Conceptul de levier. Marimea levierului.

Conceptul de levier. Marimea levierului.

In carul analizei structurii financiare este necesara examinarea a unor noi dimensiuni ale riscului si anume:

Riscul afacerilor, care reprezinta gradul de risc a unei firme, care nu utilizeaza capitalul imprumutat;

Riscul financiar, care este riscul suplimentar suportat de catre actionari, ca urmare a deciziilor firmei de a utiliza capitalul imprumutat.

Riscul afacerilor este definit ca fiind gradul de nesiguranta privind cistigurile generate de active (rentabilitatea economica) sau de capitalul propriu (rentabilitatea financiara), daca firma nu utilizeaza in finantare surse imprumutate. Acest risc variaza de la o ramura la alta, cit si de la o firma la alta. Gradul de risc al afacerilor depinde de: gradul de variabilitate a cererii, schimbarile in pretul factorilor de productie, capacitatea intreprinderii de a ajusta preturile proprii in concordanta cu modificarile preturilor factorilor de productie, si gradul levierului operational.

In ceea ce priveste gradul levierului operational, daca o firma are costuri fixe semnificative, iar acestea, conform caracteristicilor, nu scad pe masura scaderii cererii, aceasta determina starea gradului de risc al afacerilor al firmei

Levierul operational (LO)

LO exprima sensibilitatea rezultatului de exploatare (RE sau EBIT) la variatia volumului vanzarilor. Se calculeaza la un nivel Q de unitati (tone, kg, etc) productia produsa si vanduta, tinand cont de:

marja bruta totala pentru Q, care este = Q(P -CV)

marja neta totala pentru Q, care este = Q (P-CV) - CF

(P - pretul, CV - cheltuieli variabile, CF - cheltuieli fixe)

Astfel, pentru cantitatea Q productia produsa si vanduta

LO =  

Adica raportul intre marja bruta si marja neta

In cadrul analizei LO este importanta determinarea punctului neutru (pragului de rentabilitate)P*Q=(CV*Q)+CF

Analiza LO comporta diverse aspecte importante pentru managementul financiar al intreprinderii si anume:

din punct de vedere economic - punctul neutru reprezinta un obiectiv minim de atins pentru a produce si vinde un produs, pentru decizii de mentinerea sau dezinvestirea, etc. de asemenea, permite orientarea unor decizii financiare, de marketing sau de tip tehnic privind determinarea pretului de vanzare "limita" sub nivelul caruia nu se poate cobori, fara pericolul de a obtine marja bruta negativa.

pe plan financiar - LO ofera informatii pentru evitarea riscului economic in realizarea unui produs. Cu cat coeficientul LO este mai ridicat, cu atat variatia rezultatului de exploatare este mai mare si cu atat riscul economic este mai ridicat. In plus, trebuie tinut cont de efectul de multiplicare a acestui indicator atat in sens pozitiv, cat si negativ.

Gradul ridicat al LO indica ca se pot realiza profituri mari in urma cresterii volumului vanzarilor, chiar daca firma va trebui sa reduca preturile produselor pe piata. De asemenea, gradul de levier ridicat, indica posibilitatea unor fluctuatii mari ale profiturilor ca urmare a unor fluctuatii mici sau moderate ale volumului vinzarilor, in special in domenii cum sunt automobilele, utilaje, unelte etc.

3. din punct de vedere a structurii financiare - este importanta operarea cu LO in sensul stabilirii unei cantitati optime de bunuri de realizat, acceptindu-se riscul economic, pentru realizarea profitului previzionat, si deci, determinarea ponderii capitalului propriu.

Levierul operational influenteaza valoarea rezultatelor din exploatare, in timp ce levierul financiar influenteaza castigurile dupa achitarea impozitelor si a dobanzilor, sau cistigurile actionarilor.

Levierul financiar ne arata marimea in care o firma utilizeaza in structura sa de capital imprumuturi. LF indica impactul cheltuielilor financiare datorate imprumuturilor asupra rentabilitatii financiare a intreprinderii.

Gradul levierului financiar se calculeaza dupa formula:

GLF =

Pentru a avea efect pozitiv LF trebuie sa fie mai mare de 1. LF pozitiv poate fi obtinut in cazul in care costul explicit (cheltuieli financiare / indatorare) este inferior rentabilitatii obtinute din investitii finantate prin intermediul surselor imprumutate. LF poate avea un efect negativ in cazul pierderilor sau a veniturilor insuficiente.

In general, daca rentabilitatea economica > rata dobanzii intreprinderea are un efect de indatorare pozitiv, ea poate si trebuie sa apeleze la imprumuturi in vederea cresterii rentabilitatii financiare si implicit a valorii de piata a intreprinderii.

Iar daca rentabilitatea economica < rata dobanzii intreprinderea are un efect de indatorare negativ si aceasta trebuie sa-si acopere nevoile de finantare prin resurse proprii, intrucit o indatorare suplimentara duce la cresterea riscului de insolvabilitate.

Efectul de indatorare este direct proportional cu structura financiara a intreprinderii si cu diferenta dintre rentabilitatea economica si rata dobanzii pentru imprumuturile utilizate:

unde:

Re - rentabilitatea economica;

i - costul explicit (cheltuieli financiare / indatorare)

Pionieri in utilizarea levierului financiar in scopul maririi rentabilitatii financiare sunt managerii japonezi, care la inceputul anilor 70 datorita gradului inalt de indatorare (raportul = 5,3), erau cu mult mai profitabile ca intreprinderile din SUA si Europa. Astfel, in conditiile in care indicii rotatiei activelor pentru firmele japoneze si cele americane erau identici, diferenta se facea pe baza levierului financiar si rentabilitatii vanzarilor. In aceste conditii, firmele japoneze inregistrau cheltuieli mai mici (salariile mai mici), iar pierderile de rentabilitate cauzate de reducerea preturilor cu 10-20% fata de produsele similare americane erau compensate cu efectul levierului financiar.

Pentru a determina efectul levierului financiar vom descompune rentabilitatea financiara in:

Rentabilitatea financiara fara efectul de indatorare, si Efectul de levier financiar

Rentabilitatea financiara fara efectul de indatorare este rentabilitatea pe care ar fi obtinut-o compania daca se finanta numai cu capital propriu si cu imprumuturi, care nu presupun cheltuieli financiare.

R_f = ((Profit pana la impozitare + dobanzi) / Active) x (1-t),

unde: R_f - rentabilitatea financiara

t - impozitul pe profitul persoanelor juridice

Profit pana la impozitare / Active = Rentabilitatea economica

Efectul de levier financiar:

E_l = (Rentabilitatea economica - i)) x (1-t) x CI / CP,

unde: E_l - efectul de levier

A - active

CI - capitalul imprumutat

CP- capital propriu

t - impozitul pe profitul persoanelor juridice

i - costul datoriei, se determina prin raportul cheltuielilor cu dobanzi la totalul capitalului imprumutat.

Intreprinderile ar trebui sa aleaga structurile financiare cu efecte pozitive de indatorare.