Aplicatii ale teoriei locurilor centrale

Aplicatii ale teoriei locurilor centrale

Numarul de ore alocat: 4

1. Introducere. Teoria locurilor centrale (modelul Christaller)

Teoria locurilor centrale a fost elaborata in perioada interbelica de geograful german Walter Christaller (1893-1969), care o prezinta intr-o prima forma in teza sa de doctorat (1933). Teoria a fost ulterior completata de un alt geograf german, August Lsch (1906-1945), in anul 1941. Dupa razboi, teoria a avut o diseminare larga, fiind dezvoltata de scoala geografica anglo-saxona, in special in anii revolutiei cantitative in geografie (anii 60 si 70). Ea a fost folosita si ca instrument in vederea amenajarii teritoriului.

Locul central este o asezare care furnizeaza bunuri si servicii pentru populatia proprie si pentru populatia asezarilor situate in proximitate, indiferent de distanta. Asezarea cu calitatea de loc central poate fi urbana sau rurala. In opinia lui Christaller, functiile locurilor centrale sunt in primul rand cele tertiare. Desi o parte a teoriei este evident influentata de modelele lui von Thnen si Weber, teoria locurilor centrale nu ia in calcul importanta locului central ca piata de desfacere a produselor agricole (von Thnen) sau ca posibil centru industrial, ci doar ca furnizor de bunuri si servicii.

Christaller elaboreaza teoria pornind de la urmatoarele conditii (V. Surd, 2003):

existenta unui spatiu plan de campie ("spatiu izotrop"), in cadrul caruia transportul este la fel de ieftin in toate directiile; costul transportului creste direct proportional cu distanta (se ia in considerare un singur mijloc de transport);

populatia este distribuita uniform in spatiu si are aceleasi afinitati, aceleasi nevoi si acelasi venit;

resursele sunt uniform distribuite in spatiu si nu exista variatii ale productiei agricole;

bunurile si serviciile sunt procurate intotdeauna de la cel mai apropiat loc central care le furnizeaza, fapt transpus in practica de catre toti clientii;

locurile centrale de rang mai inalt satisfac nevoile de bunuri si servicii specifice atat rangului lor, cat si pentru toate locurile centrale de rang inferior;

fiecare loc central va fi plasat cat mai departe de un posibil rival, evitandu-se concurenta;

la mijlocul distantei intre doua locuri centrale de acelasi rang, clientii vor gravita spre unul sau altul dintre aceste centre, in mod egal;

rangul locurilor centrale este determinat de puterea de cumparare, de cerere si de tipul bunurilor si serviciilor furnizate;

nu exista spatii in afara sferei de influenta a locurilor centrale.

Fig. 15. Variatia costului in functie de distanta si a cantitatii cumparate in functie de cost in modelul Christaller. Sursa: B.J.L. Berry (1968)

In aceste conditii, sa presupunem ca un agent economic pune in vanzare un anumit produs sau serviciu, la pretul p. Pentru clienti, la acest pret se mai adauga si costul transportului, dt (d - distanta de parcurs, t - pretul transportului pe unitatea de distanta), deci costul total este p + dt. Cantitatea consumata scade de la q₁ pentru un client situat langa locul de vanzare, care plateste doar pretul p al produsului, la q₂ pentru un client situat la distanta d, si care plateste p + dt. La distanta r, pretul va fi p + rt, iar cantitatea consumata va fi zero: costul transportului este prea mare, astfel incat clientul nu considera profitabila deplasarea in vederea achizitionarii produsului respectiv. Rezulta ca aria de influenta a agentului economic care pune in vanzare produsul respectiv este, la modul ideal, un cerc cu raza r. Presupunand ca asezarea unde este situat agentul economic este un loc central, acesta va avea, prin agregarea ariilor de influenta a agentilor sai economici, o zona de influenta sub forma unui cerc cu raza r.

