RISCUL DE CREDITARE BANCARA

RISCUL DE CREDITARE BANCARA

Operatiunea de creditare este definitorie pentru orice banca comerciala avand o pondere insemnata in ansamblul de activitati al unei asemenea intitutii.Avand in vedere ca pentru efectuarea de plasamente,bancile utilizeaza resurse care nu le apartin(sunt provenite de la deponenti/clientii lor) rezulta,in mod logic, ca activitatea de creditare trebuie supusa unor reglementari speciale.Astfel pe langa normele proprii ale oricarei institutii de credit ,activitatea de plasament este reglementata si prin intermediul unor hotarari emise de banca centrala si impuse bancilor comerciale

Riscul de creditare reprezinta posibilitatea ca o parte din debitorii bancii sanu isi onoreze integral obligatiile rezultate din contractul de creditare(nerambursarea la scadentele prevazute a ratelor si a dobanzilor aferente acestora).

Din punct de vedere al bancii,riscul de creditare are 3 componente:

v      Riscul tranzactiei -se refera la aspectele de natura operationala si functionala ale acordarii creditului.Administrarea adecvata a acestui tip de risc presupune ca personalul bancii sa cunoasca foarte bine caracteristicile fiecarui tip de credit,destinatia sumelor acordate,scadentele imprumutului,sursele de rambursare sau modalitatile de plata.

v      Riscul clientului-este posibilitatea ca debitorul san u plateasca la termne sumele datorate bancii,in acest sens inainte de a acorda creditul,banca trebuie sa realizeze o analiza amanuntita a bonitatii solicitantilor de imprumuturi

v      Riscul garantiei-se refera la posibilitatea ca banca san u aiba de unde recupera crenatele asupra unui debitor pentru ca garantiile constituite initial s-au deteriorate sau nu mai exista

Garantia este un accesoriu al celor mai multe conturi de creditare si poate imbraca mai multe forme:

a)      garantii materialere(reale)

garantii asupra bunurilor mobile(gaj)

garantii asupra unor immobile(ipoteca)

b)      garantii personale

garantii simple-sunt acelea asumate de o singura persoana care se oblige sa achite in locul debitorului initial,ratele si dobanzile aferente unui credit ,in cazul in care acesta nu mai poate face acest lucru(girant)

garantie personala solidara-presupune ca mai multe persoane isi asuma obligatia de a plati la scadenta in locul debitorului ,daca din diverse motive acesta din urma nu plateste.Este o garantie specifica operatiunilor cambiale.

Gestionarea riscului de garantie presupune evaluarea corecta a acesteia in momentul luarii deciziei de creditare dar si in momentul lichidarii garantiei respetive.

Activitatea de creditare presupune respectarea de catre banca a unor norme de prudenta ,cum ar fi:

• indeplinirea conditiilor impuse expunerii de autoritatea monetara
• justificarea expunerii  la risc ,in raport cu profitul generat de operatiunea de plasament
• constituirea de provizioane menite sa acopere eventualeel pierderi rezultate in urma plasamentelor efectuate
• dimensionarea riscurilor astfel incat ,pierderile inregistrate san u aiba efecte negative asupra imaginii bancii sau asupra pozitiei sale pe piata
• stabilirea unor conditii clare care sa permita o masurare exacta a expunerilor la risc
• solicitarea de garantii asiguratilor

Pe langa restricitiile provenite din afara institutiilor de credit,exista si o serie de norme proprii elaborate de fiecare banca in parte in scopul selectarii benecifiarilor de credit.Aceste norme care fac parte din strategia de creditare a fiecarei banci isi propun fixarea unor reguli clare pe baza carora urmeaza sa se desfasoare rocesul de creditare propriu-zisa.

Bancile realizeaza inaintea acordarii creditului o analiza a capacitatii de rambursare a solicitantului imprumutului(a priori) si o analiza ulterioara(a posteriori).

Analiza "a priori" are in vedere atat examinarea unor aspecte cu character general,legate de activitatea solicitantului(mediul in care isi dezvolta afacerile,calitatea managemenetului,istoricul relatiilor cu banca,pozitia detinuta in ramura economica respective) cat si a unor elemente de natura economico-financiara(se evalueaza indicatori precum :gradul de lichiditate patrimoniala,nivelul solvabilitatii,gradul de rentabilitate,gradul de indatorare fata de terti,serviciul

In functie de aceasta analiza ,solicitantii de credit sunt clasificati in 5 categorii: datoriei).

• categoria A-sunt incadrati clientii care au ,in prezent , o situatie financiara foarte buna si perspective mentinerii acesteia in perioada urmatoare.Practic,riscul asociat creditarii unui asemena client este nul
• categoria B-sunt incadrati clientii cu o situatie fianciara buna,in prezent ,dar care nu prezinta garantia mentinerii aceluiasi nivel de performanta in perioada urmatoare
• categoria C -clientii cu situatie economico-financiara sadisfacatoare in prezent,al caror viitor este incert
• categoria D-clientii care intampina dificultati financiare in prezent si care nu au perspective imbunatatirii situatiei in perioada viitoare
• categoria E-clientii cu rezultate slabe in present,cu perspective determinarii acestora in perioada urmatoare.

In fuctie de categoria in care a fost incadrati clientii,bancile au bligatia de a constitui provizioane specifice de risc menite sa acopere eventualele pierdderi generate de nerecuperarea creantelor.

Pentru calculul acestora,se parcurg cateva etape:

1. se incadreaza palsamentul intr-una  dintre categoriile de rocs corespunzatoare

credit strandard pentru clientii din categoria A

credit in observatie pentru clientii din categorie B

credit substandard pentru clientii din categoria C

credit indoielnic pentru clientii din categoria D

credit in piedere pentru clientii din categoria E

2. se determina baza de calcul pentru provizioanele specifice de risc
3. se determina efectiv provizioanele prin aplicarea unui coefficient de provizioane asupra bazei de calcul astfel:

0% pentru credit strandard

5% pentru credit in observatie

20% pentru credit substandard

50% pentru credit indoielnic

100% pentru credit in piedere

Constituirea previzioanelor specifice de risc reprezinta din punct de vedere al bancii o cheltuiala care se evidentiaza in mod corespunzator in conturile aferente.

La scadenta datoriei cleitnului,bancile se pot gasi intr-una din urmatoarele situatii:

1. debitorul si-a achitat integral obligatiile de plata si in acest caz provizioanele constituite raman fara obiect iar conturile respective se inched prin terecerea pe venituri ale provizioanelor respective
2. debitorul nu si-a onorat obligatiile fata de banca,iar in urma procedurilor initiale de institutie de credit,creantele nu au fost recuperate.Intr-o asemenea situatie snt suportate prin utlizarea provizioanelor constituite intial.

Analiza "a posteriori" realizata in urma acordarii finantarii presupune urmarirea modului in care beneficiarul a utilziat sumele primate,respecatrea destinatiei initiale a creditului.

Normele de prudenta impuse de banca centrala bancilor comerciale:

• creditele acordate unui singur debitor nu pot depasi 20% din capitalurile si rezervele bancilor
• toate creantele in relatia cu un singur debitor nu pot depasi de 12 ori fondurile proprii ale acestuia din urma
• persoanele aflate in relatia speciala cu banca(salariatii,rude apropiate ale acetuia sau actionarii nu pot beneficia insumat de credite care sa depaseasca 20% din fondurile proprii ale societatilor bancare
• bancile nu pot efectua plasamente in titluri emise de societatile nebancare care sa depaseasca 20% din capitalul social al emitentului sau 10% din capitalul propriu al bancii