Taxele vamale - aparitie si evolutii

Taxele vamale - aparitie si evolutii

In stransa legatura cu formarea si consolidarea statelor in perioada de inceput a oranduirii sclavagiste se poate vorbi si despre aparitia taxelor vamale.

Numeroase documente istorice  au atestat de-a lungul timpului existenta si dezvoltarea impunerilor vamale precum si aparitia unui regim vamal. Astfel, existau taxe care se incasau la frontiere pentru orice fel de marfa, la trecerea mijloacelor de transport prin centrele urbane, cu prilejul vanzarii lor si la iesirea din tara.

Intr-o anumita perioada de timp, taxele vamale au constituit aproape sursa principala de venituri in bani si marfuri a domniilor, deoarece se aplicau pe toate marfurile importate, exportate si in tranzit. Regimul taxelor vamale a fost fixat prin conventii, tratate sau privilegii comerciale incheiate de domnii tarilor romane cu sefii statelor cu care aveau relatii comerciale precum si cu anumite centre comerciale straine sau asociatii de negustori. Pentru unele categorii de marfuri, se acorda reducere de vami, pentru altele se platea mai mult. Pana in a doua jumatate a secolului XVI-lea, politica vamala s-a caracterizat prin existenta unor taxe uniforme.

Veniturile aduse de vami au crescut pe masura dezvoltarii comertului intern si extern care era strans legat de natura relatiilor interstatale.

Dreptul de a fixa si a incasa taxele vamale a fost un atribut domnesc care putea fi insa concedat partial sau arendat oricarui mare proprietar funciar.

Domnii aveau si dreptul de a opri exportul unor produse sau isi rezervau posibilitatea de a cumpara inaintea altora orice marfa. Perceperea taxelor vamale atat in interiorul tarii, in centrele urbane si alte localitati cat si la frontiera a reprezentat o frana in dezvoltarea oraselor si a comertului.

Existau mai multe tipuri de vama, si anume: vama principala, vami mari, vami mici (pentru fiecare centru urban), vami de hotar, vami de straja, vami de uscat si vami de apa. Taxele vamale se plateau pe valoare si greutate daca marfurile nu se desfaceau pe loc iar pentru vite, pe cap.

Au fost infiintate si anumite monopoluri si preemptiuni. Incepand din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, comertul Tarii Romanesti si Moldovei a fost dominat de relatiile cu orase transilvane de pe urma carora s-au incasat sume mari din taxele vamale. Au fost reinfiintate si targuri ce se tineau la anumite date, acestea fiind o alta sursa importanta a taxelor vamale.

Incasarea taxelor vamale necesita un aparat foarte complicat. Complexitatea sistemului vamal este demonstrata de numarul mare de vami si taxe platite pentru orice fel de marfa sau comert, sub aspecte diferite, chiar in aceeasi localitate. Vama mica privea in special comertul intern si se platea de negustori, meseriasi si chiar de tarani, la intrarea in orase. Vama mare, ingloba taxele platite pentru importul sau exportul de marfuri, dupa valoarea ce o aveau. Vama principala se platea numai de negustorii straini pentru marfurile importate, exportate sau in tranzit.

Chiar si la sfarsitul secolului al XVI-lea pana la jumatatea secolului al XVII-lea, vamile au continuat sa aduca importante venituri vistieriei. Cuantumul incasarilor era dependent de relatiile comerciale dintre tarile romane si de pretentiile turcesti de livrare a unor produse care ar fi fost altfel destinate consumului intern sau exportului. Taxele vamale din comertul de tranzit incep sa fie din ce in ce mai reduse.

In Transilvania, pana la cucerirea acesteia de catre turci, organizarea vamilor si perceperea taxelor constituiau obiectul unor prerogative ale puterii suverane-drepturile regale. Aceste taxe sunt cunoscute sub denumirea de "uicessima" si "tricessima" si se percepeau la importul si exportul marfurilor si uneori pentru tranzitarea drumurilor feudale sau prin alte puncte.

Valoarea vamala nu coincidea cu cea reala, ci reprezenta o valoare stabilita uneori prin cutuma, alteori prin conventia ad-hoc intervenita intre vamesi si negustori.

