RISCUL BANCAR

RISCUL BANCAR

Notiunea de risc bancar se poate definii in mai multe feluri si anume :

Definitia 1 - riscul reprezinta posibilitatea de a obtine rezultate favorabile sau nefavorabile intr-o actiune viitoare exprimata in termeni probabilistici;

Definitia 2 - riscul reprezinta un eveniment viitor si probabil a carui producere ar putea provoca anumite pierderi;

Definitia 3 - riscul reprezinta probabilitatea aparitiei unei pierderi in cadrul unei tranzactii economice ca rezultat al producerii unor evenimente si fenomene imprevizibile;

Definitia 4 - riscul bancar este un complex de evenimente cu consecinte adverse pentru banca;

Definitia 5 - riscul bancar este un eveniment incert posibil si viitor care poate afecta intreaga activitate a unei societati bancare;

Definitia 6 - riscul bancar legat de o tranzactie bancara este probabilitatea ca dintr-o tranzactie sa nu se obtina profitul asteptat sau chiar sa apara o pierdere;

Obicetivul principal al gestionarii riscurilor este obtimizarea performantelor societatii bancare. Riscul bancar acre doua componente, adica incertitudinea privind producerea unui eveniment viitor si expunerea la pierderi. Daca nu se manifesta ambele componente, nu se poate vorbii despre risc. De exemplu o banca ce acorda un imprumut este confruntata cu incertitudinea rambursarii la scadenta, chiar daca exista garantie, datorita posibilitatii reduecrii valorii acesteia in timp, sau a maririi costurilor de executie a acestuia, garatarea stocurilor. Banca isi asuma riscul pentru ca e expusa la incertitudine. Riscul descrie situatia prin care factorii interni si externi bancii actioneaza de o maniera imprevitibila asupra valorii de piata a acesteia. Obiectivul principal al gestionarii riscurilor este optimizarea performantelor societatii bancare.

Principalele scopuri ale gestionarii riscurilor bancare sunt :

asigurarea dezvoltarii ulterioare a bancii, prin evaluarea riscurilor;

extinderea controlului intern al urmaririi performantelor prin supravegherea permanenta a riscurilor asociate,

cunoasterea pretului deciziei pe operatiuni noi, prin determinarea riscurilor;

reechilibrarea partajata pe activitati si operatiuni;

Etapele gestionarii globale a riscului sunt :

identificarea si evaluarea riscurilor ce presupune cunoasterea in profunzime a strategiei bancii pe total;

determinarea riscurilor asociate pe fiecare produs si serviciu bancar si elaborarea unor scenarii posibile prin care sa se stabileasca feceventa si amplitudinea fiecarui tip de risc asociat;

controlul riscurilor obiectivul acestei etape e acela de a minimiza cheltuielile asociate fiecarui tip de risc identificat pe produs si serviciu bancar;

diminuarea influientelor negative a factorilor de risc reprezinta cunoasterea si indeplinirea cauzei care il produce. Este necesara reproiectarea activitatii si fluxurilor de operatiuni;

finantarea riscurilor este acoperirea riscurilor prin rezerve si transferul riscului prin utilizarea instrumentului derivat;

CLASIFICAREA RISCURILOR BANCARE - pe parcursul desfasurarii activitatii, bancile sunt expuse unei game largi de riscuri grupate pe categorii :

1. riscuri financiare - structura bilantului, structura contului de profit si pierdere, profitabilitatea, adecvarea capitalului si creditul, lichiditatea, piata monetara;
2. riscuri operationale - frauda interna si externa, daune aduse activelor, antreruperea activitatii, risc tehnologic;
3. riscuri ale afacerii - politica macroeconomica, infrastructura financiara si juridica, riscul pe tara;
4. riscuri ale aparttiei de evenimente - politice, criza bancara;

Din punct de vedere al controlui intern, in identificarea si evaluarea riscurilor, trebuie sa fie analizati factorii interni, adica complexitatea structurii organizatorice, natura activitatilor bancare, modificari organizatorice, calitatea personalului, etc, cat si de factorii externi, adica fluctuatii in mediul economic, modificari in mediul concurential bancar, innoirea tehnologica, care pot avea un impact negativ asupra atingerii tintelor de performanta si asupra atingerii obiectivelor controlului intern. Acest demers se deosebeste de procesul de gestionare a riscurilor axat, de obicei, pe strategii pentru gasirea caii de mijloc intre profit si risc si are ca obiectiv asigurarea concurentei controlului intern al bancii cu natura, complexitatea si riscurile activitatii desfasurate de acesta.

