Standardul International de Raportare Financiara

Ful

Standardul International de Raportare Financiara 1: Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara

INTRODUCERE

Motive pentru emiterea IFRS

IN1 IFRS inlocuieste SIC-8 Aplicarea pentru prima data a IAS ca baza principala a contabilitatii. Consiliul a elaborat IFRS cu scopul de a aborda urmatoarele aspecte:

unele aspecte ale cerintei SIC-8 privind aplicarea retroactiva au generat costuri care au depasit beneficiile potentiale pentru utilizatorii situatiilor financiare. Mai mult, desi SIC-8 nu prevedea aplicarea retroactiva in cazurile in care acest lucru este imposibil, nu explica daca o entitate care aplica pentru prima data IAS trebuie sa interpreteze aceasta imposibilitate de aplicare ca un impediment si nu specifica nici un tratament particular pentru aceste cazuri;

conform SIC-8, o entitate care aplica pentru prima data IAS poate aplica doua versiuni diferite ale unui Standard daca o noua versiune este introdusa pe parcursul perioadelor la care se refera primele situatii financiare intocmite in conformitate cu IAS iar noua versiune interzice aplicarea retroactiva;

SIC-8 nu specifica in mod clar daca o entitate care aplica pentru prima data IAS trebuie sa efectueze o analiza inainte de implementarea retroactiva a deciziilor privind recunoasterea si masurarea;

au existat indoieli in ce priveste modul de interactiune a SIC-8 cu prevederile tranzitorii specifice ale Standardelor individuale.

Principalele caracteristici ale IFRS

IN2  IFRS se aplica in cazurile in care o entitate adopta pentru prima data IFRS, printr-o declaratie explicita si fara rezerve de conformare la IFRS.

IN3 In general, IFRS prevede ca o entitate trebuie sa aplice toate IFRS in vigoare la data de raportare in cazul primelor situatii financiare IFRS. In particular, IFRS impune entitatiilor urmatoarele conditii la intocmirea Bilantului contabil de deschidere IFRS ca punct de plecare pentru contabilitatea conform IFRS:

sa recunoasca toate activele si pasivele a caror recunoastere este prevazuta de IFRS;

sa nu recunoasca acele active si pasive a caror recunoastere nu este permisa conform IFRS;

sa reclasifice elementele contabile care au fost recunoscute conform GAAP ca fiind incluse intr-o anumita categorie de active, pasive sau componente ale capitalurilor proprii dar conform IFRS fac parte din alta categorie de active, pasive sau componente ale capitalurilor proprii; si

sa aplice IFRS la masurarea tuturor activelor si pasivelor recunoscute.

IN4 IFRS permite exceptii limitate de la aceasta cerinta in anumite cazuri specifice, in special atunci cand costul respectarii acestei cerinte este mai mare decat beneficiile utilizatorilor situatiilor financiare. De asemenea, IFRS interzice aplicarea retroactiva a IFRS in unele cazuri, in special daca aplicarea retroactiva impune conducerii sa evalueze conditiile existente anterior, dupa cunoasterea rezultatului unei anumite tranzactii.

IN5 IFRS prevede efectuarea unor prezentari care explica modul in care trecerea de la aplicarea GAAP la aplicarea IFRS a afectat situatia financiara raportata a entitatii, performanta financiara si fluxurile de numerar.

IN6 O entitate va aplica IFRS daca primele situatii financiare IFRS sunt intocmite pentru o perioada care incepe la sau ulterior datei de 1 ianuarie 2004. Aplicarea acestora la o data anterioara este incurajata.

Modificari ale cerintelor anterioare

IN7 Ca si SIC-8, IFRS prevede aplicarea retroactiva in cele mai multe situatii. IFRS difera de SIC-8 in ce priveste urmatoarele:

existenta unor exceptii, in special in anumite cazuri in care aplicarea retroactiva este probabil sa necesite costuri care sa depaseasca beneficiile utilizatorilor situatiilor financiare, si a unui numar limitat de alte exceptii din motive practice;

asigura aplicarea ultimei versiuni a IFRS;

clarifica felul in care estimarile unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS difera de estimarile facute la aceeasi data in conformitate cu GAAP;

specifica daca prevederile tranzitorii ale altor IFRS nu se aplica in cazul unei entitatii care le aplica pentru prima data;

prevede o prezentare detaliata despre tranzitia la IFRS.

STANDARDUL INTERNATIONAL DE RAPORTARE FINANCIARA 1

Adoptarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara

OBIECTIV

Obiectivul acestui IFRS este de a se asigura ca primele situatii financiare IFRS ale unei entitati precum si rapoartele financiare interimare pentru o anumita parte a perioadei la care se refera respectivele situatii financiare contin informatii cu urmatoarele caracteristici:

(a)  sunt transparente pentru utilizatori si comparabile pentru toate perioadele prezentate;

(b)  ofera un punct de plecare pentru contabilitatea ulterioara a entitatii in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) ; si

(c)  pot fi generate la costuri mai mici decat beneficiile utilizatorilor.

ARIA DE APLICABILITATE

O entitate va aplica IFRS in urmatoarele cazuri:

(a)  in momentul intocmirii primelor situatii financiare IFRS; si

(b) pentru toate rapoartele financiare interimare pe care le intocmeste in conformitate cu IAS 34 Raportarea financiara interimara pentru o parte din perioada la care se refera primul set de situatii financiare IFRS.

Primul set de situatii financiare IFRS ale unei entitatii il reprezinta situatiile financiare anuale pentru care entitatea adopta IFRS ca baza a contabilitatii, printr-o declaratie explicita si fara rezerve in respectivele situatii financiare de conformare la IFRS. Situatiile financiare sunt considerate primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii daca, de exemplu, entitatea:

(a)  a prezentat cele mai recente situatii financiare anterioare:

(i)  in conformitate cu reglementarile nationale care nu sunt conforme cu IFRS din toate punctele de vedere;

(ii)  in conformitate cu IFRS din toate punctele de vedere, cu exceptia faptului ca situatiile financiare nu au continut o declaratie explicita si fara rezerve ca acestea sunt conforme cu IFRS;

(iii)  in care a inclus o declaratie de conformare partiala si nu totala la IFRS;

(iv)  in conformitate cu reglementarile nationale, utilizand unele IFRS individuale pentru a inregistra in contabilitate elemente pentru care nu existau reglementari nationale; sau

(v)  in conformitate cu reglementarile nationale, cu o reconciliere a unor sume cu sumele stabilite in conformitate cu IFRS;

(b)  a intocmit situatii financiare conforme cu IFRS exclusiv pentru uz intern, fara sa le puna la dispozitia proprietarilor entitatiii sau a altor utilizatori externi;

(c)  a intocmit un pachet de raportare conform IFRS in scopul consolidarii, fara sa intocmeasca un set complet de situatii financiare, conform prevederilor IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare; sau

(d)  nu a prezentat situatii financiare pentru perioade anterioare.

Acest IFRS se aplica in cazurile in care o entitate adopta IFRS ca noua baza a contabilitatii. O entitate nu adopta o noua baza a contabilitatii cand, de exemplu, entitatea:

(a)  inceteaza sa prezinte situatii financiare in conformitate cu reglementarile nationale, asa cum a procedat anterior precum si un alt set de situatii financiare care au continut o declaratie explicita si fara rezerve de conformare la IFRS;

(b)  a prezentat situatii financiare in anul anterior in conformitate cu reglementarile nationale iar respectivele situatii financiare au cuprins o declaratie explicita si fara rezerve de conformare la IFRS; sau

(c)  a prezentat situatii financiare in anul anterior care au continut o declaratie explicita si fara rezerve de conformare la IFRS, chiar daca auditorii au emis o opinie cu rezerve in raportul de audit asupra respectivelor situatii financiare.

Acest IFRS nu se aplica in cazul modificarii politicilor contabile de catre o entitate care aplica deja IFRS. Aceste modificari sunt abordate in:

(a)  cerintele de modificare a politicilor contabile din IAS 8 Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile; si

(b)  cerinte specifice tranzitorii ale altor IFRS.

RECUNOASTERE si MASURARE

Bilantul contabil de deschidere IFRS

O entitate va intocmi un Bilant contabil de deschidere IFRS la data de trecere la IFRS. Bilantul contabil de deschidere IFRS reprezinta punctul de plecare pentru contabilitatea ulterioara a entitatiii conform IFRS. Acest IFRS nu impune unei entitatii sa prezinte Bilantul contabil de deschidere IFRS in primele situatii financiare IFRS.

Politici contabile

O entitate va utiliza aceleasi politici contabile pentru Bilantul contabil de deschidere IFRS precum si pentru toate perioadele prezentate in primele situatii financiare IFRS. Respectivele politici contabile vor fi conforme cu toate IFRS in vigoare la data de raportare pentru primele sale situatii financiare conforme cu IFRS, cu exceptia cazurilor mentionate in paragrafele 13-34.

O entitate nu va aplica diferite versiuni ale IFRS care erau in vigoare la date anterioare. O entitate poate aplica un IFRS care nu este inca obligatoriu dar permite aplicarea prealabila.

Prevederile tranzitorii ale altor IFRS se aplica in cazul modificarii politicilor contabile de catre o entitate care utilizeaza deja IFRS; acestea nu se aplica in cazul adoptarii pentru prima data a IFRS, cu exceptia cazurilor mentionate in paragrafelor 27-30.

Cu exceptia cazurilor mentionate in paragrafele 13-34, o entitate trebuie sa respecte urmatoarele conditii la intocmirea Bilantului contabil de deschidere IFRS:

(a)  sa recunoasca toate activele si pasivele a caror recunoastere este prevazuta de IFRS;

(b)  sa nu recunoasca acele active si pasive a caror recunoastere nu este permisa conform IFRS;

(c)  sa reclasifice elementele contabile care au fost recunoscute conform GAAP ca fiind incluse intr-o anumita categorie de active, pasive sau componente ale capitalurilor proprii dar conform IFRS fac parte din alta categorie de active, pasive sau componente ale capitalurilor proprii; si

(d)  sa aplice IFRS la masurarea tuturor activelor si pasivelor recunoscute.

Politicile contabile utilizate de o entitate pentru intocmirea Bilantului contabil de deschidere IFRS pot fi diferite de cele pe care entitatea le-a utilizat pentru aceeasi data aplicand GAAP. Ajustarile rezultate apar ca urmare a unor evenimente si tranzactii care au avut loc inaintea trecerii la IFRS. Ca urmare, o entitate va recunoaste respectivele ajustari direct in rezultatul reportat (sau, daca este cazul, in alta categorie de capital propriu) la data de trecere la IFRS.

Acest IFRS prevede doua categorii de exceptii de la principiul conform caruia Bilantul contabil de deschidere IFRS va fi conform cu toate IFRS:

(a)  paragrafele 13-25 prevad exceptii de la unele din cerintele altor IFRS.

(b)  paragrafele 26-34 interzic aplicarea retroactiva a unor cerinte ale altor IFRS.

Exceptii de la cerintele altor IFRS

O entitate poate opta pentru una sau mai multe din urmatoarele exceptii:

(a)  combinari de intreprinderi (paragraful 15);

(b)  valoarea justa sau reevaluarea la costul estimat (paragrafele 16-19);

(c)  beneficiile angajatilor (paragraful 20);

(d)  diferente cumulative de conversie (paragrafele 21 si 22);

(e)  instrumente financiare compuse (paragraful 23); si

(f)  activele si pasivele filialelor, intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie (paragrafele 24 si 25).

O entitate nu va aplica aceste exceptii prin analogie la alte elemente.

Unele dintre exceptiile prezentate mai jos se refera la valoarea justa . IAS 22 Combinari de intreprinderi explica modul de calcul al valorilor juste ale activelor si datoriilor identificabile achizitionate in cadrul unei combinari de intreprinderi. O entitate va utiliza respectivele explicatii pentru a calcula valorile juste conform acestui IFRS, cu exceptia cazurilor in care exista un alt IFRS care contine instructiuni mai specifice in ce priveste calculul valorilor juste ale respectivelor active si datorii. Respectivele valori juste vor reflecta conditiile existente la data pentru care au fost calculate.

Combinari de intreprinderi

O entitate va aplica cerintele din Anexa B in cazul combinarilor de intreprinderi pe care entitatea le-a recunoscut anterior datei de trecere la IFRS.

Valoarea justa sau reevaluarea la costul estimat

O entitate poate opta pentru masurarea unei imobilizari corporale la data de trecere la IFRS la valoarea justa a acesteia si poate utiliza respectiva valoare justa ca fiind costul estimat la data respectiva.

O entitate care aplica pentru prima data IFRS poate opta pentru utilizarea reevaluarii anterioare conform GAAP a unei imobilizari corporale la sau anterior datei de trecere la IFRS ca fiind costul estimat la data reevaluarii, cu conditia ca la data reevaluarii valoarea reevaluata sa fie comparabila cu:

(a)  valoarea justa; sau

(b)  costul sau costul amortizat conform IFRS, ajustate pentru a reflecta, de exemplu, modificarea indicelui general sau specific al preturilor.

Prevederile paragrafelor 16 si 17 sunt aplicabile si in urmatoarele cazuri:

(a)investitiile imobiliare, daca o entitate opteaza sa utilizeze modelul de cost prevazut de IAS 40 Investitii imobiliare; si

(b)  imobilizari necorporale care indeplinesc:

(i)  criteriile de recunoastere ale IAS 38 Active necorporale (inclusiv masurarea corecta a costului initial); si

(ii)  criteriile IAS 38 privind reevaluarea (inclusiv existenta unei piete active).

O entitatea nu va aplica aceste prevederi in cazul altor active si pasive.

Este posibil ca o entitate care aplica pentru prima data IFRS sa fi calculat un cost estimat in conformitate cu GAAP anterior pentru o parte sau toate activele si pasivele sale prin evaluarea acestora la valoarea justa la o anumita data ca urmare a unui eveniment precum privatizarea sau oferta publica initiala. Entitatea poate utiliza aceste evaluari la valoarea justa ca urmare a unor evenimente ca fiind costul estimat pentru IFRS la data evaluarii respective.

Beneficiile angajatilor

In conformitate cu IAS 19 Beneficiile angajatilor, o entitate poate opta pentru utilizarea unei abordari de tip 'coridor' care permite nerecunoasterea unor castiguri si pierderi actuariale. Aplicarea retroactiva a acestei abordari impune unei entitatii sa clasifice castigurile si pierderile actuariale de la initierea planului pana la data de trecere la IFRS in doua categorii, respectiv recunoscute si nerecunoscute. Totusi, o entitate care aplica pentru prima data IFRS poate opta pentru recunoasterea tuturor castigurilor si pierderilor actuariale la data de trecere la IFRS, chiar daca utilizeaza abordarea de tip 'coridor' pentru castigurile si pierderile actuariale ulterioare. In cazul in care o entitate care aplica pentru prima data IFRS utilizeaza aceasta optiune, o va aplica in cazul tuturor planurilor.

Diferente cumulative de conversie

IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar prevede ca o entitate trebuie:

(a)  sa clasifice ca o componenta separata a capitalurilor proprii unele diferente de schimb valutar; si

(b)  sa transfere, in momentul vanzarii unei filiale straine, diferentele de conversie cumulative aferente respectivei filiale (inclusiv, daca este cazul, castigurile si pierderile aferente garantiei contra riscului de schimb valutar) in contul de profit si pierdere ca parte a castigului sau pierderii aferente vanzarii.

Totusi, o entitate care aplica pentru prima data IFRS nu trebuie sa indeplineasca aceste cerinte in cazul diferentelor cumulative de conversie care au existat la data de trecere la IFRS. Daca o entitate care aplica pentru prima data IFRS utilizeaza aceasta exceptie:

(a)  diferentele cumulative de conversie pentru toate operatiunile externe sunt considerate zero la data de trecere la IFRS; si

(b)  castigul sau pierderea aferente unei vanzari ulterioare a unei filiale straine vor exclude diferentele de conversie care au rezultat inainte de trecerea la IFRS si vor include diferentele de conversie ulterioare.

Instrumente financiare compuse

In conformitate cu IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere, o entitate trebuie sa clasifice separat partile componente ale unui instrument compus in componente de pasiv si componente de capital propriu. In cazul in care componenta de pasiv nu mai este restanta , aplicarea retroactiva a IAS 32 impune clasificarea capitalurilor proprii in doua categorii. Prima categorie este inclusa in rezultatul reportat si reprezinta dobanda acumulata aferenta componentei de pasiv. Cea de-a doua categorie reprezinta componenta de capital propriu initiala. Totusi, conform acestui IFRS, o entitate care aplica pentru prima data IFRS nu trebuie sa separe aceste doua categorii in cazul in care componenta de pasiv nu mai este restanta la data de trecere la IFRS.

Activele si pasivele filialelor, intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie

Daca o filiala aplica pentru prima data IFRS dupa societatea mama , in situatiile financiare separate, filiala va evalua activele si pasivele astfel:

(a)  la valorile contabile la care ar fi incluse in situatiile financiare consolidate ale societatii mama , in functie de data de trecere a societatii mama la IFRS, in cazul in care nu s-au efectuat ajustari in scopul consolidarii sau pentru efectele combinarii de intreprinderi in care societatea mama a achizitionat filiala; sau

(b)  la valorile contabile prevazute de celelalte IFRS, in functie de data de trecere a filialei la IFRS. Este posibil ca aceste valori contabile sa fie diferite de cele descrise la punctul (a):

(i)  cand exceptiile prevazute de acest IFRS determina efectuarea de evaluari care depind de data de trecere la IFRS.

(ii)  cand politicile contabile utilizate in situatiile financiare ale filialei difera de cele din situatiile financiare consolidate. De exemplu, filiala poate utiliza tratamentul de baza prevazut de IAS 16 Imobilizari corporale, iar Grupul poate aplica tratamentul alternativ permis.

O optiune similara este disponibila intreprinderilor asociate sau asocierilor in participatie care aplica pentru prima data IFRS la o data ulterioara entitatiii care exercita o influenta semnificativa sau control comun asupra acestora.

Totusi, daca o entitate adopta pentru prima data IFRS ulterior adoptarii IFRS de catre filiala acesteia (sau asociatul sau asocierea in participatie), in situatiile financiare consolidate entitatea va evalua activele si pasivele filialei (sau asociatului sau asocierii in participatie) la aceleasi valori contabile ca in situatiile financiare separate ale filialei (sau asociatului sau asocierii in participatie), dupa ajustarea in scopul consolidarii, ajustarile conform metodei punerii in echivalenta si pentru efectele combinarii de intreprinderi in care societatea mama a achizitionat filiala. In mod similar, daca societatea mama adopta pentru prima data IFRS pentru situatiile financiare separate anterior sau ulterior adoptarii IFRS pentru situatiile financiare consolidate, aceasta va evalua activele si pasivele la aceeasi valoare in ambele situatii financiare, cu exceptia ajustarilor de consolidare.

Exceptii de la aplicarea retroactiva a altor IFRS

Acest IFRS interzice aplicarea retroactiva a unor aspecte ale IFRS referitoare la:

(a)  derecunoasterea activelor financiare si pasivelor financiare (paragraful 27);

(b)  instrumente de acoperire impotriva riscurilor (paragrafele 28-30); si

(c)  estimari (paragrafele 31-34).

Derecunoasterea activelor financiare si pasivelor financiare

O entitate care aplica pentru prima data IFRS va aplica cerintele privind derecunoasterea stipulate de IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si masurare incepand cu data de intrare in vigoare a IAS 39. Astfel, daca o entitate care a adoptat pentru prima data IFRS a derecunoscut activele financiare si pasivele financiare conform GAAP utilizate anterior intr-un exercitiu financiar care a inceput anterior datei de 1  ianuarie 2001, nu va recunoaste respectivele active si pasive conform IFRS (decat daca acestea se califica pentru recunoastere ca urmare a unei tranzactii sau eveniment ulterior). Totusi, entitatea care aplica pentru prima data IFRS:

(a)  va recunoaste toate instrumentele derivate si dobanzile, precum activele si pasivele asociate efectuarii serviciului datoriei, pastrate dupa tranzactia de derecunoastere si existente inca la data de trecere la IFRS; si

(b)  va consolida toate entitatiile cu scop special (ESS) pe care le controleaza la data de trecere la IFRS, chiar daca ESS au existat anterior datei de trecere la IFRS sau detineau active financiare si pasive financiare care au fost derecunoscute conform GAAP utilizate anterior.

