Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Statistica

Implicatiile introducerii euro pe plan European cat si pe plan International

finante

+ Font mai mare | - Font mai mic






Implicatiile introducerii euro pe plan European cat si pe plan International

CUPRINS

INTRODUCERE..pg3

I: MONEDA EURO - DE LA PROIECT LA REALITATE..pg4 

1.1 Scurt istoric al monedei europene.pg4 

Alegerea / stabilirea valorii monedelor..pg5

Alegerea fetei comune a monedelor.pg5  II: MONEDA UNICA - MECANISMUL FUNCTIONARII.pg8 

2.1. Introducerea euro - efecte la nivel macroeconomic si microeconomic..pg8

Aspecte tehnice si operationale ale utilizarii monedei unice europene..pg8

Implicatiile economice ale introducerii euro.pg9 
2.1.2.1. Efecte la nivel macroeconomic asupra tarilor europene din UEpg9

Impactul introducerii monedei unice asupra mediului de afaceripg11

Efectele euro asupra tarilor CEE si tarilor terte.pg14

Costuri aferente introducerii europg15 

2.2. Utilizarea euro pe plan international..pg16 

Caracteristicile unei monede internationalepg16 

2.2.2.Utilizari oficiale ale monedei unice europene.pg17

III: IMPLICATIILE INTRODUCERII EURO ASUPRA TARILOR

NOU INTRATE IN UNIUNEA EUROPEANA..pg19

Cateva consideratii privind efectele extinderii Uniunii Europene.pg19 

Analiza gradului de indeplinire a criteriilor de convergenta privind viitoarea 
participare la Uniunea Economica si Monetara.pg19

Posibile scenarii privind adoptarea euro de catre noile state membre ale 
Uniunii Europene..pg21

3.4. Introducerea euro in Romania - premise, procese, restrictii.pg21

INTRODUCERE

Introducerea euro impune formarea conditiei apartenentei membrilor uniunii monetare Ia un spatiu monetar unic si ii obliga pe toti cetatenii sa recunoasca moneda unica ca simbol al dreptului de a obtine in schimbul sau o parte din bunurile si serviciile oferite spre vanzare in interiorul Uniunii. Aceasta recunoastere se dubleaza cu increderea colectiva ca sistemul care o introduce are capacitatea de a o garanta si a o individualiza in raport cu alte monede. Moneda unica nominalizeaza spatiul ei de functionare in concertul monedelor contemporane, ea da nume comunitatii si ii poarta in lume identitatea.

In capitolul I este prezentata istoria monedei Euro din momentul in care a aparut ideea si pana la realizarea acestui proiect.

In capitolul II sunt prezentate efectele euro la nivel micro si la nivel macroeconomic, precum si utilizarile monedei unice pe plan international.

Capitolul III este consacrat analizei gradului de indeplinire de catre tarile din Centrul si Estul Europei care au aderat la U.E. a criteriilor de convergenta privind viitoarea participare la Uniunea Economica si Monetara, a unor posibile scenarii privind adoptarea euro de catre noile state membre ale Uniunii Europene

CAPITOLUL I

MONEDA EURO - DE LA PROIECT LA REALITATE

1.1. Scurt istoric al monedei europene

Inca de la faza de proiect, ideea unei monede unice, care sa deserveasca teritoriul statelor semnatare ale Uniunii a fost mai mult decat binevenita. Diferentele de paritate intre tarile statelor membre, povara unor calculatii si recalculatii in functie de tarile strabatute in concediu sau in calatorii de afaceri, diferentele de comisioane din diferitele sisteme bancare si nu in ultimul rand dificultatea unor proceduri care tindeau din ce in ce mai mult inspre simplificare administrativa, au facut din ideea monedei Euro ca un simbol al Uniunii.

Practic, ideea unei monede comune a aparut inca din 1968, odata cu introducerea Uniunii Vamale. Realizarea Sistemului Monetar European, in 1979 si semnarea, in 1986, a Actului Unic European, care a consacrat cele patru libertati de miscare (a persoanelor, capitalului, serviciilor si bunurilor) au insemnat pasi importanti in realizarea monedei unice europene. Tratatul de la Maastricht (semnat la data de 7 februarie 1992 si intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993) reprezinta baza legala a monedei unice. Moneda a devenit astfel una din modalitatile prin care se demonstreaza ca unitatea este mai puternica decat diversitatea in spatiul european, simbol al apartenentei la acelasi sistem si punct de reper pentru orizontul unor interese comune.

Acum cativa ani, numele generic pentru moneda europeana era ECU-ul (Europea Currency Unit), insa numele care s-a impus atat pe piata, cat si in constiinta oamenilor este cel de euro. Ecu-ul nu a constituit niciodata reprezentarea unei monede propriu-zise, ci era doar o unitate de masura monetara, un nume generic care fluctua in raport cu monedele tarilor europene, insa el a constituit, cu siguranta, una din etapele hotaratoare care au dus la aparitia monedei unice europene.

In mod oficial, de la 1 ianuarie 1999, ECU a fost inlocuit cu EURO, la o paritate de 1:1. Diferenta fata de ECU a fost ca, de la acel punct inainte, orice schimb de monede intre statele care au adoptat moneda unica se face la o rata fixa. Astfel, rata de schimb pentru monedele care intra in grupul euro va ramane aceeasi prin definitie.

Euro are si un simbol - € - inspirat din litera greceasca epsilon, avand ca punct de reper leaganul civilizatiei europene. La nivel grafic, reprezentarea este apropiata de litera E, cu doua linii paralele la mijloc, facand referire la prima litera din cuvantul cheie « Europa ».

Alegerea numelui

Autorii Tratatului de la Maastricht nu au ales la acel moment un nume pentru viitoarea moneda. Este adevarat ca ECU a fost mentionat de multe ori, dar lipsa de armonie din scrierea lui arata natura provizorie a acestui nume. Au existat cateva motive obiective pentru alegerea numelui. De fapt, a existat chiar o nevoie privind:

accentuarea diferentei majore dintre viitoarea moneda unica europeana si rolul de punct de referinta comun pe care ECU 1-a jucat pana acum ;

evitarea asimilarii psihologice a unei monede slabe de catre noua moneda (ECU a pierdut 40% din valoare fata de marca germana intre 1979 si 1995)

Baza legala

Baza legala a monedei europene este constituita de Articolul 106 al Tratatului prin care Comisia Europeana pastreaza traditia istorica de separare a emiterii bancnotelor Euro, chestiune care tine de Banca Centrala, si cea a monedelor, pentru care sunt responsabile ministerele de finante. Astfel, Banca Centrala Europeana va emite si va autoriza punerea in circulatie a bancnotelor de catre bancile centrale, iar Statele Membre vor emite monedele; .Banca Centrala Europeana va hotari cantitatea emisa.. Dupa o analiza facuta impreuna cu Banca Centrala Europeana, Consiliul European are sarcina de a armoniza .valorile si specificatiile tehnice ale tuturor monedelor care vor intra in circulatie.. Are deci puterea de a decide tipul monedelor, caracteristicile tehnice si valoarea; interventia Bancii Centrale Europene este menita sa controleze cantitatile care vor fi produse, fiind sarcina ei de a supraveghea toate emisiunile monetare.

Alegerea / stabilirea valorii monedelor

In 1991 (inainte cu un an de semnarea Tratatului de la Maastricht), directorii de monetarii din Statele Membre s-au organizat intr-un grup de lucru informai pentru a studia caracteristicile tehnice ale monedei unice europene. Departamentele Comisiei s-au intilnit pentru a dezbate aceste probleme in mai 1992. in februarie 1994, Consiliul Ecofin a aprobat un mandat prin care directorii de monetarii au fost desemnati sa examineze aspectele tehnice si sa identifice problemele care trebuie rezolvate pentru a produce moneda europeana si pentru a o pune in circulatie cu succes. Din punct de vedere tehnic, valoarea monedelor a fost urgent decisa in baza unei analize a practicilor si nevoilor nationale. Era necesar sa se stabileasca o balanta intre o mare varietate, care ar fi creat probleme de recunoastere a monedei, si un numar limitat de monede cu valori diferite, care ar fi facut tranzactiile mai complicate. Directorii de monetarie au propus o serie de 8 monede de 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de centi si de 1 si 2 euro. A existat posibilitatea crearii unei monede de 5 euro, dar s-a decis pana la urma producerea unei bancnote de 5 euro. Cele 6 monede in centi cu valori diferite sunt menite sa usureze conversia si operatiile de rotunjire. Decizia finala privind valoarea monedelor a fost luata in 3 mai 1998, prin adoptarea Hotararii nr. 975/98 care stabileste caracteristicile tehnice ale monedelor euro care vor intra in circulatie.

In baza realizarilor directorilor de monetarii si dupa consultarea catorva asociatii de consumatori, Comisia a prezentat o schita cu specificatiile tehnice ale monedelor printr-un comunicat catre Parlamentul European, catre Consiliu si Institutul Monetar European in primavara anului 1997, care a fost adoptata de Consiliu printr-o Hotarare in 3 mai 1998. Monedele se pot distinge prin greutatea pe care o au (de la 2,3 grame la 8,5 grame), marime (16,25 mm . 25,75 mm), culoare (doua culori - rosu si galben) si prin grosime (valori indicative de la 1,36 mm la 2,125 mm).

In vederea facilitarii recunoasterii si pentru nevazatori, marginile sunt diferite pentru fiecare moneda consecutiva (ex. 1 si 2 centi, 1 si 2 euro). in ordine crescatoare a valorii, marginile monedelor sunt netede, netede cu un sant, netede, margine in zigzag fin, etc.

Diametrul monedelor este asemanator cu cel al monedelor nationale existente (14 mm . 31,1 mm). Pentru automate s-a solicitat un diametru minim de 15 mm, deoarece unele dintre ele au dificultati in recunoasterea monedelor mici. De asemenea s-a solicitat ca marimea monedelor sa difere macar cu un milimetru de la una la alta. Uniunea Nevazatorilor doreste ca diferenta sa fie de 3 mm in cazul marginilor identice, dar au acceptat o diferenta de 2 mm daca marginile difera intre valorile consecutive ale monedelor. Monedele au forma rotunda. Moneda de 20 de centi are forma de « Floare spaniola» (rotunda cu cateva zigzaguri adanci). S-a abandonat producerea monedelor cu mai multe margini, care a fost discutata la un moment dat, din cauza problemelor care pot aparea in cazul folosirii lor in bancomate.

