| CATEGORII DOCUMENTE |
| Demografie | Ecologie mediu | Geologie | Hidrologie | Meteorologie |
CARPATII
ORIENTALI
Particularitati de geografie fizica
Asezare si limite. Carpatii Orientali se desfasoara intre granita de nord a tarii si Valea Prahovei la sud. Podisul Sucevei, Subcarpatii Moldovei si Subcarpatii de Curbura ii marginesc la est, iar Campia de Vest si Depresiunea Colinara a Transilvaniei la vest.
In unele lucrari, mai ales in cele care tin cont de alcatuirea geologica, limita dintre Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali este fixata la Valea Dambovitei. Majoritatea elementelor fizico-geografice (altitudine, tipuri genetice de relief, clima, vegetatie) traseaza o limita mult mai clara la Valea Prahovei, lucru vizibil in peisaj si prin denivelarea relifului produsa de abruptul prahovean al Bucegilor.
Intre aceste limite, Carpatii Orientali prezinta o orientare generala NV-SE si prezinta urmatoarele trasaturi majore, care ii diferentiaza fata de celelalte ramuri capatice:
- au cea mai mare extindere, ocupand mai mult de jumatate (55% din suprafata ariei montane din tara npastra;
prezinta
altitudini mijlocii;
- sunt fragmentati de vai, trecatori si
mai ales de intinse depresiuni;
- este foarte evident paralelismul culmilor montane (trei fasii care reflecta alcatuirea geologica);
- au resurse bogate (mai ales in nord) si dispun de cea mai importanta arie forestiera;
- sunt intens populati (indeosebi pe vai si depresiuni) si au activitati economice foarte importante (exploatarea minereurilor neforoase, exploatarea si prelucrarea lemnului etc)
Geneza. Carpatii Orientali s-au format odata cu intreg lantul Muntilor Carpati, in timpul orogenezei alpine, care a tinut din cretacic pana la inceputul cuaternarului
Dar, in geosinclinalul carpatic, o parte din sisturile cristaline au fost metamorfozate si inaltate inca din timpul orogenezei hercinice (o alta parte au fost metamorfozate prin orogenezele din proterozoicul mediu si superior).
Muntilor de incretire li s-a adaugat, in urma eruptiilor vulcanice din neogen, sirul muntilor din vest: Oas-Gutai-Tibles-Calimani-Gurghiu-Harghita, care constituie cel mai lung si mai complex lant vulcanic din Europa. Eruptiile vulcanice s-au propagat de la nord spre sud, cea mai noua fiind eruptia care a dus la aparitia craterului in care se afla Lacul Sfanta Ana.
Miscarile tectonice de la sfarsitul tertiarului si inceputul cuaternarului, care au determinat inaltarea generala a Muntilor Carpati, au fost foarte slabe in cadrul Carpatilor Orientali.
In prima parte a cuaternarului, datorita racirii climei, pe cele mai inalte varfuri din Muntii Rodnei, Calimani s-au instalat ghetari care au sculptat circuri si vai glaciare.
In a doua parte a cuaternarului, odata cu incalzirea climei, ghetarii s-au topit, iar agentii externi i-au modelat si le-au dat, in linii mari, infatisarea actuala.
Alcatuirea petrografica Din punct de vedere al alcatuirii petrografice, in cadrul Carpatilor Orientali se disting trei fasii paralele:
- o fasie centrala, alcatuita din sisturi cristaline (gnaise si micasisturi), care se afunda la sud de obarsia Trotusului;
in partea de est sunt munti formati din roci sedimentare (conglomerate, gresii, calcare, marne, argile) puternic cutate, cutele fiind deversate spre exterior sub forma panzelor de sariaj. Aceasta fasie este cunoscuta sub numele de flis, care in sectorul curburii ocupa intreaga largime a Carpatilor Orientali. Se distinge flisul intern, de varsta cretacica si flisul extern, de varsta paleogena.
- in vest, muntii vulcanici, cei mai noi, sunt alcatuiti in cea mai mare parte din andezite;
Caracterizarea reliefului. Ca altitudine, ocupa un loc intermediar intre celelalte ramuri carpatice, avand o altitudine medie de 950 m. Numai in nord, in Muntii Rodnei si Calimani, culmineaza la peste 2000 m, la sud de Valea Bicazului abia ajung la 1600-1700 m, pentru a se inalta usor la capatul dinspre Valea Prahovei.
Relieful glaciar, reprezentat prin circuri, vai si morene glaciare, este mai dezvoltat in Muntii Rodnei, care sunt cei mai inalti (2303 m), dar este prezent si in Muntii Maramures si este discutabil in Muntii Calimani (I. Sarcu, 1971).
Platformele de eroziune sunt slab evidentiate.
Muntii vulcanici prezinta un relief tipic format din conuri si cratere distruse in cea mai mare parte de eroziune.
Pe calcare s-a dezvoltat un relief carstic deosebit de pitoresc (Cheile Bicazului, Pestera Izvorul Tausoarelor etc.), dar mai putin extins decit in Carpatii Meridionali sau Occidentali. De remarcat prezenta clastocarstului pe tufuri si aglomerate vulcanice (vulcanocarst) in Muntii Rodnei si Harghita.
O trasatura specifica a Carpatilor Orientali este paralelismul culmilor, foarte evidenta in zona obcinelor.
O alta caracteristica este data de multimea depresiunilor si vailor, care le reduc mult din masivitate, cu toate ca au o latime foarte mare (aproximativ 170 km in partea de nord). Mai mari sunt depresiunile care separa muntii vulcanici de ceilalti munti si anume: Depresiunea Maramures, Dornelor, Giurgeu si Ciuc. In sectorul curburii, Depresiunea Brasovului apare ca o intinsa campie la 500-600 m altitudine, cu trecatori care faciliteaza legaturile cu zonele inconjuratoare. In partea de est a Carpatilor Orientali, doar depresiunile Campulung si Comanesti sunt mai importante.
Unele vai au caracter longitudinal, sunt largi si bine populate, mai ales in depresiuni (Viseul si Iza in Depresiunea Maramuresului, Muresul si Oltul in depresiunile Giurgeu si Ciuc), dar exista si vai cu caracter transversal, dintre care unele se prezinta sub forma unor defilee cu ingustari si largiri succesive, asa cum sunt: Valea Moldovei de la Campulung pana la Gura Humorului, Bicazul continuat cu Valea Bistritei pana la iesirea din munti, sau Valea Muresului intre Toplita si Deda.
Au numeroase pasuri (trecatori), dar, in majoritate, acestea sunt situate la inaltimi mari (peste 1000 m) ceea ce face ca circulatia sa se desfasoare mai greoi decat in Carpatii Meridionali sau Occidentali.
