CATEGORII DOCUMENTE |
Demografie | Ecologie mediu | Geologie | Hidrologie | Meteorologie |
Crionivatia si
rezultatele manifestarii ei
Probleme:
- Crionivatia - sistem morfogenetic specific regiunilor cu climat rece.
- Agenti, procese, structuri si forme de relief specific.
- Modul de actiune a cuplului inghet-dezghet si a zapezii in crearea unor forme
de relief, depozite si structuri specifice.
- Alti agenti a caror actiune se combina cu crionivatie.
- Diferentieri spatiale si evolutive reflectate in peisajele generate in
principal de
- crionivatie.
1. Conditiile de manifestare a crionivatiei
Crionivatia reprezinta un termen compus care defineste actiunea complementara a
doi agenti frigul si zapada. Primul se exprima prin succesiuni de faze de
inghet si dezghet iar cel de al doilea indeosebi prin tasari si eroziune -
transport - acumulari nivale.
Conditiile ce faciliteaza producerea proceselor sunt in principal de natura
climatica la care se adauga caracteristicile rocilor (indeosebi proprietatile
fizice si mecanice), gradul de acoperire a terenului cu vegetatie si alcatuirea
acesteia, gradul de umectare al rocii sau depozitului etc. ce au rol de
diversificare spatiala si evolutiva a proceselor.
Daca actiunea gerului se produce peste tot pe suprafata Pamantului unde
temperaturile oscileaza in jurul valorii de 00 cea a zapezii este concludenta
pe pantele ce permit acumularea in volum mare si deplasarea acesteia. Ca
urmare, ele vor fi specifice regiunilor polare, subpolare si in muntii inalti
indiferent de latitudinea unde se afla dar a caror creste sunt la altitudini la
care temperaturile multe luni sunt negative sau in vecinatatea lui 00.
Procesele sunt active pe pantele lipsite de vegetatie, pe rocile heterogene ca
alcatuire si cu multe diaclaze crapaturi in care exista o anumita cantitate de
apa, pe versantii subpolari si alpini expusi cetii sau ploilor reci etc. Astfel
de conditii sunt frecvent intalnite la latitudini de peste 600 (Siberia,
Arhipelagul nord canadian,
2. Agenti, procese, structuri si forme de relief:
in regiunile cu temperaturi negative si zapada in cantitati moderate actioneaza
in crearea formelor de relief mai multi agenti si procese dar doua (frigul si
zapada) au rol esential prin durata, intensitate si rezultate.
2.1. Actiunile frigului sunt exprimate prin variatii termice in jurul valorii
de 00. El constituie agentul morfodinamic principal care da nastere la cele mai
multe forme de relief periglaciare si contribuie indirect la actiunea altor
factori genetici din regiunile reci.
- Gelivatia este o actiune complexa a frigului asupra atat a rocilor ce intra
in contact direct cu variatiile termice cat si a elementelor din depozitele
existente pe platouri sau versanti.
Mecanismul manifestarii gelivatiei se face prin doua procese de natura termica
- cresteri si scaderi de volum ale componentelor ce alcatuiesc masa rocilor.
Ele sunt urmate pe de o parte de sfaramarea acesteia (dezagregare) in elemente
cu dimensiuni variabile in functie de diferit e conditii locale. Actiunea
frigului este deosebita in raport cu prezenta sau absenta apei in fisurile sau
crapaturile din roca. in prima situatie prin inghetarea apei creste volumul
ocupat de aceasta sub forma solida situatie care genereaza presiuni asupra
peretilor crapaturilor si largirea dar si cresterea in lungime a lor. La
temperaturi pozitive gheata se topeste partial sau total la baza crapaturilor
acumulandu-se materiale desprinse de pe peretii ei. Prin repetarea procesului
rezultatele se insumeaza si conduc la desfacerea rocii in blocuri si bolovani
colturosi (grohotisuri). Procesul de dezagregare a rocilor prin acest mecanism
este numit criofractie.
Procesul este deosebit de activ cand trecerea de la inghet la dezghet este
rapida iar amplitudinea dintre valorile termice extreme este mare (ex. minima -
150, maxima 100, amplitudinea 250). in aceeasi masura stimulative sunt
macrogelivitatea rocilor facilitata de heterogenitatea ca alcatuire fizica si
chimica, de un grad ridicat de stratificare si mai ales de un volum insemnat de
goluri umplute partial sau total de apa.
