PIETE DE CAPITAL - ROLUL PIETELOR DE CAPITAL IN ECONOMIA DE PIATA

Universitatea "Constantin Brancoveanu"

Pitesti

Facultatea de Management Marketing in Afaceri Economice

- Ramnicu Valcea -

SPECIALIZAREA MANAGEMENT - MARKETING IN AFACERI ECONOMICE

PIETE DE CAPITAL

-referat-

MASTERAND:

LOCUL SI ROLUL PIETELOR DE CAPITAL IN ECONOMIA DE PIATA

1.1 Piata de capital - componenta principala a pietei financiare

In orice economie de piata exista si functioneaza o piata financiara, mai mult sau mai putin dezvoltata si, aceasta reprezinta locul unde se intalneste oferta cu cererea de fonduri financiare.

Piata financiara este formata din doua mari sectoare: sectorul bancar (sau piata creditului) si sectorul titlurilor financiare (sau piata financiara in sens restrans).

Piata bancara (piata creditului) priveste relatia de credit avand la baza active financiare fara caracter negociabil - disponibilitatile banesti sunt atrase la banci si apoi utilizate de catre acestea pentru creditarea celor in cautare de fonduri (avem de aface in acest caz cu o finantare indirecta).

Piata financiara in sens restrans (piata titlurilor financiare) este structurata in piata monetara si piata de capital. Pietele monetare sunt specializate in tranzactii cu titluri pe termen scurt (pana la 1 an) cum ar fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii si altele. Pretul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piata monetara este reprezentat in principal de dobanda.

Pietele de capital, cele asupra carora ne vom apleca cu precadere pe parcursul acestei lucrari - sunt specializate in domeniul tranzactiilor cu active financiare pe termen mediu si lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate in principal de actiuni si obligatiuni. Pe piata de capital apare o relatie directa intre posesorul de fonduri (investitorul) si cel aflat in cautare de resurse financiare si care va emite titluri, urmand ca in schimb sa primeasca fondurile de care are nevoie.

Trebuie sa atragem atentia in acest punct ca, in literatura de specialitate, se folosesc de catre unii autori notiuni diferite pentru a descrie structura pietei. Spre exemplu, in literatura franceza, in locul notiunii de piata financiara se foloseste cea de piata a capitalurilor, aceasta incluzand piata creditului, piata valorilor mobiliare (numita in acest caz piata financiara) si piata monetara. Si desigur, in literatura de specialitate gasim si alte astfel de exemple insa aici vom utiliza notiunea de piata de capital asa cum am definit-o mai sus.

Piata de capital este structurata in doua segmente diferite, dar interdependente: piata primara si piata secundara.

Piata primara asigura emisiunea si prima vanzare-cumparare a titlurilor financiare (spre exemplu, cand o societate emite actiuni la constituire), permitand finantarea activitatii agentilor economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile. Piata primara se organizeaza prin intermediul bancilor sau a societatilor de valori mobiliare care sunt specializate pentru acest gen de operatiuni si, astfel, se realizeaza distribuirea titlurilor de catre emitenti si, respectiv plasamentele de catre investitorii interesati, in cele mai bune conditii.

Piata secundara este cea pe care investitorii si intreprinzatorii cumpara si vand valorile mobiliare emise si puse in circulatie pe piata primara. Datorita existentei acestei piete, investitorii care-si plaseaza capitalurile pe piata primara, pot iesi de pe piata inainte de scadenta titlurilor cumparate prin vanzarea lor. Astfel, piata secundara asigura o excelenta mobilitate si lichiditate a capitalurilor, extrem de bine venite pentru buna functionare a oricarei economii. Pe piata secundara intervin bursele de valori prin intermediul carora, si alaturi de piata OTC (sau piata interdealeri, piata la ghiseu sau bursa electronica cum mai este cunoscuta) se realizeaza tranzactiile cu valori mobiliare. Cele doua institutii sunt cu atat mai eficiente cu cat ele concentreaza cat mai mult din intentiile de cumparare sau de vanzare de valori mobiliare si reusesc sa echilibreze cererea cu oferta. Piata secundara, prin modul de functionare, tranzactiile realizate si posibilitatile de fructificare a capitalurilor aici, reprezinta obiectul principal al studiului nostru. In continuare o vom numi generic piata bursiera sau bursa in sens larg.

Astfel, in opinia noastra, bursa este cea mai importanta institutie a pietei de capital, specifica economiei de piata, concentrand cererea si oferta de valori mobiliare negociate in mod deschis si liber pornind de la reguli cunoscute. Prin tehnici specifice aici se realizeaza vanzari-cumparari de valori mobiliare traditionale (actiuni, obligatiuni, valute, bonuri de tezaur), cat si moderne (optiuni sau contracte futures).

