Conceptul de finante publice

Conceptul de finante publice

In vorbirea curenta, ca si in literatura de specialitate, se folosesc mai multe expresii ale cuvantului finante, cu sensuri apropiate sau diferite, dupa caz: finante, finante publice, finantele socialiste, finante private, etc.

Pentru cuvantul finante care isi are originea in limba latina, s-au folosit expresiile:

- finatio, financias si financia pecuniaria, cu sensul de 'plata in bani', in secolele al XIII-lea si al XIV-lea, expresii care deriva de la cuvantul finis cu sensul de 'termen de plata'

- finance - 'o suma de bani si mai ales un venit al statului', finances - 'intreg patrimoniu al statului' - utilizate in secolul al XV-lea in Franta

- finanz - 'plata in bani' si finanzer 'camatar' in secolele al XV-lea - al XVII-lea, in limba germana.

In prezent, in vorbirea curenta, notiunea de finante se identifica cu notiunile de: bani, venituri in bani, resurse banesti, creante si obligatii in bani, indiferent de subiectul acestora.

Economistii considera finantele ca reprezentand:

- fonduri banesti la dispozitia statului;

- bani si bunuri utilizate pentru functionarea institutiilor publice;

- totalitatea resurselor si a sarcinilor care se refera la activitatea institutiilor publice, precum si regulile care determina regimul acestora;

- gospodaria statului si a altor organizatii politice, precum si regulile si principiile care stau la baza administrarii bunurilor economice si a banilor;

- mijloace de interventie a statului in economie;

- ansamblul de activitati desfasurate de sectorul public al economiei, inclusiv administrarea finantelor publice si politicile financiare moderne;

- relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii fondurilor publice de resurse banesti si al repartizarii acestora in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii.

In aceste interpretari se are in vedere acea latura a finantelor pe care autorul (autorii) o considera mai semnificativa si mai importanta pentru caracterizarea acestora.

De-a lungul timpului conceptiile despre finante au evoluat continuu.

Locul actual al finantelor publice in viata economica este rezultatul trecerii de la finantele numite 'clasice' ale perioadei liberale din sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea (abordarea clasica), la finantele perioadei interventioniste dintre cele doua razboaie mondiale si apoi la finantele statului 'agent economic' din a doua jumatate a sec. al XX-lea (abordarea moderna).[1]

Conceptia clasica din perioada liberala s-a caracterizat prin aceea ca, interventiile statului asupra activitatii economice nu limitau libertatea de actiune a fortelor pietei. Statul, trebuia sa lase sa actioneze libera concurenta si mecanismele pietei, trebuia sa fie departe de activitatea economica si actiunea sa trebuia sa fie, pe cat posibil, neutra. Astfel, activitatea economica era generata de principiul laissez-faire, laissez-passer.

Rolul esential al statului se rezuma la crearea cadrului necesar pentru votarea si respectarea legilor, mentinerea ordinii interne, apararea tarii si intretinerea de relatii diplomatice. Impozitele, imprumuturile si celelalte metode de procurare a resurselor financiare trebuiau concepute astfel incat sa aiba un caracter neutru, sa nu modifice relatiile social-economice existente. Viata economica era determinata de ideea de superioritate a initiativei private, asa cum a fost ea dezvoltata de Franois Quesney, Adam Smith sau J.B. Say, iar ideea de baza care predomina era aceea a neutralitatii finantelor publice.

Principiile care s-au impus in aceasta perioada au fost:

- limitarea la maximum a cheltuielilor publice;

- neutralitatea impozitului;

- pastrarea echilibrului bugetar care era considerat cheia de bolta a finantelor publice;

- limitarea imprumutului la circumstante exceptionale;

- increderea absoluta in mecanismele pietei;

- restrangerea functiilor statului la cele traditionale.

In aceasta epoca a statului - jandarm, preocuparea specialistilor era orientata spre problemele procurarii resurselor necesare guvernului, utilizarii lor eficiente, repartizarii sarcinilor fiscale pe categorii de platitori, contractarii si rambursarii imprumuturilor, intocmirii si executarii echilibrate a bugetului, respectarii anumitor reguli ce tin de disciplina financiara si buna gestionare a fondurilor publice. Conceptul de finante avea un pronuntat caracter juridic.

In perioada interventionista (intre cele doua razboaie mondiale) are loc o crestere a rolului finantelor publice in viata economica fata de perioada anterioara, in special, datorita consecintelor razboiului si crizei din perioada 1929 - 1933. In aceasta perioada, finantele sunt considerate ca un veritabil mijloc de interventie in economie, instrumentele utilizate fiind veniturile si, respectiv, cheltuielile publice. Cheltuielile publice au o pondere de 30% din produsul intern brut iar statul incepe sa finanteze ramuri ca: industria, transportul, constructiile s.a.

