ORGANIZAREA CONTABILITATII IN SOCIETATILE BANCARE

ORGANIZAREA CONTABILITATII IN SOCIETATILE BANCARE

Banca Nationala a Romaniei si bancile comerciale

Banca este o unitate economica functional - institutionala, a carei functie principala este de a colecta, de a transfera si de a repartiza disponibilitatile financiare.

Bancile si institutiile de credit, specializate actioneaza in marea lor majoritate in sfera creditului pe termen mijlociu si lung. 

Activitatea bancara in Romania este reglementata prin Legea nr.58/05.03.1998, modificata si completata prin OG nr.137/18.10.2001 (aprobata prin Legea 357/06.06.2002). 

Banca Nationala  a Romaniei este banca centrala a statului roman, avand personalitate juridica, care in cadrul politicii economice si financiare generale, stabileste si conduce politica monetara si de credit a tarii, cu scopul de a mentine stabilitatea leului.

Principalele atributii ale BNR sunt urmatoarele

emite, pune in /si retrage din circulatie numerarul;

autorizeaza functionarea de banci pe teritoriul Romaniei, intervenind in cazul in care o banca intampina dificultati temporare;

indeplineste functia de casier general si de bancher al bugetului de stat;

stabileste si conduce politica monetara si valutara a tarii;

supravegheaza si participa la reglementarea si operarea sistemului de plati ale tarii;

participa, in numele statului, la tratativele de negocieri externe in probleme financiare, monetare, valutare, de credit si de plati. 

Rolul bancilor este acela de a pune in legatura pe baze comerciale, unitatile economice care se afla in cautare de fonduri cu cei care cauta plasamente.

Bancile sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea de profit.

Operatiunile desfasurate banci pot fi: pasive si active.

Operatiunile pasive reprezinta operatiunile de constituire a resurselor, fiind formate din urmatoarele: depozitele, rescontul si operatiunile similare si capitalul propriu.

Operatiunile active sunt operatiunile in care bancile isi angajeaza resursele in vederea indeplinirii functionalitatilor statutare si a obtinerii de profit.

Operatiunile active cuprind in principal urmatoarele:

operatiuni de creditare a firmelor;

operatiuni de plasament;

operatiuni de creditare a persoanelor particulare.

Principalele activitati desfasurate de banci sunt urmatoarele:

acceptarea de depozite;

contractarea de credite, operatiunile de factoring si scontarea efectelor  de comert;

emiterea si gestiunea instrumentelor de plata si de credit;

plati si decontari;

leasing financiar;

transferul de fonduri;

emiterea de garantii si asumarea de angajamente;

tranzactii in cont propriu sau in contul clientilor;

intermedierea si plasamentul de valori mobiliare;

administrarea de portofolii ale clientilor, in numele si pe riscul acestora;

inchirierea de casete de siguranta;

operatiuni de mandat;

consultanta financiar bancara.

Bancile pot fii de mai multe tipuri: banca de afaceri, banca de clearing, banca de emisiune, banca de depozit.

Banca de depozit este o banca comerciala care isi procura resursele financiare de pe piata monetara, prin depunerile clientilor lor, depuneri la vedere si pe termen scurt. In baza acestora si a capitalurilor proprii, banca comerciala ofera credite pe termen solicitantilor care intrunesc conditiile generale de bonitate financiara si se incadreaza in criteriile stabilite de fiecare banca.

Bancile trebuie sa respecte cerintele prudentiale, la nivel individual si consolidat, prevazute de reglementarile emise de BNR, care se refera la urmatoarele:

a)      solvabilitate;

b)      lichiditate;

c)      expunerea maxima fata de un singur debitor si expunerea maxima agregata;

d)      expunerea fata de persoanele aflate in relatii speciale cu banca;

e)      riscul valutar;

f)        calitatea activelor, constituirea si utilizarea provizioanelor de risc;

g)      organizarea  si controlul intern.

Organizarea contabilitatilor societatilor bancare

La institutiile de credit, Legea contabilitatii nr.82/1991, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica impreuna cu:

reglementarile contabile armonizate cu Directiva Comunitatii Economice Europene nr.86/635/CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate aplicabile institutiilor de credit;

cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare prevazut de Standardele Internationale de Contabilitate;

Standardele Internationale de Contabilitate.