Rezultatele producerii inghet-dezghetului reflectate in formele de relief si in
peisaje sunt conditionate de doi factori esentiali:
- adancimea pana la care se inregistreaza ciclicitatea inghet-dezghetului.
Aceasta este dependenta de climat. Se pot distinge cateva situatii. in
regiunile polare si pe crestele muntoase situate la altitudini ridicate in care
temperatura medie anuala este sub 20. Aici se separa la suprafata terenurilor
un orizont cu grosimi reduse care in timp de 2-3 luni (vara) se poate dezgheta
zilnic sau pe un interval de mai multe saptamani sub care pe grosimi diferite
rocile sunt inghetate permanent. Deci, efectele ciclului inghet-dezghet sunt
legate de orizontul de la suprafata dar nu trebuie omise nici influentele celui
de dedesubt care este puternic inghetat (o masa de roca si gheata). O alta
situatie este frecventa in regiunile subpolare si temperate si in etajul
subalpin montan unde inghetul este sezonier si pe adancimi mai mari si unde
sunt frecvente zilele de dezghet total. Se produc efecte importante cand
dezghetul sau inghetul sunt relativ bruste; sunt frecvente la trecerea sau la
iesirea din sezonul rece. Ultima situatie este intalnita in zonele temperate si
pretutindeni unde se produc in sezonul rece ingheturi diurne pe adancimi mici.
Rolul inghet-dezghetului este redus, el asociindu-se altor procese morfogenetice:
- prezenta apei care prin inghet si cresterea volumului genereaza presiuni
urmate de deplasari de masa de roca. Pozitia ghetii in raport de roca sau in
depozit conduce la efecte mecanice diferite. Cand apa ingheata pe suprafata
rocii rezulta o pojghita de gheata (polei) pe care materialele cazute din
partea superioara a versantului aluneca. Apa care ingheata intre particulele
aflate la partea superioara a unui depozit determina ridicarea individuala a
lor pe inaltimi de la cativa milimetri la cativa centimetri. Se pot observa
coloane subtiri de gheata care sustin particule minerale sau pietricele. in
timpul zilei prin topirea ghetii pietricelele cad la distante diferite.
Procesul este frecvent in conditiile unui inghet brusc. Al treilea caz corespunde
apei prezente la adancimi variabile in golurile din depozitul de panta. Prin
inghet ea capata forme diferite (lentile, nuclee, pene, apofize etc.). Dar
nasterea lor conduce la tensiune cu marime diferita si care se exercita asupra
celorlalte materiale din depozit. Rezulta cutari, ondulari, crapaturi ale
orizonturilor de aici. La dezghet, abundenta apei in partea superioara a
depozitului poate duce la deplasarea unei parti din acesta pe un substrat inca
inghetat rezultand valuriri (alunecari de tip solifluxiuni). Procesul depinde
de cativa factori - cantitatea de apa din orizontul dezghetat, grosimea
acestuia, gradul de acoperire cu vegetatie ierboasa, panta terenului, durata
dezghetului.
Frecventa si intensitatea proceselor de inghet-dezghet in acest orizont
reprezinta conditii esentiale pentru crearea multor forme de relief specifice
indeosebi terenurilor cu pante de 0 - 200. Acestea constituie elementele
principale ale peisajului regiunilor periglaciare. Ultima situatie se refera la
apa ce umple orice gol din roci si care prin inghet creeaza corpuri cu volum in
crestere, accentuarea fisurilor si producerea desprinderii materialelor (la
dezghet). Deci o fragmentare a rocilor consolidate care poate fi mai rapida
(apa multa in roci macrogelive si frecvente cicluri de inghet-dezghet) sau mai
redusa (inghet-dezghet produs in intervale lungi de timp care asigura 'o
adaptare' a elementelor din roca la proces).
