Managementul activelor

Managementul activelor

Dupa explicitarea cauzei principale a nevoii de lichiditate a bancii, se poate examina strategia de baza si problematica managementului activelor. Pentru a-si maximiza profiturile, banca trebuie, simultan, sa obtina venituri ridicate la imprumuturile acordate, sa reduca riscurile si sa constituie provizioane prin detinerea de acive lichide, aceste obiective putand fi realizate pe patru cai principale:

o     atragerea de clienti pentru imprumuturi, dispusi sa accepte rate inalte ale dobanzii pe perioade mari si sigure, banca promovandu-si produselor spre mediul de afaceri fie prin reclama, fie prin abordarea directa a firmelor. Se vor analiza riscurile celor care solicita credite, capacitatea acestora de a plati la scadente principalul si dobinzile, banca trebuind sa-si relaxeze conservatorismul in politica de imprumuturi, pentru a nu pierde oportunitati de imprumuturi care pot genera profituri inalte;

o     cumpararea de titluri cu venituri inalte si riscuri joase;

o     reducerea riscurilor prin diversificare, cumparand diverse tipuri de active, cu scadente diferite si acordand credite cu caracteristici diferite, pentru o diversitate de clienti. Supraspecializarea bancii pe anumite tipuri de imprumuturi sau categorii de clienti poate determina ruinarea bancii, in cazul evolutiei nefavorabile a preturilor titlurilor sau a ratelor dobanzii;

o     administrarea lichiditatii activelor, astfel incat sa fie satisfacute cerintele in ceea ce priveste rezervele, cu costuri reduse, prin detinerea de titluri lichide, chiar daca castigurile sunt mai mici. In acest sens banca va trebui sa-si dimensioneze adecvat rezervele in exces, sa-si constituie portofoliul de rezerve secundare, de titluri de stat, sa evite conservarea de rezerve inutile, costisitoare, fiind necesar ca banca sa echilibreze nevoia sa de lichiditate cu dorinta de a obtine castiguri inalte, care poate fi indeplinita prin cumpararea de active mai putin lichide, de natura creditelor.