Clima. Extinderea mare a Carpatilor Orientali, atat in lungime cat si in latime, a dus la existenta unor diferentieri de temperatura si precipitatii intre nord si sud, dar si intre vest si est.
In Muntii Maramuresului si Rodnei, sub influenta circulatiei baltice, precipitatiile ajung la 1400 mm anual, pe cand in Carpatii Curburii acestea scad sub 1000 mm anual.
Fatada vestica a Carpatilor Orientali este expusa maselor de aer oceanice, ceea ce face ca la inaltimi de peste 1700 m precipitatiile sa depaseasca 1000 mm anual, in timp ce pe fatada estica, sub influenta maselor de aer continentale, la aceleasi altitudini, precipitatiile scad sub 1000 mm anual.
Zonalitatea climatica pe verticala este foarte pronuntata. Temperatura medie anuala scade de la 6 la -2o C, iar precipitatiile cresc de la 800 mm anual pana la 1200 si chiar 1400 mm anual.
In depresiuni clima este rece si umeda, cu frecvente inversiuni de temperatura. Astfel, la Gheorghieni s-au inregistrat -34o C, iar la Bod (Depresiunea Brasov) - 38,5o C, temperatura care constituie minima absoluta pe tara.
Iarna, o ramificatie redusa a Crivatului patrunde pana in depresiunile Giurgeu, Ciuc si Brasov, unde este cunoscut sub numele de Nemira. Pe latura externa a curburii se simte fenomenul de fehn.
Hidrografia. Reteaua hidrografica se caracterizeaza printr-o densitate accentuata (700-900 m/km2) ceea ce denota prezenta unui potential hidroenergetic ridicat, iar pe de alta parte, existenta posibilitatilor de acces. Valori mai ridicate (900-1000 m/km2) se intalnesc in depresiunile intramontane, in special in depresiunile Giurgeu si Ciuc, ca urmare a convergentei afluentilor secundari in cursurile superioare ale Muresului si Oltului.
Din Carpatii Orientali izvorasc cele mai importante rauri ale tarii noastre: Somesul (prin Somesul Mare) si Muresul, care fac parte din grupa de vest; Oltul care primeste Raul Negru in Depresiunea Brasov si Prahova cu Doftana si Teleajanul, care apartin grupei de sud, si toti afluentii Siretului de pe partea dreapta (Suceava, Moldova, Bistrita, Trotusul, Putna, Ramnicul si Buzaul), care fac parte din grupa de est. In partea de nord, Viseul si Iza se varsa in Tisa, care face granita cu Ucraina pe o distanta de 60 km.
Se remarca prezenta a numeroase lacuri naturale, dintre care unele au caracter unicat, asa cum sunt Lacul Sf. Ana (lac vulcanic) si Lacul Rosu (lac de baraj natural). Se mai pot mentiona lacurile Buhaescu si Lala (lacuri glaciare), cat si lacurile Ocna Sugatag si Costiui (lacuri sarate). Lacuri artificiale au fost amenajate in scop hidroenergetic pe vaile Bistritei (L. Izvorul Muntelui), Buzaului (L. Siriu), Teleajanului (L.Maneciu) si Doftana (L. Paltinu) sau pentru alimentarea cu apa potabila (Firiza si Poiana Uzului).
Apele subterane din zona muntilor vulcanici sunt frecvent mineralizate datorita emanatiilor gazoase postvulcanice, formand izvoarele minerale de la Vatra Dornei, Bilbor, Borsec, Tusnad etc.
Vegetatia Carpatii Orientali se disting printr-o mare extensiune a padurilor de molid si a padurilor de amestec (molid, brad si fag) reprezentand la un loc, circa 40% din patrimoniul forestier al tarii.
Pe fatada vestica a Carpatilor Orientali si in Muntii Persani, Baraolt si Bodoc sunt dominante padurile de fag.
In Depresiunea Maramures, fagul se amesteca cu gorunul, iar in Depresiunea Brasov se intalnesc si paduri de stejar pedunculat. In depresiunile Giurgeu si Ciuc, datorita climatului mai umed si racoros, dominante sunt padurile de conifere.
Pasunile alpine au extindere mai mare in Muntii Rodnei, Maramuresului si Calimani.
Fauna. Se intalneste fauna zonei de padure (cea mai bogata si mai variata), fauna zonei alpine (capra neagra, acvila de munte) si fauna acvatica specifica apelor reci de munte (pastravul). In apele repezi din Muntii Maramuresului se intalneste, destul de rar, lostrita (Hucho hucho), un peste foarte pretentios sub aspectul conditiilor abiotice.
Solurile. Este foarte evidenta etajarea pe vertcala a solurilor. Astfel, la poalele muntilor mai raspandite sunt districambosolurile (din clasa cambisoluri), dupa care urmeaza prepodzoluri, podzoluri si criptopodzoluri (clasa spodisoluri), iar pe varfurile mai inalte din jumatatea nordica a Carpatilor Orientali apar nigrosoluri si humosiosoluri (clasa umbrisoluri). Toate sunt soluri acide cu grad redus de fertilitate.
Pe rocile vulcanice s-au format andosoluri (clasa andisoluri).
In depresiuni se intalnesc luvosoluri (clasa luvisoluri), gleisoluri (clasa hidrisoluri), soluri turboase (clasa histisoluri) si faeziomuri (clasa cernisoluri) mai extinse in Depresiunea Brasov.
Rezervatii naturale. In Carpatii Orientali se deosebesc urmatoarele tipuri de rezervatii naturale: floristice (Poiana Stampei, Bilbor), de fauna si flora (Pietrosu Mare), de peisaj si flora (Cheile Bicazului), forestiere (Ceahlau, Slatioara), geologice (Creasta Cocosului) si speologice (Izvorul Tausoarelor).
Particularitati de geografie umana si economica.
Populatia si asezarile. Cercetarile arheologice au dovedit prezenta omului prin asezarile umane inca din preistorie. Continuitatea locuirii dacice se demonstreaza prin numeroase necropole, tezaure de podoabe si monede, ca si importante dave (Piatra Neamt-Petrodava, Rasnov -Cumidava, in munte, Targu Ocna-Utidava, Drajna de Sus-Ramidava etc.), in zonele din apropiere.
In evul mediu au existat teritorii organizate administrativ si politic, alcatuind obsti pe vaile Bistritei, Moldovei sau in depresiunile Maramures, Oas, Dorna, Brasov.
Catre sfarsitul secolului XIX si mijlocul secolului XX s-au inregistrat sporuri de populatie, densitatile ajungand pana la 40-50 loc/km2 si chiar 50-100 loc/km2 in depresiunile Maramures, Dorna si Brasov.