Fig. 16. Modelul Christaller. Zonele de influenta ideale, circulare, ale locurile centrale in expansiune numerica pe o campie omogena. Sursa: P. Haggett (2001)

Fig. 17. Modelul Christaller. De la cercuri la hexagoane. Sursa: B.J.L. Berry (1968)

Astfel, in spatiu se profileaza, in aceasta faza a teoriei, un numar de cercuri, egale ca dimensiune, reprezentand presupusele zone de influenta ale locurilor centrale de rang egal. Pentru ca aceste cercuri sa ocupe spatiul cat mai uniform, si pentru a lasa un minimum de spatii libere (care nu sunt deservite) intre ele, ele trebuie sa fie tangente si dispuse cate sase in jurul unui cerc central. Totusi, conditiile initiale nu accepta ca portiuni din spatiu sa nu fie deservite. Astfel, singura solutie este aceea ca cercurile sa se intersecteze, exact atat cat este nevoie pentru a acoperi spatiile ramase libere. Rezulta insa portiuni din spatiu in care locurile centrale devin concurente, de asemenea un fapt inacceptabil conform ipotezelor initiale ale teoriei. Insa, daca fiecare client isi procura bunurile si serviciile de la cel mai apropiat loc central, atunci ariile suprapuse (hasurate) se vor diviza, prin linii drepte. Rezulta ca aria de influenta a unui loc central este un hexagon.

Locurile centrale nu sunt insa toate de acelasi rang. Presupunand ca locurile centrale de rangul cel mai inalt au fost deja stabilite, si ca de acolo se pot procura toate bunurile si serviciile posibile, unde vor fi situate locurile centrale de rang inferior

Raspunsul este tot de natura geometrica, teoria inspirandu-se din modelul weberian de localizare a industriilor: locul central de rang imediat inferior va fi situat in centrul triunghiului format de trei centre de rang superior. Astfel, o noua retea de hexagoane de dimensiuni mai reduse (de rang inferior) este creata, avand drept centre (locuri centrale) asezarile situate in colturile hexagoanelor mai mari. Repetand procedeul, sunt determinate hexagoane de dimensiuni tot mai reduse, cu locuri centrale tot mai numeroase, dar de rang descrescator. Conform acestei reguli, pentru fiecare loc central, exista in medie trei centre de rang imediat inferior (el insusi, plus inca o treime din cele sase situate in colturile hexagonului propriu). Astfel, exista un loc central de rangul 1, doua de rangul 2, sase de rangul 3, apoi 18, 54 Numarul zonelor de influenta pentru fiecare rang in parte se calculeaza adunand locurile centrale corespunzatoare rangului respectiv cu toate cele de rang superior: 1, apoi 3 (1+2), 9 (1+2+6), 27, 81 Aceasta regula de multiplicare printr-un coeficient de 3 a numarului de locuri centrale si, respectiv, de zone de influenta ale acestora, a fost denumita de Lsch o retea K = 3, unde K este coeficientul de multiplicare.

Christaller a considerat aceasta ierarhie de locuri centrale multiplicate cu 3 (K = 3) ca fiind bazata pe principiul pietei. El a mai propus doua ierarhii alternative, una bazata pe principiul transportului (K = 4) si una pe principiul administrativ (K = 7). Astfel, se pleaca de la reteaua de trei locuri centrale, a caror arie de influenta are o forma hexagonala. Conform principiului transportului, locurile centrale de rang imediat inferior trebuie localizate la jumatatea distantei dintre doua locuri centrale.

Fig. 18. Modelul Christaller. Locuri centrale ierarhizate in reteaua bazata pe principiul pietei (K = 3). Sursa: B.J.L. Berry (1968)

Fig. 19. Modelul Christaller. Aranjamentul spatial al locurilor centrale intr-o retea formata pe principiul transportului (K = 4). Sursa: J.U. Marshall (1989)

Rezulta sase locuri centrale de rang inferior situate pe mijlocul fiecarei laturi a hexagonului reprezentand zona de influenta a locului central de rang superior. Din moment ce acestea se impart doar la doua locuri centrale de rang superior, rezulta ca pentru fiecare loc central exista patru locuri centrale de rang imediat inferior (el insusi, plus alte trei). Astfel, conform acestui principiu, exista un centru de rang 1, trei de rangul 2, 12 de rangul 3, apoi 48, 172 iar numarul de zone de influenta creste in mod progresiv astfel: 1, 4, 16, 64, 236 deci multiplicate cu 4 (K = 4).