Taxele vamale se plateau fie in bani, fie in natura, o cota parte din marfurile supuse vamuirii. Plata vamii nu constituia o obligatie generala si fara exceptii. De la impunerile vamale existau derogari prevazute in mod oficial.

Domnii tarilor ca si unii dregatori erau scutiti de vama la unele marfuri. De astfel de scutiri se bucurau si dregatorii orasenesti din Transilvania.

Aceste derogari erau in personam. Existau insa si derogari in rem. De exemplu, posesorii si exploatatorii de mine erau scutiti, din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, de orice taxe vamale pentru obiecte achizitionate in legatura cu exploatarea miniera.

Dreptul de a organiza si percepe taxele vamale era exercitat direct de catre rege, voievod, principe sau concesionat in favoarea unor orase sau persoane fizice: nobili, negustori indigeni ori straini.

Concesionarii plateau arenda direct suveranului sau negustorilor care, avansand fondurile de care acesta avea nevoie, le putea recupera direct de la concesionari.

Existau si vami senioriale, care se infiintau numai cu aprobarea sefului de stat.

Organizarea oficiilor vamale constituia o preocupare a autoritatii centrale de stat. Inca din secolul al XVI-lea, aceasta problema intra in competenta congregatiilor generale din dieta Transilvaniei, din aceasta facand parte si conducatorii oficiilor vamale. La aceste oficii functionau, de regula, doi vamesi si mai multi scribi.

Primul tarif vamal al Romaniei

Primul tarif modern al Romaniei a fost introdus la 1 iulie 1875, acesta fiind primul tarif care a organizat in mod unitar sistemul vamilor romanesti din acel moment.

Astfel, la 16 ani de la Unirea celor doua Principate Romane, Moldova si Tara Romaneasca, alaturi de marile reforme politice, sociale, economice si legislative infaptuite de Poporul Roman. Romania dispunea de un tarif vamal modern care avea menirea sa-i protejeze interesele nationale, in acerba concurenta cu celelalte state.

In acelasi timp, noul tarif vamal devenea un instrument national de incurajare si promovare a comertului cu marfuri romanesti si de sprijin a industriilor autohtone.

Se poate spune ca tariful vamal din 1875, alaturi de alti factori, a contribuit la continuarea si afirmarea ideilor unioniste si de independenta initiate de patriotii romani inca de la finele secolui XVIII-lea - inceputul secolului al XIX-lea, idei care aveau sa se materializeze in cucerirea Independentei de Stat a Romaniei la 1877 si faurirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Regimul vamal in perioada interbelica si postbelica

Organizarea si functionarea serviciilor vamale romane, reglementarile si procedurile din domeniu au suferit multiple modificari din momentul introducerii primului tarif vamal din l875 evoluand sub impactul schimbarilor istorice survenite in Romania si Europa, la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea sau al modificarilor socio-economice, in sensul dezvoltarii cunoscute de celelalte administratii vamale europene.

Primul tarif vamal al Romaniei a fost urmat la scurt timp de tarifele vamale din 1878 si 1886. Ultimul tarif se caracteriza prin tendinte protectioniste, cuprinzand taxe vamale ridicate, la importul unor produse pe care manufacturile romanesti le produceau in acea perioada (piei tabacite, faina, confectii, bunuri de consum din lemn, metal, blanuri).

In 1886, se prevedea pentru prima data in tariful vamal posibilitatea introducerii unei suprataxe de 30 % la importul de marfuri din tarile care percepeau la importurile din Romania suprataxe vamale, deci se introduc taxele de regresiune, ca o prima incercare de raspuns la politica protectionista a partenerilor comerciali.

Ultimul tarif adoptat inaintea primului razboi mondial a fost cel din 1904 care avea, de asemenea un caracter protectionist, fiind scutite de taxe vamale "materiile cu adevarat prime" nu si semifabricatele, colonialele si produsele ce nu se fabricau in tara. Sistemul de taxe adoptat era acela al tarifului general caruia i se puteau aduce reduceri prin conventii internationale.