1.2 Cateva consideratii privind aparitia si dezvoltarea burselor

Bursele au aparut ca urmare a unor necesitati dictate de relatiile de schimb care joaca un rol central in economia de piata. Dezvoltarea acestora insa pana la stadiul actual a reprezentat un proces istoric indelungat si evolutiv.

Majoritatea cercetarilor stiintifice in acest domeniu, ii crediteaza pe romani ca fiind cei care au inventat sistemul bursier. Astfel, originile burselor s-ar afla in Roma antica unde anumite reglementari privind functionarea acestora erau cuprinse in dreptul public. Clasa publicanilor care au obtinut din partea statului dreptul de exclusivitate pentru colectarea impozitelor, amenajarea Romei, construirea de temple si drumuri, asigurarea furniturilor pentru armata, au constituit mari societati in comandita pe actiuni (societatea publicanorum) ale caror titluri se negociau in basilici special construite in acest scop. Vanzarea actiunilor se facea prin argentarii, un fel de precursori ai agentilor de schimb de azi .

Dupa caderea Imperiului Roman, abia prin secolele XI-XII acest principiu este redescoperit de italieni. In acesta perioada, pe fondul dezvoltarii deosebite a unor zone din Nordul Italiei (orasele state Genova, Venetia, Florenta), precum si a oraselor hanseatice (Hamburg, Amsterdam, Bruges) apar tot mai multe societati pe actiuni. Prima bursa, asa cum o intelegem noi azi, se infiinteaza in 1531 in Flandra, la Anvers. Numele provine de la familia de negustori Van der Borse, din Bruges, pe considerentul ca langa hotelul lor comerciantii aveau obiceiul sa se intalneasca pentru a negocia si, de asemenea, pe frontispiciul cladirii erau gravate trei pungi de bani (in franceza 'bourses'). La scurta vreme se infiinteaza si alte burse in mari centre comerciale, dintre care cele mai importante: Londra (1554 - Royal Exchange), Amsterdam (1608) si Paris (1639). Bursele din Amsterdam si Londra pot fi considerate ca fiind primele cu adevarat reprezentative pentru felul cum functioneaza mecanismul bursier. Meritul lor este de a fi impus banii fara valoare intrinseca (monedele de hartie) si de a fi asigurat utilizarea pe scara tot mai larga a hartiilor de valoare (actiuni, obligatiuni).

Pe rand de-a lungul timpului din secolul XVII pana la inceputul secolului XX, cele trei mari piete bursiere Amsterdam, Londra si Paris, si-au disputat suprematia (cronologic in acesta ordine, cam cate un secol fiecare). A trecut astfel aproape neobservat un eveniment care avea loc in Lumea Noua, cand la 17 mai 1792 sub un platan in New Yorks s-au pus bazele, prin semnarea Buttonwood Agreement, a ceea ce va urma sa devina prima bursa a lumii: NYSE (New York Stock Exchange). Initial cei 24 de negustori americani care au pus bazele NYSE derulau tranzactiile sub platan, insa, pe masura dezvoltarii pietei s-au mutat definitiv,in noua cladire de pe Wall Street (din 1903). De la inceputul acestui secol NYSE devine prima bursa a lumii.

In aceasta ultima perioda de timp, pietele bursiere au cunoscut o dezvoltare ametitoare continua (capitalizarea marilor burse atinge niste nivele incredibil de mari) intrerupta doar in cateva momente (daca ne gandim spre exemplu la crah-ul din 1929 care a lasat urme adanci in constiinta omenirii sau la cel din 1987).

Mai mult, in aceasta epoca a globalizarii se observa tot mai des o tendinta de concentrare a pietelor bursiere. Astfel, se pot constatata diverse incercari mai mult sau mai putin reusite de fuziune a unor burse celebre in vederea crearii unor entitati bursiere mai puternice si mai competitive (spre exemplu EURONEXT rezultata prin fuziunea burselor din Paris, Amsterdam si Bruxelles).

Un alt fenomen interesant a fost crearea unor piete bursiere supranationale adaptate noilor conditii economice si geopolitice ale ultimilor ani. In aceast sens a aparut in 1996, EASDAQ (European Association of Securities Dealers Automated Quotation) definita ca o piata paneuropeana. EASDAQ are cartierul general la Bruxelles si este recunoscuta ca o piata reglementata in Belgia. Aici sunt cotate in principal societati in crestere, si care activeaza in sectoare cu potential ridicat (domenii de tehonolgie inalta: informatica, telecomunicatii, biotehnologie etc). Este vorba de companii care doresc o cotatie internationala, avand in vedere ca pietele lor sunt mondiale, concurentii si furnizorii sunt internationali si de multe ori actionariatul lor include fonduri cu capital de risc straine.