Institutiile de credit cuprind pe langa banci si cooperativele de credit, care incepand cu anul 2003, trebuie sa aplice aceleasi principii, reguli contabile de baza, sa intocmeasca aceleasi situatii financiare anuale ca toate societatile bancare

Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala cat si in valuta. Pentru necesitatile proprii de informare bancile pot opta pentru intocmirea situatiilor financiare si intr-o moneda stabila (EURO, USD).

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii  societatii bancare.

In acest scop, administratorul trebuie sa asigure conditiile necesare pentru:

intocmirea documentelor justificative privind operatiunile economice;

organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii;

organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv, precum si valorificarea rezultatelor acesteia;

respectarea regulilor de intocmire a situatiilor financiare, publicarea si depunerea la termen a acestora la organele in drept;

pastrarea documentelor justificative, a registrelor si a situatiilor financiare

organizarea contabilitatii de gestiune adaptata la specificul societatilor bancare.

Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr.82/1991, completata si modificata prin OG 61/2001, precum si a HG nr.831/1997, referitoare la intocmirea si utilarea formularelor privind activitatea financiara si contabila, orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative cuprind urmatoarele elemente:

denumirea documentului;

numarul si date intocmirii acestuia;

denumirea si sediul intreprinderii care intocmeste documentul;

mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunilor patrimoniale (cand este cazul);

continutul operatiunii patrimoniale si termenul legal al efectuarii acestuia;

datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;

numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, dupa caz;

alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.

Bancile efectueaza zilnic o serie de operatiuni interbancare, operatiuni cu clientela, operatiuni cu titluri, devize. Toate aceste operatiuni trebuie inregistrate in contabilitate prin intermediul documentelor justificative, specifice contabilitatii bancare astfel:

documente primare care se completeaza pentru o singura operatiune (cecurile, ordinele de incasare sau de plata);

documente de sinteza, care cumuleaza mai multe informatii, fiind intocmite pe baza documentelor justificative (jurnale contabile, balanta de verificare, bilantul);

documente centralizatoare, care cumuleaza mai multe informatii privind acelasi fenomen (borderourile de cecuri de decontare);

documente statistice, care apar sub forma unor liste sau situatii.

Legea contabilitatii nr.82/1991, republicata obliga societatile bancare sa utilizeze si sa intocmeasca urmatoarele registre:

Registrul jurnal, ca document obligatoriu trebuie tinut la centrala bancii si la fiecare subunitate cu contabilitate proprie. El inregistreaza in ordine cronologica operatiunile patrimoniale, tinand cont de data de intrare sau de intocmire a documentelor.

Registrul inventar inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si de pasiv, grupate in functie de natura lor, pe baza listelor de inventariere, intocmite conform normelor in vigoare.

Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu, in care se inscriu lunar, pentru fiecare cont, inregistrarile efectuate in registrul jurnal auxiliar, stabilindu-se situatia fiecarui cont: sold initial, rulaje debitoare, rulaje creditoare si sold final. Aceste date sunt preluate la intocmirea balantei de verificare.

Balanta de verificare se intocmeste lunar, pentru verificarea inregistrarii corecte a operatiunilor efectuate. Balanta de verificare serveste la intocmirea bilantului contabil.

Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub forma de registre sau documente informatice.

Registrul-jurnal, registrul inventar si Cartea mare, precum si documentele justificative care au stat la baza inregistrarilor in contabilitatea financiara se pastreaza in arhiva persoanei juridice sau fizice, timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului in cursul careia au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii, care se pastreaza timp de 50 de ani.

Pentru inregistrarea operatiunilor patrimoniale in contabilitate, banca poate folosi forma de inregistrare "pe jurnale" sau alte forme de inregistrare contabila, adaptate in conditiile legii.

Arhivarea documentelor contabile trebuie sa asigure pastrarea si consultarea acestora in termenele prevazute de lege.

Sucursalele si alte subunitati fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin unor banci cu sediul in Romania, conduc contabilitatea in tara in care au sediul declarat, in conformitate cu reglementarile contabile din Romania.

Contabilitatea trebuie sa reflecte in expresie baneasca disponibilitatile si depozitele banesti, bunurile mobile si imobile, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuat, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute.

Legea contabilitatii si planul de conturi pentru banci sunt obligatorii pentru toate bancile cu sediul in Romania precum si pentru subunitatile din Romania ale bancilor cu sediul in strainatate.

Normele si reglementarile contabile pentru banci se elaboreaza si se emit de Banca Nationala a Romaniei, cu avizul Ministerului Finantelor Publice.

Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale bancilor, cat si pentru relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditori si alti utilizatori.