Raportul dintre diametru si grosime are impact asupra durabilitatii lor. Monedele nationale au grosimea intre 1,22 mm si 3,15 mm. Pentru automate se dorea o grosime intre 1,3 mm si 2,1 mm. Nevazatorii nu au nici o preferinta in acest domeniu. in ce priveste greutatea, pentru automate se prefera 2 grame. Nu exista o limita maxima, dar costul metalului folosit creste odata cu greutatea, si oricum monedele grele sunt incomode pentru portofelul consumatorului.

Hotararea adoptata in mai 1998 a fost amendata in februarie 1999, privind cresterea greutatii si grosimii monedelor de 50 de centi, deoarece caracteristicile tehnice ar fi dus la confuzii intre cea de 50 si cea de 20 de centi in unele bancomate. Au fost modificate si marginile monedelor de 50 si 10 centi de la margini brute la margini netede cu zigzaguri.

Alegerea fetei comune a monedelor

Comisia a organizat alegeri la nivel de Uniune cu organizatii profesionale reprezentand sectoarele mai importante. Seria aleasa de Ministerele de Finante si confirmate de conducatorii de stat si guvern la Consiliul European de la Amsterdam e cea care a avut cele mai multe voturi la alegerile organizate, aproape 64% de voturi pentru, tara vreo diferenta majora intre State, nivel de educatie, etc. Designer-ul este Luc Luyex, un grafician tanar de la Monetaria Regala din Belgia.

Moneda arata o harta a Uniunii in diferite forme cu un fundal dinamic compus din stele. Primele trei monede (de 1, 2 si 5 centi) plaseaza Europa in lume. Cele de 10, 20 si 50 de centi simbolizeaza Uniunea ca un grup de natiuni. Iar pe cele de 1 si 2 Euro este reprezentata o Europa fara frontiere.

Alegerea celeilalte parti a monedei - cea nationala

Fiecare stat care participa si-a organizat propria selectie.

In Franta, au fost prezentate 1240 de modele. Numismati, artizani si un fost Membru al Comisiei Europene (Christiane Scrivener), Membri ai Parlamentului, reprezentanti ai sectoarelor profesionale si o actrita (Irene Jacob) au participat la o masa rotunda, prezidata de Ministrul Finantelor si al Afacerilor Externe in aprilie 1997. La aceasta masa rotunda s-a decis care va fi fata nationala a monedei.

Un copac, desenat de artistul Joaquim Jimenez, apare pe moneda de 1 si 2 Euro. Simbolizeaza viata, continuitate si progres. Este cuprins intr-un hexagon si inconjurat de motto-ul republican : libertate, egalitate, fraternitate.

Tema semanatorii apare in mod constant in istoria monetara a francului. Desenata de Laurent Jorio, « grafica moderna si atemporala reprezinta Franta () care ramane ea insasi chiar daca se integreaza in Europa ». Apare pe monedele de 10, 20 si 50 de centi.

selectia a fost facuta la o masa rotunda unde au participat oficialitati si experti in numismatica. Au fost alese trei modele diferite.

In Germania selectia a fost facuta la o masa rotunda unde au participat oficialitati si experti in numismatica. Au fost alese trei modele diferite.

Vulturul este simbolul traditional al suveranitatii Germaniei. Participantii la masa rotunda au apreciat .designul vertical care se integreaza perfect in mijlocul stelelor.. Desenul este realizat de Heinz Russewa-Hoyer si apare pe monedele de 1 si 2 Euro.

In Italia monedele au fost preselectate de un Comitet Artistic si Tehnic, in baza unor discutii alimentate de polurile de opinie. Alegerea finala a fost facuta in februarie 1998 de telespectatorii postului de televiziune Rai Uno intr-o emisiune speciala de duminica. Italia si-a ales fete diferite pentru fiecare moneda si designuri dintre operele de arta ale artistilor traditionali.

Moneda de 2 Euro il infatiseaza intr-un portret facut de Rafael pe Dante Alighieri la Palatul Vatican, in aripa in care sta Papa Iuiius II. Portretul face parte dintr-o serie de reprezentari care, dupa cum spune Rafael, ilustreaza triumful virtutilor, bunatate si frumusete.

Pe moneda de 1 Euro apare o faimoasa pictura a lui Leonardo da Vinci, care apare si in galleria academiei din Venetia, in marime naturala. Simbolizeaza Renasterea Italiana si dorinta de armonie intre om si univers.

Realitatea demonstreaza ca, atata vreme cat nu vor indeplini aceste criterii, tarile candidate nu vor avea nici o sansa sa adere la moneda comuna. in principiu, pietele mai mari, mai sofisticate, cu o lichiditate mai ridicata si unde este stabila moneda Euro, atrag capitalul strain si reduc ratele dobanzii. Deci costurile imprumuturilor scad. Nu exista aproape nici o indoiala ca dolarul si-a pastrat pozitia dominanta pe pietele financiare internationale. 50% din holdingurile internationale sunt in dolari si in 85% din tranzactii se mai foloseste dolarul ca marca dominanta. Si in gestiunea datoriilor continua sa domine dolarul. Acest lucru se intampla datorita urmatoarelor:

lichiditatea dolarului;

existenta diversitatii, cum ar fi livrari la termen, cotari, certificate de depozit, care permit substituirea cash-ului in multe tranzactii;

numarul mare de investitori in dolari.

II: MONEDA UNICA - MECANISMUL FUNCTIONARII

Modul de formare si evolutie a cursului valutelor convertibile constituie unul din cele mai complicate si, in acelasi timp, sensibile mecanisme din ansamblul relatiilor valutare internationale. in cadrul acestui mecanism se pot distinge doua laturi: una tehnica, care are in vedere modul concret prin care se stabileste cursul valutar si o alta a influentelor materiale si imateriale care determina nivelul si evolutia cursului valutar.

2.1. INTRODUCEREA EURO - EFECTE LA NIVEL MACROECONOMIC SI

MICROECONOMIC

Introducerea euro impune formarea conditiei apartenentei membrilor uniunii monetare la un spatiu monetar unic si ii obliga pe toti cetatenii sa recunoasca moneda unica ca simbol al dreptului de a obtine in schimbul sau o parte din bunurile si serviciile oferite spre vanzare in interiorul Uniunii. Aceasta recunoastere se dubleaza cu increderea colectiva ca sistemul care o introduce are capacitatea de a o garanta si a o individualiza in raport cu alte monede. Moneda unica nominalizeaza spatiul ei de functionare in concertul monedelor contemporane, ea da nume comunitatii si ii poarta in lume identitatea.1

2.1.1. Aspecte tehnice si operationale ale utilizarii monedei unice europene

La 1 ianuarie 1999, cea de-a treia etapa si stadiul final al unificarii monetare europene a debutat cu fixarea irevocabila a actelor de schimb ale monedelor celor 11 state membre participante la Uniunea Monetara Europeana (nu erau incluse Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Grecia) si cu implementarea unei politici monetare comune de catre Banca Centrala Europeana. Marea Britanie si Danemarca si-au rezervat, in protocoale speciale, dreptul de a nu participa la Uniunea economica si Monetara la inceputul celei de-a treia faze.

Numarul participantilor a crescut la 12 incepand cu data de 1 ianuarie 2001, cand Grecia s-a alaturat Uniunii Monetare Europene. De la acea data, Banca Greciei face parte din Eurosistem, fiind fixata totodata rata de schimb a drahmei grecesti fata de euro.

Din punct de vedere tehnic si operational, lansarea euro pe pietele financiare a fost un
succes indiscutabil. Organizatia descentralizata a Eurosistemului si-a atins obiectivele fixate in trei aspecte importante:

- eficienta operationala demonstrata de ajustarea oportuna a lichiditatii bancare si manevrarea ratei dobanzii pe termen scurt;

- securitatea data de procedurile si sistemele implementate de Eurosistem pentru executarea operatiunilor sale si pentru platile de valoare mare. Integrarea pietei interbancare a avut loc in 1999 prin punerea in functiune a sistemului TARGET pentru transferul platilor de mare valoare in timp real prin zona euro si prin statele Uniunii Europene;

- buna functionare a intregii organizatii integrate a Eurosistemului in care centrul decizional lucreaza cu bancile centrale nationale pentru implementarea operatiunilor.

Banca Centrala Europeana este singura institutie care are dreptul de a autoriza, prin Consiliul Guvernator, emisiunea de moneda in interiorul Uniunii Europene. Consiliul, dupa consultarea BCE, poate adopta masuri pentru armonizarea valorilor si specificatiilor tehnice ale tuturor monedelor destinate circulatiei, in masura in care este necesar pentru a se asigura buna circulatie a acestora in Uniune.

Dupa 1 ianuarie 1999, toate companiile din zona euro erau obligate sa se supuna noii legi monetare care prevedea:

• continuitatea contractelor;

Dreptul cu privire la moneda este cel care determina, in cazul modificarii monedei, modul de convertire a vechii monede in cea noua. Se admitea faptul ca fiecare stat are puterea suverana asupra monedei proprii si ca nici un stat nu poate adopta dispozitii si stabili un cadru legislativ cu repercusiuni asupra monedei unui alt stat. Dreptul monetar este cel care determina ce este o moneda si ce valoare nominala ii este atribuita. Cursul de schimb este cel care asigura continuitatea dintre cele doua monede, cea noua si cea inlocuita.

Conform reglementarilor europene, euro a inlocuit moneda fiecarui stat participant la Uniunea Monetara Europeana, pe baza raportului de schimb stabilit. Faptul ca euro este moneda mai multor state si nu numai a unui stat suveran nu altereaza cu nimic principiile fundamentale ale dreptului monetar. Ea a fost creata printr-un act suveran al fiecarui stat membru participant, care a semnat Tratatul de la Maastricht, prin care au consimtit sa delege o parte din suveranitatea lor in materie de moneda. Ca rezultat, o schimbare cu privire la moneda nu are incidenta asupra continuitatii contractelor, conditiile si termenele lor nu devin nule ca urmare a inlocuirii monedei initiale de contract.

Principiul continuitatii contractelor priveste in mod egal toate tipurile de contracte: comerciale, de munca, financiare si, totodata, contractele tranzactiilor derivate, operatiunile valutare. Problema continuitatii contractelor denominate in ECU nu rezulta din legea monetara, ECU nefiind o moneda emisa de o banca centrala, desi indeplinea anumite caracteristici ale unei monede in general. Acest aspect este prevazut in art. 2 al Reglementarilor CE din 17 iunie 1997: „Toate referirile la ECU, in sensul articolului 109 al Tratatului sunt inlocuite de euro la un raport de 1/1'.

Schimbarea nivelului dobanzii nu poate fi afectata de inlocuirea monedei si, cu atat mai mult, termenii contractului nu pot fi modificati prin schimbarea monedei initiale.

• reguli privind perioada de tranzitie;

In perioada de tranzitie, monedele nationale au fost considerate temporar subdiviziuni ale euro. Pentru instrumentele juridice care faceau referire la monedele nationale, aceasta referire se extindea la euro, conform ratei de schimb. Contractele denominate in unitatile monetare nationale erau valabile la fel ca si cele denominate in euro.[1]

2.1.2. Implicatiile economice ale introducerii euro

Existenta pietei unice si liberalizarea miscarilor de capital in Europa necesitau relatii monetare stabile intre statele membre, o moneda unica eliminand variatiile ratelor de schimb.

Introducerea monedei unice europene a urmarit:

- sa contribuie la reducerea somajului si la cresterea economica in tarile participante;

- sa creeze in Europa o piata mai competitiva si mai dinamica;

- sa creeze o moneda stabila cu greutate pe plan international, comparabila cu dolarul
american sau yenul japonez.

Sistemul monedei unice permite pietelor financiare sa se dezvolte, sa devina mai eficiente si mai lichide. De asemenea, acesta determina o mai mare transparenta a informatiilor, un mediu economic mai competitiv, revigoreaza identitatea monetara si financiara a Europei in fata marilor puteri economice, ca SUA si Japonia.

2.1.2.1. Efecte la nivel macroeconomic asupra tarilor europene din UE

Euro este cea mai importanta realizare a pietei unice, ale carei avantaje sunt:

- realizarea unor investitii eficiente;

- cresterea transparentei pe piata;

sporirea competitiei si inovatiei in beneficiul consumatorilor.

Ultimul obiectiv al pietei unice nu putea fi realizat in conditiile unor bariere monetare care impiedicau circulatia libera a bunurilor, serviciilor, capitalului si, intr-un fel, a populatiei, datorita fluctuatiilor neasteptate ale ratelor de schimb si costurilor tranzactiilor.

Introducerea monedei unice are un impact pozitiv asupra cresterii economice si ocuparii fortei de munca deoarece imbunatateste schimburile comerciale cu zona euro prin eliminarea riscului de curs valutar. Avantajele economice fundamentale ale euro (eliminarea riscului legat de rata de schimb, reducerea costurilor tranzactiilor, sporirea transparentei preturilor si dezvoltarea pietelor financiare) rezulta in mod inevitabil din inlocuirea monedelor nationale cu o singura moneda. Euro mai ofera si o serie de beneficii economice indirecte, care tin de modificarile mai profunde in comportamentul pietelor financiare si al companiilor.[2]

Stabilitate macroeconomica:

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, multe dintre cele 15 state membre ale Uniunii Europene, inclusiv cateva dintre tarile participante la Uniunea Economica si Monetara, s-au confruntat cu o inflatie ridicata.

Moneda unica europeana introduce un nou regim, cu inflatie redusa si stabilitate macroeconomica pentru multe din tarile din zona euro, lucru garantat efectiv avand in vedere independenta Bancii Centrale Europene.

In general, bancile centrale dirijeaza rata inflatiei intr-o tara folosind diferite instrumente de politica monetara pentru a cobori sau ridica nivelul general al cererii. Cu cat o banca centrala este mai independenta, cu atat este mai probabil ca ea sa reziste in fata presiunilor politice ale guvernului, in sensul de a permite economiei sa creasca prea repede sau de a finanta unele cheltuieli publice excesive.

Reforma structurala

Mecanismul monedei unice are un efect catalizator pentru reformele structurale in toate sectoarele non-financiare ale Europei:

- o moneda unica faciliteaza compararea preturilor, impozitelor si economiilor;

euro incurajeaza cooperarea intre statele membre prin coordonarea politicilor
structurale in domenii precum piata muncii, educatie si pregatire profesionala,
bunastare sociala etc.

Nivelul somajului pe continentul european este destul, de ridicat in ciuda faptului ca rata somajului s-a redus semnificativ in cele mai multe din statele UE in ultima perioada. Conform analizelor FMI si OECD, aproximativ 80% din nivelul somajului este structural, fiind generat de propriile reguli si regulamente.

Crestere Economica:

Costurile reduse ale tranzactiilor, riscul mai mic legat de rata de schimb si transparenta preturilor au sporit marimea efectiva a pietelor din zona euro. Companiile multinationale realizeaza astfel economii de scara care nu au mai fost niciodata intalnite in mediile de afaceri europene. Zona euro profita de pe urma costurilor medii mai mici, a productivitatii mai ridicate si a competitivitatii crescute, cu atat mai mult cu cat BCE garanteaza stabilitatea preturilor si rate reduse ale dobanzilor.

Rezultatul tuturor acestor factori este acela ca mecanismul monedei euro va contribui la o crestere economica ridicata in Europa. Unii economisti, inclusiv presedintele BCE, apreciaza ca euro poate determina sporirea cresterii economice cu pana la un procent pe an. Pe de alta parte, se afirma ca cifra ar fi chiar mai mare, o concluzie socanta avand in vedere ca o diferenta intre SUA si Anglia in ceea ce priveste cresterea economica de aproximativ 2% a fost suficienta pentru a transforma SUA dintr-un stat agricol aflat intr-o epoca post-coloniala in cea mai puternica economie a lumii, in perioada 1820-1870.

Desi cresterea economica se datoreaza unor forte reale, aranjamentele monetare pot urmatoarele: 'Obiectivul primar al Sistemului European al Bancilor Centrale va fi acela de a mentine stabilitatea preturilor'. Pentru Banca Centrala Europeana, stabilitatea preturilor sau controlul inflatiei reprezinta obiectivul cel mai important.

Efectul cursului de schimb

Dupa cum s-a prezentat, o uniune monetara interzice variatia cursurilor nominale ale monedelor nationale si apoi chiar elimina monedele nationale inlocuindu-le cu o moneda unica - euro. in mediul international al afacerilor, deciziile luate astazi sunt adesea afectate negativ de viitoarele modificari ale ratelor de schimb. Prin urmare, cu cat sunt mai putin previzibile ratele de schimb, cu atat sunt mai riscante investitiile straine si cu atat este mai putin probabil ca un agent economic sa obtina o crestere pe pietele externe. Euro, datorita faptului ca inlocuieste monedele nationale ale statelor membre, elimina complet riscul legat de rata de schimb intre monedele participante, ceea ce reprezinta un avantaj pentru investitiile internationale in zona.

Efectul benefic al cursului de schimb se manifesta sub urmatoarele aspecte:

Reducerea riscului valutar;

Riscul legat de rata de schimb se constituie ca o eventualitate nedorita pentru orice consumator, producator sau investitor care in prezent ia o decizie economica ce implica o plata sau furnizarea unui bun sau a unui serviciu la o data ulterioara. Din pacate, aceasta situatie descrie marea majoritate a activitatilor economice.

Factorii care influenteaza cursul unei monede pot avea o actiune convergenta sau divergenta, cu intensitati diferite de la o etapa la alta. Priviti in ansamblu, acesti factori pot fi grupati in patru categorii: economici, politici, psihologici si tehnici.[3]

Din punct de vedere al evolutiei pozitiei unei monede pe piata, atat pe termen scurt cat si pe termen lung, factorii economici au un rol determinant. Caracteristic acestor factori este paleta foarte larga a influentelor ce ii determina, izvorate din eterogenitatea lor ca importanta - fie ca indicatori sintetici ai nivelului de dezvoltare al unei tari, fie, uneori, ca masuri colaterale adoptate in vederea atingerii unor obiective intr-un anumit domeniu (politica monetara, valutara, in domeniul investitiilor etc). intre starea balantei de plati si pozitia pe piata a unei monede exista o stransa legatura.

Existenta unui export sustinut de marfuri si servicii, solicitate pe piata externa, determina cerere fata de moneda tarii in cauza si, ca atare, o cerere mai mare decat oferta de valuta modifica in sens pozitiv cursul acesteia. O situatie inversa, constand in importuri mai mari decat exporturile, in marfuri nesolicitate, conduce la dezinteres pentru procurarea monedei tarii in discutie si, prin urmare, la deteriorarea cursului valutar. Aceste miscari se reflecta in balanta comerciala sau in balanta contului curent. Mutatiile specifice balantei capitalului influenteaza, de asemenea, cursul unei monede.

Grupul de factori din afara sferei economice - politici, sociali si psihologici -influenteaza indirect economia.

Factorii de natura politica au un rol important iar in unele momente chiar determinant in evolutia cursurilor valutare. O situatie politica stabila, existenta unui guvern capabil sa rezolve optim problemele economice si politice interne si internationale influenteaza pozitiv pe piata cursul valutei respective. Dupa cum aparitia de disensiuni politice in cadrul guvernului sau posibilitatea unui conflict major cu alte state din lume duc imediat ia deteriorarea pozitiei pe piata a monedei tarii in cauza.

Factorii de natura sociala (miscarile sociale si grevele) creeaza o situatie sociala instabila, afecteaza volumul de munca sau nivelul salariilor, influentand nefavorabil activitatea economica.

Aceste fenomene, atat cele ivite ca urmare a influentei factorilor politici, cat si a celor sociali, creeaza o stare psihica defavorabila (de teama, nesiguranta) mai ales investitorului strain, care ezita sa faca o investitie ce ar putea sustine activitatea economica interna.

Factorii de natura psihologica, desi imateriali, au un rol tot mai mare in evolutia, in special pe termen scurt, a monedelor. Declaratia unei personalitati politice sau economice cuprinzand opinii asupra evolutiei viitoare a anumitor cursuri sau dobanzi este imediat luata in consideratie, sensul in care evolueaza cursul unei valute putand fi uneori inversat pe aceasta baza. Psihoza unui posibil conflict intre doua sau mai multe state, chiar daca perspectiva acestuia este indepartata sau mai putin probabila, este, de multe ori, un motiv al rasturnarii evolutiei cursului valutelor.

