CATEGORII DOCUMENTE |
Activitatea de creditare bancara este supusa unui complex de riscuri. Acest fapt impune o analiza si o gestiune atenta a tuturor riscurilor care influenteaza activitatea unei banci, respectiv a vulnerabilitatii bancii.
In activitatea de conducere si supraveghere a riscului bancar, se recomanda folosirea unei metodologii care utilizeaza o procedura in patru etape, respectiv: identificarea si analiza riscului, controlul sau eliminarea riscului, asumarea riscului, transferul riscului. Identificarea si evaluarea riscurilor pot asigura o estimare efectiva si eficienta a activitatii bancare. Astfel, bancile utilizeaza diferite sisteme de evaluare a riscului cum ar fi: sisteme generale de evaluare a riscului (liste de control, sisteme ponderate bazate pe metode statistice, analize comparative), precum si sisteme utilizate pentru a semnala riscul bazandu-se pe un sistem final de ierarhizare.
Managementul riscului de creditare bancara presupune luarea masurilor asiguratorii cu privire la rambursarea creditului si la protejarea substantei creditului de rata inflatiei. Sistemul bancar se confrunta cu riscul de neperformanta a creditului fapt pentru care a fost necesara imbunatatirea mecanismelor de protectie, evitandu-se acordarea de credite fara garantii materiale, insasi mediul economic incert creand un risc suplimentar pentru activitatea de creditare bancara.
Riscul de creditare bancara (risc de insolvabilitate, risc de nerambursare, risc al deteriorarii calitatilor activelor bancare) reflecta probabilitatea incasarii efective la scadenta capitalului avansat si a dobanzilor, orice credit reprezentand o anticipare a unor incasari viitoare. Analiza financiara pe baza indicatorilor obiectivi (concentrarea creditelor, ponderea plasamentelor, gradul de acoperire cu resurse) pot arata anticipat aparitia unor probleme pe parcursul procesului de creditare mai ales daca limitele sunt depasite pentru mai multi indicatori, astfel pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate daca operatiile de creditare sunt organizate si gestionate cu profesionalism, conducerea bancii controland permanent calitatea portofoliului de credite.
Continutul unei politici de creditare bancara comporta stabilirea sarcinilor
serviciului de creditare si a unui obiectiv privind calitatea optima a portofoliului de credite, stabilirea unor principii si proceduri in constituirea si administrarea portofoliului de credite precum si proceduri si parametri detaliati de creditare specifici fiecarui tip de credite.
Elementele determinante ale gestiunii riscului de creditare sunt capacitatea de plata, caracterul debitorului, capitalul debitorului, garantia reala sau personala precum si conditiile de mediu. Principalele slabiciuni in gestiunea riscului de creditare sunt selectia defectuoasa a dosarelor si supravegherea interna improprie a evolutiei calitatii debitorului. Riscul de selectie poate fi minimizat prin rigoare in continutul dosarelor, aprecierii interne a calitatii clientilor pe baze unitare prin punctaj, dubla avizare a
deciziei de creditare si stabilirea unei marje a ratei dobanzii.
Riscul de creditare este cauzat de perturbatii in fluxul de incasari anticipat la analiza cererii de creditare, care pot genera insolvabilitatea. Minimizarea expunerii la risc este posibila prin cresterea costului creditului si prin garantii. Pentru acoperirea pierderilor la portofoliul de credite se folosesc controlul riscurilor prin constituirea unor fonduri bancare proprii de acoperire a pierderilor (provizioane) cat si cedarea riscurilor de asigurare prin asiguratori proprii.
Procesul de analiza a creditului asigura informatiile de care are nevoie analistul statistician pentru a formula recomandarea de acordare a creditului. Controlorul de credite din bancile comerciale analizeaza documentatia de creditare din punct de vedere al riscurilor totale si acorda un aviz favorabil sau negativ in forma scrisa, de care conducerea bancii, conform competentelor existente, poate tine seama sau nu la acordarea creditului.
Administrarea unui portofoliu de credite se bazeaza pe prezumtia ca riscul pentru intreg portofoliul ar trebui sa fie mai mic decat riscul aferent fiecarei componente a portofoliului. Riscul este o masura a probabilitatii iar probabilitatea ca doua riscuri separate sa se realizeze agregat este mai mica decat probabiltatea ca fiecare dintre ele sa se realizeze individual daca riscurile nu sunt corelate. Practica a aratat ca riscul agregat se diminueaza pana la aproximativ 30 de riscuri individuale necorelate.
Daca riscurile sunt corelate negativ (cresterea probabilitatii de a se realiza un risc conduce la scaderea probabilitatii de realizare pentru un alt risc ), efectele diminuarii riscului intregului portofoliu sunt mai benefice. Lipsa de corelare intre riscurile individuale ale unui portofoliu de credite este importanta pentru reducerea riscului agregat .
Important pentru activitatea de creditare bancara este alegerea unor garantii adecvate si acordarea de credite necorelate intre ele, care se face prin echilibrarea caracteristicilor creditelor din portofoliu, a riscurilor asociate cu fiecare sector de activitate si termenele scadente ale creditelor care trebuie sa fie cat mai diferite.
Acesti factori impreuna cu probabilitatea de realizare a riscului (pierderea
potentiala) ofera o imagine privind calitatea portofoliului de credite.
Banca pe toata perioada procesului de creditare urmareste manifestarea urmatoarelor riscuri :
riscul de raspundere a bancii ;
riscul operational sau riscul de sarcina;
riscul economic asociat evolutiei mediului economic;
riscul concurential manifestat prin reducerea profitului in conditiile modificarii raportului de piata in defavoarea bancii;
riscul legal consecinta a incertitudinii evolutiei viitoare a cadrului normativ;
riscul ratei dobanzii reprezentand sensibilitatea rezultatelor financiare la schimbarile ratei dobanzii, consecinta a activitatii de intermediere financiara.
Pentru analiza riscului se pot folosi: metoda arborelui de decizie, simularea, dispersia, coeficientul de variatie, profitul net actualizat, programarea matematica, analiza ierarhica precum si metoda scorului pentru un grup de indicatori reprezentativi. De exemplu, probabilitatea de nerambursare a creditului si de plata a dobanzii de catre un client caruia i-a fost finantata investitia se numeste risc de ruinare, existand un prag maxim de acceptare a riscului de ruina, prag care poate fi stabilit si care poate duce la respingerea proiectului de investitii. Modalitatea de determinarea a pragurilor de acceptare si respingere a proiectelor de investitii se poate realiza prin metodele urmatoare:
analiza unor proiecte anterioare de aceeasi natura (metoda comparatiei);
analiza brainstorming (tehnica Delphy) realizata de specialisti in domeniu.
Limitarea riscului de credit la institutiilor de credit. Masuri de prevenire a riscului de creditare.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2038
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved