Conceptul de cost al capitalului Costul capitalului propriu si al capitalului de imprumut.

Conceptul de cost al capitalului Costul capitalului propriu si al capitalului de imprumut.

Utilizarea diferitelor surse de finantare de catre intreprindere presupune anumite cheltuieli si anume: plata dividendelor, a dobanzilor bancare, celor obligatare etc. Aceste cheltuieli reprezinta pretul pe care trebuie sa plateasca intreprinderea pentru a se aproviziona cu capitaluri. Suma totala de plata pentru utilizarea capitalurilor, exprimata in procente, reprezinta costul capitalului. Conceptul de cost al capitalului joaca un rol important in managementul financiar si constituie legatura intre rentabilitatea investitiilor si rentabilitatea surselor de finantare. P.

nageria Utilizarea oricaror resurse implica anumite costuri proportionale cu pretul lor. Nici capitalul nu face exceptie de la aceasta regula. Sarcina conducatorului financiar este tocmai de a structura de asa maniera sursele de capital, incat sa satisfaca nevoile de capital cu cheltuieli minime. Costul capitalului poate fi calculat pentru fiecare sursa de finantare, utilizandu-se diferite metode si modele de calcul. De asemenea, se poate calcula costul mediu ponderat pentru toate sursele de finantare, adoptandu-se o optica pe termen lung.

I. Costul capitalului imprumutat. Estimarea capitalului imprumutat are o serie de particularitati si anume:

simplicitatea relativa a determinarii indicatorului de baza a estimarii costului capitalului. In calitate de astfel de indicator de baza poate servi rata dobanzii stabilita pentru credit, rata cuponului obligatiunilor, care ulterior poate fi corectata corespunzator. Acest indicator este stabilit direct de catre conditiile contractuale, conditiile de emisiune sau de catre alte forme de angajamente contractuale ale intreprinderii.

reducerea costului capitalului imprumutat ca rezultat al corectarilor fiscale. Deoarece dobanzile aferente creditului bancar se includ in cheltuieli, ele micsoreaza marimea bazei impozabile a intreprinderii si respectiv reduc costul capitalului imprumutat pe marimea impozitului dat.

costul capitalului imprumutat are o legatura stransa cu nivelul solvabilitatii intreprinderii, estimat de creditor. Cu cit este mai inalt nivelul solvabilitatii intreprinderii, conform estimarilor creditorilor (adica, cu cit este mai inalt reitingul creditar al intreprinderilor pe piata financiara), cu atat este mai mic costul capitalului atras de catre intreprindere (celor mai buni creditori li se stabileste o rata a dobanzii inferioare).

In general, capitalul imprumutat este reprezentat de imprumuturi bancare si de obligatiuni emise pe piata financiara. Costul datoriei poate fi calculat atat inainte de plata impozitului pe profit (pentru intreprinderi ce beneficiaza de scutiri), cat si dupa plata impozitului.

In cazul imprumutului bancar ordinar, cand intreprinderea contracteaza un imprumut in suma Vi si se angajeaza sa ramburseze creditorului sau anual sume Al, A2 .An, in perioadele 1,2, ., n, costul ki acestui imprumut se calculeaza dupa o formula generala:

n At

Vi = ∑ t

t (1+ki)

Sub incidenta impozitului, costul imprumutului se determina dupa impunerea profitului, respectiv mai putin cu (1-H), unde H este cota impozitului pe profit.

In cazul unui imprumut bancar ordinar, adica atunci cand intreprinderea plateste anual dobanzile egale si valoarea imprumutului se ramburseaza integral la sfarsitul perioadei contractate, costul capitalului inainte de plata a impozitului pe profit este intotdeauna egal cu rata dobanzii (D). Incidenta impozitului pe profit in acest caz se calculeaza dupa o formula simpla si anume:

ki = d*(1 - H)

In cazul imprumutului obligatar, este o alta importanta sursa de finantare din exteriorul intreprinderii, respectiv atragerea capitalului prin apel la economiile publice sau emisiunea de obligatiuni. Ca forma specifica a creditului, imprumutul obligatar presupune materializarea creantelor asupra intreprinderilor emitente sub forma unor titluri financiare numite obligatiuni. In afara unor caracteristici distinctivi, cum sunt numele emitentului, suma totala a imprumutului, durata, un imprumut obligatar prezinta si urmatoarele caracteristicii:  valoarea nominala a obligatiunii; pretul de emisiune; data de folosinta - momentul de la care incepe calculul dobanzilor; marimea cuponului sau a dobanzii (fixa, variabila, obligatiuni indexate in functie de un bun, o moneda sau cifra de afaceri); pretul de rambursare; modalitati de rambursare, etc.

Calculul costului imprumutului obligatar se bazeaza pe aceleasi rationamente facute pentru un imprumut obisnuit, dar apar posibilitati de a influenta suma profitului prin diferenta dintre valoarea nominala si valoarea de emisiune a unei obligatiuni. Astfel, daca intreprinderea ramburseaza suma aferenta obligatiunilor intr-un an, ea isi diminueaza profitul impozabil, deci ea isi scade artificial costul imprumutului.

II. Costul capitalurilor proprii.

Acest cost este egal cu rata de rentabilitate asteptata de actionari. De aceea, la determinarea costului capitalului propriu se utilizeaza diferite modele de calcul al rentabilitatii actiunilor. Printre cele mai utilizate modele se poate evidentia urmatoarele:

III. Costul mediu ponderat al capitalurilor intreprinderii.

Este suma costurilor diferitelor surse de finantare, ponderata cu cota parte al fiecaruia dintre ele in finantarea totala. Costul mediu ponderat al capitalului unei intreprinderi se calculeaza dupa formula mediei ponderate, astfel:

n

WACC (CMPC/)= ∑ kj * pj

j=1

unde:

kj - costul capitalului j,

pj - ponderea capitalului j in totalul capitalurilor destinate finantarii.

In esenta, CMPC - reprezinta :

rata de actualizare  in evaluarea cash flow-urilor unei firme;

pragul minim al rentabilitatii totale pe ca o intreprindere trebuie sa il obtina din utilizarea activelor acestuia.

pragul minim al rentabilitatii cerute pentru orice investitie a intreprinderii.

Costul mediu ponderat al capitalului astfel determinat reprezinta rata de respingere sau de acceptare asupra tuturor proiectelor de investitii potentiale.

IV. Costul marginal reprezinta costul unei alte unitati adaugate cantitatii respective de obiecte, astfel el se defineste ca acel cost necesar a fi suportat in vederea obtinerii unui leu suplimentar, iar acest cost creste pe masura ce este nevoie de mai mult capital. De regula, costul capitalului creste cu cresterea cererii de capitaluri.

EX

O intreprindere are urmatoarea structura obiectiv a capitalului

Costul mediu ponderat al capitalului creste daca finantam cresterea cu o emisie de actiuni si nu cu profiturile acumulate deoarece intervin costurile de emisie. Daca, de exemplu, costurile de emisie sunt 10%, iar actiunea costa $20, atunci intreprinderea va primi doar $18, insa va trebui sa asigure o rentabilitate pentru fiecare actionar de 15% calculata de la suma ce a platit-o actionarii adica de $3. Adica capitalul propriu va costa 17%

Un alt salt al CMPC se poate realiza daca banca nu e dispusa sa ne asigura acelasi cost al capitalului. De exemplu, ei pot impune ca daca suma creditului depaseste 1 mil, costul sa fie 9%. Atunci CMPC va fi urmatorul