Factorii de natura tehnica pot avea, deopotriva, influente minore sau majore asupra evolutiei cursului unei monede. Interventia bancilor centrale, care se face in mod deliberat de autoritatile monetare ale unei tari cu scopul, de regula declarat, de a stopa o evolutie nedorita a monedei nationale sau a accelera o evolutie pozitiva, constituie o tehnica de influentare a cursului valutar. Nu intotdeauna interventiile bancilor centrale au efectul scontat, de multe ori aceste actiuni fiind intrerupte pentru a nu epuiza rezervele valutare ale statului respectiv.

Luand in considerare complexitatea acestor factori si posibilul impact negativ al miscarilor cursului valutar asupra performantei economice, agentii economici trebuie sa aplatizeze efectul fluctuatiilor negative atunci cand este posibil, prin diferite operatiuni de acoperire a riscului.

2.1.2.2. Impactul introducerii monedei unice asupra mediului de afaceri

1. Euro si mediul general de afaceri

Introducerea euro permite atat intreprinderilor, cat si tuturor cetatenilor sa beneficieze de toate avantajele ce deriva din folosirea unei monede unice pe continentul european. Euro simplifica viata oamenilor de afaceri din Europa si nu numai, uniunea monetara aducand urmatoarele beneficii:

- eliminarea costului tranzactiilor;

- simplificarea comertului cu zona euro.

Sintetic, euro permite companiilor din intreaga lume sa opereze cu zona europeana formata din aproximativ 290 milioane consumatori, prin intermediul unei monede unice.

In timp ce uniunea monetara creeaza stabilitate macroeconomica, contribuind la dezvoltarea comertului si a investitiilor, mecanismul monedei euro aduce cu sine, de asemenea, rate de dobanda scazute care determina imbunatatirea conditiilor financiare pentru dezvoltarea afacerilor.

Realizarile pe care uniunea monetara le aduce la nivelul economiilor statelor membre, prin materializarea lor, ofera un mediu economic propice cresterii durabile. Pe langa acest mediu se pot remarca si alte avantaje atat la nivelul firmelor, cat si al populatiei:

reducerea costurilor pentru schimburile valutare:

Plata unui import presupune transformarea sumei necesare platii in moneda exportatorului sau in moneda de contract, operatiune pentru care se percepe un comision, inainte de introducerea euro, firmele cu activitate de import-export din zona euro trebuiau sa suporte costuri de conversie ridicate, care erau recuperate prin majorarea preturilor. Aceste costuri s-au ridicat in anul 1997 la 0,4% din PIB-ul tarilor participante la Uniunea Monetara Europeana.

cresterea transparentei preturilor:

Moneda unica asigura o mult mai mare transparenta a preturilor bunurilor si serviciilor in statele care au adoptat-o. in prezent, un turist german poate sa compare ofertele statiunilor din Grecia, Italia si Spania fara a mai avea nevoie de ratele de schimb la zi dintre marca germana si drahma greceasca, lira italiana si peseta spaniola. Acest fapt conduce la economisirea timpului persoanei respective, precum si la cresterea concurentei dintre firme.

Introducerea euro a afectat in mod inegal ramurile industriale. in general, invingatorii sunt acele companii si organizatii la care o mare parte din comert se realizeaza cu tarile din zona euro.

Principalul beneficiar al Uniunii Monetare Europene este industria turismului. Dupa introducerea bancnotelor si monedelor euro, turistii nu mai trebuie sa suporte costurile de conversie si profita din plin de transparenta preturilor produselor turistice. Pe de alta parte, de pe urma acestei experiente beneficiaza si touroperatorii, care nu mai sunt nevoiti sa acopere riscul legat de rata de schimb pentru pachetele turistice oferite.



Un alt grup industrial care beneficiaza de pe urma introducerii euro il reprezinta firmele de servicii financiare care sunt familiarizate cu oportunitatile si caracterul sofisticat al pietelor de capital. Este vorba in special de bancile de investitii si companiile de consultanta americane si japoneze, care au posibilitatea de a utiliza o experienta imensa in ceea ce priveste obligatiunile companiilor, titlurile de creanta, ofertele publice initiale, fuziunile si achizitiile, pe noile piete financiare transeuropene.

Inainte de introducerea euro, eforturile depuse pentru a corela nevoile financiare imediate ale consumatorilor cu cerintele de investitii ale celor cu economii erau afectate de costurile psihologice si economice presupuse de cele 12 monede nationale. Fiecare tip de instrument financiar - de la titluri guvernamentale si credite bancare pana la actiuni comune si instrumente derivate cu risc ridicat - era denominat in moneda nationala. Acest lucru a separat pietele financiare si a descurajat investitiile straine.

2. Euro si pietele financiare

Toate sectoarele pietei financiare au fost afectate de introducerea euro, in perioada de tranzitie inregistrandu-se o crestere a denominarilor in euro.

De la data de 1 ianuarie 1999, marile burse din zona euro si-au cotat instrumentele financiare, inclusiv cele emise anterior, in euro. Fondurile de investitii din diferite tari ale zonei euro investesc acum in titluri emise de guvernele altor state exprimate in euro, fara a mai exista impactul psihologic si economic al conversiilor. Bancile germane ofera un singur produs financiar, imprumuturi in euro, pentru companiile de pe teritoriul Uniunii Europene. Pentru investitori, la fel ca si pentru cei care se imprumuta, aceste evolutii au schimbat dimensiunea pietelor financiare europene, facandu-le mai mari, mai accesibile si mai lichide. Toate aceste schimbari contribuie la dezvoltarea comertului fara nici un fel de restrictii pe aceasta piata importanta a lumii, lucru care este considerat ca fiind unul din avantajele economice fundamentale ale euro.

Introducerea monedei unice aduce o schimbare semnificativa in mediul economic si financiar. Lansarea euro a fost de la inceput un catalizator pentru achizitii si fuziuni in zona europeana. Piata europeana a achizitiilor si fuziunilor pare a fi printre cele mai dinamice din lume totalizand aproximativ 1250 miliarde euro in anul 2001. Euro a adus schimbari importante pentru participantii pe pietele financiare si a stimulat dezvoltari structurale in industria financiara, aceasta atat pe pietele monetare ale zonei euro, cat si pe pietele de capital.9[4]

• Piata monetara

De la inceputul etapei a treia a Uniunii Monetare Europene tranzactiile externe pe pietele monetare au crescut si reprezinta, in prezent, mai mult de 50% din totalul activitatii tuturor segmentelor pietelor monetare.

Piata de capital 

In ceea ce priveste pietele de capital se poate spune ca progresul spre integrare a fost semnificativ, atat pe piata obligatiunilor in euro, cat si pe piata actiunilor. Piata obligatiunilor denominate in euro a inregistrat in anul 2000 o valoare de 6623 miliarde euro, fapt care a confirmat tendinta de crestere din 1999, cand ponderea obligatiunilor denominate in euro in totalul pietei mondiale era de 20%, in timp ce a celor exprimate in dolari a fost de 46%.6

Pe piata primara, principala dezvoltare structurala a fost continuarea reducerii ponderii obligatiunilor guvernamentale (de la 54% in 1998 la 50% in 2000), consecinta a consolidarii fiscale. Pactul de Stabilitate si Crestere, care limiteaza deficitele bugetare guvernamentale la 3% din PIB, a determinat guvernele europene sa emita mai putine titluri de imprumut decat au facut-o in trecut. Acest lucru a lasat cale libera companiilor emitente care anterior se simteau excluse, deoarece datoriile guvernamentale au fost responsabile in mod traditional pentru cea mai mare parte a datoriei restante din zona euro. Pe de alta parte, o moneda unica elimina riscul ratei de schimb care in mod obisnuit diferentia ratele dobanzilor din zona euro. inainte de introducerea euro, obligatiunile emise de guvernul italian erau considerate cu mult mai riscante decat cele germane, in parte datorita faptului ca lira italiana era mai putin stabila decat marca germana. Odata cu introducerea monedei unice, aceste prime diferite pentru rata de schimb au disparut si au fost inlocuite de un singur tip de risc valutar pentru intreaga regiune. Ca urmare, diferentele intre ratele pe termen lung ale dobanzilor din zona euro sunt determinate, in principal, de riscurile de credit si de lichiditate.

3. Euro si sistemul bancar

Banca Centrala Europeana elaboreaza si aplica politica privind cursul de schimb in zona euro, emite reglementari privind monitorizarea si controlul tranzactiilor valutare si al altor operatiuni specifice.

Experienta europeana in domeniul ratei de schimb arata ca procesul de integrare regionala poate si trebuie sa nu prejudicieze procesul mai larg de globalizare sau cooperarea multilaterala in cadrul institutional actual al sistemului financiar si monetar international.

Inca de la inceput, obiectivele integrarii europene au fost stabilitatea ratei de schimb si crearea unei uniuni monetare bazata pe stabilitatea preturilor.

In data de 1 ianuarie 1999, cursurile de schimb ale monedelor statelor participante au fost fixate irevocabil in raport cu euro. De la aceasta data, zona euro mentine o politica unica a ratei de schimb in relatiile cu terte valute, politica formulata prin regulamentele Consiliului, Bancii Centrale Europene si Comisiei Europene. Banca Centrala Europeana, ca toate celelalte banci centrale, joaca un rol important pe piata valutara, din doua motive principale. Primul este acela ca ratele de schimb ale euro au un impact asupra stabilitatii preturilor in Europa. Daca euro se depreciaza rapid in raport cu dolarul american, bunurile europene devin dintr-o data mai ieftine pentru americani. Cresterea brusca a cererii pentru produsele europene determina o sporire a productiei si apoi a exporturilor in schimb, aceasta poate duce la o crestere a nivelului general al preturilor in Europa, in special deoarece exporturile formeaza o parte importanta din PIB-ul Uniunii Europene.

Al doilea motiv pentru implicarea Bancii Centrale Europene pe pietele de schimb este acela ca ea se straduieste sa 'sprijine politicile economice generale ale Comunitatii', astfel incat obiectivul sau principal, acela de asigurare a stabilitatii preturilor, sa nu fie amenintat. in aceasta privinta, este bine cunoscut ca ratele de schimb reprezinta o determinanta cruciala a competitivitatii industriale.