Identificarea si evaluarea riscurilor trebuie sa acopere toate riscurile cu care banca se confrunta, atat la nivel de ansamblu al bancii, cat si la nivel organizatoric al acestuia. Procesul trebuie sa aiba un caracter continuu, sa aiba in vedere atat riscurile atasate activitatii prezente, cat si pe cele aduse de noi activitati. Procesul de eveluare a riscurilor se adreseaza aspectelor cuantificabile si necuantificabile si trebuie sa puna in balanta costul implicit de controlul riscurilor si beneficiilor pe care activitatea le poate aduce. Acest proces include si caracterul controlabil si necontrolabil, al riscurilor. In ceea ce priveste riscurile controlabile, banca trebuie sa stabileasca daca accepta aceste riscuri si modul prin care le contracteaza, prin masuri de control. In cazul riscurilor necontrolabile, banca trebuiesa decida daca le accepta, elimina sau reduce nivelul activitatii afectate de riscurile respective. Normele bancii internationale, articolul 17 din 2003, impun ca evaluarea riscurilor sa se reailzeze de catre specialisti din cadrul bancii care nu au responsabilitati in realizarea calitatii, in realizarea performantelor comerciale si financiare, pentru a nu permite aparitia de situatii de conflict de interese, dar acest lucru presupune ca specialistii sa aiba experienta releventa in derularea activitatilor ce fac posibila evaluarea riscurilor. Activitatea de control trebuie astfel conceputa si derulata, incat sa asigure acoperirea tuturor riscurilor identificate si evaluate ca parte interganta a activitatii zilnice. Activitatea de control trebuie definita pe fiecare nivel organizatoric al bancii si implica doua epate :

1. stabilirea politicilor si procedurilor de control;
2. verificarea respectarii politicilor si procedurilor de control;

Activitatea de control implica personalul de la toate nivelurile, incepand cu consiliul de administratie si terminand cu personalul de executie. Un sistem de control intern eficient cere sa existe o separare corespunzatoare atributiilor si personalului sa nu ii fie acordate responsabilitati care sa duca la conflict de interese. Cerinta principala a normei 17 este separarea atributiilor si responsabilitatilor, adica controlul dual.

Potrivit literaturii de specialitate, ansamblul riscurilor care afecteaza activitatile bancare, se pot clasifica dupa mai multe criterii si anume :

in functie de caracteristicile bancare avem riscuri - financiare, de operare, ambientale

in functie de geneza avem riscuri - de exploatare, financiare, de faliment

in functie de natura riscurilor avem riscuri - comerciale, politice, valutare

Una dintre cele mai complete clasificari a riscurilor bancare, este cea elaborata de BANCA REGLEMENTARILOR INTERNATIONALE DE LA BASEL, conform careia riscurile bancare pot fii grupate astfel :

riscuri financiare - rata dobanzii, cursul de schimb, riscuri de lichiditate

riscuri legate de parteneri - riscul clientelei (generat in special de modul de selectie al clientilor), riscul aparut pe piata interbancara, riscul de tara

riscuri comerciale - de produse, de servicii, de imagine

riscuri legate de forta de munca

riscuri operationale si tehnice - riscuri generate de nivelul de informatizare si telecomunicatii

riscuri ale gestiunii interne - riscul de reglementare, deontologic, de strategie, de comunicare, controlului intern

Potrivit BNR riscurile semnificative sunt riscurile de credit, de tara, de piata, de pret, valutar, al ratei dobanzii, de lichiditate, operational, juridic si reputational.