- Structuri gelivale. Sunt specifice regiunilor polare si subpolare unde frigul
este agent primordial (fig. 35). in functie de intensitatea si durata acestuia
se separa doua situatii:
- terenuri inghetate in sezonul rece si care se dezgheata in cel cald, actiunea
frigului manifestandu-se pana la adancimi de 0,5 - 1,5 m adancime;
- terenuri care se dezgheata partial in sezonul cald de unde diferentierea a
doua orizonturi distincte:
- pergelisolul (Perenen Tyale, permafrost, merzlota) ca orizont bazal,
permanent inghetat este alcatuit din sedimente, roci si gheata cu grosime de la
cativa metri la peste 150 m (se ajunge local la cca 300 m in nordul Canadei si
Siberiei); se desfasoara in peste 7,3 milioane km2 (Canada, Alaska, Groenlanda,
Spitzberg, nordul Asiei etc.) in general in regiuni cu o temperatura medie de
-20 si cu zapada putina (cad anual sub 300 mm). Genetic s-a format in doua
moduri. Cel mai adesea prin transmiterea treptata, de la partea superioara a
terenurilor in adanc a undei de frig situatie prin care a rezultat o retea de
apofizie si 'radacini' de gheata ce a cimentat elementele minerale
(pergelisol epigenetic). in regiunile cu delte sau de campii subsidente
procesul implica inghetarea depozitelor malo-argiloase umplute de apa apoi
afundarea si acoperirea treptata a lor cu noi materiale care se vor congela
treptat. Este un pergelisol singenetic care in structura are diverse materiale
minerale si organice cuprinse intre blocuri si vine de gheata.
- molisolul - orizontal superior supus ciclului de inghet-dezghet sezonier si
care are o grosime de la cativa decimetri la cativa metri (6-8 in
- penele si vinele de gheata dezvoltate in lungul crapaturilor din roci si
depozite produse prin ingheturi puternice ale apei. Au forma conica lungimi de
0,5 - 2 m si diametre sub 0,5 m; dupa topirea ghetii materialele din exterior
(nisipuri, pietrisuri) le umplu partial sau in totalitate. Sunt frecvent
intalnite in molisolul din depozitele din Alaska, Novaia Zemlia, Spitzbergen,
Arhipelagul nord-canadian etc.
- involutiile sunt orizonturi de nisip sau pietris din molisol care au o
desfasurare ondulata. Se dezvolta in conditiile in care intr-un depozit
neomogen ca alcatuire si grad de imbibare cu apa rezulta prin inghet tensiuni
repartizate neuniform; acestea provoaca ridicari sau coborari cu amplitudini
deosebite ceea ce conduce in final la o configuratie ondulata. Procesul este
accelerat de faptul ca inghetarea diferita a suborizontului superior din
molisol se face de la exterior catre interior. Ea va fi insotita de crearea de
apofize de gheata si bombari (cu varful in jos) ale materialelor inghetate cu
dimensiuni variate orientate spre sectoarele labile din depozit.
Formele de relief impuse de gelivatie sunt numeroase, tipul si raspandirea
fiind influentate de trei factori - caracteristicile climatului (au o
dezvoltare mare in cele polare, subpolare si alpine), alcatuirea si
proprietatile rocilor si depozitelor (maximum pe cele neomogene si macrogelive)
si panta (impune deosebire genetica; de evolutie, fizionomie si grupare in
forme individualizate pe versanti si pe suprafete orizontale.
Forme de relief gelivale dezvoltate pe versanti. Sunt rezultatul proceselor de
dezagregare si de prabusire-acumulare pe acestia sau la baza lor. De aici si
separarea in doua grupe.