2.1.2.3. Efectele euro asupra tarilor CEE si tarilor terte

Uniunea Monetara Europeana are efecte benefice atat pentru statele membre, cat si pentru partenerii lor comerciali, fiind construita cu scopul de a contribui la cresterea economica a regiunii. Companiile din intreaga lume, nu numai cele din Europa, pot beneficia de pe urma cresterii economice manifestata in spatiul Uniunii Europene.

Dezvoltarea rolului international al euro are efecte asupra acelor tari care au relatii comerciale cu zona euro. Din punctul de vedere al acestor tari, in prezent exista o piata unica, iar costurile patrunderii pe aceasta piata sunt mai scazute. Impactul euro este pozitiv din urmatoarele motive:

- exportatorii si importatorii din aceste state beneficiaza de pe urma reducerii costurilor de tranzactie, platile facandu-se intr-o singura moneda;

- companiile beneficiaza ca urmare a cresterii competitiei si eficientei pietelor financiare;

(1) Europa Centrala si de Est

Tarile Europei Centrale si de Est sunt preocupate de efectul introducerii monedei unice europene asupra mediului lor economic. Pe termen mediu, euro va deveni moneda Cehiei, Ungariei, Poloniei, Estoniei si Sloveniei, tari care se afla in proces de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeana. Cel mai important efect este cel de ajustare a politicilor valutare ale acestor tari, in unele cazuri rolul jucat de marca germana fiind inlocuit cu cel al euro.'' Ungaria, incepand din mai 2001 a introdus un aranjament monetar unilateral – ERM II -anuntand o paritate centrala fata de euro cu marje de fluctuatie de ±15%.

Intreprinderile din tarile central si est-europene beneficiaza de unele avantaje legate de introducerea euro. Comertul lor este orientat spre tari din UE si, in acest context, suporta costuri mai reduse, din cel putin doua motive: costurile de conversie asociate utilizarii masive a unei monede sunt in mod evident mai putin ridicate decat cele asociate unei utilizari a 12 monede diferite; este mai putin oneros sa se acopere exporturile fata de rata de schimb a unei singure monede decat in situatia in care se tine seama de 12 monede.

Tabelul nr.4 Evolutia comertului intre UE si tarile din Centrul si Estul Europei

(miliarde euro)

Tara

Export

Import

Export

Import

Export

Import

Republica Ceha

Bulgaria

Ungaria

Polonia

Romania

Slovacia

Sursa: EUROSTAT, 2005

Moneda unica presupuneri o serie de probleme, in special in domenii privind marketingul, serviciile financiare, tehnologia informatiilor, agentii economici fiind chemati sa gaseasca noi solutii pentru o piata din ce in ce mai competitiva, intreprinderile din tarile in curs de dezvoltare trebuie sa-si modifice strategiile si sa-si adapteze modalitatile de patrundere pe piata europeana in noul cadru dat de introducerea euro.

Prin globalizare si deschiderea frontierelor industriale, tarile terte beneficiaza de pe urma preturilor competitive si au posibilitatea sa compare preturile exprimate intr-o singura moneda.

2.1.2.4. Costuri aferente introducerii euro

Desi euro ofera avantaje economice substantiale, moneda unica aduce, de asemenea, multe costuri care au servit celor ce criticau euro drept subiect de discutie.

• Costurile tranzitiei

in perioada 1999-2002 publicul si institutiile private din intreaga lume au cheltuit miliarde de dolari pentru a modifica documentele de facturare, listele de preturi, formularele utilizate in birouri, statele de plata, conturile bancare, bazele de date, casele de marcat, automatele bancare, cabinele telefonice etc. Costul total al tranzitiei s-a ridicat la aproximativ 50 miliarde de dolari pentru cele mai mari companii din Europa, costul mediu pentru fiecare companie in parte fiind de aproximativ 30 milioane de dolari.[5]

Costurile ocazionale

Analiza argumentelor pro si contra euro trebuie sa tina seama de efortul enorm consacrat dezvoltarii proiectului de catre guvernele locale, regionale, nationale si internationale, precum si de orele de pregatire necesare sectorului privat. Criticii euro argumenteaza ca aceste resurse, in valoare de miliarde de dolari, ar fi fost mai bine cheltuite pentru reformarea problemelor structurale stringente ale Europei, cum ar fi cele generate de somaj, lipsa fondurilor destinate programelor sociale publice, sistemele excesive de impozitare, stagnarea inovatiei sau privatizarea ineficienta.

Reducerea locurilor de munca

Majoritatea companiilor si-au pus intrebarea de unde vor proveni veniturile lor dupa realizarea totala a Uniunii Economice si Monetare, Price Wateihouse estimand ca unele banci ar putea pierde pana la 50% din veniturile lor realizate din schimbul de devize si 60% din veniturile lor din comertul legat de operatiunile de arbitraj al obligatiunilor. Crearea unei monede unice a eliminat necesitatea multor tranzactii inter-devize si a instrumentelor de acoperire a riscului legat de rata de schimb. Casele de schimb valutar sunt dezavantajate de introducerea euro, pierzand aproximativ 1,9 miliarde de dolari, respectiv doua treimi din afacerea lor, pana in anul 2010 n.

Constrangeri in ceea ce priveste politica monetara

Chiar si fara Uniunea Europeana Monetara, tarile europene nu mai puteau duce o politica monetara complet autonoma, mai ales in cadrul regimului ratelor de schimb fixe. Atunci cand o anumita tara decide sa creasca rata dobanzii, tara vecina trebuie sa faca acelasi lucru, altfel risca sa piarda investitorii, care se vor orienta spre tara unde randamentul este superior si sa suporte o depreciere a monedei nationale.

Pierderea independentei in termeni de politica bugetara

Criteriile stabilite de Tratatul de la Maastricht obliga tarile membre sa duca politici bugetare restrictive, ceea ce conduce la o scadere a cresterii economice si a locurilor de

munca in Europa. Fara autonomie in materie de politica monetara, politica bugetara reprezinta ultima posibilitate de manevra.

Aparitia unor socuri asimetrice care impun utilizarea ajustarilor ratei de schimb

Cu cativa ani in urma se putea pune intrebarea daca euro va fi cu adevarat lansat. Printre obiectiile ridicate se numara absenta instrumentelor de raspuns la socurile asimetrice si lipsa de flexibilitate si mobilitate a fortei de munca in economiile europene. Pentru ca Uniunea Monetara Europeana sa functioneze bine era necesar ca toate statele participante sa tina seama de efectele politicilor lor nationale, in special bugetare, asupra uniunii monetare. Coordonarea politicilor economice a fost cuprinsa in prevederile Tratatului de la Maastricht, statele membre fiind obligate sa-si considere politicile economice nationale drept un element de interes comun si sa le supuna unei proceduri multilaterale.

Politica monetara singura nu putea asigura stabilitatea preturilor fara o disciplina financiara corespunzatoare la nivelul intregii zone, care a fost instituita prin Pactul de Stabilitate si Crestere.

2.2. UTILIZAREA EURO PE PLAN INTERNATIONAL

2.2.1. Caracteristicile unei monede internationale

Trecerea la 1 ianuarie 1999 la stadiul al treilea al unificarii monetare europene uniunea monetara bazata pe cursuri fixate ireversibil si introducerea monedei unice euro a avut un important impact si asupra relatiilor economice internationale. Desi la inceput euro a fost temporar moneda de cont, caracterul de moneda deplin convertibila, in acceptiunea statutului FMI asupra acestui termen, a fost recunoscut. Odata cu trecerea la

utilizarea euro ca moneda efectiva, dupa 1 ianuarie 2002 si cu retragerea din circulatie a monedelor tarilor participante la uniunea monetara, acest caracter a devenit si mai pronuntat.

Cele doua corelatii cauza-efect se prezinta astfel:

uniune monetara - buna functionare a pietei unice - integrare - avantaje economice

piata unica - zona monetara optima - buna functionare a euro - avantaje economice si politice.

Aspectele externe ale monedei europene sunt relativ mai recente. in ultimele decenii, Europa s-a deschis spre exterior in timp ce contextul extern era in plina transformare -globalizarea.

Pentru Europa acest lucru insemna ca era vulnerabila la mutatiile tehnice, economice si politice din lumea intreaga, trebuind sa invete, sa fie pregatita sa faca fata acestor transformari si sa le canalizeze spre a fi in folosul populatiei.

Crearea Uniunii Monetare Europene a modificat semnificativ modul in care economia europeana se raporteaza la economia mondiala:

balanta de plati globala inlocuieste balantele nationale ale tarilor membre; asigurarea
competitivitatii externe este privita global si nu national;

in timp, rolul euro a crescut pe pietele din lume, in detrimentul dolarului.

2.2.2 Utilizari oficiale ale monedei unice europene

Euro ca moneda de rezerva

Dolarul american este in prezent cea mai importanta moneda in care se constituie rezervele oficiale ale diferitelor tari, ele regasindu-se atat la nivelul bancilor centrale, cat si al institutiilor financiare majore. Din punct de vedere istoric, numai monedele foarte lichide, stabile si care sunt acceptate ca modalitate de plata intr-o larga arie economica au potentialul de a deveni monede importante in care se mentin si pastreaza rezervele valutare.

In anul 2005, rezervele valutare internationale au crescut cu 9,4% comparativ cu anul 2004, atingand valoarea de 1616,7 miliarde DST. in timp ce rezervele statelor dezvoltate au ramas la acelasi nivel, tarile in curs de dezvoltare au continuat sa acumuleze rapid rezerve, ajungand sa detina o pondere de 62% in totalul rezervelor internationale.

Grafic nr. 1 Evolutia rezervelor valutare internationale in perioada 2000-2005

2000 2001 2002 2003 2004 2005

□ total ■ tari industrializate tari in curs de dezvoltare

Euro a preluat si locul monedelor nationale ale statelor participante la Uniunea Monetara Europeana (marca germana, francul francez) in cadrul rezervelor valutare internationale, instalandu-se in aceasta calitate alaturi de dolar si, ca pondere, imediat dupa acesta, dar inaintea unor monede precum lira sterlina, yenul japonez, francul elvetian etc.