ACORDUL BASEL 2 aduce o schimbare majora in managementul resurselor bancare, la nivel international, generand modificari ample in cadrul de reglementare intre autoritati. Acesta are ca scop cresterea sigurantei sistemului financiar, prin acordarea unei importante sporite controlului intern, proces al supravegherii si disciplinei pe piata. Nevoia de schimbare a primului acord de la Basel, a fost semnalata de toti guvernatorii bancilor centrale din grupul celor 12 state membre ale comunitatii de la Basel. Acesta, deoarece capitalurile proprii ale marilor grupuri financiare au atins nivele foarte mici, comparativ cu riscurile asumate ca urmare a unor reglementari incomplete si neadaptate la situatia actuala de pe pietele internationale. In ianuarie 2001, comitetul de la Basel a inaintat o propunere actualului acord care prevede ca nivelul fondurilor proprii ale unei banci sa fie cel putin egal cu 8% din totalul activelor sale, ajustate in functie de risc, la care se adauga si alte riscuri cu care se confrunta bancile si care prin manifestarea lor, pot cauza bancilor pierderi semnificative, in special operational. Principalele obiective ale Basel 2 sunt :

mentinerea, cel putin, a nivelului actual al capitalului bancar cu dezvoltarea activitatii de supraveghere si disciplina a pietei;

promovarea siguantei, securitatii si cresterea egalitatii competitive;

introducerea unor masuratori mai precise a nivelurilor de risc care influienteaza activitatea, cat si pozitia bancii pe piata. Noul acorf pune accent pe metodologia interna, supraveghere si disciplina pe piata, precum si pe imbunatatirea evaluarii riscurilor prin introducerea riscului operational;

fiecare banca isi alege metodologia de evaluare a riscurilor care i se potriveste cel mai bine;

Noua structura a acordului Basel 2 are la baza trei piloni, care pot fii sintetizati astfel :

1. Primul pilon - vizeaza cerintele minime de fonduri proprii pentru a acoperii cat mai multe riscuri care se pot manifesta. Acordul mentine la 8% limita minima a indicatorului de solvabilitate. Acest pilon vizeaza o abordare cantitativa a cerintelor prudentiale.

2. Pilonul doi - presupune abordarea calitativa a cerintelor prudentiale si se refera la supravegherea procesului intern de evaluare si de mentinere a fondurilor proprii. Se doreste imbunatatirea comunicarii dintre banci si autoritatea de supraveghere, astfel ca atunci cand sunt identificate anumite deficite, sa se ia din timp masuri pentru a impiedica scaderea sub un anumit nivel a fondurilor proprii. Sunt avute in vedere urmatoarele :

bancile sa isi evaluezenecesarul de capital in raport cu riscurile, pe baza unor proceduri interne,

autoritatea de supraveghere (BNR), sa evalueze procedurile interne ale bancilor si capacitatea acestora de a monitoriza nivelul de capital adecvat;

autoritatea de supraveghere trebuie sa se astepte ca bancile sa opereze la un nivel al capitalului peste ratele limite reglementate;

autoritatea de supraveghere trebuie sa identifice la timp problemele referitoare la scaderea capitalului sub nivelul minim cerut si sa in masuri imediate pentru remedierea lor;

3. Pilonul trei - presupune necesitatea existentei unui instrument de supraveghere prudentiala si vizeaza transparenta, in sensul disciplinei pe piata. Astfel impunerea unor cerinte de publicare detaliata a informatiilor privind nivelul si structura fondurilor proprii ale bancilor precum si alte informatii de baza duce la o mai buna intelegere in randul participantilor la piata, a calitatii managementului unei banci si a profitului de risc al acestora.

Transparenta si frecventa publicarii acestor informatii este foarte importanta pentru investitori si deponenti, ajuntand la mentinerea stabilitatii si eficientei pe piata. Cerintele de raportare mai detaliate catre banca centrala vor avea ca noutate furnizarea catre public a unor date referitoare la structura actionariatului, expunerile la risc, adecvarea capitalurilor la profiturile de risc. Bancile vor fi obligate sa faca public semestrial anumite categorii de indicatori cum sunt ROA si ROE. Totodata implementarea noului acord Basel va obliga bancile sa isi aonstituie baze de date necesare evaluarii riscurilor si un fenomen pozitiv va fi concentrarea pe piata bancara ca urmare a implementarii noului acord, iar bancile ce nu vor putea indeplinii aceste cerinte, vor fii obligate sa fuzioneze cu bancile mari.