- Forme de relief rezidual. Reprezinta formele individualizate pe versanti in
urma manifestarii gelivatiei si producerii dezagregarii in lungul tuturor
fisurilor crapaturilor si altor goluri prin care apa patrunde si circula in
roci. Este o dezagregare in masa rocilor diferentiata ca intensitate ca urmare
a deosebirilor ce apar de la un sector la altul in cadrul acesteia ca densitate
de crapaturi, fisuri, diaclaze etc., ca alcatuire mineralogica, ca inclinare a
suprafetelor versantului si grad de acoperire cu vegetatie etc. Dezagregarea se
face lent prin dezvoltarea de pene de gheata in crapaturile din roca. Treptat
crapaturile cresc, se unesc iar bucatile de roca ramanand fara sustinere se vor
prabusi sub impulsul gravitatiei. Caderea se realizeaza in sezonul cald pe
masura topirii ghetii. in timp, pe versanti, intre spatiile goale dezvoltate pe
masura repetarii dezagregarii si prabusirii de blocuri raman forme de relief cu
profil abrupt, cu muchii evidente. Ele alcatuiesc relieful rezidual. Cele mai
frecvente dintre acestea sunt:
- Crestele ascutite - sunt la nivelul interfluviilor si rezulta prin
intersectia versantilor ce au suferit o puternica retragere indeosebi ca urmare
a gelivatiei. Frecvent exista in regiunile muntoase unde s-au format prin
evolutia culmilor situate deasupra ghetarilor sau a izotermei anuale de - 20
(ex. Piatra Craiului, Fagaras, Retezat etc.). Desfasurarea lor, pe intinderi
mari este conditionata de relativa omogenitate petrografica. Se pot
individualiza si creste pe lungimi reduse (cateva sute de metri) frecvent in
cateva situatii - prin fragmentarea crestelor ce-au avut o dezvoltare mare,
prin distrugerea in cea mai mare parte a unor aparate vulcanice (creasta
Cocosului din M.Gutai), in lungul culmilor cu structura geologica monoclinala
in care stratele sunt aproape verticale (Subcarpatii de Curbura) si in
conditiile existentei locale a unor formatiuni omogene si compacte in raport cu
altele limitrofe usor de indepartat prin gelifractie.
- Turnurile, coloanele, babele, sfinxii, blocurile oscilante etc. reprezinta
martori de eroziune la nivelul interfluviilor sau pe versanti. Au dimensiuni
variabile de la sub un metru la peste 50 m inaltime, diametre sub 10 m si pante
abrupte care frecvent se intersecteaza in varf. Pot fi grupate cand rezulta din
fragmentarea unor culmi sau unui varf de munte heterogen ca alcatuire si intens
brazdat de spatii prin care apa poate circula si ingheta (Tigaile Mari si Mici
din M.Ciucas, Apostolii,
O situatie particulara o constituie turnurile care rezulta in roci neomogene ca
alcatuire petrografica si ca structura stratigrafica. Aici dezagregarea
diferentiata impreuna cu alte procese pun in evidenta capetele stratelor cu
rezistenta mai mare si inlatura bolovanii, pietrisul. Ca urmare, iau nastere
forme cu polite si surplombe care au infatisarea unor ciuperci sau figuri de
animale, oameni de unde si frecventa numelor ce le-au fost acordate (Baele din
M. Bucegi, Babele la sfat in M.Ciucas, Caciula Ciobanului din M.Ceahlau,
Sfincsii din Bucegi, Ciucas etc.). Pietrele oscilante corespund blocurilor
rotunjite aflate fie pe versantii cu panta mai mica unde au ajuns prin cadere
fie pe platouri aici fiind rezultatul dezagregarii complete a stanci, varf. Le
sunt specifice un contact limitat cu suprafata pe care se afla situatie care
face ca la un vant puternic sa sufere mici oscilatii.
- Varfurile reziduale au luat nastere printr-o intensa fragmentare a culmilor
muntoase insotita de retragerea versantilor dominant prin procese de gelivatie.
in regiunile alpine din zona temperata dar si in muntii din regiunile polare si
subpolare rezulta astfel de varfuri care sunt inconjurate de mase de bolovani
cu dimensiuni variabile si cu aspect colturos. Daca dezagregarile sunt intense
si pe durata mare atunci se dezvolta inselberguri si pedimente gelivale. Se
poate ajunge insa la dezagregarea completa a varfului care este tranformat
intr-o masa de blocuri si bolovani colturosi care pe ansamblu mai pastreaza
forma convexa anterioara.
- Forme de relief de acumulare. Se afla in mai mica masura pe versanti si
predominant la contactul acestora cu suprafete cvasiorizontale apartinand
luncilor si teraselor raurilor sau platourilor petrografice si structurale.