Particularitatile activitatii bancare sunt urmatoarele:

descentralizarea functiei contabile, inseamna ca fiecare operatiune bancara se traduce printr-o operatiune contabila ce se inregistreaza la locul producerii ei;

gradul inalt de informatizare in contabilitate, tinand cont de numarul mare de inregistrari contabile;

finalitatea activitatii contabile, cuprinde o serie de informatii despre banca sau clientii acesteia, care sunt utilizate de catre organele de supraveghere bancara -

Bancile au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si pasiv detinute la inceputul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in alte situatii prevazute de lege.

In functie de natura si complexitatea activitatii lor, bancile au obligatia sa asigure urmatoarele:

stabilirea perioadelor, organizarea si numirea persoanelor imputernicite  sa efectueze inventarierea;

pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii;

inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiunilor aferenta exercitiului;

efectuarea faptica a inventarierii;

determinarea rezultatelor inventarierii si valorificarea acestora.

Cu ocazia inventarierii, disponibilitatile si depozitele banesti aflate in conturile de la alte banci, precum si creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse verificarii si confirmarii pe baza extraselor de cont sau a punctajelor reciproce in functie de necesitati, dupa caz.

Rezultatele inventarierii se consemneaza intr-un proces verbal, se aproba de catre administrator, se valorifica si se inregistreaza in contabilitate.

Principiile contabile specifice societatilor bancare

In organizarea si conducerea contabilitatii bancare, evaluarea posturilor cuprinse in situatiile financiare trebuie sa fie efectuata tinand cont de aceleasi principii contabile generale cuprinse in Reglementarile nr.5 din 08.10.2001, dupa cum urmeaza:

a. Principiul continuitatii activitatii, pleaca de la premisa ca banca isi continua in mod normal activitatea, intr-un viitor previzibil, fara a intra in imposibilitatea continuarii activitatii sau fara reducerea semnificativa a acesteia. Daca administratorii bancii au luat la cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prevazute in notele explicative.

b. Principiul permanentei metodei, care presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand compatibilitatea in timp a informatiilor contabile. Daca s-au modificat politicile contabile, acestea trebuie prezentate si mentionate in notele explicative, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca nota politica contabila a fost aleasa in mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei.

c. Principiul prudentei, care are ca scop evitare riscurilor de transfer in viitor a incertitudinilor prezente si nu permite decat luarea in considerare a beneficiilor realizate, cu excluderea unor castiguri potentiale cum sunt cele pe titluri sau imobilizari. Conform acestui principiu, valoarea oricarui element trebuie sa se determine pe baza urmatoarelor aspecte:

se vor lua in considerare numai profiturile recunoscute pana la data incheierii exercitiului financiar;

se va tine seama de toate obligatiile previzibile si de pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau chiar pe parcursul exercitiului anterior, chiar daca asemenea obligatii apar intre data incheierii exercitiului si data intocmirii bilantului;

se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, chiar daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere.

d. Principiul independentei exercitiului, potrivit careia un exercitiu cuprinde toate veniturile si cheltuielile angajate de catre banca in perioada respectiva, indiferent de momentul in care sunt incasate sau platite.

e. Principiul intangibilitatii: bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent, cu exceptia corectiilor impuse de IAS 8.

f.  Principiul necompensarii, adica nu se pot face compensari intre valorile elementelor ce reprezinta posturi de activ si posturi de pasiv, sau intre venituri si cheltuieli, cu exceptia compensarilor intre active si pasive admise de Standardele Internationale de Contabilitate (compensarea privind rezultatele obtinute din operatiuni swap, de dobanda si de titluri de tranzactie).

g. Principiul pragului de semnificatie, conform careia orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare anuale. Elementele cu valori nesemnificative care au aceiasi natura sau cu functii similare trebuie insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata.

h. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului, potrivit caruia toate informatiile prezentate trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si a tranzactiilor, nu numai forma lor juridica. De exemplu in cazul operatiunilor de pensiune livrata sau nelivrata , operatiuni de vanzare de titluri cu posibilitatea de rascumparare, aspectul economic este cel privilegiat.

i.  Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv. In vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare a unei pozitii din bilant, se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau pasiv.

j.  Principiul nominalismului sau costului istoric, potrivit caruia costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat in patrimoniu si a fost inregistrat in contabilitate, trebuie mentinut. Acest principiu comporta derogari in ceea ce priveste operatiunile in devize, titluri de tranzactie si instrumentele financiare la termen, deoarece acestea fac obiectul unor reevaluari periodice la pretul de piata. Abaterile de la aceste principii vor fi permise numai in cazuri exceptionale. Asemenea abateri se vor prezenta in notele explicative. De asemenea, se vor prezenta motivele pentru care au avut loc aceste abateri si o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii bancii.

