TENDINTE IN EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR. TIPURI DE BANCI SI DE SISTEME BANCARE

TENDINTE IN EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR. TIPURI DE BANCI SI DE SISTEME BANCARE

Sistemul bancar reprezinta ansamblul de banci diferit organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale in vederea coordonarii operatiunilor de scont si re-scont de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrala, toate bancile comerciale, bancile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole si alte institutii de credit existente intr-o tara, diferentiate prin atributiile si particularitatile functionarii lor prin prerogativele conferite prin lege.

Inceputurile activitatilor cu caracter bancar in tarile romanesti dateaza de la aparitia feudalismului, zarafii aveau ca principala ocupatie cumpararea si vinderea de monede cu scopul obtinerii de castig. Aceasta activitate era asemanatoare cu cea a schimbului valutar in numerar de azi, ea era favorizata de circulatia numeroaselor insemne monetare ce se gaseau in acea perioada pe teritoriul tarii.

In acea perioada creditul imbraca doua forme: creditul de consum si creditul politic (pentru cumpararea de functii in ierarhia administrativa). Dobanzile mari si celelalte conditii impuse de camatari pentru acordarea imprumuturilor au determinat aparitia si consolidarea oligarhiei financiare, marile discrepante intre clasele cele mai sarace si clasa bogatilor au dus la aparitia unor tensiuni sociale si la concentrarea capitalurilor. Acestea au condus la aparitia si dezvoltarea unui sistem financiar bancar concretizat, la inceput prin specializarea unor case comerciale, in domeniul bancar si camataresc. Aceste care au favorizat deschiderea unor sucursale ale bancilor straine pe teritoriul tarilor romanesti.

Prin legea din 17 aprilie 1880 a luat fiinta Banca Nationala a Romaniei. Legea stabilea normele de organizare si functionare ale BNR, dintre care cele mai importante sunt:

a)          banca putea emite bilete de banca - erau convertibile in aur sau moneda

nationala de argint;

b)          capitalul bancii era stabilit la 30 milioane lei, din care 10 milioane urmau sa se

depuna de stat, 20 milioane de catre particulari, prin subscriptie publica.

c) operatiunile efectuate de banca se limitau la:

Ø      scontarea si cumpararea efectelor de comert si a bonurilor de tezaur in limita

a 20% din capitalul varsat;

Ø      sa faca comert cu aur si argint;

Ø      sa primeasca in depozit metale, aur, argint si sume de bani in cont curent ;

Ø      sa acorde imprumuturi de cont curent sau pe termene scurte;

Ø      sa faca serviciul de casierie al statului;

d) conducerea bancii era asigurata de Consiliul de Administratie condus de un guvernator numit pe 5 ani, cu conditia sa fie roman si sa posede 40 de actiuni ale bancii. Membrii Consiliului de Administratie erau directorii ce conduceau diferitele sectoare ale bancii.

Au aparut banci mari si mijlocii avand capitaluri importante, in Transilvania a luat fiinta una din cele mai de succes banci din acea perioada - Banca Albina, aceasta a reusit sa realizeze importante profituri ce au plasat-o in primele randuri ale institutiilor financiar-bancare, dupa modelul acestei banci s-au infiintat numeroase alte banci, astfel ca in 1900 numai in Transilvania functionau 75 de banci romanesti, numarul acestora crescand la 125 la sfarsitul anului 1914.

In perioada interbelica, sistemul bancar s-a dezvoltat ca urmare a patrunderii capitalului strain. Au aparut astfel Banca Italo - Romana, Anglo - Romana, Franco - Romana, etc. Aceasta perioada a fost cea mai prielnica economiei romanesti.

Sistemul bancar romanesc dinainte de reforma consta din Banca Nationala a Romaniei, care juca rolul atat de Banca Centrala cat si comerciala si din Bancile specializate pentru investitii, comert exterior, agricultura si economii.