Contabilitatea operatiunilor de acoperire impotriva riscurilor

Conform prevederilor IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si masurare, la data de trecere la IFRS, o entitate:

(a)  va masura toate instrumentele derivate la valoarea justa; si

(b)  va elimina toate pierderile si castigurile inregistrate in avans care au fost raportate conform GAAP anterioare ca active sau pasive.

O entitate nu va reflecta in Bilantul de deschidere IFRS un tip de relatie de acoperire a riscurilor care nu este conform cu IAS 39 (de exemplu, multe relatii de acoperire a riscurilor in care instrumentul de acoperire a riscurilor este un instrument de numerar sau o optiune scrisa; in care elementul acoperit impotriva riscurilor reprezinta o pozitie neta; sau in care instrumentul de acoperire a riscurilor acopera riscul ratei dobanzii asociat unei investitii pastrate pana la scadenta). Totusi, daca o entitate a creat o pozitie neta ca element acoperit impotriva riscurilor conform GAAP anterioare, poate selecta un element individual in cadrul respectivei pozitii nete ca element acoperit impotriva riscurilor conform IFRS, cu conditia sa faca acest lucru cel tarziu la data de trecere la IFRS.

O entitate va aplica prevederile tranzitorii ale IAS 39 pentru toate relatiile de acoperire a riscurilor care au existat la data de trecere la IFRS.

Estimari

Estimarile unei entitatii conform IFRS la data de trecere la IFRS vor fi conforme cu estimarile efectuate la aceeasi data conform GAAP anterioare (dupa efectuarea ajustarilor pentru reflectarea tuturor diferentelor in ce priveste politicile contabile), cu exceptia cazului in care exista dovezi obiective ca respectivele estimari erau eronate.

Este posibil ca dupa data de trecere la IFRS o entitate sa primeasca informatii referitoare la estimarile pe care le-a facut conform GAAP anterioare. Conform paragrafului 31, o entitate va trata respectivele informatii in acelasi fel ca evenimentele ulterioare datei Bilantului contabil, in conformitate cu IAS 10 Evenimente ulterioare datei Bilantului. De exemplu, se presupune ca data de trecere a unei entitati la IFRS este 1 ianuarie 2004 iar informatiile noi de la 15 iulie 2004 impun revizuirea unei estimari efectuate conform GAAP anterioare la 31 decembrie 2003. Entitatea nu va reflecta respectivele informatii noi in Bilantul de deschidere IFRS (decat daca estimarile trebuie ajustate ca urmare a modificarii politicilor contabile sau exista dovezi obiective ca respectivele estimari erau eronate). Dimpotriva, entitatea va reflecta respectivele informatii noi in contul de profit si pierdere (sau, daca este cazul, in situatia modificarilor capitalurilor proprii) pentru anul incheiat la 31 decembrie 2004.

Totusi, este posibil ca o entitate sa trebuiasca sa faca estimari conform IFRS la data de trecere la IFRS care nu au fost necesare la data respectiva conform GAAP anterioare. In conformitate cu IAS 10, respectivele estimari conform IFRS vor reflecta conditiile existente la data de trecere la IFRS. In particular, estimarile valorilor de piata, ale ratelor dobanzii sau ale ratelor de schimb la data de trecere la IFRS vor reflecta conditiile de piata de la data respectiva.

Paragrafele 31-33 se aplica in cazul Bilantului de deschidere IFRS. De asemenea, acestea se aplica in cazul unei perioade comparative prezentate in primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii, caz in care referintele la data de trecere la IFRS sunt inlocuite de referinte la sfarsitul respectivei perioade comparative.

PREZENTARE

Acest IFRS nu prevede exceptii de la cerintele de prezentare ale IFRS.

Informatii comparative

In conformitate cu IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare, primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii vor include informatii comparative pentru cel putin un an, conform IFRS.

Unele entitatii prezinta rezumate ale datelor istorice pentru perioade anterioare primei perioade pentru care prezintsinformatii comparative integrale conform IFRS. Acest IFRS nu prevede ca respectivele rezumate trebuie sa fie conforme cu cerintele de recunoastere si masurare ale IFRS. In plus, unele entitati prezinta informatii comparative conform GAAP precum si informatii comparative conform IAS 1. In orice situatii financiare care cuprind rezumate ale datelor istorice sau informatii comparative conform GAAP anterioare, o entitate:

(a)  va mentiona clar ca informatiile conform GAAP anterioare nu au fost intocmite in conformitate cu IFRS; si

(b)  va prezenta natura principalelor ajustari necesare pentru conformarea la IFRS. O entitate nu trebuie sa cuantifice respectivele ajustari.

Explicatii cu privire la trecerea la aplicarea IFRS

O entitate va explica felul in care trecerea de la aplicarea GAAP anterioare la aplicarea IFRS a afectat situatia financiara raportata, performanta financiara si fluxurile de numerar.

Reconcilieri

In conformitate cu paragraful 38, primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii vor include:

(a)  reconcilieri intre capitalurile proprii ale entitatiii raportate conform GAAP anterioare si capitalurile proprii conform IFRS la urmatoarele date:

(i)  data de trecere la IFRS; si

(ii)  sfarsitul celei mai recente perioade prezentate in cele mai recente situatii financiare anuale ale entitatiii conform GAAP anterioare;

(b)  o reconciliere a contului de profit si pierdere conform GAAP anterioare pentru cea mai recenta perioada din cele mai recente situatii financiare anuale ale entitatiii cu contul de profit si pierdere conform IFRS pentru aceeasi perioada ; si

(c)  daca entitatea a recunoscut sau reversat pentru prima oara pierderile din depreciere la intocmirea Bilantului de deschidere IFRS, prezentarile pe care IAS 36 Deprecierea activelor le-ar fi impus daca entitatea ar fi recunoscut respectivele pierderi din depreciere sau reversarile in perioada incepand cu data de trecere la IFRS.

Reconcilierile prevazute de paragraful 39(a) si (b) vor oferi detalii suficiente pentru ca utilizatorii sa inteleaga ajustarile semnificative ale Bilantului contabil si contului de profit si pierdere. Daca o entitate a prezentat o situatie a fluxurilor de numerar conform GAAP anterioare, aceasta va explica ajustarile semnificative la situatia fluxurilor de numerar.

Daca o entitate identifica erori efectuate conform GAAP anterioare, reconcilierile prevazute de paragraful 39(a) si (b) vor face o distinctie clara intre corectarea respectivelor erori si modificarea politicilor contabile.

IAS 8 Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile nu abordeaza problema modificarilor de politici contabile care au loc in momentul in care o entitate aplica pentru prima data IFRS. Ca urmare, cerintele IAS 8 in ce priveste prezentarile referitoare la modificarile de politici contabile nu se aplica in cazul primelor situatii financiare IFRS ale unei entitatii.

Daca o entitate nu a prezentat situatii financiare pentru perioadele anterioare, acest lucru trebuie mentionat in primele situatii financiare IFRS.

Utilizarea valorii juste ca fiind costul estimat

Daca o entitate utilizeaza valoarea justa ca fiind costul estimat in cazul unor imobilizari corporale, investitii imobiliare sau imobilizari necorporale in Bilantul de deschidere IFRS (a se vedea paragrafele 16 si 17), pentru fiecare post Bilantier din Bilantul contabil IFRS initial, primele situatii financiare IFRS ale entitatiii vor prezenta urmatoarele:

(a)  cumulul respectivelor valori juste; si

(b)  ajustarea totala a valorilor contabile raportate conform GAAP anterioare.

Rapoarte financiare interimare

In conformitate cu paragraful 38, daca o entitate prezinta un raport financiar interimar in conformitate cu IAS 34 Raportarea financiara interimara pentru o parte din perioada la care se refera primele situatii financiare IFRS, pe langa cerintele IAS 34 se aplica si urmatoarele cerinte:

(a)  Daca entitatea a prezentat un raport financiar interimar pentru o perioada interimara comparabila, fiecare astfel de raport financiar interimar va include reconcilieri ale:

(i)  capitalurilor proprii conform GAAP anterioare la sfarsitul respectivei perioade interimare comparabile cu capitalurile proprii conform IFRS la data respectiva; si

(ii)  contului de profit si pierdere conform GAAP anterioare pentru respectiva perioada interimara comparabila (curenta si a perioadei pana la data respectiva) cu contul de profit si pierdere conform IFRS pentru perioada aferenta .

(b)  Pe langa reconcilierile prevazute la punctul (a), primul raport financiar interimar al unei entitati conform IAS 34 pentru o parte din perioada la care se refera primele situatii financiare IFRS ale acesteia vor include reconcilierile descrise in paragrafele 39(a) si (b) (impreuna cu detaliile prevazute de paragrafele 40 si 41) sau o referinta la un alt document publicat care include aceste reconcilieri.

IAS 34 prevede efectuarea unor prezentari minime, bazate pe ipoteza ca utilizatorii rapoartelor financiare interimare au acces si la cele mai recente situatii financiare anuale. Totusi, IAS 34 impune entitatiilor sa prezinte "orice evenimente si tranzactii care sunt importante pentru intelegerea perioadei interimare curente". Ca urmare, daca in situatiile financiare anuale cele mai recente conforme cu GAAP o entitate care aplica pentru prima data IFRS nu a prezentat informatii importante pentru intelegerea perioadei interimare curente, raportul financiar interimar va prezenta respectivele informatii sau va include o referinta la alt document publicat care le include.

DATA INTRA RII IN VIGOARE

O entitate va aplica acest IFRS daca primele situatii financiare IFRS se refera la o perioada care incepe la sau ulterior datei de 1 ianuarie 2004. Aplicarea anterioara a acestora este incurajata. Daca primele situatii financiare IFRS se refera la o perioada care incepe anterior datei de 1 ianuarie 2004 iar entitatea aplica acest IFRS in loc de SIC-8 Prima aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate ca Baza a Contabilitatii , se va mentiona acest lucru.

Anexa A

Definitii termeni

Aceasta anexa este parte integranta a IFRS.

Anexa B

Combinari de intreprinderi

Aceasta anexa este parte integranta a IFRS.

B1 Este posibil ca o entitate care aplica pentru prima data IFRS sa decida sa nu aplice IAS 22 Combinari de intreprinderi retroactiv in cazul combinarilor de intreprinderi anterioare (respectiv combinarile de intreprinderi care au avut loc anterior datei de trecere la IFRS). Totusi, daca o entitate care aplica pentru prima data IFRS retrateaza toate combinarile de intreprinderi conform IAS 22, aceasta va retrata toate combinarile de intreprinderi ulterioare. De exemplu, daca o entitate care aplica pentru prima data IFRS decide sa retrateze o combinare de intreprinderi care a avut loc la data de 30  iunie 2002, aceasta va retrata toate combinarile de intreprinderi care au avut loc intre data de 30 iunie 2002 si data de trecere la IFRS.

B2  Daca o entitate care aplica pentru prima data IFRS nu aplica IAS 22 retroactiv in cazul unei combinari de intreprinderi anterioare, aceasta va avea urmatoarele consecinte asupra respectivei combinari de intreprinderi:

(a)  Entitatea care aplica pentru prima data IFRS va pastra aceeasi clasificare (in cazul unei achizitii de catre achizitorul legal, al unei achizitii inverse de catre entitatea achizitionata, al unei uniuni de interese) utilizata in situatiile financiare GAAP anterioare.

(b)  Entitatea care aplica pentru prima data IFRS va recunoaste toate activele si pasivele la data de trecere la IFRS care au fost achizitionate sau preluate intr-o combinare de intreprinderi anterioara, cu exceptia:

(i)  unor active financiare si pasive financiare derecunoscute conform GAAP anterioare (a se vedea paragraful 27); si

(ii)  activelor, inclusiv fondul comercial, si pasivelor care nu au fost recunoscute in Bilantul contabil consolidat al achizitorului conform GAAP anterioare si care nu pot fi recunoscute conform IFRS in Bilantul contabil separat al entitatiii achizitionate (a se vedea paragraful B2(f)-B2(i)).

Entitatea care aplica pentru prima data IFRS va recunoaste orice modificare rezultata prin ajustarea rezultatului reportat (sau, daca este cazul, a unei alte categorii de capitaluri proprii), cu exceptia cazului in care modificarea rezulta din recunoasterea unei imobilizari necorporale care a fost anterior inclusa in fondul comercial (a se vedea paragraful B2(g)(i)).

(c)  Entitatea care aplica pentru prima data IFRS va exclude din Bilantul de deschidere IFRS orice element recunoscut anterior conform GAAP anterioare si care nu poate fi recunoscut ca activ sau pasiv conform IFRS. Entitatea care aplica pentru prima data IFRS va inregistra modificarea rezultata dupa cum urmeaza:

(i)  este posibil ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa fi clasificat o combinare de intreprinderi ca achizitie si sa fi recunoscut ca imobilizare necorporala un element care nu poate fi inregistrat ca activ conform IAS 38 Active necorporale. Entitatea va reclasifica respectivul element (si, daca este cazul, impozitul amanat si interesele minoritare aferente) ca parte a fondului comercial (cu exceptia cazului in care a dedus fondul comercial direct din capitalurile proprii conform GAAP anterioare; a se vedea paragrafele B2(g)(i) si B2(i)).

(ii)  entitatea care aplica pentru prima data IFRS va recunoaste toate modificarile rezultate in cadrul rezultatului reportat.*

*Astfel de modificari includ reclasificarile din si in imobilizari necorporale in cazul in care fondul comercial nu a fost recunoscut ca activ conform GAAP anterioare. Aceasta situatie apare daca, in conformitate cu GAAP anterioare, entitatea (a) a dedus fondul comercial direct din capitalurile proprii sau (b) nu a tratat combinarea de intreprinderi ca achizitie.

(d)  IFRS prevede evaluarea ulterioara a unor active si pasive pe o baza contabila care nu se bazeaza pe costul initial, precum valoarea justa. Entitatea care aplica pentru prima data IFRS va evalua aceste active si pasive in Bilantul contabil de deschidere IFRS utilizand aceasta baza, chiar daca acestea au fost achizitionate sau preluate intr-o combinare de intreprinderi anterioara. Entitatea va recunoaste orice modificare rezultata a valorii contabile prin ajustarea rezultatului reportat (sau, daca este cazul, a unei alte categorii de capitaluri proprii), si nu a fondului comercial.

(e)  Imediat dupa combinarea de intreprinderi, valoarea contabila conform GAAP anterioare a activelor achizitionate si pasivelor preluate in cadrul respectivei combinari de intreprinderi va fi costul estimat conform IFRS la data respectiva. Daca IFRS impune efectuarea unei evaluari bazate pe cost a respectivelor active si pasive la o data ulterioara, costul estimat va constitui baza pentru amortizarea bazata pe cost de la data combinarii de intreprinderi.

(f)  Daca un activ achizitionat sau un pasiv preluat ca urmare a unei combinari de intreprinderi anterioare nu a fost recunoscut conform GAAP anterioare, acesta nu va avea costul estimat zero in Bilantul contabil de deschidere IFRS. Dimpotriva, achizitorul il va recunoaste si masura in Bilantul contabil consolidat utilizand baza prevazuta de IFRS pentru Bilantul contabil separat al entitatiii achizitionate. De exemplu: daca, in conformitate cu GAAP anterioare, achizitorul nu a capitalizat contractele de leasing financiar achizitionate in cadrul unor combinari de intreprinderi anterioare, entitatea va capitaliza respectivele contracte in situatiile financiare consolidate iar entitatea achizitionata le va capitaliza in Bilantul contabil separat IFRS, asa cum prevede IAS 17 Leasing. Dimpotriva, daca activul sau pasivul a fost inclus in fondul comercial conform GAAP anterioare dar ar fi fost recunoscut in mod diferit conform IAS 22, respectivul activ sau pasiv va continua sa fie inclus in fondul comercial cu exceptia cazului in care IFRS prevede recunoasterea acestuia in situatiile financiare separate ale entitatii achizitionate.

(g)  Valoarea contabila a fondului comercial in Bilantul contabil de deschidere IFRS va fi egala cu valoarea contabila conform GAAP anterioare la data de trecere la IFRS, dupa efectuarea urmitoarelor trei ajustari:

(i)  conform prevederilor paragrafului B2(i) de mai sus, entitatea care aplica pentru prima data IFRS va creste valoarea contabila a fondului comercial in momentul reclasificarii unui element recunoscut ca imobilizare necorporala conform GAAP anterioare. In mod similar, daca prevederile paragrafului B2(f) impun entitatiii care aplica pentru prima data IFRS sa recunoasca o imobilizare necorporala care a fost inclusa in fondul comercial conform GAAP anterioare, entitatea care aplica pentru prima data IFRS va diminua corespunzator valoarea contabila a fondului comercial (si, daca este cazul, impozitul amanat si interesele minoritare aferente).

(ii)  O obligatie potentiala care afecteaza valoarea achizitiei aferente unei combinari de intreprinderi anterioare ar fi putut fi solutionata inainte de data de trecere la IFRS. In cazul in care valoarea ajusta rii obligatiei potentiale poate fi estimata cu acuratete iar plata acesteia este probabila, entitatea care aplica pentru prima data IFRS va ajusta fondul comercial cu suma respectiva. In mod similar, entitatea care aplica pentru prima data IFRS va ajusta valoarea contabila a fondului comercial daca o ajustare recunoscuta anterior a unei obligatii potentiale nu mai poate fi evaluata cu acuratete iar plata acesteia nu mai este probabila.

(iii)  Indiferent daca exista indicii referitoare la deprecierea fondului comercial, entitatea va aplica IAS 36 Deprecierea activelor, va evalua fondul comercial din perspectiva deprecierii la data de trecere la IFRS si va recunoaste orice pierdere din depreciere in rezultatul reportat (sau, daca asa prevede IAS 36, in surplusul de reevaluare). Deprecierea fondului comercial va fi evaluata pe baza conditiilor existente la data de trecere la IFRS.

(h)  Nu se vor efectua alte ajustari ale valorii juste a fondului comercial la data de trecere la IFRS. De exemplu, entitatea care aplica pentru prima data IFRS nu va retrata valoarea contabila a fondului comercial:

(i)  pentru a exclude cheltuielile de cercetare si dezvoltare preluate in respectiva combinare de intreprinderi (cu exceptia cazului in care imobilizarea necorporala aferenta poate fi recunoscuta conform IAS 38 in Bilantul contabil separat al entitatii achizitionate);

(ii) pentru a ajusta amortizarea acumulata a fondului comercial;

(iii)  pentru a reversa ajustari ale fondului comercial care nu sunt permise de IAS 22, dar care au fost efectuate conform GAAP anterioare din cauza ajustarilor activelor si pasivelor intre data combinarii intreprinderii si data de trecere la IFRS.

(i)  Daca entitatea care aplica pentru prima data IFRS a recunoscut fondul comercial conform GAAP anterioare ca deducere din capitalurile proprii:

(i)  nu va recunoaste respectivul fond comercial in Bilantul contabil de deschidere IFRS. In plus, entitatea nu va transfera respectivul fond comercial in contul de profit si pierdere in cazul in care vinde filiala sau daca participatia in filiala este depreciata.

(ii)  ajustarile rezultate din solutionarea ulterioara a unei obligatii potentiale care afecteaza valoarea achizitiei vor fi recunoscute in rezultatul reportat.

(j)  Conform GAAP anterioare, este posibil ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa nu fi consolidat filiala achizitionatain cadrul unei combinari de intreprinderi anterioare (de exemplu, deoarece societatea mama nu a considerat-o o filiala conform GAAP anterioare sau nu a intocmit situatii financiare consolidate). Entitatea care aplica pentru prima data IFRS va ajusta valorile contabile ale activelor si pasivelor filialei la valorile prevazute de IFRS in Bilantul contabil separat al filialei. Costul estimat al fondului comercial este egal cu diferenta la data de trecere la IFRS intre:

(i)  participatia societatii mama in respectivele valori contabile ajustate; si

(ii)  costul participatiei in filiala in situatiile financiare separate ale societatii mama .

(k)  Evaluarea intereselor minoritare si a impozitului amanat se bazeaza pe evaluarea altor active si pasive. Ca urmare, ajustarile de mai sus aferente activelor si pasivelor recunoscute afecteaza interesele minoritare si impozitul amanat.

B3 Exceptia referitoare la combinarile de intreprinderi se aplica si in cazul achizitiilor anterioare de participatii in intreprinderi asociate si participatii in asocierile in participatie. In plus, data selectata pentru paragraful B1 se aplica si in cazul tuturor acestor achizitii.

