CARBUNII

CARBUNII

Rezervele mondiale de carbuni si repartitia lor geografica | Evolutia productiei mondiale de carbune

Repartitia geografica a productiei carbonifere

 Rezervele mondiale de carbuni si repartitia lor geografica

Carbunii reprezinta una dintre cele mai importante substante minerale utile. Se remarca, intre combustibilii minerali, prin volumul mare al rezervelor sigure, vechimea exploatarii si utilizarile variate, fiind nu numai o valoroasa sursa de energie primara, ci si materie prima pentru industria chimica.

In ceea ce priveste repartitia geografica a rezervelor, aceasta este foarte inegala , 95% fiind concentrate in emisfera nordica si numai 5% in cea sudica (in principal in tari ca Australia, Asia de Sud, Columbia, Brazilia); in emisfera nordica zacamintele sunt concentrate intre latitudinile de 35 si 60⁰. Numai trei state detin peste 80% din rezervele probabile: CSI, SUA si China, sursele dand insa ponderi diferite in ceea ce priveste cele trei state, unele plasand CSI-ul pe primul loc (cu cca. 60%), altele China. Exista, totodata, si mari zone geografice care au foarte mici rezerve ca, de exemplu, Africa (2,7%), America de Sud (1,2%), Oceania (1,1 %). 

Evolutia productiei mondiale de carbune

Productia carbonifera s-a caracterizat printr-un ritm de crestere foarte ridicat pana in 1913 (secolul al XIX-lea fiind numit de altfel "secolul carbunelui"), cand carbunele domina sursele energetice (90% in balanta purtatorilor de energie primara). Dupa aceasta data, productia evolueaza mai lent sau chiar stagneaza, ca urmare a cresterii ponderii hidrocarburilor. In schimb, odata cu "criza petrolului", declansata in anul 1973, are loc o ameliorare a industriei carbonifere mondiale, care se revigoreaza; un aspect important l-a constituit reconsiderarea carbunilor inferiori, utilizati tot mai mult in termocentrale.

Tabelul nr. 1

Evolutia productiei mondiale de carbuni

Repartitia geografica a productiei carbonifere

Productia carbonifera - de regula in jur de 5 miliarde de tone - este mult mai concentrata decat cea petroliera: trei state, respectiv China, SUA si CSI, detin mai mult de jumatate (55%) din productia mondiala.

Aceleasi trei state realizeaza, impreuna, mai mult de doua treimi din productia mondiala de carbune superior: China - 33% (intreaga sa productie fiind de acest fel), SUA - 1/5 din productia mondiala (in ultimii ani intreaga productie este de carbune superior), CSI - cca. 15%; alti producatori mai insemnati de carbune superior sunt India (cca. 270 mil. tone), Africa de Sud, Australia si Polonia (fiecare cu cca. 200 mil. tone).

Tabelul nr. 3

Productiile cele mai importante se realizeaza in:

Sursa: Images conomiques du monde, 1998.

EUROPA ( inclusiv CSI). Continentul european care multa vreme s-a situat pe primul loc in ceea ce priveste participarea la productia mondiala (peste 50% inainte de 1980), in prezent a fost depasit de Asia (chiar si fara partea asiatica a CSI), reusind sa participe doar cu cca. 1/3 la productia mondiala.

CSI se inscrie intre cele mai mari producatoare de carbuni din lume, detinand, totodata, intre 1/3 si 2/3 din rezervele mondiale certe si probabile, din care 90% sunt localizate in partea asiatica a tarii.

Productia a evoluat de la 66 mil. tone in 1940 la 260 mil. tone in 1950, pentru ca, in anul 1991, sa atinga 700 mil. tone (70% carbune superior), urmand apoi o usoara scadere (650 mil. tone in 1992 si cca. 500 mil. tone in 1996 din care cca. 400 mil. t.), dar mentinandu-se ca al treilea producator mondial.

In partea europeana cele mai importante exploatari carbonifere sunt la Donetk sau Donbas, din Ucraina, care participa cu aproape un sfert la productia CSI. Bazinul este localizat in apropierea zacamintelor de minereu de fier de la Krivoi-Rog si Kerci si a unor importante cai de transport (Marea Neagra, Canalul Volga - Don). Un alt bazin este cel al Moscovei, care participa cu cca. 10% la productia tarii si contine numai carbuni energetici. Prezinta importanta deosebita, fiind localizat in zona industriala a Moscovei.