Reteaua de asezari este strans legata de formele de relief si de resursele naturale. Satele sunt asezate nu numai pe vai sau in depresiuni, ci si pe versantii mai insoriti sau chiar pe culmi, urcand pana la 1200 m altitudine, iar asezarile sezonere chiar mai sus.
Ca tipuri morfostructurale, se evidentiaza sate alungite pe vai, adunate in depresiuni si risipite pe culmile muntoase cu altitudini mai reduse. In Depresiunea Brasov exista sate compacte, cu case lipite perete de perete si ziduri care marchiaza curtile interioare.
Ca tipuri functionale, dominante sunt satele cu profil agricol, legat de cresterea animalelor, dar si de cultura cerealelor si plantelor tehnice (cartof) in depresiuni. Exista si sate cu functii mixte, agricole si industriale, al caror profil a fost determinat de exploatarea si prelucrarea lemnului (Galautas, Vama, Falcau), de activitati miniere (Rodna, Nistru, Ilba), industriale (Ghimbav, Hoghiz, Remetea), balneoclimaterice (Zizin, Malns, Bilbor, Ocna Sugatag) sau de transport (Ciceu, Deda).
Cele mai mari orase din Carpatii Meridionali sunt Baia Mare si Brasov. De marime mijlocie sunt orasele Sighetu Marmatiei, Miercurea Ciuc, Sfantu Gheorghe si Targu Secuiesc. Exista foarte multe orase mici: Borsa, Viseu de Sus, Vatra Dornei, Campulung Moldovenesc, Gura Humorului si Negresti-Oas in Grupa de Nord; Borsec, Ghiorghieni, Toplita, Tusnad, Baraolt, Bicaz, Slanic Moldova, Comanesti si Darmanesti in Grupa Centrala; Covasna, Sacele, Zarnesti, Codlea, Intorsura Buzaului si Nehoiu in Grupa de Sud.
Depresiunea Brasov se inscrie ca arealul cu cel mai ridicat grad de urbanizare (70%) din Carpati.
Industria. Activitatile industriale se bazeaza, in cea mai mare parte, pe exploatarea reurselor naturale.
Astfel, dintre sursele primare de energie, se remarca exploatarile de petrol (Depresiunea Brasov), carbune brun (Depresiunea Comanesti) si lignit (Depresiunea Baraolt). Potentialul hidroenergetic al raurilor este valorificat pe Bistrita, Buzau, Teleajan si Doftana.
Metalurgia feroasa se bazeaza pe exploatarile de minereu de fier de la Lueta (Muntii Harghita) si cele de mangan de la Iacobeni si Sarul Dornei (Depresiunea Dornei
Metalurgia neferoasa este mult mai bine dezvoltata, avand in vedere ca in partea de nord a Carpatilor Orientali se afla cele mai importante zacaminte de minereuri neferoase (Cu, Pb, Zn) din tara noastra, care se prelucreaza la Baia Mare. De la poalele Muntilor Gutai se obtine aur si argint.
Industria constructoare de masini are importante centre la Baia Mare (utilaj minier), Brasov (tractoare, avioane si aparate de zbor), Miercurea Ciuc (tractoare pe senile si Sfantu Gheorghe (utilaj industrial).
Centre ale industriei chimice sunt la Baia Mare (acid sulfuric), Prundu Bargaului, Zarnesti, Busteni (celuloza si hartie), Brasov (produse clorosodice) si Codlea (coloranti
Carpatii Orientali reprezinta ce mai intisa zona forestiera a tarii, cuprinzand in mare parte paduri de rasinoase, mai ales in partea de nord. Importante centre de prelucrare a lemnului sunt la Sighetul Marmatiei, Campulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Toplita, Miercurea Ciuc etc.
Avand in vedere alcatuirea geologica foarte variata, industria materialelor de constructii se bazeaza pe numeroase exploatari de roci, mai importante fiind cele de bazalt (Racos), gresii (Tarcau), caolin (Harghita Bai), travertin (Borsec) si calcare (Bicaz).
In cadrul industriei usoare se remarca industria lanii, cu vechi traditii in zona Brasovului (Brasov, Covasna, Prejmer), industria inului si a canepii (Negresti Oas, Joseni, Gheorgheni), tricotaje si confectii (Sighetu Marmatiei, Miercurea Ciuc, Targu Secuiesc), incaltaminte (Brasov).
Centre ale industriei alimentare sunt la Bod (zahar), Brasov (conserve si preparate din carne), Vatra Dornei si Campulung Moldovenesc (produse lactate).
Agricultura. Sub aspect agricol, Carpatii Orientali se inscriu in zona agrogeografica de munte, cu relief accidentat, climat racoros si soluri mai putin fertile.
Ca urmare, activitatea agricola de baza a locuitorilor este cresterea animalelor, care beneficiaza de intinse suprafete de pasuni si fanete naturale.
Culturile, in general restranse, sunt reprezentative in depresiunile mai mari. Astfel, cartoful si sfecla de zahar se cultiva pe mari suprafete in depresiunile Brasov, Ciuc si Giurgeu. Inul si canepa sunt mai bine reprezentate in depresiunile Oas, Giurgeu si Ciuc. Se mai cultiva orz si ovaz. In depresiuni, in special in zonele mai insorite, se practica si pomicultura.
Transporturile. Vechile drumuri comerciale de pe vaile Moldovei, Trotusului, Oituzului, Buzaului, Teleajanului si Prahovei au contribuit la dezvoltarea unor axe feroviare si rutiere, care asigura legatura dintre partea de est si de sud cu partea centrala a tarii.
Turismul. Valorificarea turistica a Carpatilor Orientali a inceput in a doua jumatate a sec. al XIX- lea, fiind legata de exploataea resurselor de ape minerale. Statiuni balneoclimaterice sunt la Borsa, Vatra Dornei, Sangiorz Bai, Borsec, Lacul Rosu, Baile Tusnad, Covasna si Slanic Moldova.
Un mare numar de turisti este atras manastirile bucovinene (Putna, Voronet, Humor) sau de unele obiective naturale deosebit de pitoresti (Lacul Rosu, Lacul Santa Ana, Cheile Bicazului)
Diviziuni. In afara diviziunilor in fasii longitudinale, determinate de alcatuirea petrografica, aspectele fizico - geografice diferite de la nord la sud au permis impartirea Carpatilor Orientali si in sens transversal in trei grupe: de nord, centrala si de sud.
a) Grupa de Nord
Grupa nordica a Carpatilor Orientali este cuprinsa intre granita de nord a tarii si aliniamentul mai coborat ce leaga Depresiunea Dornelor cu cea a Campulungului peste Pasul Mestecanis (1096 m) la sud; Podisul Sucevei o delimiteaza la est, iar Campia de Vest (Campia Somesului) si Depresiunea Colinara a Transilvaniei (Podisul Somesan) la vest. Intre aceste limite, Grupa de Nord a Carpatilor Orientali mai este cunoscuta si sub denumirea de Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei.