Anexa C

Modificari ale altor IFRS

Modificarile cuprinse in aceasta anexa se aplica in cazul situatiilor financiare anuale pentru exercitiile financiare care incep la data de 1 ianuarie 2004 sau ulterior acestei date. In cazul in care o entitate aplica acest IFRS pentru o perioada anterioara celei mentionate, modificarile sunt valabile incepand cu acea perioada

C1 Acest IFRS inlocuieste SIC-8 Prima aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate ca Baza pentru Contabilitate.

C2 Acest IFRS modifica paragraful 172(h) al IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare dupa cum urmeaza:

(h) daca o operatiune de transformare a creantelor in titluri de valoare, un transfer sau alta tranzactie de derecunoastere a fost angajata anterior inceputului exercitiului financiar in care prezentul Standard este aplicat pentru prima data, contabilizarea respectivei tranzactii nu va fi modificata retroactiv pentru a indeplini cerintele prezentului standard. Totusi, entitatea care efectueaza Transferul nu este scutita de la indeplinirea urmatoarelor cerinte:

(i)  recunoasterea tuturor instrumentelor derivate si dobanzile, precum activele si pasivele asociate efectuarii serviciului datoriei, pastrate dupa tranzactia de derecunoastere si existente inca la data de trecere la IFRS; si

(ii)  consolidarea tuturor entitatiilor cu scop special controlate de entitatea care efectueaza transferul (a se vedea SIC-12 Consolidare -Entitatii cu scop special).

Aprobarea IFRS 1 de catre Consiliu

Standardul Internationalde Raportare Financiara 1 Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara a fost aprobat spre a fi emis de cei paisprezece membri ai Consiliului pentru Standardele Internationale de Contabilitate.

Sir David Tweedie  Presedinte

Thomas E Jones Vice-presedinte

Mary E Barth

Hans-Georg Bruns

Anthony T Cope

Robert Garnett

Gilbert Glard

James J Leisenring

Warren McGregor

Patricia L O'Malley

Harry K Schmid

John T Smith

Geoffrey Whittington

Tatsumi Yamada

Baza pentru Concluziile asupra IFRS 1 Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara

Cuprins

Cuprins

Baza pentru Concluziile asupra IFRS 1 Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara

Baza pentru Concluzii insoteste dar nu face parte din IFRS 1.

INTRODUCERE

BC1  Baza pentru Concluzii reprezinta un rezumat al opiniilor exprimate de membrii Consiliului pentru Standardele Internationale de Contabilitate cu scopul de a emite concluzii asupra IFRS 1 Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara . Unii dintre membrii Consiliului au acordat o atentie mai mare anumitor factori.

BC2  SIC-8 Prima aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate ca Baza pentru contabilitate, emis in 1998, a abordat o serie de aspecte care apar in momentul adopta rii IAS pentru prima data . In 2001, Consiliul a initiat un proiect de revizuire a SIC-8. In iulie 2002, Consiliul a publicat ED 1 Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara , mentionand data de 31 octombrie 2002 ca termen limita pentru comentarii. Consiliul a primit 83 de scrisori incluzand comentarii cu privire la ED 1.

BC3  Importanta acestui proiect a crescut ca urmare a cerintei ca societatile cotate din Uniunea Europeana sa adopte Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) in 2005 pentru situatiile financiare consolidate. De asemenea, si alte tari si-au anuntat intentia de a permite sau impune entitatiilor sa adopte IFRS in urmatorii ani. Totusi, prin elaborarea IFRS, obiectivul Consiliului a fost sa gaseasca solutii adecvate pentru orice entitate din orice parte a lumii, indiferent daca adoptarea IFRS are loc in 2005 sau la o alta data .

ARIA DE APLICABILITATE

BC4  IFRS se aplica in cazul entitatiilor care prezinta primele situatii financiare IFRS (entitatii care adopta pentru prima data IFRS). Unii membri au sugerat ca o entitate nu trebuie considerata o entitate care aplica pentru prima data IFRS daca situatiile financiare anterioare ale acesteia au inclus o declaratie explicita de conformare la IFRS, cu exceptia anumitor abateri specificate (si explicite). Acestia au sustinut ca o astfel de declaratie reprezinta o confirmare a faptului ca entitatea considera IFRS baza pentru contabilitate, chiar daca entitatea nu respecta fiecare cerinta a fiecarui IFRS. Unii membri au considerat ca acest argument este valabil mai ales in cazul entitatiilor care au respectat anterior toate cerintele IFRS referitoare la recunoastere si masurare, dar nu au efectuat anumite prezentari necesare -de exemplu, prezentarea informatiilor pe segmente prevazute de IAS 14 Raportarea pe segmente sau declaratia explicita de conformare la IFRS prevazuta de IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare.

BC5  Pentru a implementa aceasta abordare, ar fi necesar sa se stabileasca numarul maxim de abateri -si gravitatea acestora -pentru a putea trage concluzia ca o entitate nu a adoptat IFRS. In opinia membrilor Consiliului, acest proces este complex si nesigur. De asemenea, nu trebuie sa se considere ca o entitate a adoptat IFRS daca nu a efectuat toate prezentarile stipulate de IFRS, deoarece aceasta abordare ar diminua importanta prezentarilor si ar submina eforturile de a promova conformarea totala la IFRS. Ca urmare, IFRS contine un test simplu care genereaza un raspuns clar: se considera ca o entitate a adoptat IFRS daca si numai daca situatiile financiare ale acesteia includ o declaratie explicita si fara rezerve de conformare la IFRS (paragraful 3 al IFRS).

BC6  Daca situatiile financiare ale unei entitatii au inclus aceasta declaratie in anii anteriori, toate abaterile semnificative de la IFRS prezentate sau neprezentate reprezinta erori. Entitatea aplica IAS 8 Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile pentru corectarea acestora.

CONCEPTE DE BAZA

Informatii utile pentru utilizatori

BC7  La elaborarea cerintelor privind recunoasterea si masurarea in Bilantul contabil de deschidere IFRS al unei entitatii, membrii Consiliului au facut referire la obiectivul situatiilor financiare, asa cum este prezentat in Cadrul de intocmire si prezentare a situatiilor financiare. Conform acestui Cadru, obiectivul situatiilor financiare este sa ofere informatii despre situatia financiara, performanta si modificarea situatiei financiare a unei entitatii, informatii care sunt utile unui numar semnificativ de diversi utilizatori la luarea deciziilor economice.

BC8  Cadrul identifica patru caracteristici calitative pe care trebuie sa le aiba informatiile din situatiile financiare pentru a fi utile pentru utilizatori. Pe scurt, acestea sunt urmatoarele:

(a)  informatiile trebuie sa poata fi intelese cu usurinta de utilizatori.

(b)  informatiile trebuie sa fie relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ce priveste luarea deciziilor.

(c)  informatiile trebuie sa fie fiabile, in alte cuvinte, situatiile financiare trebuie:

(i)  sa reprezinte corect tranzactiile si alte evenimente pe care fie pretind ca le reprezinta sau ar putea sa le reprezinte in mod rezonabil;

(ii)  sa reprezinte tranzactiile si alte evenimente in conformitate cu continutul si realitatea economica si nu doar cu forma juridica;

(iii)  sa fie neutre, respectiv nepartinitoare;

(iv)  sa elimine nesiguranta care inconjoara in mod inevitabil multe evenimente si situatii prin exercitarea prudentei; si

(v)  sa fie exhaustive din perspectiva pragului de semnificatie si costului.

(d)  sa fie comparabile cu informatiile furnizate de entitate in situatiile financiare intocmite pentru alte perioade si cu informatiile furnizate in situatiile financiare ale altor entitatii.

Comparabilitate

BC9 Paragraful de mai sus prevede necesitatea de a prezenta informatii comparative. In mod ideal, regimul de aplicare a IFRS pentru prima data ar asigura comparabilitatea informatiilor:

(a)  in timp in cadrul unei entitatii;

(b)  intre diferite entitatii care adopta pentru prima data IFRS; si

(c)  intre o entitate care adopta pentru prima data IFRS si entitatiile care aplica deja IFRS.

BC10 SIC-8 a acordat prioritate asigurarii comparabilitatii intre o entitate care aplica pentru prima data IFRS si entitatiile care au aplicat deja IAS, bazandu-se pe principiul ca o entitate care adopta pentru prima data IFRS respecta aceleasi Standarde ca o entitate care a aplicat deja IAS. Totusi, membrii Consiliului au decis ca este mai important sa asigure comparabilitatea in timp in primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii care adopta pentru prima data IFRS si intre diferite entitatii care adopta pentru prima data IFRS la o anumita data; asigurarea comparabilitatii intre entitatiile care adopta pentru prima data IFRS si entitatiile care aplica deja IFRS constituie un obiectiv secundar.

Versiunea actuala a IFRS

BC11  Paragrafele 7-9 ale IFRS impun unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS sa aplice versiunea actuala a IFRS, fara sa ia in considerare versiunile inlocuite sau modificate.

Aceasta:

(a)  asigura comparabilitatea, deoarece informatiile din primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii care adopta pentru prima data IFRS sunt intocmite consecvent de la o perioada la alta;

(b)  ofera utilizatorilor informatii comparative intocmite pe baza unor versiuni ulterioare ale IFRS, pe care Consiliul le considera superioare versiunilor anterioare; si

(c)  evita costurile inutile.

BC12 Prevederile tranzitorii ale altor IFRS nu se aplica in cazul unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS (paragraful 9 al IFRS), cu exceptia derecunoasterii si contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscurilor (paragrafele 27-30 ale IFRS). Unele dintre prevederile tranzitorii stipuleaza sau permit unei entitatii care raporteaza deja conform IFRS sa aplice o noua cerinta prospectiv. In general, aceste prevederi reflecta concluzia ca unul sau ambii factori prezentasi mai jos exista intr-un anumit caz:

(a)  Este posibil ca aplicarea retroactiva sa fie dificila sau sa implice costuri ridicate care sa depaseasca beneficiile potentiale. IFRS permite aplicarea prospectiva in anumite cazuri in care pot aparea astfel de situatii (paragrafele BC30-BC73).

(b)  Exista pericolul de abuz in cazul in care aplicarea retroactiva ar impune evaluarea de catre conducere a conditiilor anterioare dupa ce se cunoaste rezultatul unei anumite tranzactii. IFRS interzice aplicarea retroactiva in anumite cazuri in care pot aparea astfel de situatii (paragrafele BC74-BC84).

BC13 Unii membri au oferit alte trei motive pentru a permite sau impune aplicarea prospectiva in anumite cazuri:

(a)  pentru a diminua consecintele neprevazute ale unui nou IFRS daca o alta parte utilizeaza situatiile financiare pentru a monitoriza nivelul de respectare a contractului sau acordului. Totusi, in opinia membrilor Consiliului, partile contractuale decid daca acordul trebuie protejat de efectele unui IFRS viitor si, daca nu, cum il pot renegocia astfel incat sa reflecte modificarea situatiei financiare si nu neaparat a raportarii (paragraful 21 al Prefetei la Standardele Internationale de Raportare Financiara .

(b)  pentru a oferi unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS aceleasi optiuni contabile ca unei entitatii care aplica deja IFRS. Totusi, aplicarea prospectiva de catre o entitate care aplica pentru prima data IFRS ar contraveni obiectivului principal al Consiliului de a asigura comparabilitatea in primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii (paragraful BC10). Ca urmare, Consiliul nu a adoptat o politica generala care sa prevada acordarea acelorasi optiuni contabile privind aplicarea prospectiva entitatiilor care adopta pentru prima data IFRS ca cele pe care le ofera IFRS existente entitatiilor care aplica deja IFRS. Paragrafele BC20-BC23 abordeaza un caz specific, respectiv derecunoasterea activelor financiare si pasivelor financiare.

(c)  pentru a evita dificultatile legate de diferentierea intre modificarea estimarilor si modificarea bazei de efectuare a estimarilor. Totusi, o entitate care aplica pentru prima data IFRS nu trebuie sa faca aceasta distinctie la intocmirea Bilantului contabil de deschidere IFRS si ca urmare IFRS nu include exceptii in acest sens. In cazul in care o entitate identifica erori pe care le-a efectuat conform GAAP anterioare, IFRS impune ca aceasta sa prezinte corectia acestor erori (paragraful 41 al IFRS).

BC14  Consiliul va analiza de fiecare data cand emite un nou IFRS daca o entitate care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa aplice respectivul IFRS retroactiv sau prospectiv. Consiliul estimeaza ca aplicarea retroactiva va fi adecvata in majoritatea cazurilor, avand in vedere ca principalul obiectiv al acestuia este sa asigure comparabilitatea in cadrul primelor situatii financiare IFRS ale unei entitatii care adopta pentru prima data IFRS. Totusi, daca intr-un anumit caz Consiliul considera ca aplicarea prospectiva de catre o entitate care aplica pentru prima data IFRS este justificata, acesta va modifica IFRS in cazul adoptarii pentru prima data a IFRS. Ca urmare, IFRS 1 va contine toate informatiile referitoare la adoptarea pentru prima data a IFRS iar alte IFRS nu vor face referire la entitatiile care adopta pentru prima data IFRS (cu exceptia Bazei pentru Concluzii si a amendamentelor ulterioare, daca acest lucru este necesar).

BC15  Conform sugestiilor din ED 1, o entitate care aplica pentru prima data IFRS ar fi putut opta pentru aplicarea IFRS ca si cum ar fi aplicat din totdeauna IFRS. Aceasta abordare alternativa a fost oferita pentru a sprijini entitatiile care nu au dorit sa utilizeze nici una din exceptiile propuse in ED 1 deoarece au acumulat deja informatii conform IFRS fara sa prezinte situatii financiare IFRS. Pentru a permite unei entitatii care utilizeaza aceasta abordare sa utilizeze informatiile pe care le-a acumulat deja, ED 1 stipula ca acestea puteau utiliza versiuni vechi ale IFRS daca versiunile mai recente impuneau aplicarea prospectiva . Totusi, dupa cum se explica in paragrafele BC28 si BC29, Consiliul a renuntat la abordarea "totul sau nimic" sugerata de ED 1. Deoarece aceasta masura a eliminat motivul care a determinat formularea acestei abordari alternative, in momentul finalizarii IFRS Consiliul a sters aceasta abordare.

BILANTUL CONTABIL DE DESCHIDERE IFRS

BC16 Bilantul contabil de deschidere IFRS al unei entitatii este punctul de plecare pentru contabilitatea conform IFRS. In paragrafele de mai jos se explica modul in care Consiliul a utilizat Cadrul la dezvoltarea cerintelor privind recunoasterea si masurarea pentru Bilantul contabil de deschidere IFRS.

Recunoastere

BC17 Consiliul a luat in considerare conform careia IFRS nu ar trebui sa impuna unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS sa investigheze tranzactiile care au avut loc inainte de inceputul unei perioade de evaluare (engl. 'look back period') de 3 -5 ani inainte de data de trecere la IFRS. Unii membri au considerat ca aceasta ar fi o modalitate practica pentru o entitate care aplica pentru prima data IFRS sa asigure transparenta si comparabilitatea, fara a inregistra costuri cu investigarea tranzactiilor foarte vechi. Acestia au remarcat doua exemple anterioare in care prevederile tranzitorii au permis unei entitatii sa omita unele active si pasive din Bilantul contabil:

(a)  IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare interzice retratarea operatiunilor de transformare a creantelor in titluri de valoare, a transferului sau altei tranzactii de derecunoastere care a fost angajata anterior inceputului exercitiului financiar in care IAS 39 este aplicat pentru prima data.

(b)  Unele standarde contabile nationale si IAS 17 Leasing (inlocuit in 1997 de IAS 17 Leasing) au permis aplicarea prospectiva a cerintei ca utilizatorii sa capitalizeze contractele de leasing financiar. Conform acestei abordari, un utilizator nu trebuie sa recunoasca obligatiile de leasing financiar precum si activele aferente in regim de leasing pentru contractele de leasing care au inceput inainte de o anumita data.

BC18 Totusi, limitarea perioadei de evaluare poate determina omiterea unor active si pasive importante din Bilantul contabil de deschidere IFRS al entitatiii. Astfel de omisiuni afecteaza nivelul de intelegere, relevanta, fiabilitatea si comparabilitatea primelor situatii financiare IFRS ale unei entitatii. Ca urmare, Consiliul a concluzionat ca Bilantul contabil de deschidere IFRS al unei entitatii trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

(a) sa includa toate activele si pasivele a caror recunoastere este impusa de IFRS, cu urmatoarele exceptii:

(i)  unele active financiare si pasive financiare derecunoscute conform GAAP anterioare inainte de data de trecere la IFRS (paragrafele BC20-BC23); si

(ii)  fondul comercial si alte active achizitionate si pasive preluate ca urmare a unei combinari de intreprinderi anterioare care nu au fost recunoscute in Bilantul contabil consolidat al achizitorului conform GAAP anterioare si, de asemenea, nu pot fi recunoscute conform IFRS in Bilantul contabil separat al entitatiii achizitionate (paragrafele BC31-BC40).

(b) sa nu raporteze elemente precum active sau pasive daca acestea nu trebuie recunoscute conform IFRS.

BC19 Este posibil ca unele instrumente financiare sa fie clasificate in cadrul capitalurilor proprii conform GAAP anterioare dar ca pasive financiare conform IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere. Unii respondenti la ED 1 au solicitat prelungirea perioadei de tranzitie pentru a permite emitentului unor astfel de instrumente sa renegocieze contractele care se refera la indicatorul capital imprumutat/capital propriu. Totusi, desi un nou IFRS poate avea consecinte neprevazute daca o alta parte utilizeaza situatiile financiare pentru a monitoriza conformarea la un contract sau acord, in opinia Consiliului aceasta posibilitate nu justifica aplicarea prospectiva (paragraful BC13(a)).

Derecunoasterea conform GAAP anterioare

BC20 Este posibil ca o entitate sa fi derecunoscut active financiare sau pasive financiare conform GAAP anterioare care nu trebuie derecunocute conform IAS 39. ED 1 a sugerat ca o entitate care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa recunoasca respectivele active si pasive in Bilantul contabil de deschidere IFRS. Unii dintre respondentii la ED 1 au solicitat Consiliului sa permita sau sa impuna entitatiilor care aplica pentru prima data IFRS sa nu retrateze tranzactiile de derecunoastere anterioare, din cauza urmatoarelor motive:

(a)  Retratarea tranzactiilor de derecunoastere anterioare ar fi costisitoare, in special daca retratarea implica stabilirea valorii juste a activelor si pasivelor si a altor componente rezultate ca urmare a procesului de convertire a creantelor in titluri de valoare. In plus, este posibil sa fie dificil sa se obtina informatii cu privire la activele financiare detinute de entitatiile transferate care nu se afla sub controlul entitatiii care efectueaza transferul.

(b)  Retratarea afecteaza siguranta din punct de vedere juridic la care se asteapta partile care au incheiat tranzactia pe baza reglementarilor contabile in vigoare la data respectiva.

(c)  Pana la ajustarile propuse in iunie 2002, IAS 39 nu prevedea (si nici nu permitea) entitatiilor sa retrateze tranzactiile de derecunoastere anterioare. Daca nu ar exista o astfel de exceptie, entitatiile care adopta pentru prima data IFRS ar fi dezavantajate pe nedrept.

(d)  Prin publicarea in iunie 2002 a Proiectului de expunere cu privire la ajustarea IAS 39, Consiliul a confirmat ca era necesara imbunatatirea cerintelor existente cu privire la derecunoastere. Aplicarea retroactiva a acestor cerinte imperfecte poate implica o serie de costuri care este posibil sa depaseasca beneficiile utilizatorilor.

(e)  Aplicarea retroactiva nu va determina efectuarea unor evaluari consecvente, deoarece entitatiile vor trebui sa recreeze informatiile despre tranzactii anterioare beneficiind de posibilitatea unei evaluari retroactive.

BC21 Consiliul a luat in considerare aceste argumente la elaborarea ED 1. Motivele care au determinat Consiliul sa formuleze aceasta sugestie in ED 1 au fost urmatoarele:

(a)  Omiterea unor active si pasive importante afecteaza nivelul de intelegere, relevanta, fiabilitatea si comparabilitatea situatiilor financiare ale unei entitatii. Multe dintre tranzactiile analizate sunt de dimensiuni mari si vor genera efecte pe o perioada de mai multi ani.

(b)  Aceasta exceptie nu este conforma cu Proiectul de expunere cu privire la ajustarea IAS 39 emis in iunie 2002.