Dupa primul razboi mondial, leul se deprecia brusc, ajungand in 1920 la 1/10 din valoarea sa antebelica in aur. In aceste conditii, prin tariful vamal din 1920 (Titulescu) s-a decis multiplicarea taxelor din tariful din 1904 cu un coeficient fixat la 5, insuficient inca in raport cu deprecierea leului, astfel ca importurile au continuat sa creasca intr-un ritm superior exporturilor, acumulandu-se deficite importante in balanta comerciala.

In 1921, prin tariful vamal elaborat de guvernul Averescu, se incearca franarea importului exagerat ce contribuia la deprecierea monedei nationale si satisfacerea revendicarilor industriei autohtone. Acest tarif realizeaza o prima adaptare a politicii vamale comune, la noua structura economica a statului, prin acordarea unei protectii industriilor metalurgice, chimice, textile, lemnului, cimentului si prelucrarii pielii. Dezavantajul acestui tarif l-a reprezentat faptul ca a fost alcatuit din taxe specifice fara coeficient de majorare, nefiind adaptabil la situatia variabila a pietei creata prin continua depreciere a monedei.

Scaderea continua a protectiei producatorilor prin deprecierea monetara din anii 1921-1924 determina necesitatea unei noi revizuiri a tarifului vamal. Prin urmare, in iulie 1924 se adopta un nou tarif vamal protectionist, care fixeaza taxele vamale in aur, si se trece de la sistemul tarifului general conventional la sistemul tarifului autonom minimal, tarif care s-a aplicat fara distinctie tuturor tarilor care ne acordau regimul minimal. Fata de tarile ce nu acordau Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate, se percepeau taxe de represalii, majorate la 300 %.

Acest tarif a incercat sa raspunda unor tendinte determinate de conditiile economice postbelice si anume:

- tendinta de adaptare a taxelor vamale la variatiunile valorii marfurilor rezultate din continua depreciere a monedei nationale, cat si din scumpirea reala a marfurilor raportata la valoarea antebelica in aur;

- tendinta de adaptare a nomenclaturii vamale si a gradului de protectie la noua structura a economiei nationale determinata de aparitia si dezvoltarea de noi ramuri neindustriale.

Un moment important in evolutia politicii vamale a Romaniei il reprezinta legiferarea, din initiativa lui Virgil Madgearu, ministrul de atunci al industriei si comertului, a tarifului vamal din 1929. Potrivit doctrinei "portilor deschise", noul tarif reducea taxele vamale la numeroase produse import, asigurand masuri protectioniste si de incurajare a agriculturii, care, in conceptia lui Virgil Madgearu, detine un rol fundamental in dezvoltarea economica a tarii. Tariful Madgearu cuprindea doua categorii de taxe: taxe minimale, ireductibile, stabilite pentru marfuri care se produceau in tara si taxe generale, reductibile, care puteau fi negociate cu tarile partenere in scopul convenirii de concesii reciproce. In acelasi timp, s-a prevazut posibilitatea majorarii cu titlu exceptional si temporar a taxelor vamale minimale, in cazul in care preturile de import, mai reduse decat preturile interne ar fi periclitat existenta unor ramuri ale productiei interne.

Criza economica din 1929-1933 a determinat, pe langa limitarea importurilor, masuri de stimulare a exportului.

Perioada anilor imediat urmatori (1934-1938) s-a caracterizat printr-o intensificare a masurilor protectioniste vamale. S-au suspendat scutirile vamale acordate la unele importuri de materii prime, semifabricate si masini, acid azotic, caramizi refractare, becuri electrice, tevi, tabla cositorita, cazane cu aburi, masini electrice. Beneficiau in continuare de scutiri vamale piesele de schimb pentru industria constructoare de masini agricole si unele produse finite ce nu se fabricau in tara.

In perioada 1939-1944, activitatea de comert exterior a Romaniei s-a desfasurat sub influenta pregatirilor de razboi. Tratatul (martie 1939) si acordul de colaborare economica si tehnica (decembrie 1940) au subordonat practic economia romaneasca intereselor Germaniei naziste.