Fig. 20. Modelul Christaller. Aranjamentul spatial al locurilor centrale intr-o retea bazata pe principiul administrativ (K = 7). Sursa: J.U. Marshall (1989)

Conform principiului administrativ, fiecare loc central trebuie sa controleze cat mai eficient zona sa de influenta, motiv pentru care se creeaza o retea de sase locuri centrale de rang inferior situate radiar in jurul sau. Rezulta o multiplicare a numarului de locuri centrale cu un coeficient K = 7.

2. Aplicatii ale teoriei locurilor centrale

In ultimul sfert al secolului XX, teoria a cunoscut un declin in popularitate in randul geografilor, ca urmare a urmatoarelor cauze (J. Benedek, 2004):

conditiile actuale sunt diferite fata de cele din perioada interbelica;

premisa conform careia clientii se comporta rational, pe principiul informatiei totale, este in discordanta cu teoriile moderne din geografia economica;

rolul distantei scade in importanta, ca urmare a compresiei temporo-spatiale si a procesului de globalizare;

spatiul omogen este o premisa care nu se poate aproape niciodata indeplini;

serviciile de productie (sau economice) nu sunt analizate;

imposibilitatea integrarii rolului jucat de conditiile istorice, precum si a perspectivei legate de avantajele de aglomerare.

Fig. 21. Ierarhia centrelor urbane in Romania. Sursa: V. Cucu (1981)

Cu toate acestea, teoria locurilor centrale ramane importanta prin aceea ca introduce doua principii: acela al centralitatii (partial "mostenit" de la von Thnen) si acela al ierarhizarii locurilor centrale. De asemenea, ea pune in evidenta ca, pe masura ce o asezare este situata mai sus in ierarhia locurilor centrale, ea furnizeaza bunuri tot mai specializate. Conform acestei asumptii, serviciile si bunurile cu frecventa de cumparare zilnica (bunuri alimentare, de exemplu) se regasesc in asezarile de orice rang, in vreme ce serviciile si bunurile cu frecventa de cumparare ocazionala sau rara (automobile, bijuterii etc.) se regasesc doar in locurile centrale de rang superior. De aici, o relatie de proportionalitate inversa intre rangul unei asezari cu rol de loc central si frecventa de achizitionare a bunurilor pe care aceasta le furnizeaza.

Pe baza teoriei locurilor centrale, s-au determinat ierarhii ale asezarilor din diverse state. In Romania, exista mai multe astfel de ierarhizari, vizand fie doar centrele urbane, fie totalitatea asezarilor. Astfel, V. Cucu (1981) propune o ierarhie a centrelor urbane din Romania:

oras coordonator al tuturor functiilor urbane (Bucuresti);

orase "centre nodale" sau "poli de crestere" (aici sunt incluse toate orasele mari, de peste 100 000 de locuitori);

orase "centre de echilibru" - centre urbane mijlocii si mici, in general muncipiile;

orase "centre de atractie zonala", cu functii tertiare bine dezvoltate;

orase "centre de influenta locala" sau complementare;

centre "agroindustriale de coordonare zonala" - aici se includ acele asezari rurale care au un profil economico-social apropiat de cel urban.