(c)  Principalul obiectiv al Consiliului este sa asigure comparabilitatea in timp a informatiilor din primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii. Aplicarea prospectiva de catre o entitate care aplica pentru prima data IFRS ar contraveni acestui obiectiv, chiar daca aplicarea prospectiva ar fi disponibila entitatiilor care aplica deja IFRS.

(d)  Desi un nou IFRS poate avea consecinte neprevazute daca o alta parte utilizeaza situatiile financiare pentru a monitoriza conformarea la un contract sau acord, aceasta posibilitate nu justifica aplicarea prospectiva (paragraful BC13 (a)).

BC22  Totusi, la finalizarea IFRS, Consiliul a concluzionat ca ar fi prematur sa solicite un tratament diferit de cel prevazut de versiunea actuala a IAS 39 inainte de finalizarea ajustarilor propuse la IAS 39. Ca urmare, IFRS impune acelasi tratament ca versiunea actuala a IAS 39 pentru tranzactiile de derecunoastere pana la data de intrare in vigoare a versiunii curente a IAS 39 (paragraful 27 al IFRS). Dupa finalizarea ajustarilor la IAS 39, Consiliul poate modifica sau elimina aceasta exceptie.

BC23  Consiliul a efectuat, de asemenea, o modificare ulterioara a IAS 39:

(a)  pentru a clarifica faptul ca o entitate trebuie sa aplice IAS 39 in cazul tuturor instrumentelor derivate si al altor interese rezultate ca urmare a unei tranzactii de derecunoastere, chiar daca tranzactia a fost incheiata inaintea datei de intrare in vigoare a IAS 39.

(b)  pentru a confirma ca nu exista exceptii pentru entitatiile cu scop special (ESS) care au existat anterior datei de trecere la IFRS. ED 1 nu a propus nici o exceptie in cazul ESS iar SIC-12 Consolidare -Entitatii cu scop special nu cuprinde nici o exceptie pentru ESS existente anterior. Consiliul a adaugat un proiect cu privire la consolidare si ESS in agenda pentru luna iunie 2002.

Masurarea

BC24  Consiliul a evaluat daca trebuie sa impuna unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS sa evalueze toate activele si pasivele la valoarea justa in Bilantul contabil de deschidere IFRS. Unii membri au sustinut ca aceasta masura ar genera mai multe informatii relevante decat agregarea costurilor inregistrate la diferite date, sau a costurilor si valorilor juste. Totusi, Consiliul a concluzionat ca cerinta de a evalua toate activele si pasivele la valoarea justa la data de trecere la IFRS nu ar fi rezonabila , avand in vedere ca in cazul anumitor elemente o entitate poate utiliza o metoda de evaluare bazata pe costuri in conformitate cu IFRS atat anterior cat si ulterior respectivei date.

BC25  Ca regula generala, Consiliul a decis ca o entitate care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa evalueze toate activele si pasivele recunoscute in Bilantul contabil de deschidere IFRS utilizand baza contabila prevazuta de IFRS relevant. Indeplinirea acestei conditii este obligatorie pentru ca primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii sa prezinte informatii usor de inteles, relevante, fiabile si comparabile.

Beneficii si costuri

BC26 Cadrul confirma ca necesitatea stabilirii unui echilibru intre beneficiile oferite de informatiile prezentate si costul furnizarii acestora poate afecta furnizarea de informatii relevante si fiabile. Consiliul a analizat aceste constrangeri costuri/beneficii si a stabilit anumite exceptii de la principiul general descris in paragraful BC25. SIC-8 nu a prevazut exceptii specifice de acest fel, desi a inclus exceptii de la:

(a)  ajustarile retroactive ale soldului de deschidere al rezultatului reportat cand valoarea ajustarii aferente perioadelor anterioare nu poate fi evaluata in mod rezonabil.

(b)  furnizarea de informatii comparative cand aceasta nu este fezabila.

BC27  Consiliul se asteapta ca majoritatea entitatiilor care adopta pentru prima data IFRS sa inceapa la timp planificarea pentru tranzitia la IFRS. Ca urmare, pentru a obtine un echilibru intre beneficii si costuri, Consiliul a considerat ca punct de referinta o entitate care planifica procesul de tranzitie cu mult timp inainte si poate colecta majoritatea informatiilor necesare pentru Bilantul contabil de deschidere IFRS la sau imediat ulterior datei de trecere la IFRS.

BC28  ED 1 a sugerat ca o entitate care aplica pentru prima data IFRS ar trebui sa aplice fie toate, fie nici una dintre exceptiile prevazute de ED 1. Totusi, unii dintre respondenti nu au fost de acord cu aceasta abordare de tip "totul sau nimic" si au prezentat urmatoarele motive:

(a)  Multe dintre exceptii nu sunt interdependente si, ca urmare, nu exista nici un motiv pentru a conditiona utilizarea unei exceptii de utilizarea altor exceptii.

(b)  Desi este necesar sa fie permise o serie de exceptii din motive pragmatice, entitatiile ar trebui sa fie incurajate sa foloseasca un numar cat mai mic de exceptii.

(c)  Unele dintre exceptiile propuse de ED 1 erau optiuni implicite deoarece se bazau pe evaluarea de catre entitate a costurilor sau eforturilor nejustificate, iar altele erau optiuni explicite. Doar unele dintre exceptii erau obligatorii.

(d)  Spre deosebire de alte exceptii in ce priveste aplicarea retroactiva , cerinta de a aplica prospectiv contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor nu a fost inclusa ca o concesie pragmatica legata de raportul costuri/beneficii. Aplicarea retroactiva in cazul unei situatii care se bazeaza pe decizia conducerii nu ar fi acceptabila, chiar daca entitatea ar aplica retroactiv toate celelalte prevederi ale IFRS.

BC29 Consiliul a considerat ca aceste comentarii sunt convingatoare. La definitivarea IFRS, Consiliul a grupat exceptiile privind aplicarea retroactiva in urmatoarele doua categorii:

(a)  Unele exceptii reprezinta exceptii optionale (paragrafele BC30-BC63).

(b)  Celelalte exceptii interzic aplicarea retroactiva a IFRS in cazul unor situatii asociate derecunoasterii (paragrafele BC20-BC23), contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscurilor (paragrafele BC75-BC80) si estimarilor (paragraful BC84).

Exceptii de la alte IFRS

BC30 In conformitate cu IFRS, a entitate care aplica pentru prima data IFRS poate opta pentru utilizarea de exceptii in una sau mai multe din urmatoarele situatii:

(a)  combinari de intreprinderi (paragrafele BC31-BC40);

(b)  valoarea justa sau reevaluarea la costul estimat (paragrafele BC41-BC47);

(c)  beneficiile angajatilor (paragrafele BC48-BC52);

(d)  diferente cumulative de conversie (paragrafele BC53-BC55);

(e)  instrumente financiare compuse (paragrafele BC56-BC58); si

(f)  activele si pasivele filialelor, intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie (paragrafele BC59-BC63).

Combinari de intreprinderi

BC31 In urmatoarele paragrafe sunt prezentate o serie de aspecte referitoare la contabilitatea combinarilor de intreprinderi pe care entitatea le-a recunoscut conform GAAP anterioare inainte de data de trecere la IFRS:

(a)  daca retratarea retroactiva a unor combinari de intreprinderi anterioare ar trebui interzisa, permisa sau impusa (paragrafele BC32-BC34).

(b)  daca o entitate ar trebui sa recunoasca activele achizitionate si pasivele preluate in cadrul unei combinari de intreprinderi anterioare in cazul in care nu le-a recunoscut conform GAAP anterioare (paragraful BC35).

(c)  daca o entitate ar trebui sa retrateze sumele aferente activelor si pasivelor entitatiilor care se combina in situatia in care conform GAAP au fost reportate valorile contabile anterioare combinarii (paragraful BC36).

(d)  daca o entitate ar trebui sa retrateze fondul comercial pentru ajustarile efectuate in Bilantul contabil de deschidere IFRS in ce priveste valorile contabile ale activelor achizitionate si pasivelor preluate ca urmare a unor combinari de intreprinderi anterioare (paragrafele BC37-BC40).

BC32  Aplicarea retroactiva a IAS 22 Combinari de intreprinderi poate impune unei entitatii sa recreeze datele pe care nu le-a putut obtine la data unei combinari de intreprinderi anterioare si sa faca estimari subiective despre conditiile care au existat la data respectiva. Acesti factori ar putea afecta relevanta si fiabilitatea primelor situatii financiare IFRS ale unei entitatii. Ca urmare, ED 1 interzicea retratarea unor combinari de intreprinderi anterioare (cu exceptia cazului in care entitatea a utilizat abordarea alternativa propusa , prezentata in paragraful BC15, care prevedea aplicarea IFRS ca si cum ar fi aplicat IFRS din totdeauna). Unii respondenti au fost de acord cu acest punct de vedere, sustinand ca retratarea unor combinari de intreprinderi anterioare ar implica utilizarea subiectiva si potential selectiva a analizei retroactive, fapt care ar diminua relevanta si fiabilitatea situatiilor financiare.

BC33  Alsi respondenti nu au fost de acord cu acest punct de vedere. Acestia au sustinut urmatoarele:

(a)  efectele contabilitatii combinarilor de intreprinderi pot dura pe o perioada de mai multi ani. Este posibil ca GAAP anterioare sa difere semnificativ de IFRS. In unele tari, nu exista nici o cerinta contabila in ce priveste combinarile de intreprinderi iar informatiile rezultate din aplicarea GAAP anterioare in aceste tari se pot dovedi inutile pentru luarea deciziilor.

(b)  retratarea este preferabila si este posibil sa nu implice costuri si eforturi mari in cazul combinarilor de intreprinderi mai recente.

BC34  Pe baza comentariilor de mai sus, Consiliul a concluzionat ca retratarea combinarilor de intreprinderi anterioare este teoretic preferata, desi din motive legate de raportul costuri/beneficii aceasta retratare trebuie permisa si nu impusa. Consiliul a decis sa stabileasca anumite limite in ce priveste aceasta retratare si a remarcat ca este mai probabil ca informatiile sa fie disponibile pentru combinarile de intreprinderi mai recente. Ca urmare, daca o entitate care aplica pentru prima data IFRS retrateaza oricare din combinarile de intreprinderi, IFRS impune acesteia sa retrateze toate combinarile de intreprinderi ulterioare (paragraful B1 al Anexei B a IFRS).

BC35  Conform propunerii ED 1, daca o entitate nu a recunoscut un anumit activ sau pasiv conform GAAP anterioare la data combinarii de intreprinderi, costul estimat conform IFRS va fi zero. Ca urmare, Bilantul contabil de deschidere IFRS nu trebuia sa includa respectivul activ sau pasiv in cazul in care IFRS permite sau impune efectuarea unei masurari bazate pe cost. Unii respondenti la ED1 au sustinut ca aceasta ar fi o abatere nejustificata de la principiul conform caruia Bilantul contabil de deschidere IFRS ar trebui sa includa toate activele si pasivele. Consiliul a fost de acord cu aceasta concluzie. Ca urmare, paragraful B2(f) al Anexei B a IFRS prevede ca achizitorul trebuie sa recunoasca respectivele active si pasive si sa le evalueze utilizand baza prevazuta de IFRS in Bilantul contabil separat al entitatiii achizitionate.

BC36  Conform GAAP anterioare, este posibil ca o entitate sa fi reportat valorile contabile ale activelor si pasivelor entitatiilor care se combina, calculate anterior combinarii. Unii au sustinut ca utilizarea cestor valori contabile ca fiind costul estimat conform IFRS ar fi contradictorie, deoarece IFRS nu permite utilizarea unor valori contabile similare ca fiind costul estimat pentru activele si pasivele care nu au fost achizitionate ca urmare a unei combinari de intreprinderi anterioare. Totusi, Consiliul nu a identificat nici o forma specifica de combinare de intreprinderi si nici o forma specifica de contabilitate pentru combinarile de intreprinderi anterioare, pentru care ar fi inacceptabil sa se preia evaluarile bazate pe cost efectuate conform GAAP anterioare .

BC37  Desi conform IFRS, sumele incluse conform GAAP anterioare in fondul comercial si alte active achizitionate si pasive preluate ca urmare a unor combinari de intreprinderi anterioare sunt considerate ca fiind costul estimat al acestora conform IFRS la data combinarii de intreprinderi, o entitate trebuie sa ajusteze valorile contabile ale acestora in Bilantul contabil de deschidere IFRS, dupa cum urmeaza:

(a)  Activele si pasivele evaluate conform IFRS la valoarea justa sau alte forme de valoare curenta : reevaluare la valoarea justa sau alta forma de valoare curenta .

(b)  Activele (cu exceptia fondului comercial) si pasivele in cazul carora IFRS aplica o evaluare bazata pe cost: ajustarea amortizarii acumulate de la data combinarii de intreprinderi in cazul in care nu se conformeaza prevederilor IFRS. Amortizarea se bazeaza pe costul estimat, care reprezinta valoarea contabila conform GAAP anterioare imediat dupa combinarea de intreprinderi.

(c)  Activele (cu exceptia fondului comercial) si pasivele care nu au fost recunoscute conform GAAP anterioare: evaluarea utilizand baza prevazuta de IFRS in Bilantul contabil separat al entitatiii achizitionate.

(d)  Elementele care nu pot fi recunoscute ca active si pasive conform IFRS: eliminarea din Bilantul contabil de deschidere IFRS.

BC38 Consiliul a analizat daca o entitate care aplica pentru prima data IFRS ar trebui sa recunoasca ajustarile rezultate prin retratarea fondului comercial. Deoarece exista un raport direct intre imobilizarile necorporale si fondul comercial, Consiliul a decis ca o entitate care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa retrateze fondul comercial in urmatoarele situatii:

(a)  cand elimina un element care a fost recunoscut conform GAAP anterioare in cadrul imobilizarilor necorporale dar care nu poate fi recunoscut separat conform IFRS; sau

(b)  cand recunoaste o imobilizare necorporala care a fost inclusa in fondul comercial conform GAAP anterioare .

Totusi, pentru a evita costurile care depasesc beneficiile potentiale ale utilizatorilor, IFRS interzice retratarea fondului comercial in cazul majoritatii celorlalte ajustari reflectate in Bilantul contabil de deschidere IFRS, cu exceptia cazului in care o entitate care aplica pentru prima data IFRS opteaza pentru aplicarea retroactiva a IAS 22 (paragraful B2(g) al IFRS).

BC39  Pentru a minimaliza posibilitatea inregistrarii in duplicat a unui element contabil care a fost inclus in fondul comercial conform GAAP anterioare iar conform IFRS este inclus fie in evaluarea unui alt activ sau ca deducere dintr-un pasiv, IFRS impune entitatiilor sa evalueze fondul comercial recunoscut in Bilantul contabil de deschidere IFRS din perspectiva deprecierii (paragraful B2(g)(iii) al IFRS). Aceasta masura nu impiedica recunoasterea implicita a fondului comercial generat intern care a rezultat dupa data combinarii de intreprinderi. Totusi, Consiliul a concluzionat ca tentativa de a exclude fondul comercial generat intern ar fi costisitoare si ar genera rezultate arbitrare.

BC40  Unii dintre respondentii la ED 1 au sugerat ca testarea formala din perspectiva deprecierii trebuie impusa doar pentru cazurile in care exista posibilitatea contabilizarii in duplicat-respectiv daca active suplimentare, nerecunoscute anterior, aferente unei combinari de intreprinderi anterioare sunt recunoscute in Bilantul contabil de deschidere IFRS (sau exista un indiciu de depreciere). Totusi, Consiliul a decis ca o entitate care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa efectueze un test formal din perspectiva deprecierii al intregului fond comercial recunoscut in Bilantul contabil de deschidere IFRS, deoarece este posibil ca GAAP anterioare sa nu fi impus efectuarea unui test la un nivel de detaliere similar.

Valoarea justa sau reevaluari la costul estimat

BC41  Unele evaluari efectuate conform IFRS se bazeaza pe acumularea costurilor anterioare sau a altor date de tranzactionare. Daca o entitate nu a acumulat anterior toate informatiile necesare, procesul de colectare sau estimare retroactiva a acestora poate fi costisitor. Pentru a evita costurile excesive, ED 1 a propus ca o entitate sa utilizeze valoarea justa a unei imobilizari corporale la data de trecere la IFRS ca fiind costul estimat de la data respectiva daca efectuarea unei evaluari bazata pe cost conform IFRS ar presupune costuri si eforturi nejustificate.

BC42  La definitivarea IFRS, Consiliul a remarcat ca datele reconstituite cu privire la costuri pot fi mai putin relevante pentru utilizatori si mai putin fiabile decat datele referitoare la valoarea justa curenta . In plus, Consiliul a concluzionat ca stabilirea unui raport avantajos intre costuri si beneficii era o responsabilitatea a Consiliului la elaborarea cerintelor contabile si nu a entitatiilor la aplicarea respectivelor cerinte. Ca urmare, in unele cazuri IFRS permite unei entitatii sa utilizeze valoarea justa ca fiind costul estimat fara sa fie necesar sa demonstreze costurile si eforturile nejustificate.

BC43  Unii respondenti au sugerat ca utilizarea valorii juste nu ar asigura comparabilitatea informatiilor. Totusi, costul este in general echivalentul valorii juste la data achizitiei. Ca urmare, utilizarea valorii juste ca fiind costul estimat al unui activ inseamn˙ca entitatea va raporta aceleasi date referitoare la costuri ca in cazul in care ar fi achizitionat un activ cu acelasi potential la data de trecere la IFRS. Orice lipsa de comparabilitate se datoreaza acumularii costurilor inregistrate la diferite date si utilizarii valorii juste ca fiind costul estimat pentru anumite active. Consiliul a considerat ca aceasta abordate este justificata si solutioneaza problema unica privind implementarea IFRS intr-o maniera eficienta din punctul de vedere al costurilor si fara sa afecteze transparenta.

BC44  IFRS limiteaza utilizarea valorii juste ca fiind costul estimat la acele active pentru care costurile de reconstituire este posibil sa ofere beneficii limitate utilizatorilor si deosebit de oneroase: imobilizarile corporale, investitiile imobiliare (daca o entitate opteaza sa utilizeze metoda costurilor prevazuta de IAS 40 Investitii imobiliare) si imobilizarile necorporale care indeplinesc criterii restrictive (paragrafele 16 si 18 ale IFRS).

BC45  Conform tratamentului alternativ permis de IAS 16 Imobilizari corporale, daca o entitate reevalueaza un activ, aceasta trebuie sa reevalueze toate activele din categoria respectiva. Aceasta limitare nu permite reevaluarea selectiva doar a acelor active a caror reevaluare ar genera un anumit rezultat. Unii au sugerat o limitare similara in ce priveste utilizarea valorii juste ca fiind costul estimat. Totusi, IAS 36 Deprecierea activelor prevede efectuarea unui test din perspectiva deprecierii in cazurile in care exista vreun indiciu ca un activ este depreciat. Astfel, daca o entitate utilizeaza valoarea justa ca fiind costul estimat pentru active a caror valoare justa este mai mare decat costul, aceasta nu poate ignora indiciile conform carora este posibil ca valoarea recuperabila a altor active sa fie mai mica decat valoarea contabila a acestora. Ca urmare, IFRS nu limiteaza utilizarea valorii juste ca fiind costul estimat la categorii integrale de active.

BC46  Este posibil ca unele reevaluari conform GAAP anterioare sa fie mai relevante pentru utilizatori decat costul initial. In acest caz, nu ar fi rezonabil sa se impuna efectuarea unei reconstituiri a costurilor conforme cu IFRS care ar fi costisitoare atat din punct de vedere al cheltuielilor cat si al timpului necesar. Ca urmare, IFRS permite unei entitatii sa utilizeze sumele calculate utilizand GAAP anterioare ca fiind costul estimat pentru IFRS in urmatoarele cazuri:

(a)  daca o entitate a reevaluat unul din activele descrise in paragraful BC44 utilizand GAAP anterioare iar reevaluarea a indeplinit anumite criterii (paragrafele 17 si 18 ale IFRS).

(b)  daca o entitate a calculat costul estimat conform GAAP anterioare pentru unele sau toate activele si pasivele acesteia prin evaluarea acestora la valoarea justa la o anumita data ca urmare a unui eveniment precum o privatizare sau oferta publica (paragraful 19 alIFRS).