Cu o pondere de 13,0% din totalul activelor de rezerva la sfarsitul anului 2005, euro este cea de-a doua valuta de rezerva, situandu-se dupa dolarul american (68,3%) si inaintea yenului japonez (4,9%). Comparativ cu anul 2004, ponderea euro in totalul rezervelor internationale a ramas aceeasi (13%), in timp ce a dolarului a crescut cu 0,2% si a yenului s-a diminuat cu 0,3%.

Tabelul nr.7 Ponderea valutelor in totalul rezervelor valutare (% pe an)

USD

EUR

JPY

GBP



DEM

FRF

ECU

CHF

Altele

Tari dezvoltate

USD

EUR

JPY

GBP

DEM

FRF

ECU

Euro ca moneda de interventie

In timp ce tarile cu monede care nu sunt legate de euro pot folosi moneda unica pentru interventii, utilizarea euro ca si moneda de interventie priveste functiile sale ca ancora monetara.

Una din preocuparile autoritatilor monetare, cu implicatii asupra marimii si compozitiei rezervelor valutare si interventiilor, o reprezinta alegerea regimului valutar optim. Crizele financiare din statele in tranzitie au determinat cresterea flexibilitatii cursurilor valutare, multe tari continuand sa se afle in situatia de ancorare a monedelor nationale, deseori fara asumarea unor angajamente institutionale precum Consiliul Monetar sau dolarizarea eurizarea economiei. Aceasta situatie se aplica mai ales in cazul unor economii care au relatii comerciale si financiare puternice cu un partener important sau tarilor care au nevoie de o ancora pentru politicile nationale de stabilizare.

Conform clasificarii Fondului Monetar International, exista 150 de tari cu regimuri de schimb care nu se incadreaza in flotarea independenta.

In acest cadru general, un numar de 54 de state din afara zonei euro utilizeaza euro in regimul lor valutar. Pentru 35 dintre aceste tari, euro este ancora monetara sau moneda de referinta, in timp ce in cazul celorlalte state se utilizeaza un cos de monede care include si euro.[6] Cele mai multe sunt economii de dimensiune mica si mijlocie, cu un PIB de mai mic de 4% din PIB-ul mondial si de 16% din PIB-ul zonei euro. Aceste state sunt apropiate zonei euro sau au incheiate acorduri speciale cu Uniunea Europeana.

Exista mai multe aranjamente monetare in care este implicat euro:

1. monedele tarilor membre ale Uniunii Europene care nu participa la
Uniunea Monetara Europeana
(drahma greceasca - pana la 1 ianuarie 2001, lira sterlina,
coroanele suedeza si daneza care participa in mod voluntar la noul Mecanism al Ratelor
de Schimb (ERM 2), care inlocuieste Sistemul Monetar European. Mecanismul consta in:

- stabilirea unui curs central fata de EURO, care detine astfel rolul de etalon;

- cursuri bilaterale de schimb intre aceste monede si o marja standard de fluctuare de ±15%, care vor fi sustinute de bancile centrale ale statelor respective in mod nelimitat, fiind disponibile, in acest scop si finantari pe termen scurt;

- cotarea monedelor se face avand euro ca moneda de referinta, deci in raport cu 1 EUR (cu sase zecimale), raportul fata de acesta servind si la stabilirea marjelor de interventie.

2. monedele tarilor candidate la aderarea in Uniunea Europeana:

Ungaria - isi lega moneda de un cos valutar cuprinzand 70% DEM si 30% USD, la 1 ianuarie 1999 a inlocuit marca germana cu euro; incepand cu 1 ianuarie 2000 a trecut la flotare fata de euro in limitele unei bande de fluctuatie de ±2,25% fata de paritatea centrala; din mai 2001 a introdus un aranjament monetar unilateral — ERM II - anuntand o paritate centrala fata de euro cu marje de fluctuatie de ±15.

- Romania - referinta fata de euro incepand cu 3 martie 2003, care inlocuieste
raportarea la dolar.

tari care preiau euro ca moneda nationala (cazul unor teritorii franceze, foste colonii) care au inlocuit francul francez cu euro in raportul francului central-african;

tari care folosesc euro pe baza unui aranjament special (eurizare) - Monaco, San Marino, Vatican, Muntenegru;

consiliu monetar euro: Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Estonia, Lituania; acesta este un regim monetar bazat pe un angajament implicit pentru preschimbarea
monedei nationale pentru o moneda straina la o rata de schimb fixa, combinat cu o
restrictie in asigurarea autoritatii indeplinirii tuturor obligatilor legale;

Analiza comparativa euro - dolar american - yen japonez

Perioada 1999-2001 s-a caracterizat printr-o depreciere a monedei unice fata de dolarul american (de la 1 EUR = 1,066 USD, media anului 1999, la 1 EUR = 0,896 USD, media anului 2001), dar si fata de alte monede din afara si din interiorul Uniunii Europene.

Anul 2002 si prima parte a anului 2003 scot in evidenta o apreciere a euro fata de dolar, de la 1 EUR = 0,896 USD (media anului 2001) la 1 EUR = 0,946 USD (media anului 2002), dar si fata de lira sterlina si yenul japonez.

In perioada aprilie-iulie 2002, dolarul american s-a depreciat puternic fata de euro. Dupa o perioada de relativa stabilitate, dolarul s-a depreciat din nou fata de euro la sfarsitul anului 2002, argumentele principale privind aceasta evolutie fiind: preocuparile pietei privind deficitul balantei de cont curent a SUA, cresterea deficitului bugetar, incertitudinea cresterii economice, sporirea tensiunilor geopolitice. Alimentata de speculatiile privind izbucnirea unui razboi in Irak, moneda americana a pierdut teren in fata monedei europene. Scaderea increderii in mediul de afaceri american este data si de faptul ca principalii indici ai burselor americane - barometrul economiei americane - s-au orientat spre un trend descrescator.

La sfarsitul anului 2002, 1 EUR = 1,048 USD, cu 16% mai mult decat la inceputul anului si cu 1,7% mai mult fata de media anului 2001.

- ponderea dolarului si euro reflecta dimensiunea economiilor lor

O piata interna de mari dimensiuni este in masura sa sporeasca rolul international al monedei proprii ca ancora monetara pentru tarile terte. Legatura intre marimea economiei si utilizarea internationala a unei monede poate reflecta externalitatile si economiile de scara asociate unei piete mari, avand un rol important asupra previziunilor pe termen lung

privind rolul international al euro.

- emisiunile de obligatiuni si actiuni denominate in euro in afara zonei euro sunt determinate de cererea din interiorul zonei, in timp ce cererea de hartii de valoare exprimate in dolari emise in afara Statelor Unite vine atat din interiorul, cat si din afara SUA.

dolarul american este o moneda internationala utilizat in intreaga lume , in timp ce euro este o moneda internationala cu o puternica orientare regionala.
Diferentele intre cele doua monede se remarca pe doua nivele :

piete de capital - in timp ce dolarul este moneda dominanta in majoritatea regiunilor globului, euro se foloseste in principal ca moneda de exprimare a obligatiunilor internationale emise de statele in tranzitie din aria geografica situata in apropierea zonei euro;

Tabelul nr. 10 Rolul international al euro si al altor monede internationale

(% din total)

Tabelul nr. 10 Rolul international al euro si al altor monede internationale

(% din total)

Indicatori

EUR

USD

JPY

GBP



CHF

Piete de capital globale -trim. 1 2005

Fluxuri ale pietei monetare - trim. II

Active bancare internationale -trim.l 2005

Rezerve oficiale (total) -2004

Rezerve oficiale (tari in curs de dezvoltare) - 2004

Sursa: Banca Reglementelor Internationale, BCE – 2005

III: IMPLICATIILE EURO ASUPRA TARILOR NOU INTRATE IN UNIUNEA EUROPEANA

3.1. CATEVA CONSIDERATII PRIVIND EFECTELE EXTINDERII UNIUNII

EUROPENE

Tratatul de la Nice care a intrat in vigoare in februarie 2003 specifica necesitatea adaptarii institutiilor Uniunii Europene in vederea largirii acesteia prin cuprinderea actualelor state candidate din Europa Centrala si de Est. Atat pentru statele membre, cat si pentru cele care vor dobandi acest statut, se impune gestionarea corecta a oportunitatilor economice si a riscurilor pe care le presupune extinderea Uniunii Europene, cu efecte asupra dezvoltarii economice, pietei muncii si sectorului financiar.

Viitoarea extindere a UE inseamna integrarea unui grup de tari care constituie o economie mare si bogata cu 381 milioane de locuitori, cu un grup de tari mai putin bogate, cu o populatie totala de 105,6 milioane de locuitori.

Actuala extindere este diferita de celelalte avand in vedere discrepantele economice intre statele candidate si cele din zona euro. Ea se aseamana cel mai mult cu integrarea Spaniei si Portugaliei, din 1986, care a dus la o crestere cu 16% a populatiei UE, in conditiile in care PIB-ul acestor tari reprezenta in medie aproximativ 70% din PIB-ul Uniunii Europene.

O alta diferenta este aceea ca majoritatea noilor membrii se afla in etapa de tranzitie de la o economie planificata la sistemul economiei de piata si au trecut prin reforme economice dificile, independent de eforturile lor de a intra in UE.

Extinderea va duce la cresterea populatiei UE si la sporirea ponderii sale in PIB mondial si in comertul international. Uniunea Europeana va deveni cel mai mare bloc economic, cu cea mai mare piata unica, depasind astfel Statele Unite ale Americii.

3.2. ANALIZA GRADULUI DE INDEPLINIRE A CRITERIILOR DE CONVERGENTA PRIVIND VIITOAREA PARTICIPARE LA UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA

In perioada 1995-2002, majoritatea tarilor candidate au inregistrat rate medii ale cresterii economice de 3,1%, mai mari decat media pe UE (1,9%). incetinirea globala care a inceput la sfarsitul anului 2000 a afectat atat UE, cat si statele candidate, in anul 2002 dezvoltarea economica pe total fiind stabila. PIB pe cap de locuitor, masurat in standardele puterii de cumparare, a atins in medie pentru cele 12 economii in tranzitie 45,3% din media UE in 2002 fata de 38,5% in anul 2000.