1949 - Moment important in reglementarea vamilor

Prin Legea vamilor din 1949 s-au abrogat toate dispozitiile cu caracter fiscal. Tariful vamal apara monopolul statului asupra productiei unor articole (tutun de foi, tigari, hartie), prin prohibirea lor la import.

Concentrarea activitatii la import-export in sarcina intreprinderilor de stat specializate, desfasurarea acestor activitati pe baza de plan si adoptarea unui nou sistem de formare a preturilor interne pentru marfurile de export si import (Decretul l72/1953) care prevedea decontarea automata cu bugetul de stat a diferentei dintre pretul de comert exterior si preturile interne fixe, constituia in acea perioada mijloace suficiente pentru asigurarea controlului si reglementarii operatiunilor comerciale externe.

In anul 1954, s-a renuntat la aplicarea tarifului vamal asupra importului de marfuri. Potrivit H.C.M. nr. 529/1954, marfurile importate sau exportate de intreprinderile de comert exterior au fost scutite de plata taxelor vamale. Acestea nu au abrogat expres tariful general introdus in 1949. El a fost considerat abrogat implicit ca urmare a emiterii Legii vamale nr. 6/1961 prin care au fost stabilite taxele vamale numai la bunurile admise sau scoase din tara de persoane fizice.

In perioada 1955-1975 se inregistreaza o crestere si diversificare a schimburilor comerciale ale Romaniei, situatie ce determina un sistem organizatoric si functional concretizat in Legea nr. 1/1971 cu privire la activitatea de comert exterior, cooperare economica si tehnico-stiintifica.

Masura reintroducerii de principiu a taxelor vamale de import a raspuns necesitatilor de ordin exterior si interior.

Necesitatile de ordin exterior presupun:

- participarea activa la negocierile comerciale internationale pentru obtinerea de concesii vamale la export romanesc. Participarea la protocolul incheiat in cadrul GATT de 16 tari in curs de dezvoltare prin care acestea isi acordau reciproc reduceri de taxe vamale;

- negocierea unor preturi de import cat mai avantajoase necesitatilor de ordin intern;

- instituirea taxelor vamale diferentiate pe produse pornind de la necesitatile nationale, astfel ca tariful contribuie la orientarea importurilor chiar in faza elaborarii planurilor de investitii si de productie devenind un instrument economic eficient de dirijare a activitatii de comert exterior;

- o corelare mai buna a preturilor interne cu cele externe. Prin aplicarea taxelor vamale, pretul intern devine un rezultat direct al pretului extern transformat in lei, majorat cu taxe vamale, stabilite diferentiat pe produse.

Tariful vamal introdus in 1974 prevedea ca sunt supuse taxelor vamale marfurile la importul in Romania. La importul din tarile care nu acorda tratamentul natiunii celei mai favorizate, guvernul poate majora taxele vamale prevazute in tariful vamal de import.

Se prevedea si posibilitatea aplicarii de taxe vamale majorate la importul din tarile care produc majorari de taxe neconvenite in prealabil in tara noastra. Legea nr.12/1973 prevedea neaplicarea tarifului vamal in relatiile prin care schimburile comerciale se realizeaza in baza acordurilor si protocoalelor internationale, fara taxe vamale. Guvernul putea stabili contingente scutite de taxe vamale, putea suspenda, partial sau total, aplicarea taxelor vamale la importul anumitor marfuri.

Tariful vamal adoptat prin Legea nr.12/20 iunie 1973 si H.C.M. nr. 1395/ 1973 a inceput sa se aplice cu titlu experimental de la 1.01.1974. Ulterior, prin Decretul nr.395/2 decembrie 1976 al fostului Consiliu de Stat, s-a decis aplicarea in mod definitiv a tarifului vamal de import al Romaniei incepand cu 1.01.1977. Decretul cuprindea in anexa tariful vamal de import elaborat pe baza Nomenclatorului vamal de la Bruxelles cuprinzand 99 de capitole repartizate pe 21 de sectiuni. Tariful vamal are o singura coloana de taxe care sunt conventionale.