In cadrul acestei grupe, diferentierile peisajului geografic au impus separarea urmatoarelor subunitati:
- zona cristalina inalta;
- zona estica a obcinelor bucovinene;
- zona vestica a muntilor vulcanici;
- depresiunile intramontane.
Muntii Rodnei reprezinta cea mai importanta unitate montana nu numai din grupa nordica, ci din intreg lantul Carpatilor Orientali, fiind singurii munti alpini din aceasta ramura carpatica.
Sunt situati intre Valea Viseului, la nord si Valea Somesului Mare, la sud. La vest sunt delimitati de Valea Salautei, iar la est Pasul Rotunda (Rodnei, 1271 m) ii desparte de Muntii Suhardului.
Sunt alcatuiti in cea mai mare parte din sisturi cristaline.
Din punct de vedere structural reprezinta un horst marginit de falia Dragos-Voda la nord si falia Somesului Mare la sud.
Se prezinta sub forma unei culmi principale orientate vest - est, pe care se inscriu cele mai inalte varfuri: Pietrosu (2303 m) si Ineu (2279 m). Din aceasta culme principala se desprind culmi mai scurte spre nord si mai alungite spre sud.
Duritatea mare a rocilor cristaline a favorizat conservarea a trei suprafete de nivelare (Emm. De Martonne, 1924, T. Morariu, 1937), precum si urmele actiunii glaciare (T. Morariu, 1937, I. Sarcu, 1978). Exista numeroase circuri si vai glaciare cantonate mai ales in jurul varfurilor mai inalte Pietrosu si Ineu. S-au pastrat si lacuri glaciare (Lala si Buhaescu).
Relieful periglaciar este reprezentat prin campuri de blocuri, torenti de grohotisuri, potcoave nivale, musuroaie inierbate etc., care s-au format in timpul perioadelor glaciare, dar care se formeaza si in prezent, in timpul iernii.
Prezenta calcarelor cristaline a favorizat dezvoltarea unor forme de relief carstic, fara ca acestea sa fie reprezentative pentru Muntii Rodnei. De mentionat Pestera Izvorul Tausoarelor.
Muntii Maramuresului sunt cuprinsi intre hotarul cu Ucraina, la est si Valea Viseului, la vest. Spre nord sunt delimitati tot de hotarul cu Ucraina, iar la sud se extind pana la Pasul Prislop (1416 m).
Din punct de vedere al alcatuirii geologice, Muntii Maramuresului sunt formati dintr-o zona centrala cristalina si doua benzi sedimentare, una la vest si alta la est. Varful Toroiaga (1930 m) este alcatuit din roci eruptive (bazalte si granite).
Culmea principala are forma unui arc de cerc, care intre confluenta Viseului cu Tisa si Pasul Prislop (1416 m) are o lungime de circa 70-80 km. Principalii afluenti ai Viseului (Vaserul si Ruscova) au separat aceasta culme muntoasa in masive bine individualizate. Cel mai inalt este Varful Farcau, de
1957 m, situat in partea de nord.
In Muntii Maramuresului suprafetele de eroziune sunt mult mai restranse decat in Muntii Rodnei, iar formele de relief glaciar sunt discutabile. Relieful periglaciar este insa foarte evident.
Pe vaile care coboara spre vest s-au format mici depresiuni, asa cum este Depresiunea Poienile de sub Munte de pe Ruscova.
Muntii Suhardului reprezinta continuarea spre sud-est a Muntilor Rodnei, extinzandu-se pana in Depresiunea Dornelor. Sunt cuprinsi intre vaile raurilor Bistrita, la est si Cosna, la vest.
Sunt alcatuiti din sisturi cristaline si se prezinta sub forma unei culmi principale, care coboara in inaltime de la NV spre SE. Varful Omu are inaltimea maxima de 1932 m.
Obcinele Bucovinene
Reprezinta o grupare de culmi paralele, orientate NV-SE, cuprinse intre Valea Sucevei, la nord, Valea Moldovei, la sud, Valea Bistritei, la vest si Podisul Sucevei, la est.
De la vest la est se intalnesc urmatoarele obcine:
- Obcina Mestecanis, situata intre Bistrita Aurie si Moldova;
- Obcina Feredeu, cuprinsa intre raurile Moldova si Moldovita;
- Obcina Mare, aflata la est de Moldovita.
Obcina Mestecanis este alcatuita din sisturi cristaline, iar celelalte doua din roci sedimentare (flis).
Relieful se prezinta sub forma unor culmi rotunjite, care coboara in altitudine de la vest spre est, de la circa 1600 m in Obcina Mestecanis, la 1400 m in Obcina Feredeu si la 1200 m in Obcina Mare.
Caracteristic pentru Obcinele Bucovinene este adaptarea reliefului la structura cutata. Astfel, culmile montane corespund unor anticlinale, iar vaile unor sinclinale.
Muntii Oas - Gutai - Tibles
Se desfasoara pe directia NV-SE, intre granita cu Ucraina si raul Salauta, care ii desparte de Muntii Rodnei. Spre NE inchid Depresiunea Maramuresului, iar spre SV vin in contact cu Campia de Vest si Depresiunea colinara a Transilvaniei.
Muntii Oas-Gutai sunt predominant vulcanici, fiind alcatuiti din roci eruptive, in timp ce Muntii Tibles sunt alcatuiti in cea mai mare parte din roci sedimentare si mai putin eruptive (andezite).
In general, sunt munti cu altitudini reduse. Muntii Oas abia depasesc 800 m, Muntii Gutai ating 1443 m in Varful Gutai cu spectaculoasa "Creasta Cocosului", iar Muntii Tibles, cei mai inalti, au 1839 m in Varful Tibles.
Eroziunea a distrus in cea mai mare parte conurile si craterele vulcanice. Se considera ca varful Gutai (1443 m) reprezinta un rest dintr-un crater, iar ,,Creasta Cocosului este un neck.
Nu sunt strabatuti de vai transversale care sa sectioneze intregul lant muntos si au numai pasuri de culme, ceea ce le confera o masivitate destul de pregnanta fata de regiunile inconjuratoare.
Muntii Bargaului
Situati intre Somesul Mare, la nord si Bistrita (afluent al Somesului), la sud, continua relieful Muntilor Tibles, intrerupt de cristalinul Muntilor Rodnei.
Sunt alcatuiti din depozite sedimentare strabatute de intruziuni vulcanice, mai ales andezitice.
Ca inaltime, sunt mult mai scunzi decit Muntii Rodnei, Varful Heniu Mare depasind cu putin 1600 m altitudine.
