Problemele si obiectivele sistemului bancar din Romania in contextul procesului de reforma si de aderare la UE

Problemele si obiectivele sistemului bancar din Romania in contextul procesului de reforma si de aderare la UE

Intr-o economie de piata, sistemul bancar are un rol primordial, mai ales daca privim o banca prin cele trei functii principale pe care le indeplineste²:

n      atrage disponibilitatile banesti temporar disponibile de la persoane fizice si juridice (atragerea de fonduri);

n      permite clientilor sa-si retraga banii sau sa le transfere in alte conturi;

n      acorda imprumuturi clientilor care solicita credite, folosind si disponibilitatile atrase (plasarea fondurilor).

Avand aceasta preocupare principala de a tranzactiona bani, o banca va trebui sa fie autorizata pentru a fi apta sa-si indeplineasca functiile, fiind recunoscuta in mod oficial drept banca. Diferitele definitii date bancilor prin legislatia elaborata in perioada 1990-2007 reflecta evolutia sistemului bancar:

q           Legea nr.33/1991 spune: "societatile bancare sunt persoane juridice al caror obiect principal de activitate il constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice si fizice sub forma de depozite sau instrumente negociabile platibile la vedere sau la termen, precum si acordarea de credite".

q           Legea nr.58/1998, mult mai ampla decat cea precedenta, are o sectiune (a doua la capitolul I) intitulata "Definitii", in care se precizeaza ca "banca este persoana juridica autorizata sa desfasoare, in principal, activitati de atragere de depozite si de acordare de credite in nume si cont propriu". In aceeasi sectiune sunt definiti inca 28 termeni legati strict de activitatea bancara, iar apoi sunt enumerate interdictiile si activitatile permise bancilor, descriind si incorsetand totodata acest domeniu deosebit de important al economiei. Cea mai importanta interdictie mentinuta si acum este cea prin care se interzice oricarei persoane (juridice) care nu are autorizatia Bancii Nationale a Romaniei sa utilizeze denumirea de "banca" sau derivatele denumirii de "banca".

q           Legea nr.485/2003 de modificare a Legii nr.58/1998 arata la articolul 1: "Activitatea bancara din Romania se desfasoara prin institutii de credit autorizate, in conditiile legii. Institutia de credit reprezinta:

a)            entitatea care desfasoara cu titlu profesional activitatea de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si de acordare de credite in cont propriu;

b)            entitatea emitenta de moneda electronica, alta decat cea prevazuta la lit.a), denumita in continuare "institutie emitenta de moneda electronica

In Romania, institutiile de credit se pot constitui si pot functiona ca banci, organizatii cooperatiste de credit, institutii emitente de moneda electronica si case de economii pentru domeniul locativ.

Prin lege speciala se pot reglementa constituirea si desfasurarea activitatii de catre institutii de credit, altele decat cele prevazute la alin.4, cu respectarea principiilor prezentei legi."

Aceeasi lege dezvolta substantial articolul 8, enuntand toate activitatile care pot fi desfasurate in limita autorizatiei primite de la Banca Nationala a Romaniei, dar si celelalte modificari si completari arata ca sistemul bancar a parcurs mai multe etape de schimbare pentru a face fata si a se adapta acestei dificile perioade de trecere de la o economie centralizata la o economie de piata.

Desigur ca toate economiile Europei Centrale si de Est au trebuit sa parcurga aceasta perioada dificila, cu particularitati pentru fiecare tara in parte, si sa rezolve problemele aparute pe parcurs, ca de exemplu:

a) capitalul social minim necesare crearii unei noi banci a fost stabilit la un nivel prea mic, fapt ce a determinat proliferarea unor banci cu un potential financiar relativ slab. In Romania, acest aspect a fost agravat prin faptul ca, la un moment dat, rata inflatiei depasea 300% pe an, obligand Banca Nationala sa impuna de mai multe ori majorarea capitalului social al bancilor;

b) lipsa experientei privind modul de functionare a economiei de piata si a practicilor financiare aplicabile in cadrul acesteia, in special la inceputul perioadei de tranzitie, cand intregul sistem bancar a suferit de o acuta lipsa de personal cu experienta intr-o economie de piata.

La nivelul bancilor centrale, aceasta lipsa de experienta a condus la elaborarea unor reglementari mai putin ferme, in special in domeniul supravegherii si a controlului. Vorbind de Romania, Banca Nationala a elaborat relativ tarziu unele norme, ca de exemplu:

a) clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor specifice de risc de credit (doar in anul 1995);

b) normele privind supravegherea pozitiilor valutare ale societatilor bancare (tot in anul 1995) etc.

La nivelul bancilor comerciale, lipsa de personal calificat s-a manifestat in special in ceea ce priveste acordarea creditelor si analizei riscurilor.

c) lipsa automatizarii si informatizarii pe ansamblul sistemului bancar care se manifesta chiar si in prezent. Un exemplu ar fi modul greoi de functionare a sistemului de compensare intre banci desfasurat prin TRANSFOND. Se poate mentiona totusi ca, in acest an, numeroase banci au consimtit sa creeze impreuna un sistem electronic, care sa asigure un mod rapid si eficient de compensare a platilor intre banci.

d) necunoasterea eticii si a principiilor comportamentului concurential specific unei economii de piata conduce deseori la un nivel destul de scazut a serviciilor bancare si la o lipsa de orientare catre client. Se observa in unele banci o atitudine pasiva, de asteptare a aparitiei unui client, care este preferata unui marketing agresiv pentru cucerirea clientelei.

e) legatura stransa care exista intre unele banci si intreprinderi mari (de stat sau la care statul a detinut in trecut un pachet majoritar sau semnificativ de actiuni) care deseori sunt neperfomante. Desigur ca aceasta legatura se' extinde si la unele firme private. Acesti debitori semnificativi pot provoca, si chiar au provocat in trecut, mari probleme unor banci.

f) trebuie mentionate ca probleme si incompetenta sau chiar necinstea unor manageri, care au dus la falimente rasunatoare in sistemul bancar (putem da ca exemplu banca 'Dacia Felix'), care au subminat credibilitatea sistemului bancar in ansamblul sau. Deseori, falimentele au fost efectul mai multor factori dintre cei enumerati, dintre care putem aminti: acumularea unui nivel ridicat de credite neperformante, care au fost acordate unor debitori semnificativi, fara a analiza situatia financiara a acestora, sau ignorand riscul pe care il reprezentau acestia prin acceptarea unor garantii insuficiente. Nu de purine ori s-a constatat necinstea managerilor firmelor care au luat credite, care a fost dublata de incompetenta sau necinstea managementului din unele banci.

Se poate afirma in concluzie ca economia de piata presupune existenta unui sistem bancar performant, care sa mobilizeze disponibilitatile monetare ale economiei si sa le orienteze catre activitati economice eficiente. In esenta, sistemul bancar poate fi inteles ca fiind un ansamblu corelat de entitati organizatorice institutionalizate si autonome, autorizate sa efectueze operatiuni bancare pe teritoriul unei tari.