Bazinul Peciora, care detine mari rezerve de carbuni cocsificabili, este situat in nord - estul partii europene a CSI (practic nordul partii europene a Federatiei Ruse), in bazinul fluviului Peciora din zona arctica, fiind cunoscut sub numele de "Donbasul Polar". Alimenteaza cu carbune regiunea industriala a Sankt-Petersburgului (fostul Leningrad). Mai multe bazine carbonifere exista in Muntii Urali, in mare parte cu carbuni energetici, exceptie facand bazinele Kizel si Celiabinsk, de unde se extrage carbune cocsificabil. Rolul acestora este deosebit pentru regiunea industriala a Uralului, prezentand si marele avantaj ca se exploateaza la zi.

In partea asiatica, unde sunt concentrate 90% din rezervele de carbune ale CSI - ului, cel mai mare bazin in exploatare este Kuznetk (Kuzbas), situat in bazinul raului Obi, pe afluentul sau Tomi.

Bazinul Karaganda, situat la nord de lacul Balhas, in Kazahstan, participa cu cca. 1/10 la productia tarii si contine atat huila cocsificabila, cat si carbune brun.

Alte bazine carbonifere din partea asiatica sunt: Ekibastus din Kazahstan, Minusinsk, in sudul Siberiei Occidentale, Kansk-Acinsk din bazinul superior al Eniseiului (cu mari exploatari in cariera), Ceremhovo in vestul lacului Baikal, Tunguska in partea central - siberiana, cel de pe cursul mijlociu al fluviului Lena. In extremul nord se afla bazinele din peninsulele Taimir, Indighirka si Kolima, cu zacaminte care, in prezent, sunt mai putin exploatate, iar in Extremul Orient bazinele Bureia, Sucean si cele din insula Sahalin.

Germania. Germania (practic cele doua Germanii - de vest si, respectiv, de est) a extras multa vreme in jur de 500 mil. t. anual dar, in ultimii ani, si-a redus productia la cca. 350 mil. t. in 1991 si sub 300 mil. t. din1993. In 1996, productia a scazut la 242 mil. t., din care 187 mil. t. lignit si carbune brun (locul I pe glob la aceasta categorie de carbuni). Zacamintele de carbune inferior sunt concentrate indeosebi in partea estica, in bazinele Saxono - thuringian (sau al Elbei), cu cea mai mare participare (peste 1) la productia totala a tarii, si Lauchhammer, acesta din urma avand rezerve mai importante.

In ceea ce priveste carbunii superiori (doar 54,0 mil. t. in 1996) se remarca bazinul Rhur - situat in vest si axat pe raul omonim, afluent al Rhinului - unul dintre cele mai mari din lume, cu rezerve importante de huila (cca. 20 miliarde de tone) fiind cel mai mare complex carbonifer din Europa Occidentala

Polonia, avand o productie mai mare anterior (de exemplu 250 mil. t. in 1991), a extras 200,0 mil. tone in anul 1996, din care 2/3 carbune superior. Detine cele mai mari rezerve de huila din Europa Centrala, iar in ceea ce priveste productia de huila s-a situat multa vreme pe locul 4 in lume - in ultimii ani pe locul 7. Zacamantul huilifer cel mai important, se afla in sudul tarii, in Silezia Superioara (detine 9/10 din rezerva de huila a Poloniei). Participa cu cca. 3/4 la productia totala a tarii si cu peste 90% la cea de huila.

Huila cocsificabila se mai exploateaza, dar in cantitati mai mici, in Silezia Inferioara - in bazinul Walbrzych (cca. 5%). De asemenea, in podisul Lublin s-a trecut la exploatarea carbunilor superiori. Carbuni inferiori se mai exploateaza din voievodatul Poznan si Silezia Inferioara. Polonia detine mari zacaminte de turba in nord - estul tarii, in Mazuria.

In Cehia rezervele sunt mai modeste, cu predominanta carbunilor bruni si a lignitilor, ceea ce se reflecta si in productie (80% din totalul de peste 60 mil. tone extrase). Cel mai mare bazin carbonifer, este cel din Silezia Ceha (Ostrava - Karvina); a doua baza huilifera o constituie Boemia si Moravia, cu bazine mici (Kladno, Plsen). A treia baza carbonifera o constituie Boemia de Nord (bazinele Most si Sokolov), cu cea mai mare participare la productia tarii.