Depresiunile din Grupa de Nord a Carpatilor Orientali
Depresiunea Maramuresului este una din cele mai reprezentative depresiuni intramontane din cadrul Carpatilor Orientali.
Are o forma alungita (peste 90 km) in directia NV-SE si este cuprinsa intre Muntii Maramuresului, Muntii Rodnei si lantul eruptiv al Muntilor Oas - Gutai-Tibles.
Initial, depresiunea a suferit miscari de scufundare si a functionat ca un golf marin, care a fost inchis in urma eruptiilor vulcanice din neogen, cand s-au format Muntii Oas-Gutai-Tibles. La sfarsitul neogenului si inceputul cuaternarului depresiunea a iesit de sub ape si a intrat sub actiunea agentilor modelatori subaerieni, care i-au dat infatisarea actuala.
Deci, din punct de vedere genetic, Depresiunea Maramuresului este de baraj vulcanic, dar si tectonica si eroziunea au jucat un rol important in formarea acestei depresiuni.
Relieful se prezinta sub forma a trei nivele: un nivel coborat, cu altitudinea medie de 500 m, corespunzator culoarelor largi ale Viseului si Izei; al doilea nivel, de 700-800 m, corespunzator interfluviilor in care a fost sculptat primul nivel si al treilea nivel, mai denivelat, reprezentat de rama piemontana inconjuratoare. Pe vaile Tisei, Viseului si Izei apar mai multe terase.
Relieful este sculptat in roci sedimentare cu structura orizontala. Din loc in loc apar cute diapire cu samburi de sare (Ocna Sugatag si Costiui
Depresiunea Maramuresului comunica cu regiunile inconjuratoare prin Pasul Huta (583 m) peste Muntii Gutai, Pasul Setref (818 m) pe Valea Salautei si Pasul Prislop (1416 m) spre Valea Bistritei.
Depresiunea Oas, cunoscuta si sub denumirea de "Tara Oasului", a fost sculptata de raul Tur si afluentii sai in masa de andezite si aglomerate vulcanice a Muntilor Oas la contactul cu Muntii Gutai.
Relieful apare dispus in trepte concentrice cu deschideri spre sud - vest, pe vaile raurilor Tur si Talna.
In partea centrala, unde se afla zona de convergenta hidrografica a raului Tur cu afluentii sai, se prezinta ca o campie aluviala, local inmlastinita.
Depresiunea Dornelor este cuprinsa intre Muntii Bargaului si Suhard la nord si Muntii Calimani la sud. Muntii Giumalau si Bistritei delimitaeza aceasta depresiune spre est.
Depresiunea este de natura tectonica, dar rol important in individualizarea acesteia avandu-l si eruptiile vulcanice din Muntii Calimani, care o ichid spre sud, sud-vest. Dupa iesirea de sub ape (sfartitul tertiarului si inceputul cuaternarului) a intrat sub influenta agentilor externi modelatori.
Prezinta un relief valurit, cu altitudini medii de 800-900 m, fiind una dintre cele mai inalte depresiuni din Carpati.
In cadrul acestei depresiuni au fost separate doua compartimente drenate de raurile Dorna (in NV) si Neagra Sarului (in SE), care se varsa in Bistrita.
Depresiunea Dornelor comunica spre vest prin Pasul Tihuta (1201 m) si spre nord - est prin Pasul Mestecanis (1096 m).
Depresiunea Campulung se afla pe Valea Moldovei, fiind inchisa spre nord de Obcinele Bucovinene, iar spre sud de Masivele Giumalau si Rarau.
Din punct de vedere genetic, depresiunea este rezultatul unei intense actiuni erozive.
Relieful este reprezentat prin mai multe nivele de terase, dezvoltate aproape in exclusivitate pe dreapta raului Moldova.
b) Grupa Centrala
Aceasta grupa, cunoscuta si sub denumirea de Carpatii Moldo-Transilvani (Mihailescu V., 1963), este asezata in partea de mijloc a Carpatilor Orientali, extinzandu-se intre aliniamentul mai coborat ce leaga muntii scunzi ai Bargaului, Depresiunea Dornelor cu cea a Campulungului, peste Pasul Mestecanis (1096 m), la nord si Depresiunea Brasov si Valea Oituzului, la sud. La est se marginesc cu Subcarpatii Moldovei, iar la vest cu Depresiunea colinara a Transilvaniei.
Ca elemente de diferentiere, fata de grupa de nord, sunt de mentionat
- extensiunea apreciabila a eruptivului neogen si a flisului in raport cu zona cristalino - mezozoica
- scaderea altitudinilor de la nord spre sud
- influenta mai atenuata a circulatiei nord - vestice, de unde si reducerea treptata a precipitatiilor de la nord spre sud; continentalizarea climatica a flancului estic, cu patrunderea Crivatului pe vaile Uzului si Oituzului si cu accentuarea fenomenului de inversiuni termice in depresiuni
- trecerea gradata de la padurile de conifere la cele de fag si restrangerea tot mai mult a pajistilor alpine si subalpine
- cresterea si valorificarea potentialului hidroenergetic al raurilor
- reducerea pana la disparitie a zacamintelor de minereuri neferoase
Tinand seama de geneza, alcatuirea geologica si infatisarea reliefului, in Grupa Centrala a Carpatilor Orientali se deosebesc doua mari parti: una de est, mai veche, corespunzatoare muntilor de incretire, reprezentata de Muntii Moldovei si alta de vest, mai noua, corespunzatoare muntilor vulcanici Calimani -Gurghiu- Harghita. Intre aceste doua parti se afla depresiunile Giurgeu si Ciuc.
Grupa centrala a Carpatilor Orientali se termina spre sud cu muntii scunzi Persani, Baraolt si Bodoc.
Muntii Moldovei
Cuprind trei siruri de culmi paralele, orientate NV-SE.
Sirul din mijloc, cel mai inalt, cuprinde Muntii Gimalau si Rarau, Muntii Bistritei, Ceahlau si Tarcau.
Masivele Giumalau si Rarau sunt asezate intre Valea Moldovei la nord si Valea Bistritei la sud, sud-est. Giumalaul (1857 m), in vest, este alcatuit din sisturi cristaline, iar Raraul (1651 m), in est, are in alcatuirea sa sisturi cristaline in baza, peste care stau roci sedimentare, mai ales calcare, pe care s-a grefat un relief foarte spectaculos, ca de exemplu stancile Adam si Eva sau Pietrele Doamnei.
Muntii Bistritei sunt cuprinsi intre vaile Bistritei si Bistricioarei. In cea mai mare parte sunt alcatuiti din sisturi cristaline, la care se adauga depozite de flis cretacic (roci sedimentare puternic cutate) pe un mic areal in partea de sud - est.