Orice forma indiferent de dimensiuni este alcatuita in totalitate sau partial
din blocuri si bolovanisuri provenite din rocile sparte de gelivatie;
elementele sunt denumite gelifracte sau grohotisuri. Marimea si forma lor
depind de tipul de roci (bazaltele, granitele, calcarele dau gelifracte cu
dimensiuni mari pe cand gresiile slab cimentate, morenele, sisturile cristaline
favorizeaza elementele mici), gradul de fisurare al rocilor, distanta parcursa
intre locul de provenienta si sectorul unde s-au acumulat. Principalele forme
rezultate in urma procesului de acumulare sunt:
- Blocurile cazute la baza versantilor sau oprite in diferite puncte pe
acestia;
- Conurile de grohotis dezvoltate la baza culoarelor de avalanse sau a raurilor
de pietre;
- Glacisurile si poalele de grohotis formate prin acumulari importante de
gelifracte la baza versantilor;
- Ghirlandele de pietre - individualizate pe versantii supusi unei intense
dezagregari dar care au un profil neregulat pe portiuni abrupte si altele
relativ netede;
- Potcoavele nivale - mase de grohotis care inchid la exterior
microdepresiunile nivale de la baza unor versanti alpini. Au rezultat prin
dezagregari intense la partea superioara a versantului si glisarea pe un pat de
zapada inghetata existent la baza lui. Dupa topirea zapezii intre grohotisurile
acumulate si versant ramane un spatiu negativ (microdepresiunea). Se mai numesc
morene nivale, sunt alcatuite din gelifracte cu dimensiuni variabile (de la
praf la blocuri de 0,3 - 0,5 m in diametru) si prezinta un grad diferit de
cimentare
- Ghetari de grohotis sunt mase de gheata, zapada amestecata cu grohotisuri; au
dimensiuni mari (pot ajunge la cateva sute de metri lungime si grosime de
cativa metri) si doua pozitii in functie de geneza. Unii se afla la baza
versantilor vailor din vecinatatea limitei zapezilor vesnice. Au rezultat prin
alternante de acumulari de zapada care se transforma in gheata (in sezonul
rece) cu mase de grohotis provenit de pe versanti (in sezonul cald). A doua
situatie apartine sectorului terminal al limbilor ghetarilor montani aflat in
stadiu de degradare. Fragmentele din masa de gheata sunt acoperite neuniform de
grohotisurile provenite de pe versanti. Si intr-un caz si in celalalt formele
rezultate au o configuratie haotica cu valuri de grohotisuri ce acopera blocuri
de gheata separate de microdepresiuni cu gelifracte mai mici si chiar cu petece
de zapada sau apa. Sunt frecventi in Alpi la 2500 - 3000 m, in Cordilieri la
3500 - 4000 m, in Anzi in jur de 3500 m etc.
- Solifluxurile si blocurile glisante sunt forme de relief specifice pantelor
mai reduse (baza versantilor, suprafete structurale slab inclinate etc.).
Primele reprezinta valuri si brazde de alunecare produse in depozitul de
versant ca urmare a glisarii lui sau a unei parti din el ce s-a dezghetat si
inmuiat peste un orizont ori pe roca din baza inghetata. Apare o rapa de
deprindere, materialul deplasat acoperit sau nu de vegetatie si uneori roca in
loc.
Blocurile glisante sunt grohotisuri desprinse din stanci, abrupturi care au
cazut pe suprafata cu panta mica de la baza lor. Ele se afunda in depozitul de
pe aceasta si in virtutea miscarii impusa de cadere dar si de panta pe care
ajunge isi continua deplasarea impingand materialele de la suprafata
depozitului in fata si lateral. Rezulta o microdepresiune pe portiunea
deplasarii incadrata de un val semicircular de materiale.
- Forme de relief dezvoltate pe suprafete plane. Se dezvolta indeosebi in
regiunile de campie sau podisuri din zonele polare si subpolare acolo unde
exista pergelisol si un molisol gros. Unele forme iau nastere si pe platourile
alpine. Geneza lor este conditionata de frecventa alternantelor ciclurilor
gelivale (inghet-dezghet); amplitudinea diurna de natura termica, alcatuirea
molisolului, volumul de apa si repartitia lui in acesta, gradul de acoperire cu
vegetatie si tipul ei etc. Gelivatia prin repartitia tensiunilor ce le da
nastere si circuitul apei in molisol constituie factorii care determina geneza
formelor de relief care in majoritatea situatiilor au un contur geometric de la
cercuri la poligoane mai mult sau mai putin regulate. Ele au dimensiuni,
alcatuire, evolutie si varsta diferite.
- Solurile poligonale sunt forme caracteristice regiunilor de tundra cu
pergelisol (Arhipelagul nord-canadian,
Toate aceste procese explica diferentele care se constata in dimensiunile si
infatisarea poligoanelor. Astfel se pot separa:
- Soluri poligonale concave pe centru si cu burleti de material grosier pe
margini. La acestea concavitatea centrala este legata de tasari in depozitul
alcatuit din elemente fine in timpul dezghetului iar bombarile laterale de
presiunile exercitate de penele de gheata care rezulta in crapaturi (fig. 36).