Tratamente contabile aplicate de societatile bancare

Reglementarile BNR nr.5 din 08.10.2001, stabilesc tratamentele contabile care pot fi aplicate de societatile bancare si anume: tratamente (reguli) generale si reguli specifice bancilor:

Regulile generale se refera la urmatoarele aspecte:

1)Un activ, respectiv o datorie, va fi recunoscuta doar atunci cand

este posibil ca acesta sa aduca bancii beneficii economice viitoare, respectiv sa genereze iesirea altora;

costul sau poate fi evaluat in mod credibil.

2) Evaluarea bunurilor

a)Evaluarea la intrarea in patrimoniu a bunurilor se face la valoarea de intrare sau valoarea contabila. Aceasta se stabileste astfel:

bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achizitie, denumita cost de achizitie;

bunurile reprezentand aport la capitalul social la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii efectuate potrivit legii, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

bunurile obtinute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate stabilita in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

bunurile produse de banca, la costul de productie.

Costul de productie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare si alte cheltuieli necesare pentru punerea in stare de functionare a bunului.

Cheltuielile generale de administratie si cele financiare nu se includ in costurile de productie, cu exceptia situatiilor descrise de Standardele Internationale de Contabilitate.

Cheltuielile de desfacere nu se includ in costul de productie al unui bun.

In cazul mijloacelor fixe, costul initial include si costurile estimate pentru demontarea si mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfarsitul duratei de viata a acestuia. Aceste costuri se reflecta prin constituirea unui provizion corespunzator. Costul de demontare si mutare va fi inregistrat in contul de profit si pierdere de-a lungul vietii mijlocului fix, prin includerea in cheltuiala anuala cu amortizarea.

Costurile indatorarii respectiv cheltuielile financiare cu dobanzile si diferentele de curs aferente dobanzii privind imprumuturile, care sunt direct atribuite achizitiei, constructiei sau unui activ pe termen lung, pot fi capitalizate ca parte din costul acelui activ daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de IAS 23 si Interpretarea SIC 2, daca se aplica tratamentul alternativ prevazute de acestea.

Diferentele de schimb valutar provenind dintr-un imprumut de finantare care este legat de investitia neta a unei banci romanesti intr-o entitate externa trebuie clasificate drept capital propriu pana la cedarea investitiei nete, data la care ele trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli, in conformitate cu IAS 21.

b) Evaluarea la inventariere

Bunurile sunt evaluate la valoarea actuala sau la valoarea de utilitate a fiecarui element, denumita si valoare de inventar. Valoarea de utilitate se stabileste in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.

Creantele si datoriile sunt evaluate la valoarea lor probabila de incasat respectiv de plata.

c)Evaluarea la inchiderea exercitiului

Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Se compara valoarea contabila cu cea de inventar. Daca sunt diferente, se procedeaza astfel:

pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus, intre valoare de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, ele ramanand la valoarea de intrare. Diferentele constatate in minus, in cazul imobilizarilor, se inregistreaza pe seama amortizarii (cand deprecierea este ireversibila), sau se constituie provizioane (deprecierea este reversibila), aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare;

pentru elementele de pasiv, de natura datoriilor, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, ramanand la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in plus intre valoarea stabilita la inventar si valoarea de intrare a elementelor de pasiv se inregistreaza prin constituirea de provizioane, valoarea acestora mentinandu-se la valoarea lor de intrare.

d)Evaluarea la data iesirii din patrimoniu

In acest caz, bunurile sunt evaluate si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

e)La fiecare data a bilantului

Elementele monetare exprimate in valuta trebuie raportate utilizandu-se cursul de inchidere. Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se inregistreaza la venituri sau la cheltuieli dupa caz.

Elementele nemonetare trebuie raportate utilizandu-se cursul de schimb de la data efectuarii tranzactiei. De asemenea, elementele nemonetare inregistrate la valoarea justa si exprimate in valuta trebuie raportate utilizandu-se cursul de schimb existent in momentul determinarii valorilor respective.

3) In cazul activelor cu durata normala de functionare limitata, costul de achizitie sau costul de productie din care s-a dedus valoarea reziduala estimata se va diminua in mod sistematic pe perioada duratei de functionare a activului prin calcularea amortismentelor corespunzatoare.