Marea Britanie

In Marea Britanie se exploateaza in exclusivitate carbuni superiori, cocsificabili. Productia, multa vreme deosebit de constanta, respectiv in jur de 100 mil. tone huila, ceea ce inseamna, totusi, mai putin de jumatate din productia dinaintea primului razboi mondial, a scazut in ultimii ani (87 mil. tone in 1993, respectiv 49 mil. tone in 1996). Exista cinci bazine carbonifere mai importante: bazinul Scotiei (Scotland), Northumberland, Yorkshire, Lancashire si Tara Galilor (Wales), care detin huila cocsificabila de diferite tipuri. Aproximativ 2/3 din productie provine din bazinele: Northumberland, Yorkshire si Tara Galilor.

AMERICA DE NORD. Aceasta regiune a planetei participa cu aproape 1/5 la productia mondiala, remarcandu-se Statele Unite ale Americii, care, prin productia lor de cca. 970 mil. tone in 1996 (din care peste 90% carbune superior), se situeaza pe locul al doilea in productia mondiala; multa vreme a ocupat primul loc, dar, in ultimii ani, au fost depasite de China. Rezervele SUA sunt estimate a fi intre 2 900 si 3 900 mld. tone (inclusiv cele pana la 1 800 m adancime).

Cel mai important este Complexul carbonifer apalasian, din estul tarii, axat pe Muntii Apalasi, care se desfasoara din statul Pennsylvania, in nord, pana in statul Alabama, in sud.

A doua baza carbonifera este cea din bazinul mijlociu al fluviului Mississippi, in care zacamintele sunt cantonate in statele Ohio, Illinois, Indiana si Kentucky (din estul fluviului) si in statele Iowa, Missouri, Nebraska, Kansas si Oklahoma (in vest). Participarea acestui bazin la productie este mica (15%).

A treia baza carbonifera o constituie bazinele din vest (indeosebi Wyoming, Colorado, Utah, North Dakota), care participa cu aproape jumatate la productia tarii.

Pe intreg continentul american mai exista doar un singur producator mai reprezentativ, respectiv Canada: cca. 75,0 mil. tone, indeosebi in provinciile Alberta, British Columbia si Saskatchewan.

ASIA. Pe acest continent exista doi mari producatori de carbuni: China si India.

China este, in prezent, prima producatoare din lume (cca. 1 380,0 mil. tone in 1996), participand cu aproape 1/3 la productia mondiala. Productia a cunoscut mari ritmuri, crescand de la 30 mil. tone in 1950, la peste un miliard de tone in prezent. Cele mai mari bazine cu carbuni superiori sunt localizate in nordul si estul

Chinei. In sud-estul si centrul Chinei exista mai cu seama zacaminte de carbuni bruni. Fiind la adancime mica, multe din exploatari se fac la zi.

Principalele exploatari se fac in China de Nord - Est (Manciuria), la Fushun (una din cele mai mari exploatari la zi din lume) si Benxi, in China de Nord (in provinciile Shanxi si Shenxi) sunt bazinele Taiyuan si Datong. Sunt importante, de asemenea , exploatarile din China Centrala (in provincia Honan), cele din China de Est si China de Sud - Est, din provinciile Yunan si Hunan.

India (270 mil. tone , in cea mai mare parte - cca. 95% - carbune superior, a doua producatoare de pe continent, dupa China), detine mari zacaminte de huila, concentrate in nord - estul tarii, in statele Bihar, Assam si Madhya-Pradesh si in Bengalul de Vest. Zacaminte de huila, in exploatare, mai exista in apropiere de Hyderabad si Madras, in zona peninsulara a Indiei.

In Africa , marea producatoare este Africa de Sud (cca. 200 mil. tone in 1996, in exclusivitate huila). Cel mai important bazin carbonifer se afla in Transvaal (Withbank), asigurand cea mai mare parte a productiei tarii.