Afluentii Bistritei de pe partea dreapta au compartimentat acesti munti in mai multe masive care se succed de la nord la sud. Cel mai inalt este Varful Budacu de 1859 m.
Masivul Ceahlau se afla in continuarea Muntilor Bistritei, fiind cuprinsi intre Valea Bistricioarei si Valea Bicazului.
Din punct de vedere structural reprezinta un sinclinal suspendat alcatuit din calcare, conglomerate si gresii, care au favorizat dezvoltarea unui relief ruiniform, caracterizat prin prezenta piramidelor, turnurilor si a politelor structurale (Caciula Dorobantului, Polita cu Crini etc.). Caracteristic pentru Ceahlau sunt versantii periferici, pe alocuri foarte inalti si foarte puternic inclinati (pana la 90o).
Varful Ocolasul Mare ajunge la 1907 m si reprezinta inaltimea maxima pentru toti Muntii Moldovei. Desi sunt cei mai inalti, nu pastreaza urme ale ghetarilor cuaternari, dar este prezent relieful periglaciar.
Muntii Tarcau sunt delimitati de vaile Bicazului in nord si Trotusului in sud, sud-vest. Relieful acestor munti a fost modelat in flis cretacic si paleogen cu predominarea gresiei de Tarcau. In Varful Grindusu ating 1664 m.
In sirul vestic se afla Muntii Giurgeu, Hasmasu Mare, Ciuc si Nemira.
Muntii Giurgeu sunt asezati la est de depresiunea cu acelasi nume si sunt alcatuiti in cea mai mare parte din sisturi cristaline puternic cutate, acoperite in partea nordica de roci eruptive revarsate din Calimani.
Se prezinta sub forma unor culmi rotunjite cu inaltimi mici (1000-1500 m). Singura varietate mai importanta in relief este introdusa de Varful Prisca, un sambure de sienite (roci magmatice intruzive) implantat in masa cristalina. Peste acesti munti, prin Pasul Bicaz (1256 m), continuat cu Cheile Bicazului, trece soseaua transcarpatica Ghiorghieni - Piatra Neamt.
Muntii Hasmau Mare, situati la est de cursul superior al Muresului, sunt alcatuiti din calcare si conglomerate, conservate sub forma unor inversiuni de relief (sinclinale suspendate), care domina sisturile cristaline (cu tendinte de afundare) de la baza lor.
In cadrul reliefului, mult mai variat si mai inalt decit in Muntii Giurgeului, se impun Cheile Bicazului, cele mai marete din tara. La baza abrupturilor calcaroase se afla trene de grohotisuri periglaciare, in buna parte fixate. Dislocarea partiala a unui asemenea grohotis, care a barat Valea Bicazului, in anul 1837, a dus la aparitia Lacului Rosu.
Acesti munti au inaltimea maxima de 1792 m in Varful Hasmasu Mare.
Muntii Ciucului se delimiteaza intre Valea Trotusului spre nord si Valea Uzului spre sud, intre Depresiunea Ciuc spre vest si jumatatea nordica a Depresiunii Comanesti spre est.
Intre aceste limite, culmea principala a Muntilor Ciuc are forma unui arc de cerc cu deschiderea spre Valea Trotusului, spre nord-est. Varfurile mai importante de pe aceasta culme depasesc in putine locuri 1500 m.
Sunt alcatuiti din formatiunile flisului cretacic (in vest si axa centrala) si paleogen (in est), predominante fiind gresiile si marnele.
Muntii Nemira se intind intre Valea Uzului la nord si Valea Oituzului la sud. Relieful acestor munti s-a grefat in cea mai mare parte pe gresie de Tarcau. Varful Nemira Mare se inalta pana la 1649 m.
In partea de sud a acestor munti, Pasul Oituz (866 m) da posibilitatea trecerii din Depresiunea Brasov spre Moldova, pe Valea Oituzului.
In sirul estic se afla muntii Stanisoarei, Gosmanu si Berzunt.
Muntii Stanisoarei au ca limite Valea Moldovei la nord si Valea Bistritei la sud. Sunt alcatuiti in cea mai mare parte din flis paleogen (in nord-vest au si flis cretacic), cu structuri in panze de sariaj, deversate spre exterior.
Se prezinta sub forma unei culmi principale orientate NV-SE, cu relief montan si inaltimi predominante intre 1000 si 1300 m. In Varful Bivolul ating 1530 m.
Din punct de vedere structural, aceasta culme prelunga corespunde unui sinclinal suspendat.
Muntii Gosmanu se afla asezati la est de Valea Tarcaului (afluent al Bistritei) si sunt alcatuiti din flis paleogen, in care predomina gresia de Tarcau.
Altitudinea maxima este de 1442 m in Varful Geamana.
Muntii Berzunt continua spre sud-est Muntii Gosmanu, pana la Valea Trotusului. Altitudinea medie este de 700-800 m, iar cea maxima de 984 m in Varful Magura.
Muntii vulcanici Calimani - Gurghiu - Harghita
Se desfasoara intre compartimentul mai coborat al Muntilor Bargau si Depresiunea Dornelor, in nord si pana la est de Defileul Oltului de la Tusnad, in sud.
Reprezinta compartimentul cel mai extins (150 km) si mai unitar din intreg lantul eruptiv al Carpatilor Orientali.
Sunt alcatuiti in cea mai mare parte din andezite, ivirile de bazalte fiind mai rare. In cadrul reliefului se disting doua mari trepte: conurile vulcanice si platourile de la poalele acestora.
Spre deosebire de muntii vulcanici din grupa nordica, muntii vulcanici din grupa centrala a Carpatilor Orientali sunt mult mai inalti, depasind chiar 2000 m, au pastrat mai bine conurile si craterele vulcanice si sunt despartiti prin vai adanci (defileele Muresului si Oltului).
Muntii Calimani se desfasoara intre Valea Bistritei si Defileul Muresului dintre Toplita si Deda.
Reprezinta cel mai inalt si mai impunator masiv vulcanic din tara, masivitatea fiind accentuata de prezenta unor depresiuni marginale.
Se prezinta sub forma unei culmi principale orientate est-vest (50 km), care culmineaza in Varful Pietrosu (2100 m).
Datorita inaltimii apreciabile, in Muntii Calimani s-au dezvoltat si forme de relief glaciar, dar foarte restranse. Campurile de blocuri andezitice si torentii de pietre dovedesc existenta unor puternice fenomene periglaciare.
Muntii Gurghiu se desfasoara intre Defileul Muresului la nord si Pasul Sicas (1000 m), de la obarsia Tarnavei Mari, la sud.
Culmea principala este orientata pe directia NV-SE si se compune din inlantuirea mai multor conuri vulcanice. In partea centrala se afla conul Saca, a carui inaltime este de 1776 m.