V. Surd (2003) realizeaza o ierarhie inversa, pornind de la rangul cel mai mic in sus. El intrevede noua nivele ierarhice de centre de comanda, care asociaza tot atatea sisteme teritoriale: centrul subcomunal (Sc), centrul de comuna (C), centrul supracomunal (Spc), centre de coordonare urbana la nivel local (L), zonal (Z), judetean (J), regional (R), provincial (P) si national (N). Acestea au urmatoarele caracteristici:

centrul subcomunal: .. ;

centrele de comuna: . ;

centrele supracomunale: ;

orasele - centre de coordonare locala: .. ;

orasele - centre de coordonare zonala: . ;

orasele resedinta de judet: ;

orasele - centre de coordonare regionala: ;

orasele - centre de coordonare provinciala: . ;

centru de coordonare national: Bucuresti.

Recent, prin Legea 351/2001, Planul de Amenajare a Teritoriului National, sectiunea a IV-a: Reteaua de localitati, este prevazuta o ierarhizare a localitatilor tarii in sase nivele, dupa cum urmeaza:

rangul 0 - capitala tarii, Bucuresti;

rangul 1 - 11 municipii de importanta nationala (toate orasele cu peste 200000 de locuitori);

rangul 2 - toate celelalte municipii;

rangul 3 - toate orasele care nu au rangul de municipiu;

rangul 4 - toate satele resedinta de comuna (centrele de comuna);

rangul 5 - toate celelalte asezari rurale.

Daca toate aceste ierarhizari fac distinctie intre statutul urban si rural al localitatilor, R. Rusu (2004) propune o ierarhizare a localitatilor tarii pe 12 nivele, in care doua nivele (ranguri) pot contine atat localitati urbane, cat si rurale, astfel:

rangul 0 - capitala tarii, Bucuresti;

rangul 1 - metropolele regionale sau provinciale (in numar de sapte: );

rangul 2 - toate orasele cu peste 100 000 de locuitori (17). Exemple: .;

rangul 3 - orase mijlocii cu functia administrativa de resedinta de judet (16). Exemple:.; 

rangul 4 - celelalte municipii, care nu (mai) au functia de resedinta de judet. Exemple: ;

rangul 5 - centre urbane cu arie de influenta zonala - majoritatea oraselor care nu au statutul de municipiu; exemple: . In mod exceptional, aici se pot include si anumite centre rurale, cu rol de deservire asemanator centrelor urbane. Exemple: Bozovici, Gurahont, .. .;

rangul 6 - centre urbane de importanta locala, in general cu functii specializate, precum: statiuni balneo-climaterice (exemple: ), orase miniere (), puncte de trecere frontiera (), orase situate in imediata vecinatate a unui centru de rang superior (exemple: ). In aceasta categorie pot fi incluse si centrele rurale care detin dotarile si utilitatile caracteristice urbanului, dar nu detin statutul respectiv. Exemple: .

rangul 7 - asezarile rurale de rang supracomunal propriu-zis, care au un profil economico-social superior unei comune "obisnuite", dar inca nu se situeaza la nivelul corespunzator urbanului. Exemple: .. .;

rangul 8 - toate satele resedinta de comuna, in afara celor de rang superior;

rangul 9 - satele care, prin dotarile pe care le detin, respectiv prin bunurile si serviciile pe care le furnizeaza, se afla la egalitate cu asezarile de rangul 8, dar le lipsesc dotarile administrative (primarie, post de politie) caracteristice resedintei de comuna; exemple: .. .;

rangul 10 - sate care detin dotarile minime necesare pentru subzistenta populatiei proprii;

rangul 11 - sate a caror populatie, chiar si pentru cele mai elementare bunuri (de exemplu, cele alimentare) si servicii (de exemplu, scoala primara), trebuie sa se deplaseze in alta localitate.