Un alt moment important in domeniul reglementarilor vamale a fost anul 1978 cand s-a instituit un nou cod vamal aprobat prin legea nr. 30/1979. Aceasta reglementare s-a remarcat prin aceea ca a stabilit un cadru unitar al regimului vamal si al desfasurarii activitatii vamale. Dupa aceasta, in anul 1981 a fost adoptat regulamentul vamal care cuprindea normele de procedura si alte norme privind reglementarea activitatii in acest domeniu in Romania.

Reglementarea vamala dupa anul 1990

In anul 1990, guvernul a luat o serie de masuri pentru adoptarea tarifului vamal la noile conditii ale perioadei de tranzitie, pana la intrarea in vigoare a noului tarif vamal, prevazut sa fie aplicat 1991. Astfel, H.G nr. 1194/1990 asigura un tratament nediferentiat fata de agentii economici percepandu-se taxe vamale la nivelul cel mai scazut inscris in tariful vamal, indiferent de scopul pentru care au fost importate sau modalitatea de vanzare a acestora (cu plata in lei sau in valuta). Conform hotararii amintite, sunt precizate categoriile de bunuri la care nu se platesc taxe vamale.

Intre anii 1992-1993, cadrul legal a fost imbunatatit treptat, in vederea armonizarii cu legislatia comunitara prin:

- adoptarea in 1992 a Tarifului vamal de import bazat pe nomenclatura sistemului armonizat la nivel de sase cifre;

- utilizarea in 1993 a formularului tipizat al declaratiei vamale in detaliu, similar Documentului Administrativ Unic (DAU) utilizat in Comunitatea Economica Europeana;

- adoptarea in 1993 a Tarifului vamal de import, avand la baza nomenclatura combinata a marfurilor.

Intre 1996-1998 a fost adoptat cadrul legal al activitatii vamale, in cea mai mare parte armonizat cu cel comunitar si cel referitor la structura organizatorica a Administratiei Vamale Romane:

Codul vamal al Romaniei adoptat in 1997;

Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, adoptat in 1997;

Statutul personalului vamal, in vigoare din 1998, instrumentul legal care ofera lucratorilor vamali stabilitate in munca si statueaza apartenenta la aceeasi structura administrativa.

In prezent, in Romania, cele mai importante acte normative care asigura cadrul legal al activitatii vamale sunt: Codul vamal al Romaniei si Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei.

Codul vamal a intrat in vigoare la 1 octombrie 1997, fiind aprobat prin Legea nr. 141/ . Acesta este principalul act legislativ din domeniul vamal si se aplica uniform si nediscriminatoriu pe intregul teritoriu al Romaniei, pentru toate bunurile introduse sau scoase din tara de catre persoanele fizice si juridice.

Principalele aspecte reglementate se refera la

sistemul institutional al autoritatii vamale

principiile de baza pentru aplicarea reglementarilor vamale;

etapele operatiunii de vamuire;

regimurile vamale defensive;

regimurile vamale suspensive;

datoria vamala;

plangerile si contestatiile vamale;

sanctiunile aplicate in caz de incalcare a reglementarilor vamale.

Regulamentul de aplicare a codului vamal a fost aprobat prin  H.G. nr. 626/1997 si a adus completari reglementarilor din codul vamal al Romaniei in legatura cu:

relatiile si informatiile privind reglementarile vamale;

operatiunile prealabile vamuirii;

exportul si importul marfurilor;

regimurile vamale suspensive;

regimul vamal aplicabil calatorilor si altor persoane fizice;

garantarea datoriei vamale;

supravegherea vamala

supravegherea si controlul vamal exercitate in afara birourilor vamale;

bunurile pentru care nu sunt indeplinite conditiile de vamuire;

contraventiile vamale.

Regulamentul vamal, adoptat in 1997, a fost modificat. Un nou Regulament de aplicare a Codului vamal al Romaniei a fost adoptat in 2001 prin H.G.  nr. 1114/2001, publicata in M.O. din 9 noiembrie 2001. Noul act legislativ aduce modificari cu privire la activitatea comisionarilor in vama si la controlul destinatiei finale.