Mai spre sud, Pasul Bucin (1273 m) da posibilitatea trecerii din Depresiunea Transilvaniei in Depresiunea Giurgeu.
Muntii Harghita se intind la sud de Pasul Sicas (1000 m) si reprezinta ultimul compartiment al lantului eruptiv neogen.
In partea de nord a acestor munti se afla Varful Harghita, cu inaltimea maxima de 1800 m. La est de Defileul Oltului de la Tusnad se afla Muntele Ciomatu (1301 m) cu doua cratere ingemanate: Mohos in care se afla o turbarie si Sfanta Ana in care se afla lacul cu acelasi nume.
In zona centrala a acestor munti se afla Pasul Vlahita (985 m) care face legatura intre Depresiunea Ciuc si Depresiunea colinara a Transilvaniei.
Depresiunile din grupa centrala a Carpatilor Orientali
Grupa centrala a Carpatilor Orientali are ca trasatura specifica numarul mare de depresiuni care reduc mult din masivitatea culmilor montane si inlesnesc circulatia.
Depresiunile de baraj vulcanic. La contactul dintre muntii vulcanici Calimani, Gurghiu, Harghia si zona cristalino - mezozoica si de flis a Muntilor Moldovei se afla un compartiment mai coborat, cu orientate NV-SE, de-a lungul caruia se inscriu depresiunile Bilbor, Borsec, Giurgeu si Ciuc. Aceste depresiuni formeaza un adevarat culoar depresionar (numit si uluc depresionar), mai ingust si mai inalt in nord, mai larg si cu altitudini mai scazute in partea sa mijlocie si sudica. Din punct de vedere genetic, acest culoar depresionar este de baraj vulcanic, dar si tectonica si eroziunea au jucat un rol important in formarea sa.
In partea de nord se afla micile depresiuni Bilbor si Borsec asezate la contactul dintre Muntii Calimani si Muntii Bistritei, la circa 800 - 1000 m altitudine. Spre sud, extensiune mult mai mare prezinta depresiunile Giurgeu si Ciuc.
Depresiunea Giurgeu este asezata pe cursul superior al Muresului care o dreneaza de la sud spre nord, iar Depresiunea Ciuc este asezata pe cursul superior al Oltului care o dreneaza de la nord spre sud.
Aceste depresiuni prezinta foarte multe trasaturi comune. Relieful are inaltimi de 600 - 800 m si se desfasoara in trepte. Acestea cuprind: luncile largi, adesea inmlastinite, ale Muresului si Oltului, terasele celor doua rauri si piemonturile laterale, care fac trecerea spre zona montana inconjuratoare.
Cele doua depresiuni comunica prin Pasul Greci (891m). Spre sud, Depresiunea Ciuc, prin Defileul Oltului de la Tusnad (640 m), comunica cu Depresiunea Brasov.
In arealul muntilor vulcanici, in partea de sud a Muntilor Gurghiu se afla Depresiunea Varsag, iar in partea de sud-vest a Muntilor Harghita se afla Depresiunea Baraolt, inchisa la vest de Muntii Persani.
Depresiunile din Muntii Moldovei Depresiunile din Muntii Moldovei sunt de natura tectono - eroziva si au o extindere mult mai redusa.
Depresiunea Ghimes este situata pe cursul superior al Trotusului si comunica prin Pasul Ghimes (1159 m) cu Depresiunea Ciuc.
Depresiunea Casin (Plaiesi) se afla la vest de Muntii Nemira si este drenata de raul cu acelasi nume. Spre nord-est, prin Pasul Uz (1085 m), comunica cu Depresiunea Comanesti, iar spre sud comunica cu Depresiunea Brasov.
Depresiunea Comanesti, situata pe cursul mijlociu al Trotusului, inchisa la est de Muntii Berzunt, este cea mai extinsa si mai importanta ca valoare economica. In cadrul reliefului se remarca terasele Trotusului.
Muntii Persani, Baraolt si Bodoc
Spre sud, grupa centrala a Carpatilor Orientali se termina prin Muntii Persani, Baraolt si Bodoc, ce patrund digitat in nordul Depresiunii Brasov. Exista cercetatori care includ acesti munti la Grupa de Sud a Carpatilor Orientali.
Se prezinta sub forma unor culmi joase, care abia depasesc 1000 m, orientate de la nord spre sud.
Muntii Persani sunt alcatuiti dintr-un adevarat "mozaic" litologic, in cadrul caruia se remarca sisturi cristaline, roci sedimentare (flis cretacic reprezentat prin conglomerate, calcare, gresii si marne) si roci magmatice (andezite si mai ales bazalte in Defileul Oltului de la Racos).
Prin urmare si relieful este mai variat decit in Muntii Baraolt si Bodoc, care fiind alcatuiti numai din flis cretacic (conglomerate, gresii si marne) sunt mai monotoni.
In cadrul acestor munti se remarca platforma de eroziune "Poiana Marului", cu dezvoltare larga la aproximativ 1000 m.
Peste Muntii Persani se trece din Depresiunea Brasov in Depresiunea colinara a Transilvaniei prin Pasul Racos (pe Valea Oltului) si Pasul Vladeni (mai la sud).
c) Grupa de Sud
Grupa sudica a Carpatilor Orientali se desfasoara intre Valea Oituzului la nord-est si Valea Prahovei la sud-vest, constituind o adevarata punte de legatura intre Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali. Spre sud-est se margineste cu Subcarpatii de Curbura, iar la nord-vest, Depresiunea Brasov este inchisa de muntii scunzi Persani, Baraolt si Bodoc.
Consideratii generale
Aceasta grupa prezinta unele trasaturi care o deosebesc destul de clar fata de grupa nordica si centrala a Carpatilor Orientali:
- Dispar muntii vulcanici.
- Deoarece sisturile cristaline se afunda la sud de Valea Trotusului, muntii din grupa sudica sunt alcatuiti din roci sedimentare puternic cutate (conglomerate, calcare, gresii, marne, argile etc.), care formeaza flisul cretacic si paleogen. In cadrul acestei grupe, flisul cretacic prezinta cea mai larga extensiune din intreg lantul Carpatilor Orientali. In alcatuirea sa predomina stratele de Sinaia si de Azuga, peste care se suprapun stratele de Comarnic.
- In timp ce in grupa nordica si centrala culmile muntoase sunt orientate NV-SE, sunt despartite de vai longitudinale si sunt taiate, pe alocuri, de vai transversale, in grupa sudica, directia culmilor este fie de la nord la sud, fie de la NE la SV, sau chiar de la est la vest. Aceasta schimbare a fost determinata de rezistenta pe care au opus-o Muntii Dobrogei in perioada cand s-au inaltat Carpatii, silindu-i sa se arcuiasca spre apus.
