risc."[12] Existenta acestui risc este diminuata printr-o cunoastere cat mai buna a investitiilor curente sau viitoare, o documentare cat mai corecta si completa asupra situatiei intreprinderii, obiective realizate prin intermediul situatiilor financiare, in special a tabloului fluxurilor de trezorerie.

"Predominanta investitorilor sau rolul secundar pe care acestia il joaca in sistemul de finantare al unei tari are o mare influenta asupra normelor si normalizarii contabile", remarca in continuare profesorul Feleaga. " In lumea anglo-saxona, societatile de capitaluri se finanteaza de multa vreme prin apelul actionarilor la economisirea publica, in timp ce in tarile dezvoltate ale europei continentale, se apeleaza mai mult la finantarea bancara si la creditorii obligatari. De aici, de decenii, regula contabila de aur pentru anglo-saxoni este de a conferi o imagine cat mai fidela privind situatia intreprinderii, in timp ce pentru continentali este prudenta. Economia si contabilitatea Romaniei de astazi se gasesc, pastrand proportiile, mult mai aproape de a doua ipostaza." [13]

Revenind la mediul american si evidenta pozitie privilegiata a investitorilor in cadrul categoriilor de utilizatori, sunt interesante de remarcat doua aspecte:

investitorii sunt singurii utilizatori care dispun de un model de decizie care a fost verificat si validat.

Datele referitoare la reactia investitorilor, in momentul publicarii informatiilor contabile, sunt usor accesibile.

Peste 80% din activitatea economica americana se deruleaza prin intermediul Bursei de valori, situatie ce prezinta un inconvenient major: optica limitata la termens scurt, in general, a mediului financiar bursier. Fapt ilustrat prin nesanatoasa atentie acordata castigului pe actiune, principalul barometru al evolutiei profitului investitorilor. Intreprinderea si perenitatea ei devin un imperativ de ordin secundar, din nefericire. "Goana dupa "cresterea cursurilor actiunilor", in vederea imbogatirii actionarilor, conduce la disparitia intreprinderilor viabile - in optica profesorului doctor Niculae Feleaga.Pe aceasta unda, trebuie precizata o limita a a rapoartelor financiare: informatia contabila nu este destinata sa fie urilizata direct in evaluarea intreprinderilor, ci, mai degraba, sa ajute pe cei ce ar vrea sa procedeze la aceste evaluari. "

Revenind la cererea de informatii contabile, se pare ca utilitatea situatiilor financiare pentru investitorii bursieri nu este intotdeauna confirmata de practica.Daca mai adaugam la aceasta constatare natura tranzactionala a normei contabile, intelegem de ce nu trebuie sa desemnam fortamente investitorii ca utilizatori preferentiali ai situatiilor financiare. In acest sens, gama diversa de utilizatori propusa de cadrul conceptual IASC, vine sa confirme, intr-o anumita masura, aceasta judecata de valoare."

CREDITORII

"Creditorii sunt tertii care acorda imprumuturi (resurse finaciare intreprinderii ) , pentru o durata stabilita in prealabil, in scimbul unei remuneratii fixe numite dobanda, si cu obligatia din partea acesteia de a rambursa sumele primite , de obicei, esalonat, pana la o data cunoscuta sub numele de scadenta. Sa precizam de la inceput ca nu trebuie sa confundam creditorii fianciari, adica persoanele care aloca fonduri intreprinderii, cu categoria "creditorilor diversi", care joaca un rol cu totul neglijabil in sistemul de finatare al intreprinderii."

Dupa cum am remarcat anterior, in Europe continentala, societatile de capitaluri se finanteaza facand apel la creditarea bancara (reprezentat de sistemul bancar si alte institutii de credit), si la imprumutul din emisiunea de obligatiuni, reprezentat de piata financiara. Cea de-a doua cale mentionata este, In Romania, foarte putin accesibila. "Creditorii finaciari solicita o contabiliatate in care prudenta sa joace un rol de prim ordin. Credibilitatea intreprinderii in fata creditoriloreste caracterizata prin informatiile grupate in jurul axei "solvabilitate"". Solvabilitatea isi gaseste determinarea numai prin contextul lichidarii intreprinderii, caz in care se ridica urmatoarele aspecte de clarificat:

Valorile posibile de lichidare;

Ierarhia intre creditori si eventualele garantii personale sau reale

Forma juridica a intreprinderii lichidate.

"Dar dincolo de optica de lichidare a intreprinderii, solvabilitatea ramane, si in conditii normale, de continuitate a activitatii acesteia, in centrul atentiei creditorilor financiari. Bilantul si unele anexe stau la baza calcularii gradului de solvabilitate a intreprinderii."

O informatie extrem de pretioasa pentru creditorii financiari o constituie sistemul de garantii (ipoteci, gaj). De altfel, intr-o situatie de lichidare a intreprinderii, un creditor ipotecar sau unul "asigurat" va fi achitat inaintea creditorilor care nu dispun de nici un privilegiu, de nici o garantie, si care se numesc creditori chirografari. Garantiile, ipotecile, gajurile sunt in fapt componente ale activului bilantier. In Romania, datorita deselor blocaje financiare in lant, relatiile cu creditorii sunt dificile, uneori capatand accente dramatice. Intarzierea rambursarii unui imprumut va determina o reactie prompta a creditorului, solicitarea platii, si implicita intrare in starea de incetare a platilor, ceea ce poate conduce la lichidarea ei.

"In tarile occidentale, in anii trecuti, analizele privind solvabilitatea erau la mare moda. Dar postura de lichidare este una "post mortem" . Mult mai judicios ar fi sa diagnosticam din vreme boala de care sufera intreprinderea, care ii sunt sansele de vindecare (ceea ce finaciar inseamna care ii este gradul de lichiditate), sa prescriem un tratament, deoarece fara acest balon de oxigen, care este reprezentat de lichiditati, intreprinderea nu mai poate supravietui. Rezulta deci ca notiunea de lichiditate se acorda cu viitorul apropiat al intreprinderii, intarzierea paritiei disponibilitatilor conducand la falimentul acesteia. Se deduce ca, atat pentru creditorii financiari, cat si pentru investitori, oferta de informatii trebuie sa aiba in vedere, alaturi de documente de sinteza, si date previzionale, mai ales cele referitoare la fluxurile monetare. "