Dupa 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, in sensul ca resimte cel mai puternic socurile induse in economie. Sistemul bancar romanesc, desi afectat de falimentul catorva banci private, s-a dovedit a avea cea mai buna evolutie, prestatia Bancii Nationale influentand hotarator atat bancile comerciale cat si evolutia economiei in ansamblu. Reforma sistemului bancar romanesc a inceput in 1991 prin crearea unui sistem pe doua nivele, in care Banca Nationala isi pierde caracterul de banca comerciala (prin desprinderea din BNR a BCR) si, domeniul se deschide noilor operatori bancari. In perioada scursa din 1990, sistemul bancar romanesc este vizibil mai stabil si mai bine reglementat decat restul economiei in ansamblul prin: prezenta unor banci straine alaturi de bancile cu capital mixt roman-strain, cerinte de capital minim stabilit de BNR, crearea Bursei de Valori, reglementari prudentiale cum ar fi maximul imprumutului pe un singur client, plasamentele in societati nebancare, cumpararea pachetelor de actiuni ce depasesc 5 % din capital; asigurarea depozitelor populatiei la banci, cerinte de rezerve minime obligatorii, constituirea fondului de rezerva si a provizioanelor specifice de risc deductibile fiscal, infiintarea sistemului de decontari interbancare prin intermediul Casei de Compensatie, reglementari in domeniul valutar.

Dubiile care au planat asupra modalitatii de acordare a creditelor de catre bancile comerciale au dus la perfectionarea normelor de creditare a societatilor bancare, la scaderea riscului general de creditare in sistemul bancar si la aparitia unor fonduri specializate de garantare a creditelor. Ca urmare a socului resimtit de industria bancara romaneasca in urma dificultatilor majore intampinate de unele banci cauzate si de retragerile masive ale depozitelor populatiei, Banca Nationala a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.[2]. Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1998 - legea bancara si a Legii nr. 101/1998 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor a fost largit si imbunatatit. Incepand cu luna ianuarie 1998, realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitata de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar 1998-1999; privatizarea primelor doua banci cu capital majoritar de stat prin achizitionarea pachetului majoritar de catre investitorii straini. Crearea AVAB (Agentia de Valorificare a Activelor Bancare) constituie premisele reducerii substantiale a volumului creditului restant din bilantul bancilor, prin preluarea de catre AVAB a unui volum important de credite neperformante. Si dupa crearea sistemului pe doua nivele si deschiderea domeniului noilor operatori, bancile specializate ramase nu au fost reconfigurate, iar sistemul bancar romanesc a fost dominat pana in 1999 de cele cinci banci de stat care initial aveau o pozitie de monopol in sectoarele respective (Banca Romaneasca, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana, Banca Italo-Romana, Societatea Bancara Romana) .

Printre carentele sistemului bancar romanesc se numarau :

a)         restructurarea inadecvata a bancilor comerciale romanesti;

b)         lipsa unei culturi adecvate in domeniu atat in randul populatiei cat si a personalului bancar;

c)         creditele neperformante si legislatia in curs de formare;

d)         conducerea corporatista in formare la nivelul intregii economii.

Chiar daca bilantul bancilor pare sanatos in termenii contabili - aceasta este in parte pentru ca bancile au fost retinute in extinderea creditului, alegand sa se concentreze mai curand pe venitul din comision, decat pe cel din rata dobanzii.

Mentinerea distorsiunilor in sectorul real, fluctuatiilor ratelor dobanzilor, ale cursului de schimb al monedei nationale, precum si ale preturilor de consum si-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influentand negativ performantele financiare ale bancilor si indicatorii de prudenta bancara in sensul cresterii ponderii veniturilor nerealizate din dobanzi si din influente de curs valutar in totalul profitului brut.

Evolutia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detasata de situatia generala a economiei nationale care s-a confruntat cu disfunctionalitati majore atat la nivel microeconomic, cat si macroeconomic.

Incepand cu anul 2000 apar primele realizari in sistemul bancar:

continuarea procesului de restructurare si privatizare;

cresterea calitatii serviciilor prestate si educarea populatiei;

stimularea atragerii economiilor agentilor economici si populatiei in sistemul bancar ;

modernizarea sistemului de plati prin dezvoltarea sistemului electronic de plata;

intensificarea operatiunilor de piata de capital;

dezvoltarea de institutii financiare specializate pentru activitati de leasing, brokeraj, asigurari, investment banking, fonduri de investitii, fonduri de pensii.

Astazi sistemul bancar din tara noastra traverseaza o perioada dificila, fiind afectat de

criza economica ce s-a abatut asupra intregii lumi.