Aflate sub influenta doctrinelor socialiste si a teoriilor lordului britanic Jonh Maynard Keynes, finantele publice trebuiau sa asigure echilibrul economic si social al tarii, prin extinderea ariei misiunilor traditionale ale statului pentru corectarea deficientelor cauzate de jocul liber al economiei de piata. Acest fapt, se traduce nu numai printr-o crestere a cheltuielilor cu caracter economic sau social, dar de asemenea, printr-o crestere a fiscalitatii si prin expansiunea deficitelor bugetare, deliberat concepute ca mijloace de relansare ale unei economii in depresiune.

Locul statului jandarm este luat de statul - providenta (statul bunastarii) iar in planul finantelor publice doctrina interventionista incurajeaza infiintarea de intreprinderi publice si societati mixte, acordarea de subventii si alte facilitati intreprinderilor particulare, adoptarea de catre autoritatile publice a unor masuri de combatere a somajului si de redresare a economiei stagnante.

Dupa al doilea razboi mondial, in special sub impulsul teoriei keynesiste, statul a devenit un veritabil agent economic, fapt care va face sa se vorbeasca din ce in ce mai mult de finantele publice ale statului - agent economic (actor economic).

Dupa anul 1945 statul a iesit, in maniera constanta si sistematica, din functiile sale traditionale pentru a exercita un adevarat rol economic si social. Aceasta s-a datorat, in primul rand, transpunerii in practica a ideilor keynesiste, reluate si dezvoltate apoi de numerosi autori, aflati sub influenta doctrinelor socialiste care au avut rolul de a justifica, in general, masurile de redistribuire a veniturilor si, in particular, sistemele de asigurari sociale care s-au dezvoltat in cea mai mare parte a tarilor europene dupa al doilea razboi mondial. Prin redistribuirea veniturilor in favoarea categoriilor sociale defavorizate (someri, pensionari, familii cu copii etc.), se reduc inegalitatile sociale si se influenteaza cererea globala.

Extinderea rolului statului la multiple domenii ale activitatii economice si sociale a determinat sporirea si schimbarea naturii finantelor publice.

In ultimele decenii ale secolului al XX-lea, dupa criza economica a anilor '70 s-au afirmat conceptiile neoliberale reprezentate pe plan doctrinar de Friederich van Hayek (1899 - 1992), Scoala de la Chicago a lui Milton Friedman, Scoala Public Choise a lui James M. Buchanan, Scoala libertaniana a lui Murray Rothbard si pe plan guvernamental de Margaret Thatcher in Marea Britanie (1979 - 1990) si Ronald Reagan in SUA (1981 - 1989).

Potrivit acestei conceptii puterile publice nu mai pot sa regleze activitatea economica si sociala ci, prin interventiile lor impiedica solutionarea concomitenta a cauzelor, dezvoltarea economica si libertatile.

Asadar, reglarea activitatii se face nu numai prin stat, ci si prin piata, care presupune o dereglementare a activitatilor nationale, o privatizare a intreprinderilor publice si o reducere a rolului finantelor publice, in special a prelevarilor obligatorii (pentru a stimula oferta si activitatile agentilor economici) si a politicii bugetare (care trebuie, pe cat posibil, sa fie inlocuita de politica monetara, mai globala si mai aproape de respectarea principiilor de egalitate si de prosperitate privata).

Analizand evolutia conceptiilor care stau la baza abordarii finantelor publice, este de subliniat faptul ca in abordarea moderna a finantelor publice, la unii economisti contemporani prevaleaza conceptul economic, in timp ce la altii predomina conceptul sociologic.

Referitor la conceptul de finante este necesar sa se faca distinctia intre finantele publice si cele private. Astfel, exista asemanari si deosebiri intre finantele publice si finantele private:

In concluzie, in tarile cu economie de piata, in care cea mai mare parte a mijloacelor de productie se afla in proprietate privata, se poate face distinctie intre notiunile de finante publice si finante private si implicit intre sectorul public si cel privat, pe cand in oranduirea socialista (unde mijloacele de productie se afla in proprietatea colectiva de stat sau de grup) notiunea de finante private nu are obiect. In schimb, aici se utilizeaza notiunea de finante socialiste, care cuprinde pe langa finantele statului si ale unitatilor sale si finantele organizatiilor cooperatiste.