Sursele de finantare a investitiilor in intreprindere pe forme de proprietate si bugetul investitiilor

Sursele de finantare a investitiilor in intreprindere pe forme de proprietate si bugetul investitiilor

Asigurarea din timp a resurselor pentru finantarea investitiilor are in vedere capitalul propriu din contul curent, posibilitatile de crestere a acestuia cat si eventualele imprumuturi contractate cu bancile sau alte institutii financiare.

Resurse de finantare a investitiilor in cazul intreprinderilor publice si societatilor comerciale cu capital de stat

alocatii de la bugetul de stat sau bugetele locale dupa caz

amortizarea activelor corporale si necorporale

o parte din profitul intreprinderii constituit anual din profit

fondul de rezerva al intreprinderii

sumele rezultate din valorificarea materialelor provenite din dezmembrarea unor active corporale uzate

mobilizarea resurselor interne

credite bancare pe termen mijlociu si lung

Resurse de finantare a investitiilor in cadrul societatilor comerciale pe actiuni si a firmelor particulare private

Sursele finantarii investitiilor pentru intreprinderi cu capital privat pot diferi in functie de modul de organizare a respectivei unitati, insa unele dintre ele vor fi comune.

Astfel pentru firmele mici si mijloci investitiile initiale se pot realiza din capitalul propriu in natura si bani al intreprinzatorului urmand ca pe parcursul functionarii lor modernizarile si dezvoltarile sa se efectueze pe seama fondului de amortizare a profitului realizat plus imprumuturi.

Pentru societatile comerciale pe actiuni sursa initiala pentru finantarea investitiilor se poate constitui sub forma unui capital social prin emisiunea de actiuni. Insa pe parcursul functionarii lor, intreprinderile respective pot sa finanteze noile investitii folosind urmatoarele surse:

fondul de investitie constituit din profitul realizat

amortizarea activelor corporale si necorporale

incorporarea rezervelor in capitalul social

sume din emiterea si vanzarea de noi actiuni

sumele realizate din vanzarea unor active disponibile si din valorificarea materialelor rezultate din participatii

imprumuturi obligatare

mobilizarea resurselor interne

in complectare imprumuturi pe termen mediu si mijlociu.

In concluzie in functie de resursele utilizate se contureaza 2 cai de finantare a acestor investitii:

a.       finantarea prin fonduri proprii care se realizeaza prin autofinantare si cresteri de capital din diferite surse

b.      finantarea prin angajamente la termen care se realizeaza prin imprumuturi obligatare, imprumuturi de la institutii financiare specializate si credite bancare pe termen mijlociu sau mediu.

Resursele de finantare a investitiilor in cadrul societatilor comerciale mixte.

a.       capital social format din aportul in natura si bani a partii romane si straine

b.      credite pe termen lung din Romania si strainatate

c.       credite comerciale din Romania si strainatate

d.      alte fonduri proprii: fondul de amortizare, fondul de rezerva al societatii si o parte din profitul asociatiilor convenit intre parti.

Pentru tinerea evidentei si urmarirea finantarii investitiilor si a resurselor proprii si imprumutate, intreprinderea (firmei), intocmesc un buget al investitiilor. Acest buget cuprinde pe de o parte valoarea investitiilor de finantat conform Devizului general iar pe de alta parte cuantumul resurselor de finantare.

La intocmirea acestui buget trebuie sa se tina seama si de modul cum s-au calculat mobilizarile si imobilizarile resurselor interne.

Mobilizarea resurselor interne nu este sinonima cu economi de resurse dupa cum imobilizarile resurselor nu inseamna risipa sau actiuni negospodaresti.

Mobilizarea si imobilizarea apar numai cu caracter temporar pe parcursul executarii investitiei urmand ca pana la incheierea lucrarilor ele sa se compenseze.

Mobilizarea si imobilizarea resurselor interne pentru investitii apar ca diferenta intre valoarea investitiei efectuata la un moment dat si fondurile banesti consumate pana la aceiasi data.

Daca valoarea investitiei este mai mica decat suma cheltuielilor efectuate diferenta se consemneaza si inregistreaza ca imobilizare si ele se pot concretiza in stocuri de materiale, prefabricate, utilaje, etc. aprovizionate dar care nu au fost inca integrate in lucrarile de investitie sau in achitarea unor furnizori creditori proveniti din perioade anterioare.

Daca valoarea investitiei este mai mare decat cheltuielile efectuate diferenta reprezinta mobilizare si se datoreaza consumarii stocului imobilizat in perioada precedenta sau a unor antreprenori si furnizori neplatiti dar in termen legal de efectuare a platii.

Dupa cum se constata mobilizarea si imobilizarea poate sa apara atat la conturile de activ cat si la conturile de pasiv. Practic calculul mobilizarilor si imobilizarile de resurse interne pentru investitii se realizeaza provenind de la evolutia soldurilor finale ale conturilor de activ sau ale conturilor de pasiv de la lucrarile de investitii dupa relatia:

La conturile de activ:

Si_{(elemente de activ)} > Sf_{(elemente de activ)} = +M (mobilizare)

Si_{(elemente de activ)} < Sf_{(elemente de activ)} = - I (imobilizare)

La conturile de pasiv:

Si_{(elemente de pasiv)} > Sf_{(elemente de pasiv)} = -I (imobilizare)

Si_{(elemente de pasiv)} < Sf_{(elemente de pasiv)} = +M (mobilizare)

Mobilizarea de resurse interne reduc necesarul de finantare (se scad din valoarea investitiei conform devizului general), pe cand imobilizarile maresc necesarul de finantare (deci se aduna ).

In concluzie bugetul investitiei constituie un instrument financiar care serveste beneficiarului de investitii, bancii si constructorului (antreprenorului) sa urmareasca respectarea disciplinei investitiei in sensul utilizarii cu eficienta atat a capitalului propriu cat si a celor imprumutate.