Cei de la EASDAQ identifica doua tipuri de candidati:

societati europene care doresc sa isi procure fonduri pe o piata internationala;

• societati cotate deja pe piata americana (pe NASDAQ, spre exemplu) care urmaresc sa intereseze investitorii europeni sau sa dobandeasca notorietate in Europa.

Conditiile de admitere la cotare sunt in general cam aceleasi ca pe alte piete bursiere de rangul II, cu deosebirea ca aici se solicita companiilor sa adopte normele si sa prezinte conturile si situatiile financiare conform IAS sau US GAAP.

Avantajul deosebit al acestui gen de piata bursiera este ca poate raspunde prompt cererilor urgente de capitalizare si de lichiditate ale acestor companii aflate in expansiune.

Un alt exemplu pentru aceste mutatii interesante care au loc pe pietele bursiere este NEWEX. New Europe Exchange (NEWEX)a fost infiintata anul trecut, ca un joint venture intre Viena Stock Exchange si Deutsche Borse, cu scopul de a crea o piata unica, in euro, pentru companiile din centrul si estul Europei. Ideea de baza de la care s-a plecat, asa cum declara unul din oficialii noii piete, este aceea ca NEWEX ar putea fi un pod intre capitalul occidental si companiile est europene, si, de asemenea, ar imbunatati transparenta in tranzactiile cu valorile mobiliare din aceste asa numite economii in tranzitie, deoarece multe din acestea sunt acum ca niste 'cutii negre'. Din aceasta perspectiva apare usor de inteles de ce sediul noii burse a fost stabilit la Viena.

1.3 Necesitatea pietelor bursiere

Bursele au aparut ca o necesitate stringenta urmare a dezvoltarii relatiilor de schimb si implicit a economiei in asansamblu. Iata cateva din considerentele care subliniaza necesitatea acestei institutii:

Reunirea intr-un acelasi spatiu al schimburilor comerciale

Schimburi comerciale au existat din cele mai vechi timpuri, acestea fiind o conditie esentiala a dezvoltarii economice. Pe masura cresterii extensive si intensive a schimburilor comerciale era tot mai necesar ca acestea sa fie localizate in acelasi spatiu din motive lesne de inteles.

Asigurarea unui caracter public si reglementat pentru desfasurarea tranzactiilor

Pentru a nu se desfasura haotic si pentru a asigura transparenta si egalitate in tratamentul partilor implicate in tranzactii, s-a impus asigurarea unui cadru organizat si a unui sistem de reglementari. Institutia care asigura aceste conditii este bursa.

Consacrarea banilor de hartie si a titlurilor (hartiilor) de valoare

Este vorba de banii fara valoare intrinseca, dar indeplinind toate celelate functii banesti. De asemenea, folosirea pe o scara tot mai larga a hartiilor de valoare (fie ca era vorba de titluri ale datoriei publice, fie ca era vorba de hartii de valoare emise de societatile comerciale, mai ales de societatile pe actiuni - si intelegem prin acestea actiuni, obligatiuni) conduce la necesitatea aparitiei unei piete unde aceste puteau fi usor preschimbate in bani si, aceasta este bursa.

Dezvoltarea operatiunilor la termen

Perfectionarea si eficientizarea schimburilor comerciale a condus treptat la realizarea tranzactiilor in care prezenta marfurilor nu mai era necesara (ele puteau circula acum in afara pietei tranzactiei). Mai mult decat atat, apar tranzactiile cu bunuri viitoare si operatiunile la termen de tip futures si cele cu optiuni.

1.4 Rolul si functiile pietelor bursiere

O intrebare pe care si-o pun deseori (si uneori obsesiv) intreprinzatorii si firmele mai mari sau mai mici este: cum sa facem rost de capital? Raspunsurile nu sunt multe si de-a lungul timpului ele au fost aceleasi: fie utilizarea propriei averi, fie solicitarea unei subventii de la stat sau de la o alta institutie sau de oriunde altundeva, fie obtinerea unui credit bancar sau, in fine, apelarea la piata bursiera. Prima varianta este posibila doar pentru cei - putini de altfel - favorizati de soarta. A doua posibilitate ne apare inca si mai putin realista si este determinata de situatii exceptionale. In ceea ce priveste creditul bancar, desi este o varianta mai realista decat celelalte doua, nu este poate tocmai cea mai dorita in primul rand pentru ca este scump (dobanzile sunt, in general, destul de ridicate si in al doilea rand, bancile pun o serie de conditii dure si stricte, deseori greu de indeplinit de catre solicitant.