Fig. 22. Ierarhizarea locurilor centrale in Banat. Sursa: R. Rusu (2004)

3. Studiu de caz: ierarhia asezarilor din Banat (judetele Arad, Timis si Caras-Severin)

O ierarhie detaliata pe primele sapte nivele a asezarilor din Banat a fost realizata pornind de la prezenta unor institutii si dotari cu rol de deservire a populatiei in cadrul asezarilor cu rol de loc central. Astfel, s-au propus urmatoarele ranguri, in conformitate cu cele prezentate mai sus:

nivelul 1 - Timisoara (317 651 locuitori in 2002, metropola regionala);

nivelul 2 - Arad (172 824 locuitori in 2002, oras mare);

nivelul 3 - Resita (83 985 locuitori, oras mijlociu, resedinta de judet);

nivelul 4 - Lugoj (44571) si Caransebes (28294) (orase mijlocii, foste resedinte de judet) ;

nivelul 5 - Bocsa (16927), Moldova Noua (13912), Sannicolau Mare (12938), Oravita (12881), Otelu Rosu (11767), Lipova (11246), Ineu (10216), Chisineu Cris (8341), Faget (7201), Deta (6418), Sebis (6310) - orase mici cu o zona de influenta importanta, la care se adauga localitatile rurale Bozovici (3321) si Gurahont (4506);

nivelul 6 - Pecica (13024), Santana (12936), Jimbolia (11113), Curtici (9726), Anina (9172), Recas (8560), Nadlac (8154), Gataia (8103), Buzias (7714), Ciacova (7285), Pancota (7199), Baile Herculane (6026), si localitatile rurale Mehadia (4474), Savarsin (3290), Beliu (3320) - orase mici si localitati rurale cu o arie de influenta limitata.

In cadrul nivelului 7 (supracomunal) ar putea fi incluse localitatile Periam, Cermei, Lovrin, Carasova, Siria, Ortisoara, Vinga, Peciu Nou, Nadrag, Toplet etc. Dupa cum se poate remarca, criteriile de baza, cel demografic si cel administrativ, sunt respectate (in cazul acestei regiuni) pana la nivelul (rangul) 4 inclusiv. Localitatile de nivelul 6 pot fi mai mai mari decat cele de nivelul 5, sau pot avea un statut superior (urban, comparativ cu rural) fata de acestea, si chiar in aceste conditii sa se situeze pe o treapta ierarhica inferioara.

Primul criteriu luat in considerare a fost cel al institutiilor de invatamant. Dupa cum se remarca, doar resedintele de judet detin institutii de invatamant superior de stat, iar Timisoara se evidentiaza ca principalul centru universitar al regiunii. Cele doua orase mari, Timisoara si Arad, detin si universitati private, iar prin "Eurouniversitatea Dragan", si municipiul Lugoj se inscrie in randul oraselor universitare. O situatie mai aparte exista la Baile Herculane, unde functioneaza o universitate privata cu o baza destul de restransa de studenti, si care in ultima perioada a avut probleme cu autorizarea de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii. Liceele si grupurile scolare cele mai prestigioase sunt tot cele din resedintele de judet, la care se adauga si cele din Lugoj, Caransebes, Ineu sau Bocsa. In general, in localitatile rurale de rangul 5, 6 sau 7 fiinteaza licee teoretice cu un numar redus de elevi.

Tabelul 1. Repartitia institutiilor de invatamant liceal si universitar din Banat

Un al doilea criteriu luat in considerare a fost cel al institutiilor judecatoresti. Acestea prezinta o structura ierarhizata, in felul urmator: Curtea de Apel (la Timisoara, pentru toate cele trei judete); tribunalele, la nivelul resedintelor de judet; judecatoriile, situate in localitatile de pana la rangul 5.

Tabelul 2. Repartitia institutiilor judecatoresti din Banat

Repartitia institutiilor medicale a reprezentat urmatorul criteriu.

Tabelul 3. Repartitia institutiilor spitalicesti din Banat

Al patrulea criteriu luat in considerare a fost prezenta institutiilor culturale. Dintre acestea, s-a facut referire doar la opera, teatru si cinematograf.

Tabelul 4. Institutiile culturale din Banat si numarul de reprezentatii

Activitatea bancara constituie de asemenea un criteriu in ierarhizarea asezarilor.