- Nu exista urme glaciare, dar se intalnesc forme de relief periglaciar.
- Prezenta celei mai mari depresiuni intracarpatice - Depresiunea Brasov, in care se afla o puternica zona de convergenta hidrografica.
Datorita acestor aspecte, multi cercetatori considera grupa sudica a Carpatilor Orientali ca un sector carpatic de sine statator, cunoscut sub numele de Carpatii Curburii.
In cadrul acestei grupe se deosebesc urmatoarele subunitati:
- muntii de pe latura externa a curburii
- muntii de pe latura interna a curburii;
- Depresiunea Brasov.
Muntii de pe latura externa a curburii
Muntii Vrancei situati in partea de nord-est a Carpatilor de Curbura, se desfasoara intre Valea Oituzului, in nord, care-i separa de Muntii Nemira si Basca Mica, in sud, care-i separa de Muntii Penteleu.
Intre aceste limite au o orientare generala de la nord la sud si sunt alcatuiti in cea mai mare parte din gresii in care raurile si-au adancit vai adanci cu aspect de chei. Varfurile principale din Muntii Vrancei sunt Goru (1785 m) si Lacauti (1777 m).
Muntii Buzaului sunt situati in partea centrala a Carpatilor Curburii si cuprind Muntii Penteleu, Culmea Podu Calului si Muntii Siriu.
Sunt alcatuiti din depozite de flis cretacic si paleogen in care se remarca gresiile dure, rezistente la eroziune, cu unele intercalatii de sisturi argiloase.
Muntii Penteleu au aspectul unui masiv impunator cuprins intre vaile Basca Mica si Basca Mare. Altitudinea maxima este de 1772 m in Varful Penteleu.
Culmea Podu Calului este cuprinsa intre Basca Mare si Buzau si se prezinta sub forma unei culmi orientate NV-SE, cu inaltimi care depasesc cu putin 1400 m.
In partea de sud a Muntilor Penteleu si Podu Calului se afla Culmea Ivanetu, orientata NE-SV, care patrunde ca un pinten, inalt de peste 1000 m, in zona de interferenta carpato-subcarpatica.
Muntii Siriu sunt situati la vest de Valea Buzaului si se extind pana la vaile opuse ale Telejenelului, spre sud si Buzaului, spre nord, intre care se afla Pasul Boncutei (1080 m) si Pasul Tabla Butii.
Depasesc 1600 m altitudine, Vf. Malaia avand 1662 m, iar Vf. Siru 1657 m.
La est de Vf. Malaia se afla Lacul Vulturilor (Lacul fara fund), despre a carui geneza exista mai multe ipoteze: nivala, format pe o suprafata structurala sau prin procese de alunecare.
Muntii Ciucasului si Muntii Baiului reprezinta compartimentul vestic al Carpatilor Curburii, compartiment mult mai inalt, care depaseste frecvent 1800 m si este alcatuit predominant din conglomerate, calcare si gresii.
Muntii Ciucasului sunt cuprinsi intre Valea Telejenelului si cursul superior al Buzaului, la est, si Valea Doftanei, la vest.
In partea de nord, intre izvoarele Buzaului si Pasul Bratocea (1263 m) se remarca Varful Ciucas, de 1954 m, cel mai inalt din Carpatii Curburii.
Ciucasul reprezinta un sinclinal suspendat, in cadrul caruia se remarca relieful ruiniform din regiunea inalta, urmare a fragmentarii puternice a conglomeratelor (Sfinxul Ciucasului, Mana Dracului).
Spre sud se desprind culmi prelungi, pe care se inscriu varfurile Grohotis (1767 m) intre Teleajen si Doftana, si Clabucet (1462 m) intre Teleajen si Telejenel.
Muntii Baiului, cunoscuti si sub numele de Muntii Garbova, se prezinta sub forma unei culmi orientate de la nord spre sud, intre Valea Doftanei in est si Valea Prahovei in vest.
Cu toate ca Varful Neamtu are 1923 m, relieful este mai putin variat decat in Muntii Ciucas.
Muntii de pe latura interna a curburii
Muntii Barsei sunt reprezentati de masivele Postavaru (1799 m) si Piatra Mare (1843 m), asezate in partea de sud-vest a Depresiunii Brasov, de o parte si de alta a Vaii Timisului, de unde si denumirea de Muntii Timisului, denimire sub care se gasesc in unele lucrari de specialitate.
Aceste masive sunt alcatuite din conglomerate si calcare pe care s-a grefat un relief variat, in cadrul caruia se remarca fenomenele carstice (chei, pesteri, lapiezuri etc.), mai ales in Piatra Mare.
Pe flancul nordic al Postavarului, la aproximativ 1000 m altitudine, se afla vestita statiune montana Poiana Brasov.
Muntii Intorsurii se afla asezati intre muntii de pe latura externa a Curburii si Depresiunea Brasov, sub forma unei prispe mai coborate.
Relieful acestor munti este reprezentat prin culmi prelungi, rotunjite, care in putine locuri depasesc 1000 m altitudine.
Muntii Intorsurii inchid depresiunile Intorsura Buzaului si Comandau, care s-au format prin eroziune.
Depresiunea Brasov
Este asezata intre Carpatii Curburii, la sud si est, si muntii scunzi Bodoc, Baraolt, Persani, la nord si vest. Reprezinta cea mai extinsa depresiune intramontana din Carpatii Romanesti.
Depresiunea s-a format in urma unor prabusiri care au permis instalarea unui lac, ce a functionat pana la inceputul cuaternarului, cand apele s-au retras. Cuveta lacului a fost umpluta cu aluviuni (nisipuri, pietrisuri, argile) aduse de raurile ce coboara din munti. Altitudinea medie este de 500-600 m.
In cadrul depresiunii se deosebesc trei compartimente: Depresiunea Barsei, in partea de vest, Depresiunea Sfantu Gheorghe, in partea centrala si Depresiunea Targu Secuiesc, in partea de nord-est.
Relieful are o dispunere aproximativ concentrica in care se succed piemonturile si glacisurile care se dezvolta sub munte, campurile largi care ocupa cea mai mare suprafata a depresiunii si apoi partea cea mai joasa, sesul aluvial de-a lungul Vaii Oltului si-a afluentilor sai principali (Raul Negru, Timisul, Barsa).
O suprafata care se detaseaza net in cuprinsul depresiunii o constituie dunele de nisip de la Reci (pe stanga Raului Negru).
Depresiunea Brasov comunica cu regiunile inconjuratoare prin pasurile: Oituz (pe valea cu acelasi nume), Tusnad (pe Valea Oltului), Vladeni (peste Muntii Persani), Predeal (pe Valea Prahovei), Bratocea (pe Valea Teleajenului) si Buzau (pe Valea Buzaului).
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 16676
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