- Soluri poligonale bombate pe centru ce apar in depozite grosiere in care se
dezvolta lentile de gheata;
- Soluri poligonale mari - macropoligoane (diametre de peste 100 m) dezvoltate
in depozite fine, retriate prin imbinarea retelei de crapaturi datorata gerului
si inghetarii apei;
- Soluri poligonale mici cu diametre de la cativa decimetri la cativa metri
sunt specifice molisolului cu pietris, nisip, blocuri mici sau regiunilor cu
inghet-dezghet mai putin intens si unde crapaturile au adancimi reduse.
- Soluri poligonale alungite se dezvolta pe terenurile cu panta intre 5 si 100.
Deformarea este determinata de modificari in dinamica curentilor de convectie a
apei impuse de gravitatie (laturile poligoanelor conforme cu panta se alungesc
mult). La pante mai mari de 100 deformarea conduce la transformarea structurii
poligonale intr-o
- Poligoane imbucate - cand in interiorul unor macropoligoane se dezvolta o
retea secundara.
- Cercurile de pietre sunt forme de relief cu diametre sub 5 m pe suprafete
orizontale; se disting - o parte centrala formata din elemente minerale fine si
inelul de pietre; diferentierea este cauzata de inghet-dezghet care impinge
elementele grosiere din adanc la suprafata si apoi lateral.
- Cercurile de noroi sunt petece circulare cu dimensiuni metrice alcatuite din
elemente minerale fine; nu sunt acoperite de vegetatie.
- Cercurile de vegetatie sunt inele de ierburi, muschi pe marginile unor
microdepresiuni de tasare (proces determinat de topirea lentilei de gheata din
interiorul molisolului). Adesea se transforma in campuri de noroi (materialele
fine imbibate cu apa) si petece de vegetatie de unde aspectul pestrit al
tundrei.
- Solurile striate sunt reprezentate de alternante de benzi alcatuite de
elemente grosiere si fine desfasurate pe pante ce depasesc 50. Reteaua de
poligoane alungite dezvoltate initial sufera in timp transformari. Elementele
grosiere se concentreaza in crapaturile laterale iar materialul fin alunecat
din partea centrala umplu crapaturile perpendiculare pe panta.
- Campuri de pietre (mari de pietre) se intalnesc pe suprafete cvasiorizontale
stancoase cu molisol subtire sau fara acesta. Prin gelivatie rezulta gelifracte
cu dimensiuni variate in functie de proprietatile rocilor si de gradul de
fisurare a lor. Sunt ingramadiri de grohotisuri, care apar ca o manta ce
acopera roca din baza.
- Pavaj de pietre se realizeaza tot pe suprafetele orizontale dar cu un sol
subtire in care gelifractele se afunda pe una din fetele mai mari. Este
intalnit si pe platourile din regiunile montane.
- Movilele inierbate, marghile (thufuri) - sunt forme circulare cu diametre de
la sub 1 m la peste 1,5 m si inaltimi in jur de 0,5 m. Se intalnesc atat in
regiunile foarte reci polare dar si in cele de trecere la zona temperata. De
aici diferentierea mai multor subtipuri. Astfel in regiunile polare ele rezulta
fie prin dezvoltarea in molisolul argilo-nisipos a unui nucleu de gheata care
ridica (bombeaza) orizontul de sol cu vegetatia ierboasa (muschi, ericacee),
fie prin ascensiunea catre suprafata prin inghet-dezghet a unui bloc de roca
care creeaza aceeasi forma convexa. La latitudini temperate si in munti la
altitudini mai mici movilele au dimensiuni sub 1 m in diametru si rezulta prin
procese de inghet-dezghet si de natura biochimica; au nucleu mineral si un
covor vegetal dens. Movilele nu rezista decat cativa ani dupa care se
degradeaza treptat.