BC47 Paragraful 17 al IFRS se refera la reevaluarile care sunt in mare comparabile cu valoarea justa sau reflecta un indice aplicat la un cost care este comparabil in mare cu costul calculat conform IFRS. Este posibil sa nu fie intotdeauna clar daca o reevaluare anterioara a avut ca scop masurarea la valoarea justa sau difera semnificativ de valoarea justa . In acest caz, flexibilitatea permite o solutie eficienta din punctul de vedere al costurilor pentru problema unica ridicata de trecerea la IFRS. Aceasta permite unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS sa calculeze costul estimat bazandu-se pe evaluari care sunt deja disponibile si care constituie un punct de plecare rezonabil pentru o evaluare bazata pe cost.

Beneficiile angajatilor

BC48  Daca o entitate opteaza pentru utilizarea abordarii de tip 'coridor' prevazuta de IAS 19 Beneficiile angajatilor, aplicarea retroactiva integrala a IAS 19 ar impune unei entitatii sa calculeze castigurile si pierderile actuariale pentru fiecare an incepand cu data initialaa planului cu scopul de a calcula castigurile si pierderile nerecunoscute cumulative nete la data de trecere la IFRS. Consiliul a concluzionat ca aceasta masura nu ar aduce beneficii utilizatorilor si ar fi costisitoare. Ca urmare, IFRS permite unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS sa recunoasca toate castigurile si pierderile actuariale pana la data de trecere la IFRS, chiar daca politicile contabile prevazute de IAS 19 prevad nerecunoasterea unor castiguri si pierderi actuariale ulterioare (paragraful 20 al IFRS).

BC49  Revizuirea IAS 19 in 1998 a determinat o crestere a obligatiilor in ce priveste beneficiile angajatilor in cazul unor entitatii. IAS 19 a permis entitatiilor sa amortizeze aceasta crestere pe o perioada de pana la cinci ani. Unii respondenti au sugerat un tratament tranzitoriu similar pentru entitatiile care adopta pentru prima data IFRS. Totusi, Consiliul nu are o politica generala cu privire la exceptiile posibile in cazul unor tranzactii incheiate anterior unei anumite date (paragraful 21 al Prefatei la Standardele Internationale de Raportare Financiara ). Ca urmare, Consiliul nu a inclus o prevedere tranzitorie similara pentru entitatiile care adopta pentru prima data IFRS.

BC50  Primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii pot reflecta evaluari ale obligatiilor privind pensiile la trei date: data de raportare, sfarsitul anului comparativ si data de trecere la IFRS. Unii respondenti au sugerat ca obtinerea a trei evaluari actuariale separate pentru un singur set de situatii financiare ar fi costisitoare. Ca urmare, acestia au propus Consiliului sa permita entitatiilor sa utilizeze o singura evaluare actuariala bazata , de exemplu, pe ipoteze valide la data de raportare, cu costuri privind comisioanele si dobanda la servicii bazate pe respectivele ipoteze pentru fiecare din perioadele prezentate.

BC51  Totusi, Consiliul a concluzionat ca posibilitatea unei exceptii generale de la principiul evaluarii la fiecare data ar contraveni obiectivului privind furnizarea unor informatii usor de inteles, relevante, fiabile si comparabile pentru utilizatori. Daca o entitate obtine o evaluare actuariala integrala la una sau doua din aceste date si reporteaza respectivele evaluari la alte date, orice astfel de reportare trebuie sa reflecte tranzactiile semnificative si alte evenimente importante (inclusiv modificarea preturilor de piata si ratelor dobanzii) care au avut loc intre respectivele date (IAS  19, paragraful 57).

BC52  Unii respondenti au sugerat Consiliului sa permita entitatiilor care aplica pentru prima data IFRS sa nu indeplineasca cerinta de a identifica si amortiza partea nealocata a costurilor cu serviciile anterioare la data de trecere la IFRS. Totusi, aceasta cerinta este mai putin oneroasa decat aplicarea retroactiva a "coridorului" in cazul castigurilor si pierderilor actuariale deoarece nu impune reconstituirea datelor de la inisierea planului. Consiliul a concluzionat ca o astfel de exceptie nu este justificatapentru costul serviciile anterioare.

Diferente cumulative de conversie

BC53  IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar prevede ca o entitate trebuie sa clasifice unele diferente cumulative de conversie (DCC) aferente unei participatii nete intr-o filiala straina ca o componenta separata a capitalurilor proprii. Entitatea transfera DCC in contul de profit si pierdere in momentul vanzarii ulterioare a filialei straine. Propunerile din ED 1 permiteau unei entitatii care aplica pentru prima data IFRS sa utilizeze DCC conform GAAP anterioare ca fiind DCC estimate conform IFRS in cazul in care reconstituirea DCC ar fi implicat costuri si eforturi nejustificate.

BC54  Unii dintre respondentii ED 1 au sustinut ca scutirea unei entitatii de la cerinta de a identifica DCC la data de trecere la IFRS ar asigura mai multa transparenta si comparabilitate din cauza urmatoarelor motive:

(a)  O entitate poate stabili DCC cumulativ insa este posibil sa nu poate calcula DCC pentru fiecare filiala. In acest caz, entitatea nu poate transfera respectiva suma in contul de profit si pierdere in momentul vanzarii filialei. Aceasta contravine obiectivului de a identifica DCC ca o componenta separata a capitalurilor proprii.

(b)  Valoarea DCC conform GAAP anterioare poate fi incorecta deoarece poate fi afectata de ajustarile efectuate la data de trecere la IFRS in cazul activelor si pasivelor entitatiilor straine.

BC55 In opinia Consiliului, aceste argumente sunt corecte. Ca urmare, a entitate care aplica pentru prima data IFRS nu trebuie ssidentifice DCC la data de trecere la IFRS (paragrafele 21 si 22 ale IFRS). Entitatea care aplica pentru prima data IFRS nu trebuie sa demonstreze ca pentru identificarea DCC sunt necesare costuri si eforturi nejustificate.

Instrumente financiare compuse

BC56  In conformitate cu IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere, o entitate trebuie sa clasifice separat partile componente ale unui instrument compus in componente de pasiv si componente de capital propriu. In cazul in care componenta de pasiv nu mai este restanta , aplicarea retroactiva a IAS 32 impune clasificarea capitalurilor proprii in doua categorii. Prima categorie este inclusa in rezultatul reportat si reprezinta dobanda acumulata aferenta componentei de pasiv. Cea de-a doua categorie reprezinta componenta de capital propriu initiala.

BC57  Unii respondenti la ED 1 au sustinut ca separarea acestor doua categorii este costisitoare in situatia in care componenta de pasiv a instrumentului compus nu mai este restanta la data de trecere la IFRS. Consiliul a fost de acord cu aceste comentarii. Ca urmare, in cazul in care componenta de pasiv nu mai este restanta la data de trecere la IFRS, a entitate care aplica pentru prima data IFRS nu trebuie sa separe aceste doua categorii in cazul in care componenta de pasiv nu mai este restanta la data de trecere la IFRS (paragraful 23 al IFRS).

BC58  Unii respondenti au solicitat o exceptie pentru instrumentele compuse chiar daca la data de trecere la IFRS componenta de pasiv era restanta. O abordare posibila ar fi utilizarea valorii juste a componentelor la data de trecere la IFRS ca fiind costul estimat. Totusi, deoarece IFRS nu include nici o exceptie in ce priveste pasivele financiare, Consiliul a concluzionat ca acordarea unei astfel de exceptii pentru componenta de pasiv a unui instrument compus ar fi contradictorie.

Activele si pasivele filialelor, intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie

BC59  Este posibil ca o filiala sa fi raportat catre societatea mama in perioada anterioara conform IFRS fara sa prezinte un set complet de situatii financiare conform IFRS. Daca ulterior filiala incepe sa prezinte situatii financiare care contin o declaratie explicita si fara rezerve de conformare la IFRS, aceasta devine o entitate care aplica pentru prima data IFRS incepand cu acea data. Aceasta poate pune filiala in situatia de a intocmi doua seturi paralele de inregistrari contabile pe baza unor date diferite de trecere la IFRS, deoarece unele evaluari conform IFRS depind de data de trecere la IFRS.

BC60  La elaborarea ED 1, Consiliul a concluzionat ca cerinta de a intocmi doua seturi paralele de inregistrari este dificila si nu aduce beneficii utilizatorilor. Ca urmare, ED 1 a propus ca filiala sa nu fie considerata o entitate care aplica pentru prima data IFRS in scopul recunoasterii si evaluarii daca filiala a fost consolidata in situatiile financiare IFRS pentru perioada anterioara iar toti detinatorii de interese minoritare au fost de acord.

BC61  Unii respondenti la ED 1 nu au fost de acord cu aceasta exceptie, din cauza urmatoarelor motive:

(a)  Exceptia nu va elimina toate diferentele dintre pachetul de raportare de grup si situatiile financiare ale filialei. Pachetul de raportare nu reprezinta un set complet de situatii financiare, deoarece este posibil ca societatea mama sa fi ajustat sumele raportate (de exemplu, daca ajustarile cheltuielilor cu pensiile s-au efectuat la nivel central) iar pragul de semnificatie este posibil sa fie mai mare decat cel al filialei.

(b)  Obiectivul Consiliului in ce priveste comparabilitatea informatiilor intre entitatiile care adopta IFRS pentru prima data la aceeasi data (paragraful BC10) trebuie sa fie aplicat in mod egal pentru toate entitatiile, inclusiv filialele, in mod particular daca instrumentele de participatie si alte titluri de valoare sunt tranzactionate public.

BC62  Totusi, Consiliul nu a renuntat la aceasta exceptie deoarece a considerat ca aceasta faciliteaza solutionarea unor probleme practice. Desi aceasta exceptie nu eliminatoate diferentele intre situatiile financiare separate ale unei filiale si pachetul de raportare de grup, aceasta permite diminuarea acestora. In plus, exceptia nu diminueaza relevanta si fiabilitatea situatiilor financiare separate ale unei filiale deoarece permite o evaluare care este deja acceptata de IFRS in situatiile financiare consolidate ale societatii mama. Ca urmare, Consiliul a eliminat si propunerea ED 1 conform careia exceptia poate fi implementat˙ doar cu acordul intereselor minoritare.

BC63  In momentul definitivarii IFRS, Consiliul a simplificat descrierea exceptiei in cazul filialelor care adopta IFRS dupa societatea mama. Conform IFRS, o filiala isi poate evalua activele si pasivele la valorile contabile incluse in situatiile financiare consolidate ale societatii mama, in functie de data la care societatea mama trece la IFRS, daca nu au fost efectuate ajustari in scopul consolidarii si pentru efectele combinarii de intreprinderi in care societatea mama a achizitionat filiala. In mod alternativ, filiala le poate evalua la valorile contabile prevazute de alte IFRS, in functie de data la care filiala trece la aplicarea IFRS. Consiliul a extins aceasta exceptie si in cazul intreprinderilor asociate sau asocierilor in participatie care devin entitatii care aplica pentru prima data IFRS la o data mai tarzie decat entitatiile care exercita o influenta semnificativa sau un control comun asupra acestora (paragraful 24 al IFRS). Totusi, daca o societate mama adopta IFRS mai tarziu decat o filiala, in situatiile financiare consolidate societatea mama nu poate modifica evaluarile IFRS utilizate deja de filiala in situatiile financiare separate, cu exceptia ajustarii in scopul consolidarii sau pentru efectele combinarii de intreprinderi in care societatea mama a achizitionat filiala (paragraful 25 al IFRS).

Alte potentiale exceptii - respinse

BC64 Consiliul a luat in considerare si a respins ulterior sugestii referitoare la anumite exceptii. Aceste exceptii pot afecta abordarea propusa de IFRS, "bazata pe principii", pot diminua transparenta din perspectiva utilizatorilor, pot afecta caracterul comparabil al primelor situatii financiare IFRS ale unei entitatii si pot determina aparisia unor situatii dificile. Paragrafele BC65-BC73 pun in discutie unele dintre sugestiile specifice pe care Consiliul le-a luat in considerare in ce priveste instrumentele derivate incorporate, hiperinflatia, imobilizarile necorporale si costurile de tranzactionare asociate instrumentelor financiare.

Instrumente derivate incorporate

BC65  IAS 39 Instrumente financiare : recunoastere si evaluare impune entitatiii contabilizarea separata la valoarea justa a unor instrumente derivate incorporate. Unii respondenti ai ED 1 au sustinut faptul ca aplicarea retroactiva a acestor cerinte ar fi costisitoare. Unii chiar au sugerat fie o exceptie de la aplicarea retrospectiva, fie o cerinta sau optiune de a utiliza valoarea justa a contractului de baza la data de trecere la IFRS pentru costul estimat la acea data .

BC66  Consiliul a mentionat faptul ca US GAAP ofera in acest caz o optiune. Prevederile tranzitorii ale SFAS 133 Contabilitatea instrumentelor derivate si a operatiuniloir de acoperire a riscurilor, prevad faptul ca entitatea nu trebuie sa contabilizeze separat unele instrumente derivate incorporate preexistente. Consiliul a ajuns insa la concluzia ca in cazul in care instrumentele derivate incorporate nu vor putea fi evaluate la valoarea justa, relevanta si fiabilitatea primelor situatii financiare IFRS ale entitatiii vor fi afectate. Consiliul a constatat de asemenea faptul csiAS 39 trateaza situatiile de imposibilitate a evaluarii instrumentelor financiare derivate si a contractelor de baza , impunand in aceste cazuri evaluarea contractului combinat integral la valoarea justa .

Hiperinflatia

BC67  Unii respondenti au sustinut ca pentru a retrata situatiile financiare in vederea reflectarii efectelor hiperinflatiei in perioadele anterioare datei de trecere la IFRS costurile ar depasi beneficiile, mai cu seama in cazul in care moneda nu mai este hiperinflationista. Totusi, Consiliul a decis ca aceasta retratare este necesara, deoarece hiperinflatia poate face ca situatiile financiare sa fie eronate sau sa isi piarda relevanta.

Imobilizari necorporale

BC68  Unii respondenti au propus ca Bilantul de deschidere IFRS al entitatiilor care aplica IFRS pentru prima data sa nu includa imobilizarile necorporale pe care nu le recunoscuse anterior conform GAAP. Printre motivele expuse se numara:

(a)  Utilizarea unor analize retroactive pentru evaluarea retroactiva a gradului de subiectivitate a criteriilor de recunoastere a imobilizarilor corporale, ceea ce ar implica costuri care depasesc beneficiile utilizatorilor.

(b)  Beneficiile generate de imobilizarile corporale sunt de multe ori independente de costurile inregistrate aferent acestora. Prin urmare capitalizarea costurilor inregistrate reprezinta din perspectiva utilizatorilor beneficii limitate, mai ales in cazul in care costurile au fost inregistrate in trecutul mai indepartat.

(c)  O astfel de excludere ar fi consecventa in ce priveste prevederile tranzitorii din IAS 38 Active necorporale. Aceste argumente sugereaza (dar nu impun) recunoasterea imobilizarilor corporale achizitionate in cadrul unei combinari de intreprinderi anterioare - achizitie, si interzic recunoasterea celorlalte imobilizari corporale care nu au fost recunoscute anterior.

BC69  In multe cazuri, imobilizarile necorporale generate din resurse proprii nu intrunesc criteriile de recunoastere conform IAS 38 la data de trecere la IFRS, deoarece entitatea, conform GAAP anterioare, nu a acumulat informatiile referitoare la costuri si nu a efectuat atunci evaluari referitoare la beneficiile economice viitoare. In aceste cazuri, nu sunt necesare cerinte specifice de eliminare a acelor active. In plus, daca activul nu intruneste criteriile de recunoastere, entitatiile care adopta IFRS pentru prima data, in viziunea Consiliului, nu vor fi puse in situatia de a analiza aceasta concluzie.

BC70  In alte cazuri, o entitate poate sa fi acumulat suficiente informatii referitoare la costuri si la beneficiile viitoare pentru a determina care element de imobilizari corporale (fie din resurse proprii, fie achizitionate in cadrul unei combinari de intreprinderi sau separat) intruneste criteriile de recunoastere IAS 38 pentru includerea in Bilantul contabil de deschidere IFRS. Daca acele informatii sunt disponibile, excluderea nu este justificata.

BC71  Unii respondenti au sustinut utilizarea valorii juste pentru costul estimat al imobilizarilor corporale in Bilantul de deschidere IFRS (prin analogie cu combinarea de intreprinderi). ED 1 nu ar permite acest lucru. Totusi, in finalizarea IFRS, Consiliul a decis ca aceasta abordare sa fie disponibila in cazul acelor imobilizari corporale pentru care IFRS permite evaluarea la valoarea justa. Prin urmare, conform IFRS, entitatea care aplica IFRS pentru prima oara poate alege utilizarea valorii juste sau alte reevaluari conform GAAP anterioare pentru costul estimat in cadrul situatiilor financiare IFRS, dar numai in cazul in care imobilizarile corporale intrunesc urmatoarele criterii:

(a)  criteriile de recunoastere IAS 38 (inclusiv evaluarea certa a costurilor originale); si

(b)  criteriile de reevaluare IAS 38 (inclusiv existenta unei piete active) (paragraful 18 al IFRS).

Costurile de tranzactionare asociate instrumentelor financiare

BC72  Pentru a determina costul amortizat al unui activ sau al unui pasiv financiar pe baza metodei dobanzii efective, este necesar sa se determine costurile de tranzactionare in momentul origin˙rii activului sau pasivului financiar. Unii respondenti ai ED 1 au sustinut faptul ca determinarea acestor costuri de tranzactionare ar putea implica costuri sau eforturi nejustificate in cazul activelor sau pasivelor financiare initiate cu mult timp inaintea trecerii la IFRS. Ei au sugerat Consiliului sa permita entitatiilor care aplica IFRS pentru prima data:

(a)  utilizarea valorii juste a activului sau pasivului financiar la data de trecere la IFRS pentru costul estimat la acea data ; sau

(b)  determinarea costului amortizat fara a lua in considerare costul tranzactionarii.

BC73  In viziunea Consiliului, partea neamortizata din costurile de tranzactionare la data de trecere la IFRS este improbabil sa fie semnificativa pentru cele mai multe active sau pasive financiare. Chiar daca partea neamortizataeste semnificativa, efectuarea unor estimari este posibila . Prin urmare, Consiliul nu a acceptat o exceptie in acest sens.

Clasificarea retroactiva

BC74  Consiliul a luat in considerare dificultatile de implementare care ar putea aparea in aplicarea retroactiva a doua principii din IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare:

(a)  contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor (paragrafele BC75-BC80); si

(b)  tratamentul modificarilor cumulate ale valorii juste aferente activelor disponibile spre vanzare la data de trecere la IFRS (paragrafele BC81-BC83).

Contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor

BC75  Inainte de a incepe pregatirile pentru adoptarea IAS 39 (sau a unui standard local bazat pe IAS 39), este improbabil ca entitatiile sa fi adoptat criteriile IAS 39 referitoare la (a) documentarea operatiunilor de acoperire a riscurilor in momentul inisierii lor si (b) testarea operatiunilor de acoperire a riscurilor din punctul de vedere al eficientei, chiar daca intentia lor este de a continua aceleasi strategii de acoperire a riscurilor ulterior adopta rii IAS 39. In plus, o clasificare retroactiva a operatiunilor de acoperire a riscurilor (sau o modificare retroactiva a clasificarii lor in functie de scop) ar putea duce la selectarea operatiunilor de acoperire a riscurilor pentru a raporta anumite rezultate.

BC76  Pentru a preveni aceste probleme, cerintele tranzitorii ale IAS 39 impun unei entitatii care aplica deja IFRS sa aplice retroactiv cerintele referitoare la operatiunile de acoperire a riscurilor in momentul in care adopta IAS 39. Deoarece aceste probleme au aparut in cazul entitatiilor care au aplicat IFRS pentru prima data, IFRS impune aplicarea retroactiva de catre entitatiile care aplica IFRS pentru prima data .

BC77  ED 1 cuprindea o versiune modificata a prevederilor tranzitorii ale IAS 39 si o serie de intrebari si raspunsuri (Questions and Answers - Q&A) elaborate de Comitetul de implementare IAS 39. Consiliul a confirmat in Baza pentru Concluzii publicat˙impreuna cu ED 1 faptul ca versiunea modificatanu va aduce schimb˙ri semnificative. Totusi, pe baza raspunsurilor la ED 1, Consiliul a decis faptul ca versiunea modificatanu va facilita pentru entitatiile care aplica IFRS prima data si altor parti interesate intelegerea si aplicarea prevederilor tranzitorii si a Q&A. Prin urmare, paragrafele 28-30 ale IFRS sunt adresate cititorilor prevederilor tranzitorii ale IAS 39.