AUSTRALIA are rezerve apreciabile de huila si lignit si o productie de peste 200 mil. tone (204 mil. tone in 1996, din care peste 3/4 carbune superior), productia avand tendinte de crestere (sub 200 mil. tone inainte de 1990), in vederea asigurarii consumului intern si a exportului. Zacamintele sunt concentrate in partea de est, de-a lungul Cordilierei Australiene, in statele New South Wales=Noua Galie de Sud (deosebit de important este bazinul Sydney, unde se exploateaza numai huila), Queensland si South Australia = Australia de Sud, unde se fac cele mai mari exploatari in cariera.

ROMANIA

Productia a scazut mult in ultimii ani, inregistrandu-se doar 31,2 mil. tone in 1991 ( din care 3,2 mil. tone huila si restul lignit si carbune brun). Ulterior a crescut, ajungand la 38,9 mil. tone in 1993 (din care 4 mil. tone huila), inregistrand ulterior o usoara scadere, respectiv 36,1 mil tone (din care 1,3 mil. tone huila) in 1996.

Repartitia geografica a bazinelor carbonifere. Huila este carbunele superior de baza al tarii noastre, antracitul gasindu-se in cantitati neinsemnate (la Schela, jud. Gorj). Principalele bazine huilifere se afla in Depresiunea Petrosani si in Muntii Banatului.

Bazinul Petrosani, situat pe cursul superior al Jiului, in depresiunea cu acelasi nume, este cel mai mare bazin huilifer al tarii, in cadrul lui obtinandu-se peste 80% din productia nationala de huila. El are insa dimensiuni reduse (45 km lungime si intre 3 si 10 km latime).

In Muntii Banatului, desi prospectiunile geologice recente au pus in evidenta noi zacaminte, rezervele huilifere sunt, practic, destul de neinsemnate. In plus, ele sunt situate la adancimi foarte mari si dispun de o tectonica complicata (la Anina fiind cea mai dificila din intreaga tara). Exploatarile de aici prezinta doua concentrari: una in apropiere de Resita, la Anina, Doman, Secu s.a., si alta in vecinatatea defileului Dunarii, la Baia Noua, Cozla, Bigar s.a.

In ceea ce priveste carbunii inferiori, lignitul este tipul de carbune reprezentativ pentru tara noastra. Cea mai mare parte a rezervelor se concentreaza in Podisul si Subcarpatii Getici, unde exista mai multe bazine:

1.Bazinul Motru - Jilt - Rovinari, situat in Podisul Getic, se

intinde de la Valea Jiului (in est) si pana la Valea Motrului (in vest). Este cel mai mare bazin carbonifer al tarii, deoarece detine cea mai mare parte a rezervelor de lignit si asigura cca. 50% din totalul productiei de carbune energetic al tarii.

2.Bazinul Husnicioarei, situat in Podisul Mehedinti, putin mai

la vest de bazinul Motru - Rovinari, cu exploatari atat in subteran, cat si la zi: Husnicioara si Zegujani.

3.Bazinul Alunu - Berbesti, amplasat in Subcarpatii Gorjului si Valcii, cu exploatari in cariera si in subteran.

Alte bazine carbonifere:

- Bazinele Munteniei Centrale subcarpatice: Schitu - Golesti (exploatari la Berevoiesti, Godeni, Poenari, Jugur s.a., Sotanga, Doicesti, Filipestii de Padure), bazinul Ceptura in extremitatea estica a zonei, cu exploatari modeste.

- Bazinul Barcau - Crasna, localizat in nord - estul Crisanei, cu exploatari la: Popesti, Voivozi, Borumlaca, Varzari, Sarmasag.

- Bazinul Baraolt, situat in depresiunea cu acelasi nume (jud. Covasna), are exploatari in subteran si in cariera in centrele Varghis si Capeni.

- Bazinul Valea Crisului, amplasat in vecinatatea orasului Sfantu Gheorghe, cu exploatari in cariera (la numai 50 m).

- Bazinul Sinersig - Visag, in Campia Lugojului.

Carbunii bruni au in tara noastra rezerve reduse, principalele bazine fiind: Comanesti, din depresiunea omonima din Carpatii Orientali, cu exploatari la Leorda, Darmanesti, Asau; Almasului, situat in depresiunea cu acelasi nume de la poalele Muntilor Apuseni, cu minele: Surduc, Cristoltel, Tamasa s a.; Brad - Tebea, localizat in depresiunea Brad din Muntii Apuseni.