Taxa scontului

Taxa scontului

Manevrarea taxei de  scont constituie, in cadrul economiei de piata, unul dintre instrumentele principale ale politicii monetare si de credit. Avand in vedere pozitia deosebita pe care o ocupa banca de emisiune in cadrul aparatului bancar, taxa de rescont perceputa de ea constituie principala componenta a taxei de scont incasata de bancile comerciale si deci, principala parghie pentru ieftinirea sau scumpirea creditului si, prin extensie, pentru dilatarea sau contractarea masei monetare in circulatie.

Cand banca de emisiune reduce taxa de rescont, bancile comerciale pot si ele sa reduca taxa de scont, fenomen ce conduce la ieftinirea creditului, la sporirea masei monetare in circulatie si, in principiu, la intensificarea activitatii economice. Invers, daca banca de emisiune majoreaza taxa de rescont, nivelul general al dobanzilor creste, masa monetara in circulatie se reduce, iar activitatea economica se restrange.

Implicit, manevrarea taxei de scont actioneaza si asupra balantei de plati externe. Astfel, scaderea taxei scontului conduce la emigrarea capitalurilor straine si lasa inviorarea economiei numai pe seama capitalurilor interne.

Dimpotriva, majorea taxei de scont concura la atragerea in tara a capitalurilor straine. Asemenea efecte ale manevrarii taxei de scont asupra afluxului si refluxului capitalurilor straine implica recurgerea la acest instrument in scopul echilibrarii balantei de plati externe.

Manevrarea taxei de scont continua sa fie utilizata si in zilele noastre ca mijloc de influentare a economiei, de combatere a inflatiei si de influentare a balantei de plati externe, insa eficacitatea sa nu mai este considerata certa, cum se aprecia in secolul trecut. In prezent, aparatul bancar dispune de suficiente fonduri, precum si de numeroase cai de a le procura, incat nu mai depinde in mod hotarator de refinantarea efectuata de banca de emisiune.

Abundenta capitalurilor, caracteristica perioadei actuale, conduce la desprinderea marilor intreprinderi de piata propiu-zisa a creditului, acestea dispunand de capitaluri proprii suficiente sau fiind finantate de societati sau banci proprii, cointeresate, si in relatiile cu care nu are importanta variatia momentana a dobanzii.

Totodata, infaptuirea investitiilor, implicand angrenarea capitalurilor pe termen lung, este orientata de alte criterii pe care le au in vedere investitorii, acestia fiind mai putin influentati de conjuctura momentana pe care taxa scontului o poate determina.

Chiar pe piata capitalurilor aflate sub actiunea taxei scontului, efectele asteptate prin manevrarea acesteia se exercita adeseori cu intarziere,  partenerii continuand sa practice nivelurile de dobanzi anterioare, indeosebi atunci cand au angajamente sau previziuni proprii asupra evolutiei conjucturii.