BC78  Unii respondenti ai ED 1 au solicitat Consiliului clarificarea situatiei in care contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor conform GAAP anterioare implica relatii de acoperire a riscurilor de tipuri care nu intrunesc criteriile de recunoastere in conformitate cu IAS 39. Problema este evidenta in cazul acoperirii impotriva riscurilor a pozitiei nete ("macro hedge"). Daca entitatea care aplica pentru prima data IFRS ar utiliza principiile contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscurilor in Bilantul de deschidere IFRS pentru acoperirea pozitiei nete, acest lucru ar avea ca urmare:

(a)  recunoasterea debitelor si creditelor inregistrate in avans care nu sunt calificate ca active si pasive (pentru acoperirea valorii juste); or

(b)  inregistrarea in avans a castigurilor si pierderilor in capitalurilor proprii in situatia, ideala, in care, exista o legatura slaba cu elementul in cauza care defineste daca acestea vor fi inregistrate in contul de profit si pierdere (pentru acoperirea fluxurilor de numerar).

BC79  Deoarece fiecare dintre aceste tratamente ar diminua relevanta si fiabilitatea primelor situatii financiare IFRS ale entitatiii, Consiliul a decis ca entitatea sa nu aplice principiile contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscurilor in Bilantul de deschidere IFRS in cazul acoperirii pozitiei nete care nu intruneste criteriile unui element de acoperire conform IAS 39. Totusi, Consiliul a ajuns la concluzia ca este rezonabil (si in conformitate cu IAS 39, paragraful 133) sa permita entitatiii care aplica pentru prima data IFRS sa clasifice un element individual ca element de acoperire in cadrul pozitiei nete, cu conditia sa faca acest lucru pana la data de trecere la IFRS, pentru a preveni clasificarea selectiva. Din acelasi motiv, Consiliul a interzis aplicarea principiilor contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscului in Bilantul de deschidere IFRS pentru tipurile de acoperire care nu intrunesc criteriile referitoare la contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor din IAS 39 (a se vedea paragraful 29 al IFRS).

BC80  Unii dintre respondentii ED 1 au sugerat faptul ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS in 2005 nu poate indeplini criteriile IAS 39 referitoare la documentare si eficienta la data de trecere la IFRS (1 ianuarie 2004 pentru multe entitatii). Unii au solicitat o exceptie de la aceste criterii pana la inceputul ultimei perioade acoperite de primele situatii financiare IFRS (1 ianuarie 2005 pentru multe entitatii). Totusi, Consiliul nu a permis exceptii in ce priveste aceste criterii, datoritaurmatoarelor motive:

(a)  Principalul obiectiv al Consiliului este comparabilitatea intre primele situatiile financiare IFRS ale unei entitatii si intre situatiile financiare IFRS ale diferitelor entitatii care aplica pentru prima oarsiFRS in acelasi timp (paragraful BC10).

(b)  Continuarea aplica rii principiilor contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscurilor conform GAAP anterioare ar putea permite nerecunoasterea unor instrumente derivate sau recunoasterea unor debite sau credite inregistrate in avans care nu intrunesc criteriile pentru a fi recunoscute ca active sau pasive.

(c)  Consiliul ia in considerare pentru evaluarea beneficiilor in functie de costuri o entitate care a planificat trecerea la IFRS si este in masurasa colecteze informatiile necesare la data de trecere la IFRS sau imediat dupa aceea (paragraful BC27). Entitatiile nu trebuie sa fie recompensate prin concesii in situatia in care nu planificatrecerea la IFRS in mod corespunzator, iar acest lucru nu trebuie sa afecteze integritatea Bilantului contabil de deschidere IFRS. Entitatiile care trec la IFRS in 2005 trebuie sa dispuna de sistemele de acoperire a riscurilor la inceputul anului 2004. In viziunea Consiliului, acest lucru reprezinta o provocare, dar presupune si o reusita din perspectiva timpului necesar. Entitatiile care trec la IFRS in 2004 trebuie sa cunoasca implicatiile IAS 39 si "Exposure Draft" cuprinzand amendamentele la IAS 39, publicat in iunie 2002, care propune putine modificari in acest domeniu, prin urmare intarzierea trecerii la aplicarea IFRS nu se justifica nici in cazul acestor entitatii.

Activele financiare disponibile spre vanzare

BC81  Aplicarea retroactiva a IAS 39 pentru activele financiare disponibile spre vanzare impune entitatiii care aplica pentru prima data IFRS sa recunoasca cumulat modificarile valorilor juste ca o componenta separata a capitalurilor proprii in Bilantul contabil de deschidere IFRS, si sa transfere modificarile valorilor juste in contul de profit si pierdere in momentul casa rii sau deprecierii activului. Acest lucru ar putea permite, de exemplu, o clasificare selectivaa activelor cu castiguri cumulate ca fiind dis ponibile spre vanzare (transferate ulterior in contul de profit si pierdere in momentul casarii) si a activelor cu pierderi cumulate ca fiind detinute in scopul tranzactionarii (fara a fi transferate in momentul casarii).

BC82  ED din iunie 2002 a propus o optiune pentru entitatiile care aplica deja IFRS de a clasifica orice activ financiar ca detinut in scopul tranzactionarii in momentul in care aplica pentru prima oara versiunea imbunatatita propusa . Daca ar fi implementat˙aceasta propunere, ea ar putea spori riscul clasificarii selective de catre entitatea care aplica pentru prima data IFRS. Dar o entitate poate ajunge la rezultate similare prin casarea selectivaa anumitor active inainte de data de trecere la IFRS. Prin urmare, Consiliul a decis sa trateze entitatea care aplica pentru prima data IFRS similar entitatiilor care aplica deja IFRS, impunand aplicarea retrospectiva.

BC83  Unii dintre respondentii ED 1 au fost de parere ca costurile determina rii sumei care trebuie inclusa separat in componenta de capital propriu depasesc beneficiile utilizatorilor. Consiliul a observat faptul ca aceste costuri ar fi minime daca entitatea care aplica pentru prima data IFRS inregistreaza activele financiare disponibile spre vanzare conform GAAP anterioare la cost sau la cea mai mica valoare dintre valoarea de piata si cost. Aceste costuri sunt mai mari daca elementele in cauza sunt inregistrate la valoarea justa , dar in acel caz activele pot fi clasificate ca detinute in scopul tranzactionarii. Prin urmare Consiliul nu a modificat propunerea din ED 1 ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa aplice IAS 39 retroactiv in cazul activelor financiare disponibile spre vanzare.

Estimari

BC84  O entitate va face estimari conform GAAP anterioare la data de trecere la IFRS. Evenimentele dintre acea data si data raportarii primelor situatii financiare IFRS ale entitatiii ar putea impune modificari ale acelor estimari. Unele dintre evenimente pot fi considerate ajustari conform IAS 10 Evenimente ulterioare datei Bilantului. Daca entitatea face estimarile pe o baza similara IFRS, Consiliul este de parere ca e mai util utilizatorilor -si mai consecvent fata de IAS 8 Profitul net sau pierderea neta a perioadei,erori funadamentale si modificarea politicilor contabile -sa se recunoasca revizuirea acelor estimari ca venit sau cheltuiala a perioadei in care entitatea a efectuat revizuirea si sa nu fie luate in considerare la intocmirea Bilantului de deschidere IFRS (paragrafele 31-34 of the IFRS).

PREZENTARE si DESCRIERE

Informatii comparative

BC85  IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare impune entitatiii prezentarea unor informatii comparative (conform IFRS) aferent perioadei anterioare. S-a sugerat faptul ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa prezinte informatii comparative pentru mai mult de o perioada . Pentru entitatiile care aplica deja IFRS, utilizatorii au in general acces la informatiile comparative aferente mai multor ani. Acesta nu este cazul insa pentru entitatea care aplica pentru prima data IFRS.

BC86  Totusi Consiliul nu a impus entitatiii care aplica pentru prima data IFRS sa prezinte mai multe informatii comparative decat cere IAS 1, deoarece o astfel de cerinta ar presupune costuri considerabile fata de beneficiile utilizatorilor si un risc sporit ca cei implicati in intocmirea acestor informatii sa aplice retroactiv ipoteze arbitrare.

BC87  ED 1 a propus ca, daca primele situatii financiare IFRS includ informatii comparative pentru mai mult de un an, aceste informatii comparative suplimentare sa se conformeze prevederilor IFRS. Unii dintre respondentii ED 1 au observat faptul ca unele organisme de reglementare impun entitatiilor sa intocmeasca informatii comparative pentru mai mult de doi ani. Parerea lor a fost urmatoarea:

(a)  Cerinta de a retrata informatiile comparative aferente a doi ani implica costuri excesive si poate duce la retratarea arbitrara si la aplicarea retroactiva a unor ipoteze arbitrare.

(b)  Luand in considerare o entitate care adopta IFRS in 2005 si careia organismul de reglementare ii impune prezentarea unor informatii comparative aferente a doi ani: data de trecere la IFRS ar fi da fapt 1 ianuarie 2003 -o data anterioara publicarii IFRS si a standardelor rezultate in urma Proiectului de imbunatatire. Acest lucru contrazice afirmasia Consiliului din paragraful BC27 conform careia cele mai multe entitatii pot intocmi informatia necesara Bilantului de deschidere IFRS la data de trecere la IFRS, sau imediat dupa aceea.

BC88  Ca raspuns la aceste observatii, Consiliul a renuntat la aceasta propunere. Dar, in situatia in care entitatea care aplica pentru prima data IFRS alege sa furnizeze informatii comparative pentru mai mult de un an, aceste informatii comparative suplimentare nu trebuie sa se conformeze prevederilor IFRS, dar IFRS va impune entitatiii:

(a)  ssindice distinct informatia GAAP ca nefiind intocmita conform IFRS.

(b)  sa descrie principalele ajustari care ar fi necesare pentru conformarea la IFRS (paragraful 37 al IFRS).

BC89  Unii dintre respondentii ED 1 sustin ca intocmirea unor informatii comparative conform IAS 32 si IAS 39 referitoare la instrumentele financiare ar fi dezavantajoasa . Ei au fost de parere ca entitatea ar trebui sa aplice IAS 39 incepand cu anul primelor situatii financiare IFRS (de ex. 1 ianuarie 2005 pentru multe entitatii care aplica IFRS pentru prima data ). Au argumentat acest lucru prin faptul ca societatile americane nu au retratat informatiile comparative la introducerea SFAS 133 Contabilitatea instrumentelor derivate si a operatiunilor de acoperire a riscurilor. Data fiind importanta pe care Consiliul o acorda comparabilitatii primelor situatii financiare IFRS (paragraful BC10) si luand in considerare ipoteza unei planificari bune (paragraful BC27), Consiliul nu a acceptat nici o exceptie in ce priveste acest aspect.

Rezumatele datelor istorice

BC90  Unele entitatii au ales sau li s-a impus prezentarea in situatiile financiare a unor rezumate de date istorice cuprinzand date selectate din perioadele anterioare perioadei in care prezinta informatii comparative integrale. Unii au sustinut faptul ca entitatiile trebuie sa prezinte aceasta informatie in conformitate cu prevederile IFRS, pentru a asigura comparabilitatea de la o perioada la alta. Consiliul a ajuns la concluzia ca acest lucru ar implica costuri care depasesc beneficiile utilizatorilor. IFRS impune descrierea principalelor ajustari care ar trebui aplicate informatiilor istorice din aceste rezumate pentru a se conforma la IFRS (paragraful 37 al IFRS). Rezumatele datelor istorice publicate separat de situatiile financiare nu intra sub incidenta a ariei de aplicabilitate a IFRS.

Explicati referitoare la trecerea la IFRS

BC91  IFRS impune prezentarea efectului trecerii de la GAAP la IFRS. Consiliul este de parere ca astfel de informatii sunt esentiale in primele situatii financiare (anuale) IFRS si in rapoartele interimare (daca exista ), deoarece faciliteaza intelegerea efectelor si implicatiilor trecerii la IFRS si intelegerea modului in care se modifica modelele analitice care asigura utilizarea optima a informatiei prezentate conform IFRS. Cerintele de prezentare se refera la ambele:

(a)  cele mai recente informatii prezentate conform GAAP anterioare, astfel incat utilizatorii sa dispuna de cel mai recente informatii; si

(b)  data de trecere la IFRS. Acest aspect este important pentru utilizatori, pentru persoanele implicate in intocmirea documentelor si auditori, deoarece Bilantul de deschidere IFRS reprezinta punctul de plecare in contabilitatea conform IFRS.

BC92  Paragraful 39(a) si (b) al IFRS impune reconcilierea capitalurilor proprii si a profitului sau pierderii. Consiliul a ajuns la concluzia ca utilizatorilor le vor fi utile informatii referitoare la alte ajustari care afecteaza Bilantul de deschidere IFRS dar care nu apar intre aceste reconcilieri. Deoarece prezentarea reconcilierilor ar fi prea voluminoasa , IFRS impune descrierea lor narativa, precum si a altor ajustari ale situatiei fluxurilor de numerar (paragraful 40 al IFRS).

BC93  Paragraful 41 al IFRS prevede ca reconcilierile sa distinga intre modificarile politicilor contabile si corectiile erorilor. Unii dintre respondentii ED 1 au sustinut faptul ca conformarea la aceste cerinte ar putea fi dificila sau costisitoare. Consiliul a decis totusi ca ambele componente sunt importante si trebuie incluse in prezentare, deoarece:

(a)  informatiile cu privire la modificarile politicilor contabile faciliteaza intelegerea procesului de trecere la IFRS.

(b)  informatiile referitoare la erori faciliteaza evaluarea fiabilitatii situatiilor financiare. In plus, neprezentarea efectului erorilor fundamentale ar impiedica evaluarea "performantelor managementului, sau a responsabilitatilor aferente in ce priveste resursele care ii sunt incredintate "(Cadrul general, paragraful 14).

BC94  Pentru pierderile din depreciere (si stornarile aferente) recunoscute la intocmirea Bilantului contabil de deschidere IFRS, paragraful 39(c) al IFRS impune prezentarile pe care le-ar impune IAS 36 Deprecierea activelor daca aceste pierderi din depreciere (si stornarile aferente) ar fi fost recunoscute in perioada incepand la data de trecere la IFRS. Argumentele acestei prevederi este faptul ca pierderile din depreciere sunt inevitabil evaluate subiectiv. Prezentarile care se conformeaza acestor cerinte confera transparenta modului in care pierderile din depreciere sunt recunoscute in tranzitia la IFRS. Intr-o alta abordare, aceste pierderi ar putea fi tratate mai superficial decat pierderile din depreciere aferente unor perioade anterioare sau ulterioare .

BC95  Paragraful 44 al IFRS impune prezentarea unor informatii referitoare la utilizarea valorii juste pentru costul estimat. Desi ajustarile care apar datorita exceptiilor sunt prezentate in reconcilierile discutate mai sus, aceste informatii pot sa le evidentieze. In plus aceasta exceptie difera de alte exceptii aplicabile imobilizarilor corporale (reevaluarea conform GAAP anterioare si evaluarea valorii juste in functie de evenimente). Ultimele doua exceptii nu duc la o retratare in momentul trecerii la IFRS deoarece ele se aplica doar daca evaluarile au fost deja utilizate in situatiile financiare anterioare conform GAAP.

Rapoarte financiare interimare

BC96  IAS 34 Raportarea financiara interimara prevede faptul ca rapoartele financiare interimare 'au ca scop actualizarea ultimului set de situatii financiare anuale complete (paragraful 6). Astfel, IAS 34 prevede prezentarea mai limitata a unor informatii decat prevede IFRS pentru situatiile financiare anuale. Raportarea financiara conform IAS 34 este mai putin util˙daca situatiile financiare sunt intocmite utilizand GAAP anterioare decat daca acestea sunt intocmite conform IFRS. Prin urmare Consiliul a decis ca primele repoarte interimare IAS 34 ale entitatiii care aplica pentru prima data IFRS sa includa informatii suficiente pentru a facilita intelegerea modului in care trecerea la IFRS influenteaza cifrele din raportul anual si interimar anterior (paragrafele 45 si 46 ale IFRS).

REZUMATUL MODIFICARILOR ULTERIOARE ED 1

BC97  In continuare sunt prezentate in rezumat principalele modificari ale IFRS determinate de ED 1.

(a)  Propunerile din ED 1 ar fi permis doua abordari. Conform primeia, entitatea care aplica pentru prima data IFRS ar trebui sa se conformeze fiecarui IFRS la data de raportare a primelor situatii financiare IFRS, cu un numar limitat de exceptii. Conform celei de a doua, entitatea care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa aplice IFRS ca si cum le-ar fi aplicat din totdeauna. Ar trebui sa ia in considerare versiuni suprapuse ale IFRS, care cer toate aplicare retroactiva. IFRS permite doar prima abordare (paragraful BC15).

(b)  In prima abordare propusa de ED 1, entitatea care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa utilizeze toate exceptiile permise. Conform IFRS, exceptiile nu sunt obligatorii (paragrafele BC28 si BC29). IFRS interzice aplicarea retroactiva integrala a anumitor aspecte ale altor IFRS (derecunoasterea -a se vedea paragrafele BC20-BC23; contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor -a se vedea paragrafele BC75-BC80; si estimarile -a se vedea paragraful BC84).

(c)  E posibil ca o entitate sa fi derecunoscut activele sau pasivele financiare conform GAAP anterioare care nu intruneau criteriile de derecunoastere prevazute de IAS 39. ED 1 propune ca a entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa recunoasca aceste active si pasive financiare. Conform IFRS, daca entitatea care aplica pentru prima data IFRS a derecunoscut activele si pasivele conform GAAP anterioare in situatii financiare aferente unui an inceput anterior datei de 1 ianuarie 2001, nu poate recunoaste aceste active si pasive conform IFRS (cu exceptia situatiei in care acestea intrunesc criteriile de recunoastere ca urmare a unei tranzactii sa eveniment ulterior). Daca amendamentele aduse IAS 39 sunt implementate, Consiliul poate modifica sau anula exceptia (paragrafele BC20-BC23).

(d)  O modificare cauzala a IAS 39 clarifica faptul ca entitatea trebuie sa aplice IAS 39 pentru toate instrumentele derivate sau alte participatii pastrate ulterior unei tranzactii care a fost derecunoscuta conform GAAP anterioare. Este remarcat de asemenea faptul ca SIC-12 Consolidare -Entitatii cu scop special nu contine exceptii pentru entitatiile cu scop special (ESS) pre-existente si confirma faptul ca nu au existat exceptii pentru ESS inainte de data de trecere la IFRS (paragraful BC23).

(e)  O entitate poate sa fi achizitionat active si sa -si fi asumat datorii in urma unei combinari de intreprinderi dar sa nu le fi recunoscut conform GAAP anterioare. ED 1 a propus ca aceste active si pasive sa aibacostul estimat egal cu zero in Bilantul contabil de deschidere IFRS. IFRS impune totusi ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa recunoasca activele si pasivele in cauzasi sa le evalueze pe baza pe care IFRS ar impune-o in Bilantul contabil separat al entitatiii achizitionate (paragraful BC35).

(f)  IFRS clarifica diverse aspecte legate de combinari de intreprinderi din trecut pe care ED 1 nu le trateaza explicit prin referirea la obligatii potentiale, procesele de dezvoltare si cercetare, ajustarile ulterior combinarii de intreprinderi in ce priveste evaluarea activelor si pasivelor achizitionate, fondul comercial dedus direct din capitalurile proprii conform GAAP anterioare, subsidiarele neconsolidate conform GAAP anterioare si achizitii din trecut ale unor participatii in intreprinderi asociate si asocieri in participatie (paragrafele B2 si B3 din Anexa B a IFRS).

(g)  ED 1 a propus ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa nu recunoasca fond comercial negativ in Bilantul contabil de deschidere IFRS. IFRS nu trateaza explicit problema fondului comercial negativ, dar Consiliul va lua in considerare acest aspect in completarea IFRS pe baza ED 3 Combinari de intreprinderi.

(h)  IFRS permite unei entitatii sa utilizeze valoarea justa pentru costul estimat in cazul unui element de imobilizari corporale. Conform ED 1, acest lucru este posibil daca celelalte optiuni sunt asociate unor costuri nejustificate (paragraful BC42).