4) Pentru activele imobilizate a caror valoare s-a diminuat, este obligatoriu sa se constituie provizioane, indiferent de durata de utilizare a respectivului activ imobilizat.

5) In cazul diminuarii valorii unei imobilizari financiare, este obligatoriu sa se constituie un provizion pentru deprecierea corespunzatoare acestei diminuari, stabilite ca diferenta intre costul de achizitie si valoarea realizabila neta.

6) Daca motivele care au dus la constituirea provizioanelor in cazurile 4 si 5, au incetat sa mai existe, atunci acel provizion se va relua corespunzator la venituri. Aceste reluari se vor prezenta separat in notele explicative. In situatia in care deprecierea este superioara provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar.

Regulile specifice se refera la urmatoarele probleme: 

1) Cheltuielile de constituire se amortizeaza pe parcursul unei perioade de maxim 5 ani. Elementele inscrise la postul "Cheltuieli de constituire" se vor prezenta detaliat in notele explicative.

2) Cheltuielile privind fondul comercial se amortizeaza intr-o perioada care nu poate fi mai mare de 20 de ani de la data constituirii sau achizitiei lor.

3) Obligatiunile si alte titluri cu venit fix care au caracter de imobilizari financiare trebuie prezentate in bilant la pretul de achizitie.

Atunci cand pretul de achizitie al acestor titluri este mai mare decat pretul de rambursare, diferenta trebuie trecuta in contul de profit si pierdere. Valoarea acestei diferente poate fi amortizata in mod esalonat, in asa fel incat sa fie complet trecuta pe cheltuieli pana in momentul in care se rascumpara titlul. Diferenta trebuie prezentata separat in bilant sau in notele explicative.

Atunci cand pretul de achizitie al acestor titluri este mai mic decat pretul de rambursare, diferenta trebuie trecuta la venituri, in mod esalonat, pe parcursul perioadei ramase de scurs pana la rascumparare. Si in acest caz, diferenta trebuie prezentata in mod separat in bilant sau in notele explicative.

4) Valoarea activelor circulante, a creantelor, precum si a obligatiilor si altor titluri cu venit fix, a actiunilor si a altor titluri cu venit variabil ce nu sunt detinute ca imobilizari financiare, inregistrate in contabilitate, va fi egala cu costul de achizitie sau costul de productie al acestor elemente.

5) Titlurile de tranzactie se vor inscrie in bilant la valoarea de piata, iar titlurile de plasament   la valoarea de achizitie sau la valoarea cea mai mica dintre valoarea de piata si cea de achizitie. Diferenta pozitiva dintre valoarea de piata si valoarea de achizitie se va prezenta in notele explicative.

6) Valoarea stocurilor si a activelor fungibile se va determina utilizand una din urmatoarele metode:

metoda FIFO;

metoda LIFO;

metoda costului mediu ponderat (CMP);

alta metoda similara, recunoscuta de reglementarile legale in vigoare.

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa de la un exercitiu financiar la altul. Daca administratorii doresc sa schimbe metoda, trebuie precizat motivul acestei schimbari si efectele sale asupra rezultatului exercitiului.

Toate aspectele precizate mai sus (reguli generale si specifice) reprezinta reguli ale costului istoric.

In cazul in care administratorii opteaza pentru tratamente contabile alternative (valoarea activelor nu mai este stabilita pe baza costului istoric), acest lucru trebuie mentionat in notele explicative.

In acest caz, bancile pot opta pentru una din urmatoarele metode:

a) reevaluarea imobilizarilor corporale, in conformitate cu reglementarile legale emise in acest scop, care tine seama de inflatie, utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei;

b) evaluarea prin metode care sunt destinate a tine seama de inflatie, pentru elementele prezentate in bilant, inclusiv capitalurile propriu  si contul de profit si pierdere.

Bancile care vor opta pentru ajustarea la inflatie potrivit IAS 29 intocmesc si prezinta un set distinctiv de situatii financiare anuale cuprinzand bilantul si contul de profit si pierdere ajustate la inflatie. Procesul retratarii situatiilor financiare anuale potrivit IAS 29 este precedat de intocmirea unei balante de verificare intermediare. Aceasta balanta constituie sursa de informatii pentru intocmirea declaratiei fiscale, dupa efectuarea corectiilor prevazute de legislatia fiscala.

Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale, in conformitate cu prevederile IAS 16, trebuie reflectate in debitul sau creditul contului 516 "Rezerve din reevaluare".