Analiza ipotetica a stadiului indeplinirii criteriilor de convergenta de catre cele 12 state candidate la aderarea in Uniunea Europeana aduce in discutie urmatoarele aspecte de importanta majora:

A. convergenta macroeconomica reala

Desi totalul populatiei celor 12 state candidate depaseste 100 milioane de locuitori, puterea economica a acestor tari este mica comparativ cu zona euro.

Convergenta macroeconomica reala reprezinta mai mult decat atingerea unui anumit nivel al veniturilor, ea incluzand si ajustarea structurala a economiilor statelor candidate pentru a le face sa fie asemanatoare cu cele ale zonei euro din punct de vedere institutional si al practicilor internationale in diferite domenii: competitie, guvernare, legislatie financiara etc. in ultima perioada, statele asociate au inregistrat progrese deosebite in acest sens. Astfel, indicatorii tranzitiei ai BERD arata ca ele se apropie de economia de piata functionala. Acesti indicatori analizeaza, pe de o parte, nivelul reformelor in domeniul privatizarii si restructurarii intreprinderilor, ajustarii pietelor si sistemelor comerciale iar pe de alta parte, dezvoltarea institutiilor financiare. Daca in ceea ce priveste prima categorie, rezultatele sunt incurajatoare, pentru cea de-a doua se impune continuarea reformei, in special pe piata obligatiunilor si a institutiilor financiare non-bancare.

3.3. POSIBILE SCENARII PRIVIND ADOPTAREA EURO DE CATRE NOILE STATE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

La Reuniunea Consiliului European de la Copenhaga din decembrie 2002 s-a precizat ca s-au incheiat negocierile cu Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia, aceste tari fiind pregatite sa se alature Uniunii Europene incepand din mai 2004. De asemenea, Comisia Europeana a precizat anul 2007 pentru aderarea Bulgariei si Romaniei.

Aderarea la Uniunea Europeana reprezinta, fara indoiala, o conditie de intrare in Uniunea Monetara Europeana. Pentru aceasta, statele candidate trebuie sa indeplineasca criteriile prevazute in Tratatul de la Maastricht. Testul de convergenta pentru statele din primul val va avea loc nu mai repede de jumatatea anului 2006, anul 2005 fiind an de referinta, astfel ca primele tari se asteapta sa adopte euro la inceputul anului 2007. Pentru Romania si Bulgaria, data probabila a aplicarii testului de convergenta este 2009, cu posibilitatea adoptarii monedei unice cel mai devreme in anul 2010.

Noile state membre se alatura Uniunii Economice si Monetare cu statut de „tari cu derogare', iar bancile lor centrale devin parte a Sistemului European al Bancilor Centrale, in momentul in care o tara indeplineste criteriile de convergenta, ea poate adopta euro, iar banca centrala devine componenta a Eurosistemului. Economiile tarilor candidate se vor confrunta cu dificultati in indeplinirea criteriilor de convergenta. Astfel, in ceea ce priveste criteriile bugetare - deficit bugetar si datorie publica - care au ridicat probleme si pentru tari ca Italia, Spania si Belgia, statele candidate sunt pe o pozitie favorabila atata timp cat dispun de optiuni neinflationiste pentru finantarea deficitelor si mostenesc datorii publice scazute. Nu trebuie uitat faptul ca intrarea in Uniunea Monetara Europeana presupune disparitia autonomiei politicii monetare, valutare si fiscale.. Cele mai multe state candidate dispun de institutii fiscale centralizate care se apreciaza ca pot face fata socurilor externe. Desi populatia din aceste tari este imbatranita, fapt care conduce la cresterea cheltuielilor publice cu pensionarea si ingrijirea sanatatii, modificarile demografice nu sunt mai rapide decat cele din vest. Alinierea la standardele de mediu ale UE va costa statele candidate intre 1-2% din PIB.

3.4 INTRODUCEREA EURO IN ROMANIA - PREMISE, PROCESE,

RESTRICTII

Utilizarea monedei unice europene in Romania

Tinand cont de proximitatea geografica si legaturile comerciale puternice ale Romaniei cu tarile din Uniunea Europeana se impune o analiza a utilizarii private si oficiale a euro in tara noastra.

Incheierea Acordului de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana a reprezentat un pas important pentru dezvoltarea relatiilor comerciale ale Romaniei, UE devenind principalul sau partener comercial. in anul 2005, exporturile Romaniei in UE au inregistrat o crestere cu 119,04% fata de anul 1995, in timp ce importurile din UE s-au majorat cu 100,0% (grafic nr. 3).

Evolutia comertului Romaniei cu UE in perioada 1995-2005


1996 1997 1998 1999 2000 2004 2005


□ export FOB ■ import CIF


Grafic nr.3

Aceasta evolutie este o consecinta a eliminarii barierelor comerciale intre Romania si UE si a cresterii rapide a cererii. Introducerea euro a determinat intensificarea legaturilor economice intre Romania si zona euro. Prin eliminarea rate de schimb intre monedele nationale ale statelor membre a fost inlaturat un obstacol din calea liberei circulatii a marfurilor si serviciilor in interiorul Uniunii, fapt care are efecte pozitive asupra cresterii economice.

Starea actuala a economiei romanesti

Incepand cu anul 2001, relansarea cresterii economice in Romania a devenit o prioritate a politicii macroeconomice, pornindu-se de la importanta sa, atat pentru asigurarea conditiilor de realizare a criteriilor de aderare la UE, cat si pentru cresterea nivelului de trai.

Cresterea economica de 4,9% in anul 2002 situeaza Romania pe primul loc in cadrul CEFTA si pe locul al patrulea in randul statelor candidate la aderarea in Uniunea Europeana. Rezultatele sunt cu atat mai importante cu cat cresterea economica din anul 2002 s-a realizat intr-un context international mai putin favorabil, caracterizat printr-o incetinire a cresterii economice a tarilor dezvoltate, principalele partenere ale Romaniei in relatiile economice internationale. in anul 2002, Produsul intern brut a crescut, in termeni reali, cu 4,9% fata de anul 2001, datorita contributiei decisive a cererii interne si, in cadrul acesteia, a consumului individual efectiv al gospodariilor populatiei si a formarii brute de capital. Desi valoarea exporturilor realizate in anul 2002 a fost in crestere, dependenta ridicata a economiei romanesti de importurile energetice si de completare a determinat o contributie negativa a exportului net la crearea PIB (-3,4%). Urmare a structurii cererii interne si externe, produsul intern brut s-a format indeosebi prin cresterea valorii adaugate brute din agricultura, industrie si constructii.

Relansarea activitatii economice a permis o imbunatatire a gradului de ocupare a fortei de munca. Rata somajului a fost la sfarsitul anului 2002 de 8,1%, comparativ cu 8,8% la sfarsitul anului 2001.

Tendinte estimate ale dezvoltarii economice a Romaniei

In etapa de preaderare, Romania participa la procedurile de notificare a situatiei deficitului bugetar si a datoriei publice si la evaluarea stabilitatii macroeconomice si a stabilitatii sectorului financiar, in cadrul Dialogului de Politici Economice purtat de Uniunea Europeana cu statele candidate.

Prin intermediul Programelor Economice de Preaderare se urmareste indeplinirea criteriilor economice stabilite cu prilejul Reuniunii Consiliului European de la Copenhaga -'economie de piata functionala si capacitatea de a face fata concurentei si fortelor de piata din interiorul Uniunii Europene'. Mai mult, procedura transmiterii si actualizarii Programelor de Preaderare dezvolta capacitatea analitica necesara pentru a participa in cadrul Uniunii Economice si Monetare dupa aderare. Se are in vedere cresterea capacitatii de a fundamenta mai multe scenarii si alternative de politica economica si dezvoltarea capacitatii de analiza a impactului diferitelor scenarii de politica economica pe termen mediu si lung.

Romania participa la dialogul pe probleme economice in vederea coordonarii politicilor economice cu cele ale statelor membre prin intermediul urmatoarelor programe:

Parteneriatul de aderare, prin care Comisia Europeana analizeaza gradul de
convergenta al fiecarui stat membru si stabileste liniile directoare pentru aderarea
la Uniunea Europeana.

Optiunile strategice care stau la baza configurarii politicii economice a Romaniei pentru perioada urmatoare se concentreaza pe urmatoarele tinte prioritare:

- realizarea unei macrostabilizari consolidate prin asigurarea unor progrese semnificative in cadrul reformei structurale si in domeniul disciplinei financiare, obtinerea unor deficite bugetare suportabile, dezvoltarea pietei interne, stimularea productiei autohtone, sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii, gestionarea corespunzatoare a datoriei publice si a deficitului contului curent, reducerea treptata a inflatiei, care, la nivelul anului 2004, sa poata fi exprimata printr-o singura cifra;

- imbunatatirea substantiala a mediului de afaceri pe baza asigurarii unui cadru economico-financiar corespunzator, in principal prin simplificarea si imbunatatirea mecanismelor de intrare si operare pe piata romaneasca, care sa-i confere acesteia caracterul de piata functionala;

1. Sectorul bancar

Imbunatatirea capacitatii de supraveghere prudentiala a BNR este unul din principalele obiective ale Bancii Nationale a Romaniei si are ca scop cresterea competitivitatii si stabilitatii sectorului bancar si a capacitatii bancilor de a asigura o intermediere financiara eficienta. Masurile impuse de realizarea acestui obiectiv au fost orientate cu predilectie spre:

perfectionarea Sistemului Uniform de Rating Bancar CAAMPL - prin completarea acestuia cu doua componente -„Calitatea actionariatului' si a „Managementului' - cu un rol esential in stabilirea profilului de risc al bancilor, a politicilor si strategiilor de dezvoltare, precum si in alinierea la cerintele prudentiale. De asemenea, evaluarea componentei „Lichiditate' a fost imbunatatita prin introducerea unui nou indicator de lichiditate, incepand cu luna iulie 2001, a carui metodologie de calcul permite monitorizarea lichiditatii pe fiecare banda de scadenta a elementelor de activ si pasiv, realizandu-se astfel armonizarea cu Principiile Comitetului de la Basel pentru Supraveghere Bancara;

cresterea exigentei in verificarea si sanctionarea bancilor;

sprijinirea procesului de privatizare a bancilor cu capital de stat;

integrarea cooperativelor de credit in sistemul de autorizare, reglementare si

supraveghere al BNR;

intensificarea cooperarii cu alte autoritati de supraveghere autohtone si straine;

• utilizarea asistentei tehnice externe, alaturi de valorificarea resurselor interne

existente, in promovarea unor proiecte de imbunatatire a calitatii activitatii de supraveghere, pe baza experientei internationale acumulate in acest domeniu;

extinderea sferei de activitate a Fondului de Garantare a Depozitelor in sistemul bancar.