(i)  IAS 21 Efectele variatiei cursului de schimb valutar impune entitatiii sa clasifice anumite diferente de curs valutar ca o componenta separata a capitalurilor proprii si sa transfere diferentele cumulate de curs valutar in contul de profit si pierdere in momentul vanzarii filialei in cauza. Conform IFRS, entitatea care aplica pentru prima data IFRS nu trebuie sa aplice aceste cerinte referitoare la diferentele de curs valutar cumulate existent e la data de trecere la IFRS. Exceptia echivalenta din ED 1 ar putea fi disponibila doar in cazul in care alte optiuni sunt asociate unor costuri nejustificate si ar impune ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa utilizeze diferentele de curs valutar cumulate pe baza GAAP anterioare ca diferente de curs valutar cumulate estimate in cadrul situatiilor financiare IFRS (paragrafele BC53-BC55).

(j)  IFRS prevede ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS ssidentifice doua portiuni separate a capitalurilor proprii in cazul unui element financiar compus, daca elementul de datorie inclus este decontat la data de trecere la IFRS (paragrafele BC56-BC58). ED 1 nu contine o astfel de exceptie.

(k)  ED 1 o exceptie pentru facilitarea trecerii la IFRS pentru o entitate a carei societate mama a adoptat IFRS la o data anterioara . IFRS reformuleaz˙aceasta exceptie. De asemenea clarifica contabilitatea unei societati in cazul filialei care a adoptat IFRS la o data anterioara , precum si tratamentul intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie (paragrafele BC59-BC63).

(l)  O entitate poate alege sa utilizeze valoarea justa sau alte reevaluari pentru costul estimat in cazul anumitor elemente. IFRS extinde aceasta alegere la imobilizarile necorporale care intrunesc criteriile restrictive (paragraful BC71).

(m) IFRS interzice utilizarea principiilor contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscului in Bilantul de deschidere IFRS pentru operatiunile de acoperire a riscului recunoscute conform GAAP anterioare in cazul tipurilor care nu intrunesc criteriile activit˙sii de acoperire a riscurilor conform IAS 39. Permit insa ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa clasifice in cadrul unei pozitii nete un element individual care a fost clasificat ca acoperire a riscurilor conform GAAP anterioare, dar nu mai tarziu de data de trecere la IFRS. ED 1 nu a tratat aceste aspecte. Spre deosebire de ED 1, IFRS nu cuprinde o versiune reformulat˙a prevederilor tranzitorii ale IAS 39 referitoare la contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor (paragrafele BC75-BC80).

(n)  Daca primele situatii financiare IFRS ale unei entitatii includ informatii comparative pentru mai mult de un an, informatiile comparative suplimentare nu trebuie sa se conformeze IFRS (conform celor propuse in ED 1). Daca entitatea prezintsinformatii comparative conform GAAP anterioare si informatiile comparative impuse de IAS 1, entitatea trebuie:

(i)  sa indice distinct informatia GAAP ca nefiind intocmita conform IFRS.

(ii)  sa descrie principalele ajustari care ar fi necesare pentru conformarea la IFRS (paragrafele BC87 si BC88).

(o)  IFRS clarifica necesitatea prezentarii unui raport financiar interimar daca entitatea care aplica pentru prima data IFRS, in cele mai recente situatii financiare anuale conform GAAP anterioare, nu prezintsinformatii relevante pentru intelegerea perioadei interimare curente (paragraful 46 al IFRS).

(p)  O entitate trebuie sa aplice IFRS daca primele situatii financiare IFRS sunt pentru o perioada care incepe la 1 ianuarie 2004 sau dupa acea perioada (nu 2003, cum propunea ED 1). Aplicarea pentru perioade mai timpurii fata de acea data este incurajata.

Instructiuni de implementare a IFRS 1 - Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara

Cuprins

Cuprins

Instructiuni de implementare a IFRS 1 - Aplicarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara

Aceste instructiuni insotesc, dar nu sunt parte a IFRS 1.

INTRODUCERE

IG1 Aceste instructiuni de implementare:

(a) explica modul in care interactioneaza cerintele IFRS cu cerintele altor IFRS (paragrafele IG2-IG62). Aceste explicatii iau in considerare acele IFRS care pun probleme specifice din perspectiva entitatiilor care aplica IFRS pentru prima data .

(b) includ un exemplu ilustrativ pentru modul in care entitatea care aplica pentru prima data IFRS trebuie sa prezinte efectul tranzitiei la IFRS asupra pozitiei financiare, performantei financiare si fluxurile de numerar raportate, conform celor prevazute in paragrafele 39(a) si (b), 40 si 41 ale IFRS (paragraful IG63).

IAS 10 Evenimente ulteriore datei Bilantului

IG2 Cu exceptia celor descrise in paragraful IG3, o entitate aplica IAS 10 pentru a determina daca :

(a) Bilantul de deschidere IFRS reflecta un eveniment care a avut loc ulterior trecerii la IFRS; si

(b) valorile comparative din Bilantul inclus in situatiile financiare IFRS reflecta un eveniment care a avut loc ulterior incheierii perioadei comparative.

IG3 Paragrafele 31-34 ale IFRS impun anumite modificari in ce priveste principiile IAS 10 in cazul in care entitatea care aplica pentru prima data IFRS determina daca modificarile estimarilor sunt ajustari sau nu la data de trecere la IFRS (sau, daca este cazul, la sfarsitul perioadei de raportare). Cazurile 1 si 2 de mai jos ilustreaza modificarile respective. In cazul 3 de mai jos, paragrafele 31-34 ale IFRS nu impun modificari ale principiilor prevazute in IAS 10.

(a) Cazul 1 - GAAP anterioare impuneau estimarea unor elemente similare pentru data de trecere la IFRS, utilizand o politica contabila similara celor IFRS. In acest caz, estimarile in conformitate cu IFRS trebuie sa fie consecvente in comparatie cu cele efectuate conform GAAP anterioare, cu exceptia situatiei in care exista dovezi concludente indicand faptul ca acele estimari ar fi eronate (a se vedea IAS 8 Profitul net sau pierderea neta a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile). Entitatea va raporta revizuiri ulterioare ale acelor estimari ca evenimente ale perioadei in care sunt efectuate revizuirile, si nu ca ajustari determinate de obtinerea unor evidente referitoare la conditiile existente la data de trecere la IFRS.

(b) Cazul 2 - GAAP anterioare impuneau estimarea unor elemente similare pentru data de trecere la IFRS, dar entitatea a efectuat acele estimari utilizand politici contabile diferite de politicile contabile IFRS. In acest caz, estimarile efectuate conform IFRS trebuie sa fie consecvente in comparatie cu cele efectuate conform GAAP anterioare, pentru acea data (cu exceptia situatiei in care exista dovezi concludente indicand faptul ca acele estimari ar fi eronate), ulterior ajustarilor diferentelor politicilor contabile. Bilantul contabil de deschidere IFRS reflecta acele ajustari ale diferentelor politicilor contabile. Ca si in cazul 1, entitatea raporteaza revizuiri ulterioare ale estimarilor respective ca evenimente ale perioadei in care acestea sunt efectuate.

De exemplu GAAP anterioare impuneau entitatiii recunoasterea si evaluarea provizioanelor conform unor principii similare prevederilor IAS 37 Provizioane, datorii si active contingente, cu exceptia faptului ca evaluarea conform GAAP anterioare era efectuata pe o baza neactualizata. In acest exemplu, entitatea utilizeaza estimarile conform GAAP ca baza a evaluarii actualizate impuse de IAS 37.

(c) Cazul 3 - GAAP anterioare nu impuneau estimarea unor elemente similare pentru data de trecere la IFRS. Estimarile conform IFRS pentru acea data reflecta conditiile de piata la acea data . In particular, estimarea preturilor pe piata , a ratelor dobanzii sau a cursului de schimb valutar la data de trecere la IFRS reflecta conditiile de piata la acea data . Acest lucru este similar distinctiei din IAS 10 intre ajustarile ulterioare datei Bilantului si evenimentele ulterioare datei Bilantului.

IG4 Paragrafele 31-34 ale IFRS nu interfereaza cu IFRS care fundamenteaza clasificarile sau evaluarile pe baza conditiilor existente la o data anume. Printre exemple se numara:

(a) distinctia intre leasingul financiar si cel operational (a se vedea IAS 17 Leasing);

(b) Restrictiile prevazute de IAS 38 Active necorporale care interzic capitalizarea cheltuielilor aferente imobilizarilor necorporale generate din resurse proprii, daca aceste active nu intrunesc criteriile de recunoastere in momentul in care cheltuiala este inregistrata ; si

(c) distinctia intre datoriile financiare si titluri de participare (a se vedea IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere).

IAS 12 Impozitul pe profit

IG5 O entitate aplica IAS 12 diferentelor temporare dintre valoarea contabila a activelor si pasivelor din Bilantul de deschidere IFRS si baza lor fiscala .

IG6 Conform IAS 12, evaluarea impozitelor curente si amanate reflecta ratele de impunere si legislatia fiscala in vigoare sau parsial in vigoare la data Bilantului contabil. O entitate inregistreaza in contabilitate efectele modificarilor ratelor de impunere si ale legislatiei fiscale in momentul in care modificarile intra in vigoare integral sau parsial.

IAS 16 Imobilizari corporale

IG7 Daca metodele si ratele de amortizare utilizate de o entitate in situatiile anterioare conform GAAP sunt acceptabile conform IFRS, entitatea va inregistra orice modificare a vietii utile estimate sau a metodelor de amortizare din momentul in care procedeaza la modificarea estimarilor respective (paragrafele 31 si 32 ale IFRS si paragraful 52 al IAS 16). Totusi, in unele cazuri metodele si ratele de amortizare utilizate de entitate in situatiile anterioare conform GAAP nu sunt acceptabile conform IFRS (de ex. daca au fost adoptate doar in scopuri fiscale si daca nu reflecta o estimare rezonabila a vietii utile a activului). Daca acele diferente au efect semnificativ asupra situatiilor financiare, entitatea ajusteaza amortizarea acumulata in Bilantul contabil de deschidere IFRS retroactiv astfel incat sa se conformeze IFRS.

IG8 O entitate poate alege sa utilizeze una dintre urmatoarele sume pentru reflectarea costului imobilizarilor corporale:

(a) valoarea justa la data de trecere la IFRS (paragraful 16 al IFRS), caz in care prezentarea se conformeaza paragrafului 44 din IFRS;

(b) o reevaluare in conformitate cu GAAP anterioare care intruneste criteriile din paragraful 17 al IFRS; sau

(c) valoarea justa la data unui eveniment cum ar fi privatizarea sau oferta publica initiala (paragraful 19 al IFRS).

IG9 Amortizarea ulterioara se bazeaza pe acel cost estimat si incepe de la data la care entitatea a determinat valoarea justa sau reevaluarea.

IG10 Daca o entitate adopta tratamentul alternativ permis de IAS 16 pentru unele sau pentru toate clasele de imobilizari corporale, va prezenta surplusul cumulat de reevaluare ca o componenta separata a capitalurilor proprii. Surplusul de reevaluare la data de trecere la IFRS se bazeaza pe o comparatie a valorii contabile a activului la acea data cu costul sau sau cu costul estimat. Daca costul reflectat reprezinta valoarea justa la data de trecere la IFRS, prezentarea se conformeaza paragrafului 44 din IFRS.

IG11 Daca reevaluarea conform GAAP anterioare nu intruneste criteriile din paragraful 17 sau 19 al IFRS, entitatea evalueaza activele reevaluate in Bilantul de deschidere pe baza uneia dintre urmatoarele metode:

(a) cost (sau cost estimat) minus amortizarea acumulata si pierderile acumulate din depreciere, conform tratamentului de baza prevazut de IAS 16;

(b) costul estimat, reprezentand valoarea justa la data de trecere la IFRS (paragraful 16 al IFRS); sau

(c) valoarea din reevaluare, daca entitatea adopta tratamentul alternativ permis de IAS 16 ca politica contabilsiFRS pentru toate activele aferente aceleiasi clase.

IG12 Unele active sunt alcatuite din componente cu durate de viata economica diferite sau care produc beneficii in mod diferit. Conform IAS 16, entitatea introduce aceste componente in contabilitate ca active separate (a se vedea IAS 16, paragrafele 12 si 27, si SIC-23 Imobilizari corporale -Revizii sau reparasii generale).

IG13 In unele cazuri, constructia sau punerea in functiunea unui activ se asociaza unei obligatii a entitatiii de a dezmembra sau scoate din functiune activul si de a restaura locul in care a functionat activul. Entitatea aplica IAS 37 Provizioane, datorii si active contingente in recunoasterea si evaluarea oricaror provizioane. Entitatea aplica IAS 16 in determinarea sumei rezultate incluse in costul activului, inainte de calcularea amortizarii si a pierderilor din depreciere. Amortizarea si, daca e cazul, pierderile din depreciere determina diferente intre valoarea contabila a provizionului si suma inclusa in valoarea contabila a activului.

IAS 17 Leasing

IG14 La data de trecere la IFRS, utilizatorul sau locatorul clasifica leasingul operational sau financiar pe baza conditiilor existente la inceputul perioadei de leasing (IAS 17, paragraful 10). In unele cazuri partile pot conveni asupra modificarii clauzelor contractului de leasing, astfel incat conform IAS 17 clasificarea ar fi diferita, daca noile conditii ar fi fost in vigoare la inceputul perioadei de leasing. In acest caz acordul revizuit este considerat ca fiind un nou acord aferent perioadei pe care o stipuleaza . Totusi modificarile in ce priveste estimarile (de exemplu, modificarea estimarilor referitoare la durata de viata economica sau la durata de viata economica reziduala a activului care face obiectul contractului de leasing) sau modificarea conditiilor (de exemplu neplata de catre utilizator) nu determina o modificare de clasificare.

IG15 La revizuirea IAS 17 in 1997, metoda numerarului net investit utilizata pentru recunoasterea venitului financiar al locatorului a fost eliminata. IAS 17 permite locatorilor in cadrul contractelor de leasing financiar sa elimine aceasta metoda. Totusi, prevederile tranzitorii din IAS 17 nu se aplica Bilantului contabil de deschidere IFRS (paragraful 9 al IFRS). Prin urmare, un locator in cadrul unui contract de leasing financiar evalueaza creantele din leasingul financiar in Bilantul contabil de deschidere IFRS ca si cum metoda numerarului net investit nu ar fi fost permisa niciodata.

IG16 SIC-15 Leasing operational - Stimulente este aplicabil perioadelor de leasing incepand cu sau dupa ianuarie 1999. Totusi, entitatea care aplica pentru prima data IFRS aplica SIC-15 tuturor contractelor de leasing, indiferent de data de incepere.

IAS 18 Venituri din activitati curente

IG17 Daca o entitate a incasat sume care nu se pot clasifica inca drept venituri conform IAS 18 (de ex., sumele incasate din vanzari care nu se pot clasifica inca drept venituri din perspectiva recunoasterii), entitatea recunoaste sumele primite ca datorie in Bilantul de deschidere IFRS si evalueaza datoria la valoarea sumei primite.

IAS 19 Beneficiile angajatilor

IG18 La data de trecere la IFRS, o entitate aplica IAS 19 prin evaluarea activelor sau datoriilor aferente beneficiilor angajatilor in cadrul unui plan definit, dar poate sa recunoasca toate castigurile sau pierderile actuariale cumulate de la inceputul planului pana la data de trecere la IFRS chiar daca politica contabila conform IAS 19 implica nerecunoasterea unor castiguri sau pierderi actuariale ulterioare (paragraful 20 of al IFRS). Prevederile de tranzitie ale IAS 19 nu se aplica Bilantului de deschidere IFRS (paragraful 9 al IFRS) al entitatiii.

IG19 Ipotezele statistice ale entitatiii la data de trecere la IFRS sunt similare ipotezelor statistice la aceeasi data conform GAAP anterioare (ulterior ajusta rilor care sa reflecte diferentele politicilor contabile), cu exceptia situatiei in care exista dovezi obiective ca ipotezele respective sunt eronate (paragraful 31 al IFRS). Efectul orica rei revizuiri ulterioare a acelor ipoteze reprezinta un castig sau o pierdere actuariala a perioadei in care entitatea efectueaza revizuirea.

IG20 Este posibil sa fie necesar ca o entitate sa emita ipoteze statistice la data de trecere la IFRS care nu au fost necesare conform GAAP anterioare. Astfel de ipoteze statistice nu reflecta conditiile care au aparut ulterior datei de trecere la IFRS. In particular, ratele de actualizare si valoarea justa a activelor planului la data de trecere la IFRS reflecta conditiile de piata la acea data. Similar, ipotezele statistice la data de trecere la IFRS referitoare la rotatia personalului in viitor nu reflecta cresteri semnificative ale estimarilor rotatiei personalului ca urmare a unor limitari ale planului care au survenit ulterior datei de trecere la IFRS (paragraful 32 al IFRS).

IG21 In multe cazuri primele situatii financiare IFRS ale entitatiii reflecta evaluarea obligatiilor aferente beneficiilor angajatilor la trei date: data raportarii, data Bilantului contabil comparativ si data de trecere la IFRS. IAS 19 incurajeaza entitatea sa se bazeze pe statistici calificate in evaluarea obligatiilor semnificative legate de beneficiile post-pensionare. Pentru a reduce costurile, entitatea poate solicita efectuarea unei evaluari statistice autorizate la una dintre aceste date si reportarea evaluarii la celelalte date. Orice fel de reportare de acest fel va reflecta tranzactiile semnificative si alte evenimente semnificative (inclusiv modificarea ratelor dobanzii si a preturilor pe piata ) intre acele date (IAS 19, paragraful 57).

IAS 22 Combinari de intreprinderi

IG22 Urmatoarele exemple ilustreaza efectul Anexei B a IFRS, presupunand ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS utilizeaza dreptul de a fi scutita.

IAS 23 Costurile indatorarii

IG23 La prima aplicare a IFRS, o entitate va adopta o politica de capitalizare a costurilor indatorarii (IAS 23 -tratamentul alternativ permis) sau va alege sa nu le capitalizeze (IAS 23 -tratamentul de baza). Entitatea aplica aceasta politica in mod consecvent in Bilantul de deschidere IFRS si pentru toate perioadele din primele situatii financiare IFRS. Daca entitatea a stabilit un cost estimat pentru un activ, entitatea nu va capitaliza costurile indatorarii inregistrate anterior datei estimarii costului respectiv.

IG24 In cazul tratamentului alternativ permis, IAS 23 impune prezentarea dobanzii capitalizate pe parcursul perioadei. Nici IAS 23 si nici IFRS nu impun prezentarea cumulata a sumei capitalizate.

IG25 IAS 23 cuprinde prevederi tranzitorii care incurajeaza aplicarea retroactiva, dar permite entitatiii capitalizarea conform tratamentului alternativ (in viitor) doar a costurilor inregistrate dupa data efectiva a IAS 23 in conditiile in care acestea intrunesc criteriile de capitalizare. Daca entitatea care aplica pentru prima data IFRS adopta tratamentul alternativ permis de IAS 23, IFRS impune aplicarea retroactiva a acestuia, chiar si pentru perioade anterioare datei efective a IAS 23 (paragraful 9 al IFRS).

IAS 27 Situatii financiare consolidate si contabilitatea investitiilor in filiale

IG26 Entitatea care aplica pentru prima data IFRS consolideaza toate filialele pe care le controleaza, cu exceptia situatiei in care IAS 27 impune alt tratament.

IG27 Daca entitatea care aplica pentru prima data IFRS nu a consolidat o filiala conform GAAP anterioare, atunci:

(a) in situatiile financiare consolidate, entitatea care aplica pentru prima data IFRS evalueaza activele si pasivele filialei la aceeasi valoare contabila inregistrata in situatiile financiare IFRS separate ale filialei, ulterior ajustarii conform procedurilor de consolidare si ajustarii in vederea reflectarii combinarii de intreprinderi, sub forma careia a achizitionat filiala (paragraful 25 al IFRS). Daca filiala nu a adoptat IFRS in situatiile financiare separat, valorile contabile mentionate anterior sunt cele pe care le-ar impune IFRS in situatiile financiare separate (paragraful B2(j) al IFRS).

(b) daca societatea mama a achizitionat o filiala sub forma combinarii de intreprinderi inainte de data de trecere la IFRS, societatea mama recunoaste fondul comercial, conform celor mentionate in IG Exemplul 6.

(c) daca societatea mama nu a achizitionat ci a creat acea filiala, societatea mama nu va recunoaste fondul comercial.

IG28 Daca entitatea care aplica pentru prima data IFRS ajusteaza valorile contabile ale activelor si pasivelor filialei in Bilantul de deschidere IFRS, acest lucru ar putea afecta impozitul amanat si interesele minoritare.