- Hidrocolitii - sunt movile cu dimensiuni variate (diametre de pana in 20 m si
inaltimi ce ajung la 10-15 m) care se dezvolta in regiunile cu pergelisol in
faza de degradare. Abundenta apei in anumite sectoare ale molisolului
favorizeaza dezvoltarea de nuclee de gheata care cresc in dimensiuni si mai
ales in sus unde produce bombarea si dezvoltarea movilei. Este posibil ca
presiunea exercitata de nucleul de gheata asupra stratului de apa si argila de
deasupra sa duca la craparea acoperisului movilei iar urmarea ar fi o eruptie
de noroi. De aceea se mai foloseste si termenul de hidrovulcani.
- Pingo - sunt movilele cu nucleu de gheata cu dimensiunile cele mai mari (fig.
35). Se dezvolta in regiunile cu pergelisol si molisol gros alcatuit din
elemente minerale ce permit o circulatie buna a apei. Aici temperaturile medii
anuale sunt de -200, -220 . Diametrele movilelor ajung la mai multe sute de
metri, iar inaltimea de cateva zeci de metri. Sunt legate de regiunile
mlastinoase si deltaice (
- Palsele - sunt tot un gen de pingo dar in regiunile cu pergelisol
discontinuu; exista un nucleu de gheata si strate de turba. Au dimensiuni de
pana in 100 m in diametru si inaltimi de mai multi metri. Prin degradare raman
o masa de turba cu nuclee mici de gheata cu dispozitie discontinua.
- Baidjarksuri - este numele rusesc pentru movilele cu nuclee de gheata din
nordul Siberiei. Sunt inconjurate de sectoare joase mlastinoase unde
pergelisolul s-a degradat.
- Allasurile - sunt depresiuni mlastinoase in
2.2. Nivatia si formele de relief rezultate.
Nivatia este termenul care defineste actiunea complexa exercitata de catre
zapada pe suprafetele pe care ea se acumuleaza pe un interval de timp mai
indelungat. Principalele directii de manifestare sunt presiunea asupra
terenului, eroziunea exercitata in timpul deplasarii pe pante si protejarea de
inghet.
Tasarea este procesul inregistrat pe platouri relativ netede in sectoarele in
care zapada este acumulata pe grosime mare (indeosebi prin troienire). Prin
greutatea masei de zapada aceasta exercita o presiune (apasare) neuniforma
asupra materialelor din depozit. Va fi accentuata in sectoarele cu grosime mare
unde persista in intervalele de timp cand se inregistreaza topiri datorita
temperaturilor pozitive. De altfel aici petecele de zapada vor fi mult timp
sursa principala de alimentare cu apa a depozitului si rocii de dedesubt si din
vecinatate favorizand procesele provocate de frig. Prin tasarea materialelor
rezulta microdepresiuni cu forme alungite (pe directia vantului care determina
troienirea) sau circulare.
- Nisele nivale - reprezinta principala forma de relief rezultata prin actiunea
zapezii pe suprafetele plane dar pe care exista un depozit de materiale
dezagregate. Se mai numesc la noi - scochine. Rolul zapezii este dublu mai
intai ea exercita o presiune asupra materialelor din depozit provocand
micsorarea golurilor dintre elementele ce-l compun si prin acestea da nastere
si mareste microdepresiunea. in al doilea rand prin topirea lenta se asigura
permanent o cantitate de apa necesara gelivatiei care se va produce atat in
depozit cat si in roca. Nisele au dimensiuni de ordinul metrilor (diametru
frecvent pana in 10 m si adancimi de pana la 3 m); in unele prin topirea
zapezii se dezvolta temporar ochiuri de apa.
Pe cea mai mare parte a suprafetelor orizontale zapada acumulata formeaza un
strat de protectie a vegetatiei si rocii fata de gerurilor intense. Doar in
intervalele in care se topeste din el se va asigura apa care patrunde in
depozite; acestea prin inghet-dezghet diurn repetat va produce o maruntire a
materialelor favorizand dezvoltarea unei scoarte de alterare gelivala.
- Avalansele si formele de relief create (culoarul si conul de materiale).
Avalansele constituie un proces complex pe versanti cu actiune morfogenetica
rapida care conduce la modificari locale in peisaj. De cele mai multe ori sunt
insotite de pierderi de materiale insemnate si chiar de vieti omenesti. Sunt
specifice regiunilor montane unde se inregistreaza caderi bogate si repetate de
zapada pe pante despadurite care depasesc 300 (frecvent 35-450).