Tabelul 5. Repartitia bancilor si bancomatelor (ATM-uri) in Banat

S-a incercat si o apreciere a potentialului de comunicatie aerian si feroviar al asezarilor cu rol de loc central din Banat.

Tabelul 6. Aeroporturi si gari ale localitatilor polarizatoare din Banat

Din punct de vedere al traficului rutier, exista date cu privire la anumite servicii - benzinariile ce fac parte din retele cunoscute, dealerii auto si service-urile autorizate de RAR.

Tabelul 7. Repartitia benzinariilor, a dealerilor auto si a service-urilor

Deosebit de importanta este existenta unor magazine universale, de tip supermarket, sau a unor magazine specializate. Acestea nu se regasesc decat la nivele superioare ale ierarhiei.

Tabelul 8. Repartitia magazinelor universale, a super-market-urilor si a magazinelor specializate ce formeaza retele nationale

Acestea nu reprezinta decat o parte a criteriilor care pot fi luate in considerare pentru aprecierea gradului de centralitate a unei asezari, si, respectiv, pentru obiectivarea unei ierarhii a asezarilor dintr-o regiune.

4. Problema.

Avand in vedere cele prezentate mai sus referitor la regiunea Banat, folositi criterii identice pentru ierarhizarea sistemului de asezari din alta regiune a tarii. Cu ajutorul internet-ului, veti obtine datele pentru criteriile utilizate, dar mai puteti adauga si alte criterii, pe care le considerati valide.

BIBLIOGRAFIE

Beaujeu-Garnier, Jacqueline, Chabot, G. (1971), Geografia urbana, Edit. Stiintifica, Bucuresti;

Beavon, K.S.O. (1977), Central Place Theory: A Reinterpretation, Longman, London;

Benedek, J. (1995), Teorii de localizare si dinamizarea lor, Studia UBB, Geographia, 1-2, Cluj-Napoca;

Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului si dezvoltarea regionala, Edit. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca;

Benedek, J., Nagy, E. (2000), Planningul rural si teoria locurilor centrale, Studia UBB, Geographia, 1, Cluj-Napoca;

Berry, B.J.L. (1968), Geography of Market Centers and Retail Distribution, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, N.J.;

Caranfil, A. (1967), Asupra teoriei "locului central", St. si cerc. de Geol., Geof. si Geogr., seria Geografie, XIV, 2;

Christaller, W. (1933), Die Zentralen Orte in Sddeutschland, Fischer, Jena;

Christaller, W. (1966), The Central Places of Southern Germany, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, N.J.;

Cucu, V. (1970), Orasele Romaniei, Edit. Stiintifica, Bucuresti;

Cucu, V. (1981), Geografia populatiei si asezarilor, Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

Ianos, I. (1987), Orasele si organizarea spatiului geografic, Edit. Academiei RSR, Bucuresti;

Ianos, I., Humeau, J.B. (2000), Teoria sistemelor de asezari umane, Edit. Tehnica, Bucuresti;

Lloyd, P.E., Dicken, P. (1990), Location in Space: Theoretical Perspectives in Economic Geography 3^rd edition, Harper & Row, New York;

Lsch, A. (1941), Die Rumliche Ordnung der Wirtschaft, Fischer, Jena;

Lsch, A. (1954), The Economics of Location, Yale University Press, New Haven;

Marshall, J.U. (1989), The Structure of Urban Systems, Toronto;

Muresan, Alina (2004), Organizarea spatiului geografic si amenajarea teritoriului, note de curs, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca;

Rusu, R. (2004), Centrele urbane de comanda din Banat si ariile lor de influenta, Studia UBB, Sociologia, 1, Cluj-Napoca;

Talanga, C. (2000), Transporturile si sistemele de asezari din Romania, Edit. Tehnica, Bucuresti;

Surd, V. (2003), Geografia asezarilor, Edit. PUC, Cluj-Napoca;

Vance, J.E. (1970), The Merchant's World: The Geography of Wholesaling Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, N.J.