IG29 IG Exemplele 8 si 9 ilustreaza paragrafele 24 si 25 ale IFRS, care trateaza situatia in care o societate mama si filiala sa aplica IFRS pentru prima data la date diferite.

IG30 Paragrafele 24 si 25 ale IFRS nu interfereaza cu urmatoarele cerinte:

(a) aplicarea Anexei B a IFRS in cazul activelor achizitionate si la obligatiile asumate astfel, in cazul unei combinari de intreprinderi anterioare datei de trecere la IFRS a achizitorului. Achizitorul aplica paragraful 25 in cazul noilor active achizitionate si a obligatiilor asumate de entitatea achizitionata ulterior combinarii de intreprinderi si inca detinute la data de trecere la IFRS a achizitorului.

(b) aplicarea celorlalte IFRS la evaluarea activelor si pasivelor pentru care para grafele 24 si 25 nu sunt relevante.

(c) prezentarea tuturor informatiilor impuse de IFRS la data la care entitatea aplica IFRS pentru prima data .

IG31 Paragraful 24 al IFRS se aplica in cazul in care o filiala aplica IFRS pentru prima data ulterior societatii mama, de ex. daca filiala a intocmit anterior un pachet de raportare conform IFRS in scopul consolidarii dar nu a prezentat un set complet de situatii financiare IFRS. Acest lucru poate fi relevant nu numai in cazul in care pachetul de raportare al filialei se conformeaza integral cerintelor de recunoastere si evaluare IFRS, dar si in cazul in care acesta este ajustat la nivel central in vederea analizarii evenimentelor ulterioare datei Bilantului sau a alocarii la nivel central a costurilor aferente pensiilor. Din perspectiva prezentarii impuse de paragraful 41 al IFRS, ajustarile efectuate la nivel central pachetului de raportare nepublicat nu reprezinta corectii ale erorilor. Paragraful 24 nu permite filialei sa ignore prezentari eronate care sunt nesemnificative din perspectiva situatiilor financiare consolidate ale societatii mama, dar care sunt semnificative in propriile situatii financiare.

IAS 29 Raportarea financiara in economiile hiperinflationiste

IG32 O entitate aplica IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar la determinarea monedei de referinta si a monedei de prezentare (a se vedea SIC-19 Moneda de raportare -Evaluarea si prezentarea situatiilor financiare conform IAS 21 si IAS 29). In cazul in care entitatea intocmeste Bilantul de deschidere IFRS, aplica IAS 29 oricarei perioade in care economia monedei de referinta sau a monedei de raportare a fost hiperinflationista.

IG33 Entitatea poate alege sa utilizeze valoarea justa a unui element de imobilizari corporale la data de trecere la IFRS pentru costul estimat la acea data (paragraful 16 al IFRS), caz in care se conformeaza la cerintele de prezentare impuse de paragraful 44 al IFRS.

IG34 Daca entitatea alege sa utilizeze dreptul la exceptiile mentionate in paragrafele 16-19 ale IFRS, va aplica IAS 29 perioadelor ulterioare datei la care a fost determinata valoarea reevaluata sau valoarea justa .

IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si descriere

IG35 In Bilantul de deschidere IFRS, o entitate aplica criteriile IAS 32 pentru a clasifica instrumentele financiare emise (sau componentele instrumentelor complexe emise) fie ca datorii financiare sau ca instrumente de capital propriu in conformitate cu termenii economici ai contractului, la data la care instrumentul a intrunit pentru prima oara conditiile de recunoastere conform IAS 32 (paragrafele 18 si 26), fara a considera evenimentele ulterioare acestei date (cu exceptia modificarii termenilor instrumentului).

IG36 Pentru instrumentele compuse aflate in circulatie la data de trecere la IFRS, entitatea va determina valorile contabile initiale ale componentelor pe baza conditiilor existente la data emiterii instrumentului (IAS 32, paragraful 26). Entitatea va determina acele valori contabile utilizand versiunea IAS 32 efectiva la data raportarii primelor situatii financiare IFRS. Daca elementul de datorie este decontat la data de trecere la IFRS, entitatea care aplica pentru prima data IFRS nu trebuie sa separe componenta initialade capital a instrumentului de dobanda acumulata aferenta (paragraful 23 al IFRS).

IAS 34 Raportarea financiara interimara

IG37 IAS 34 se aplica daca entitatii i se impune sau alege sa prezinte rapoarte financiare interimare IFRS. Nici IAS 34 si nici IFRS nu impun entitatiii:

(a) prezentarea unor situatii financiare in conformitate cu IAS 34; sau

(b) intocmirea unor noi variante a rapoartelor interimare anterioare conform GAAP. Daca entitatea intocmeste rapoarte interimare conform IAS 34 pentru o parte din perioada acoperita de primele situatii financiare IFRS, entitatea retrateaza informatiile comparative prezentate in acel raport astfel incat sa se conformeze IFRS.

IG38 Entitatea aplica IFRS la fiecare raport interimar pe care il prezinta conform IAS 34 pentru o parte din perioada acoperita de primele situatii financiare IFRS. In particular, paragraful 45 al IFRS impune ca entitatea sa prezinte diverse reconcilieri (a se vedea IG Exemplul 10).

IAS 36 Deprecierea activelor si IAS 37 Provizioane, datorii si active contingente

IG39 O entitate aplica IAS 36 pentru:

(a) determinarea existentei sau non-existentei pierderilor din depreciere la data de trecere la IFRS; si

(b) evaluarea pierderii din depreciere existente la acea data , si stornarea oricarei pierderi din depreciere care nu mai exista la acea data. Primele situatii financiare IFRS ale entitatii includ informatiile pe care IAS 36 le-ar fi impus daca entitatea ar fi recunoscut acele pierderi din depreciere sau stornari in perioada incepand cu data de trecere la IFRS (paragraful 39(c) al IFRS).

IG40 Estimarile utilizate pentru determinarea situatiei in care entitatea recunoaste o pierdere din depreciere sau un provizion (si pentru evaluarea pierderii sau provizionului) la data de trecere la IFRS sunt similare estimarilor pentru aceeasi data conform GAAP anterioare (ulterior ajustarii in vederea reflectarii modificarii politicilor contabile), cu exceptia situatiei in care exista evidente obiective indicand faptul ca acele estimari sunt eronate (paragrafele 31 si 32 ale IFRS). Entitatea raporteaza efectul oricarei revizuiri ulterioare a acelor estimari ca eveniment al perioadei in care sunt efectuate revizuirile.

IG41 Pentru a evalua daca este necesar sa recunoasca o pierdere din depreciere sau un provizion (si pentru evaluarea pierderii sau provizionului) la data de trecere la IFRS, entitatea trebuie sa faca estimari pentru acea data care sa nu fie neaparat in conformitate cu GAAP anterioare. Astfel de estimari si ipoteze nu vor reflecta conditiile aparute dupa data de trecere la IFRS (paragraful 33 al IFRS).

IG42 Prevederile tranzitorii cuprinse in IAS 36 si IAS 37 nu se aplica in cazul Bilantului de deschidere IFRS al entitatiii (paragraful 9 al IFRS).

IG43 IAS 36 impune stornarea unor pierderi din depreciere in anumite cazuri. Daca Bilantul de deschidere IFRS al entitatiii reflecta pierderi din depreciere, entitatea va recunoaste toate stornarile ulterioare ale acelor pierderi in contul de profit si pierdere (cu exceptia situatiei in care IAS 36 impune tratarea stornarii ca reevaluare). Acest lucru se aplica atat pierderilor din depreciere recunoscute conform GAAP anterioare cat si pierderilor suplimentare din depreciere recunoscute la trecerea la IFRS.

IAS 38 Active necorporale

IG44 Bilantul de deschidere IFRS al unei entitati:

(a) exclude toate imobilizarile necorporale si ale elemente similare care nu intrunesc criteriile de recunoastere conform IAS 38 la data de trecere la IFRS; si

(b) include toate imobilizarile necorporale care intrunesc criteriile de recunoastere conform IAS 38 la acea data, cu exceptia imobilizarilor necorporale achizitionate in cadrul unei combinari de intreprinderi si care nu au fost recunoscute in Bilantul consolidat al achizitorului conform GAAP anterioare si care nu sunt recunoscute conform IAS 38 in Bilantul contabil separat al entitatii achizitionate (a se vedea paragraful B2(f) al Anexei B la IFRS).

IG45 Criteriile IAS 38 impun ca entitatea sa recunoasca un element de imobilizari necorporale daca si numai daca:

(a) este probabil ca entitatea sa obtina beneficii economice viitoare atribuibile acelui activ; si

(b) costul activului poate fi evaluat cu certitudine.

IAS 38 contine in afara de aceste doua criterii si altele mai specifice referitoare la imobilizarile necorporale generate din resurse proprii.

IG46 In conformitate cu paragrafele 53 si 59 ale IAS 38, o entitate capitalizeaza costurile aferente cre˙rii unui element de imobilizari necorporale din resurse proprii incepand cu data la care criteriile de recunoastere sunt indeplinite. IAS 38 nu permite ca entitatea sa evalueze retroactiv faptul ca aceste criterii sunt indeplinite. Prin urmare chiar daca entitatea ajunge la concluzia ca sunt probabile beneficii economice viitoare generate de un element de imobilizari necorporale creat din resurse interne si chiar daca entitatea este in masura sa evalueze costurile respective in mod cert, IAS 38 interzice capitalizarea costurilor inregistrate inainte de data la care:

(a) entitatea, pe baza evaluarii si a documentarii, ajunge la concluzia ca este probabil sa obtinabeneficii economice viitoare generale de activ; si

(b) entitatea dispune de un sistem fiabil pentru acumularea costurilor asociate imobilizarile necorporale generate din resurse proprii la data la care apar sau imediat dupa aceea.

IG47 Daca imobilizarile necorporale generate din resurse proprii intrunesc criteriile de recunoastere la data de trecere la IFRS, entitatea recunoaste activul in Bilantul de deschidere IFRS chiar daca a recunoscut cheltuielile aferente ca fiind cheltuieli conform GAAP anterioare. Daca activul nu poate fi recunoscut conform IAS 38 decat la o data ulterioara, costul reprezinta suma de cheltuieli inregistrate incepand cu acea data ulterioara.

IG48 Criteriile discutate in paragraful IG45 sunt aplicabile si imobilizarilor necorporale achizitionate separat. In multe cazuri, documentatia intocmita pentru a justifica decizia de achizitionare a activelor contine o evaluarea a viitoarelor beneficii economice. In plus, conform celor explicate in paragraful 23 al IAS 38, costurile unui element de imobilizari corporale achizitionat separat nu pot fi estimate cu certitudine.

IG49 In cazul imobilizarilor necorporale achizitionate in cadrul unei combinari de intreprinderi inainte de data de trecere la IFRS, valoarea lor contabila conform GAAP anterioare imediat dupa combinarea de intreprinderi reprezinta costul estimat conform IFRS la acea data (paragraful B2(e) al IFRS). Daca acea valoare contabila a fost zero, achizitorul nu recunoaste activele necorporale in Bilantul de deschidere IFRS consolidat, cu exceptia situatiei in care sunt recunoscute conform IAS 38, prin aplicarea criteriilor discutate in paragrafele IG45-IG48, la data de trecere la IFRS in Bilantul separat al entitatiii achizitionate (paragraful B2(f) al IFRS). Daca acele criterii de recunoastere sunt intrunite, achizitorul evalueaza activul pe baza impusa de IAS 38 in cazul Bilantului separat al entitatiii achizitionate. Ajustarile rezultate afecteaza fondul comercial (paragraful B2(g)(i) ale IFRS).

IG50 O entitate care aplica IFRS pentru prima data poate alege sa utilizeze valoarea justa a imobilizarilor necorporale, la data unui eveniment cum ar fi privatizarea sau oferta publica initiala, ca fiind costul estimat la data evenimentului (paragraful 19 al IFRS), cu conditia ca imobilizarile corporale sa poata fi recunoscute conform IAS 38 (paragraful 10 al IFRS). In plus, daca si numai daca un element de imobilizari corporale intruneste ambele criterii de recunoastere din IAS 38 (inclusiv o evaluare fiabila a costului original) si criteriile IAS 38 referitoare la reevaluare (inclusiv existenta unei piete active), entitatea care aplica pentru prima data IFRS poate alege sa utilizeze una dintre urmatoarele valori pentru costul estimat (paragraful 18 al IFRS):

(a) valoarea justa la data de trecere la IFRS (paragraful 16 al IFRS), caz in care entitatea se conformeaza cerintelor de prezentare din paragraful 44 al IFRS; sau

(b) o reevaluare conform GAAP anterioare care intruneste criteriile mentionate in paragraful 17 al IFRS.

IG51 Daca metodele si ratele de amortizare ale entitatiii conform GAAP anterioare sunt acceptabile conform IFRS, entitatea nu retrateaza amortizarea acumulata in Bilantul de deschidere IFRS. Dar entitatea va inregistra orice modificare a duratei de viata estimate sau a metodei de amortizare incepand cu perioada in care va modifica estimarile (paragraful 31 al IFRS si paragraful 94 al IAS 38). In unele cazuri metodele si ratele amortizarii conform GAAP anterioare pot fi diferite de cele acceptabile conform IFRS (de ex., cele aplicate exclusiv in scop fiscal si care nu reflecta o estimare rezonabila a duratei de viata utila). Daca diferentele au efect semnificativ asupra situatiilor financiare, entitatea ajusteaza amortizarea acumulata in Bilantul de deschidere IFRS retroactiv pentru a se conforma la IFRS (paragraful 31 al IFRS).

IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare

IG52 O entitate recunoaste si evalueaza activele si pasivele financiare din Bilantul de deschidere IFRS in conformitate cu IAS 39, cu exceptia celor specificate in paragrafele 27-30 din IFRS, care se refera la derecunoastere si la activitatea de acoperire a riscurilor .

Recunoasterea

IG53 O entitate recunoaste toate activele si pasivele financiare (inclusiv instrumentele derivate) care intrunesc criteriile de recunoastere conform IAS 39 si nu au intrunit inca criteriile pentru derecunoastere conform IAS 39, cu exceptia activelor si pasivelor financiare derecunoscute conform GAAP anterioare aferent unui an financiar inceput inainte de 1 ianuarie 2001 (a se vedea paragraful 27 al IFRS).

IG54 O entitate nu recunoaste activele si pasivele financiare care nu intrunesc criteriile de recunoastere conform IAS 39, sau care pot fi derecunoscute conform IAS 39.

Instrumente derivate incorporate

IG55 Daca IAS 39 impune entitatiii sa separe instrumentul derivat separat de contractul de baza, valoarea lor contabila initialala data la care instrumentul intruneste criteriile de recunoastere conform IAS 39 reflecta conditiile existente la acea data (IAS 39, paragraful 23). Daca entitatea nu poate determina valorile contabile initiale ale instrumentului derivat si contractului de baza, trateaza contractul in intregime ca un instrument detinut pentru tranzactionare (IAS 39, paragraful 26). Acest lucru are ca rezultat evaluarea valorii juste (cu exceptia situatiei in care entitate nu poate determina cu certitudine valoarea justa, a se vedea IAS 39, paragraful 70), si modificarea valorii juste recunoscute in contul de profit si pierdere.

Evaluare

IG56 La intocmirea Bilantului de deschidere IFRS, o entitate aplica criteriile IAS 39 pentru identificarea acelor active si pasive financiare evaluate la valoarea justa si a celor evaluate la costul amortizat. In particular:

(a) pentru a se conforma la IAS 39, paragraful 90, clasificarea activelor financiare ca participatii pastrate pana la scadentase bazeaza pe scopul pe care i-l confera entitatea in aplicarea IAS 39 pentru a reflecta intentia si capacitatea entitatii la data de trecere la IFRS. Acest lucru are ca rezultat faptul ca vanzarii sau transferului participatiilor pastrate pana la scadenta inainte de data de trecere la IFRS nu li se aplica interdictiile din IAS 39, paragraful 83.

(b) pentru a se conforma la IAS 39, paragraful 10, categoriei de "credite si creante generate de entitate" se aplica criterii de clasificare referitoare la conditiile generarii.

(c) pentru a se conforma la IAS 39, paragraful 10, activele si pasivele aferente instrumentelor financiare derivate sunt considerate totdeauna ca fiind detinute in scopul tranzactionarii. Rezultatul const˙in faptul ca entitatea evalueaza toate activele si pasivele aferente instrumentelor financiare derivate la valoarea justa .

(d) pentru a se conforma la IAS 39, paragraful 107, entitatea clasifica activele si pasivele aferente unor instrumente financiare nederivate in Bilantul de deschidere IFRS ca fiind detinute in scopul tranzactionarii daca si numai daca activele sau pasivele:

(i) au fost achizitionate sau inregistrate in principal in scopul vanzarii sau recumpararii in viitorul apropiat; or

(ii) la data de trecere la IFRS, au facut parte din portofoliul instrumentelor financiare identificate care au fost tratate impreuna si pentru care exista evidente referitoare la operatiuni recente pentru obtinerea de profit pe termen scurt.

(e) pentru a se conforma la IAS 39, paragraful 10, activele financiare disponibile spre vanzare sunt o categorie reziduala de active financiare care nu se incadreaza in nici una dintre categoriile de mai sus.

IG57 In cazul acelor active si pasive financiare evaluate la costul amortizat in Bilantul de deschidere IFRS, o entitate va determina costul lor pe baza conditiilor existente la data la care activele si pasivele au intrunit pentru prima oaracriteriile de recunoastere conform IAS 39. Daca entitatea a achizitionat acele active si pasive financiare in cadrul unei combinari de intreprinderi din trecut, valoarea lor contabila conform GAAP anterioare imediat ulterior combinarii de intreprinderi reprezinta costul lor estimat conform IFRS la acea data (paragraful B2(e) al IFRS).

IG58 Estimarile entitatiii referitoare la deprecierea creditelor la data de trecere la IFRS sunt similare celor efectuate la aceeasi data conform GAAP anterioare (ulterior ajustarilor efectuate pentru reflectarea diferentelor politicilor contabile), cu exceptia cazului in care exista evidente concludente care indica faptul ca aceste estimari sunt eronate (paragraful 31 al IFRS). Entitatea trateaza efectul oricarei revizuiri ulterioare a acelor estimari ca pierderi din depreciere (sau, daca sunt intrunite criteriile IAS 39, ca stornari ale pierderilor din depreciere) ale perioadei in care se efectueaza revizuirile.

IG59 Daca entitatea a adoptat politici contabile care ii impun recunoasterea de castiguri si pierderi aferente activelor financiare disponibile spre vanzare ca o componenta separata a capitalurilor proprii si nu ca element al contului de profit si pierdere, va recunoaste modificarile cumulate ale valorii juste la data de trecere la IFRS in acea componenta separata a capitalurilor proprii si nu in rezultatul reportat. La derecunoasterea ulterioara a deprecierii activului financiar disponibil spre vanzare, entitatea transfera in contul de profit si pierdere castigul sau pierderea cumulata recunoscuta anterior in capitalurile proprii (paragraful 103(b) of IAS 39).

Contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor

IG60 Paragrafele 28-30 ale IFRS trateaza contabilitatea operatiunilor de acoperire a riscurilor. Unele dintre instructiunile de implementare emise de Comitetul de Implementare IAS 39 se refera la aspectele contabilitatii operatiunilor de acoperire a riscurilor in trecerea la IAS 39.

IAS 40 Investitii imobiliare

IG61 O entitate care adopta modelul valorii juste din IAS 40 evalueaza investitiile imobiliare la valoarea justa la data de trecere la IFRS. Cerintele tranzitorii cuprinse in IAS 40 nu se aplica (paragraful 9 al IFRS).

IG62 O entitate care adopta modelul costurilor din IAS 40 aplica paragrafele IG7-IG13 in ce priveste imobilizarile corporale.

Explicatii referitoare la trecerea la IFRS

IG63 Paragrafele 39(a) si (b), 40 si 41 ale IFRS impun ca entitatea care aplica pentru prima data IFRS sa prezinte reconcilieri care sa furnizeze utilizatorilor informatii suficiente pentru ca acestia sa inteleaga ajustarile semnificative in Bilantul contabil, contul de profit si pierdere si, daca e cazul, in situatia fluxurilor de numerar. Paragraful 39(a) si (b) impune reconcilieri specifice in ce priveste capitalurile proprii, profitul si pierderea. IG Exemplul 11 ilustreaza o modalitate de conformare la aceste cerinte.