O posibilitate pentru un intreprinzator sau pentru o firma de a obtine bani (capital) totusi, evitand problemele ridicate de variantele de mai sus, este reprezentata de vanzarea publica de actiuni sau de obligatiuni cu ajutorul bursei. Bursa asigura cel mai scurt si eficient circuit intre economiile sau surplusul temporar de capital al celor care doresc sa investeasca pe termen mediu sau lung (fie ca este vorba de firme, fonduri, banci, companii de asigurare sau de simple persoane particulare) si nevoile de finantare ale inteprinzatorilor sau ale societatilor comerciale. Bursa devine astfel un concurent puternic pentru banci, reprezentand o alternativa serioasa la creditul bancar, asa cum aratam, de cele mai multe ori mult mai scump si dificil de obtinut.

Din cele de mai sus se desprinde clar rolul principal al pietelor bursiere si anume acela de finantare a economiei (in speta a agentilor economici) prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu si lung. De asemenea, un alt rol important al bursei este acela ca aceasta inlesneste circulatia capitalurilor, titlurile financiare putand fi usor transformate in lichiditati sau schimbate in alte titluri, prin vanzarea sau revanzarea lor pe aceasta piata.

Cea mai importanta functie a bursei este aceea ca aici se efectueaza tranzactiile cu hartiile de valoare, emise si plasate initial pe piata primara de capital. Dupa ce titlurile au fost emise si plasate la investitori, acestea pot fi tranzactionate liber la bursa datorita caracterului lor negocialbil.

O alta functiune importanta a burselor este aceea ca asigura lichiditati pentru economie. Existand posibilitatea tranzactionarii libere a hartiilor de valoare, cele anterior cumparate pot pot fi vandute si astfel usor transformate in bani garantand astfel investitorului ca isi poate recupera fondurile banesti plasate, bineinteles la valoarea pe care o au la data respectiva pe piata.

De asemenea, bursa este locul si instrumentul unor reorganizari si restructurari sectoriale importante. Pe piata bursiera are loc o redistribuire a finantarilor in cadrul economiei: fondurile financiare sunt orientate spre domeniile mai rentabile sau de perspectiva, deoarece un investitor poate foarte usor sa vanda aici titlurile pe care nu le mai considera a fi un plasament foarte bun si, sa investeasca intr-un sector pe care-l considera mai atractiv.

Un alt aspect interesant este cel al achizitiilor de companii si a fuziunilor pe piata bursiera care sunt tot mai frecvente. Bursa faciliteaza aceste operatiuni si principalul instrument prin care se realizeaza sunt Ofertele Publice de Cumparare ('tender offer'). Oferta Publica de Cumparare este operatiunea derulata printr-o societate de intermediere, prin care un investitor anunta ca este dispus sa cumpere partial (un anume procent) sau toate actiunile de pe piata ale unei societati comerciale in care este interesat, la un pret ferm [7] si intr-o perioada bine delimitata. Astfel au loc majoritate preluarilor, transferurilor si fuziunilor pe piata bursiera.

La bursa se stabileste si se afiseaza in permanenta pretul de vanzare-cumparare al valorilor mobiliare cotate. Piata bursiera ofera informatii sistematice privind cursul titlurilor financiare cotate si, astfel, implicit informatii despre societatile listate si chiar despre economia respectiva in ansamblu. In acest sens un indicator important este capitalizareea bursiera a unei firme listate, care arata valoarea de piata a companiei respective: se calculeaza prin inmultirea numarului total de actiuni ale firmei respective cu cursul de piata al acestora. Pentru a evalua dimensiunile unei piete bursiere se poate calcula si capitalizarea bursiera totala adunand toate valorile de bursa (capitalizarile bursiere) ale societatilor listate pe piata respectiva.

In fine, bursa reflecta deosebit de exact situatia de ansamblu a unei economii, precum si tendintele si perspectivele acesteia. Deosebit de utila in acest scop este studierea indicilor bursieri, calculati ca o medie a evolutiilor si a volumului tranzactiilor pentru un esantion reprezentativ de actiuni sau pentru totalitatea acestora, la fiecare bursa in parte.

Popa Ioan - 'Bursa', vol. I, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1993

OTC - Over the Counter, adica piata la ghiseu (engl.)

Popa Ioan - 'Bursa', vol. I, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1993

Un alt proiect de fuziune, asemanator celui prin care a rezultat EURONEXT, a fost gandit intre bursele de Londra si Frankfurt; in final acesta insa nu s-a materializat.

Mair Fereres, Gerard Riviere - 'L'introduction en bourse: mode d'emploi', Editions d'Organisation, Paris, 1999, p.111

IAS (International Accounting Standards), respectiv US GAAP (United States General Accounting Audit Principles) sunt un sistem de standarde contabile si principii de audit, international recunoscute si admise.