2. Piata de capital

Necesitatea crearii unui nou cadru legislativ al pietei de capital s-a fundamentat pe urmatoarele ratiuni:

constatarea potrivit careia piata de capital, inclusiv bursele de marfuri, reprezinta un segment al pietei financiare insuficient reglementat;

existenta unor neconcordante intre prevederile legislatiei actuale si realitatile cu care se confrunta pietele reglementate; .

armonizarea legislatiei nationale in domeniu cu prevederile actelor normative a comunitare.

Prin noul pachet legislativ aplicabil pietei de capital se urmareste actualizarea legislatiei existente prin prisma armonizarii cu normele Uniunii Europene, precum si o evolutie si o reformare a conceptiei prezente asupra pietei de capital si institutiilor acesteia. A fost initiat procesul de elaborare a reglementarilor contabile in domeniul pietei de capital si a burselor de marfuri in conformitate cu Directiva a IV-a a Uniunii Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Prioritatile pe termen scurt ale acestui sector sunt intarirea capacitatii administrative si de reglementare a CNVM si elaborarea reglementarilor contabile pentru institutiile care opereaza pe piata de capital.

Printre obiectivele pe termen mediu se numara: elaborarea de regulamente pentru aplicarea legislatiei privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate si a legislatiei privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare si bursele de marfuri; intarirea capacitatii de supraveghere a CNVM prin: perfectionarea sistemului electronic de administrare a informatiei; imbunatatirea sistemului electronic de supraveghere a pietelor reglementate; organizarea de programe de pregatire profesionala pentru personalul CNVM.

3. Piata asigurarilor

Piata asigurarilor din Romania a traversat in anul 2001 si la inceputul anului 2002 o perioada de tranzitie, deoarece in acest interval de timp a intrat in vigoare legislatia de baza -Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor - ceea ce a avut ca efect demararea procesului de elaborare a legislatiei secundare, precum si a primei etape de consolidare a pietei, prin reautorizarea societatilor in conformitate cu noile criterii prevazute de lege.

CONCLUZII

Intr-o lumea globalizarii pietelor financiare, principala sarcina a cercetarii este cea de investigare a noilor tendinte care se contureaza pe plan national si international, de analiza a factorilor care determina mutatii in domeniul financiar-monetar, de conturare a unor principii, mecanisme si teorii si de transpunere a acestora in practica.

In lucrarea „Euro - moneda unica europeana' am analizat evolutia de la o piata comuna la o piata unica, constrangerile legate de trecerea la euro, scenariile si politicile economice care tin de acest proces, pozitia si rolul euro ca moneda internationala, precum si implicatiile introducerii euro asupra tarilor candidate la aderarea in Uniunea Europeana.

La 1 ianuarie 1999, Europa a intrat intr-o noua era ale carei puncte definitorii sunt functionarea Uniunii Economice si Monetare si lansarea euro, cu semnificatii profunde pentru sistemul economic si monetar international.

Adoptarea monedei unice reprezinta cel mai important capitol al integrarii europene, tinand cont de faptul ca, moneda constituie, in mod traditional, un element integrat suveranitatii nationale. Ea focalizeaza, in general, toata problematica structurilor politice, economice si sociale la nivelul unui stat.

Avand in vedere faptul ca primele proiecte de unificare economica si monetara in Europa au vazut lumina zilei cu peste 30 de ani in urma, putem considera ca ideea este departe de a fi noua; euro este o „evolutie' si nu o „revolutie'. El incoroneaza o lunga pregatire a economiilor europene, cu crearea unei piete comune (in anii 60), liberalizarea miscarilor de capital (1990), realizarea pietei unice (1993) si, dupa semnarea Tratatului de la Maastricht, convergenta economiilor inspre cele mai bune performante.

In mediul international de afaceri, caracterizat prin ritmuri de crestere economica, rate diferite ale dobanzilor, deficite sau excedente ale balantei de plati, evenimente politice, tendinte speculative, deciziile luate in prezent sunt adesea afectate negativ de viitoarele modificari ale ratelor de schimb. Riscul valutar reduce volumul schimburilor comerciale prin impunerea unui cost aditional asupra tranzactiilor.

Euro, datorita faptului ca inlocuieste monedele nationale ale celor 12 state, elimina complet riscul legat de rata de schimb intre monedele participante, ceea ce reprezinta un avantaj pentru investitiile internationale in zona.

Introducerea monedei unice a urmarit sa contribuie la reducerea somajului si la cresterea economica in tarile participante, sa creeze in Europa o piata mai competitiva si mai dinamica si o moneda stabila cu greutate pe plan international, comparabila cu dolarul american sau yenul japonez.

Euro permite pietelor financiare sa se dezvolte, sa devina mai eficiente si mai lichide. De asemenea, euro determina o mai mare transparenta a informatiilor, un mediu economic mai competitiv, revigoreaza identitatea monetara si financiara a Europei in fata marilor puteri economice, ca SUA si Japonia.

Avantajele economice fundamentale ale euro - eliminarea riscului legat de rata de schimb, reducerea costurilor tranzactiilor, sporirea transparentei preturilor si dezvoltarea pietelor financiare - rezulta din inlocuirea monedelor nationale cu o singura moneda utilizata ca instrument de plata. Euro ofera insa si o serie de beneficii economice indirecte, care tin de modificarile mai profunde in comportamentul pietelor financiare si al companiilor: stabilitate macroeconomica, reforma structurala, crestere economica.

Introducerea euro permite atat intreprinderilor, cat si tuturor cetatenilor sa beneficieze de toate avantajele ce deriva din folosirea unei monede unice, asemanator practicii prezente pe teritoriul SUA.

In timp ce uniunea monetara creeaza stabilitate macroeconomica, contribuind la dezvoltarea comertului si a investitiilor, euro aduce rate de dobanda scazute, care determina imbunatatirea conditiilor financiare pentru dezvoltarea afacerilor.

Uniunea Monetara Europeana aduce beneficii atat pentru statele membre, cat si pentru partenerii lor comerciali, ea fiind construita cu scopul de a contribui la cresterea economica a regiunii, de pe urma careia beneficiaza companiile din intreaga lume, nu numai din Europa.

Euro a constituit un pas esential in directia obiectivului final al Uniunii Europene, acela al integrarii politice, subliniat pentru prima data in Tratatul de la Roma, limbajul tratatelor semnate anterior aratand clar ca introducerea euro se bazeaza pe mai mult decat simplul calcul al avantajelor si dezavantajelor economice.

Rolul euro prezinta o dimensiune interna si una externa.

Initial, in cadrul Planului Werner, aspectele interne erau predominante deoarece obiectivul principal era acela de a realiza o piata unica, care se considera a fi sursa a cresterii eficientei si standardelor de viata. Aceasta a determinat agentii economici sa ia in considerare intreaga zona economica europeana in toate deciziile cu consecinte pe termen lung, motiv pentru care a fost necesara reducerea si eliminarea riscului ratei de schimb, printr-o uniune monetara si o moneda unica.

Aspectele externe ale monedei europene sunt, in termeni relativi, mai recente. in ultimele decenii, Europa s-a deschis spre exterior, in timp ce mediul extern suferea el insusi de o transformare - globalizarea. Pentru Europa, acest lucru insemna ca era vulnerabila la mutatiile tehnice, economice si politice din lumea intreaga, trebuind sa invete sa faca fata acestor transformari si sa le influenteze in folosul populatiei.

In afara de rolul sau de moneda unica, euro are si un rol international deloc neglijabil.

Utilizarile internationale ale euro sunt grupate si analizate ca utilizari private (rezerva de valoare, mijloc de schimb si unitate de masura) si utilizari publice (moneda de rezerva si de interventie).

In fapt, zona euro este o noua economie, o noua superputere economica, aproape de marimea celei din SUA. Fiind deja cea mai mare piata libera din lume, toate realizarile si transformarile din zona euro, au impact asupra partenerilor acesteia.

BIBLIOGRAFIE

Basno, C, 'Moneda, credit, banci', Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997

Bran, P., „Relatii financiare si monetare internationale', Ed. Economica, Bucuresti,
1999

Brociner, A., „Uniunea monetara europeana: o trecere in revista a literaturii
teoretice',
Observatii si diagnostice economice, nr.43, 1993

Brociner, A., „Europa monetara - SME, UEM, moneda unica', Institutul European
Iasi, 1999

Burnete, S., „Relatiile monetar-financiare internationale', Ed. Alma Mater, Sibiu

Cerna, S.,„Unificarea monetara in Europa' Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1997

Daianu, D., „Stabilizarea si politica cursului de schimb in Romania', Oeconomia,
nr.2/1996

Danila, N., „Euro-bipoloarizarea monetara', Ed. Economica, Bucuresti, 1999

Dumitrescu, S., Gheorghita, V., Marin, G., Puiu, O., „Economie mondiala', Ed.
Independenta Economica, Braila, 1998

Isarescu, M., „Politici ale BNR in contextul accelerarii integrarii euro-atlantice',
noiembrie 2002

Kiritescu, C, „Idei contemporane in actiune', Ed. Enciclopedica , Bucuresti, 1997

Kok, W., „Extinderea Uniunii Europene. Realizari si provocari', Raport prezentat
Comisiei Europene, 19 martie 2003



ECB Press Release - „ The Euro Becoms the Sole Legal Tender in AU Euro Area Countries', 28 February 2002

Chabot, C.N. - „ Euro-moneda europeana', Ed. Teora, Bucuresti, 2000, p.40

Negrus M. - „Finantarea schimburilor internationale', Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991, p.59

BCE - 'The impact ofthe Euro on Money and Bond Market', July 2000

Chabot, C.N. - „ Euro-moneda europeana' , Ed. Teora, Bucuresti, 2000, p.43-44

11 Cohen, A. - „ The Euro May Be G ood For You ', Financial Times, 20 noiembrie 1998, p. 11

FMI - „ Animal Report - 2001'






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2326
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site