Gravitatia determina deplasarea unui volum important de zapada cand se
realizeaza anumite conditii de natura climatica (o crestere rapida a masei de
zapada prin ninsori abundente, topirea brusca) sau mecanica (presiuni
exercitate asupra stratului de zapada prin caderea unor stanci si schiat,
cutremure si diverse manifestari care provoaca vibratia masei de aer aflata in
contact cu zapada). Prin actiunea acestora se rupe echilibrul, apar crapaturi
iar masa de zapada se deplaseaza catre baza versantului cu viteze de zeci si
chiar sute de kilometri/ora. Daca la inceput cand viteza este redusa are loc o
alunecare a stratului de zapada proaspat pe patul de zapada inghetata mai vechi,
treptat odata cu cresterea vitezei miscarea se amplifica, se produce un amestec
tot mai intens in care sunt antrenate si volume de zapada veche, bolovani,
arbori etc. Cu aceasta forta ele inlatura constructii, fasii de padure cu
arbori mai mari, distrug portiuni de drumuri care se desfasoara pe versanti,
retele electrice, instalatii pentru practicarea sporturilor de iarna iar
persoanele (turisti, schiori etc.) surprinse sunt omorate. Sunt frecvente
aceste situatii in vecinatatea statiunilor climaterice alpine sau in lungul
drumurilor de munte.
Se disting mai multe tipuri de avalanse:
- avalanse de zapada inghetata care se produc pe versantii circurilor si vailor
glaciare; este un amestec de zapada, gheata, grohotisuri ce exercita, datorita
vitezei, o actiune puternica de eroziune asupra rocilor din versanti;
- avalanse umede sunt determinate fie de o incalzire brusca care provoaca o
topire rapida a stratului superior de zapada fie de caderea unor ploi sau
lapovita; in ambele situatii creste greutatea stratului de zapada (prin
imbibarea cu apa) ceea ce duce la ruperea echilibrului si la deplasari cu
viteze ce pot depasi 80 km/ora;
- avalanse uscate (pudroase) care afecteaza stratele de zapada proaspata
rezultate in urma unor ninsori abundente; desi este un amestec de zapada cu aer
datorita vitezelor foarte mari (peste 200 km/ora) si volumului insemnat ele
sunt extrem de periculoase prin consecinte. Pentru prevenirea si diminuarea
efectelor manifestarii lor cand se intrunesc conditiile favorabile producerii se
iau masuri de avertizare iar in locurile circulate sunt provocate pentru a se
inlatura riscul de pierderi de vieti omenesti;
- avalanse de pietre se produc in lungul torentilor si ravenelor din regiunile
alpine unde se acumuleaza zapada, exista pante mari iar grohotisurile sunt
instabile; se dezvolta ca limbi de zapada puternic amestecate cu blocuri si
bolovani care in timpul deplasarii evacueaza materialele acumulate anterior dar
exercita si o eroziune asupra patului vaii; la baza versantului se formeaza conuri
extinse.
Dupa topirea zapezii pe suprafetele pe care s-au produs avalansele se
identifica doua componente - culoarul (ulucul) sectionat in versant, care se
impune prin forma lineara si profilul transversal rotunjit ce taie inclusiv
roca in loc; materialele transportate si acumulate la baza versantului, adesea
sub forma unui con heterogen ca alcatuire.
2.3. Alti agenti care actioneaza cu crionivatia si rezultatele asocierii lor.
Crionivatia este actiunea specifica regiunilor reci. Dar aici pe anumite intervale
de timp (indeosebi in sezonul calduros) intervin si alti agenti a caror actiune
se insumeaza mai ales cu aceea a inghet-dezghetului. intre acestia importanti
prin rezultate sunt:
- apele curgatoare, a caror prezenta efemera (2-4 luni) determina eroziune (mai
ales laterala intrucat patul albiei este inghetat), revarsari, inundatii si
acumulari de materiale. Actiunea lor (numita gelifluviatie) este insemnata nu
numai in lungul raurilor dar si pe versantii pe care s-au produs avalanse,
ulucurile acestora reprezentand trasee de concentrare a apei rezultate din
topirea zapezii sau din ploi (procesul este activ pe rocile moi si cand
dezghetul este de durata);
- vantul este un agent intermitent dar a carui actiune (eolizatia) se manifesta
in orice sezon. Efectele acesteia pentru relief sunt conditionate de viteza de
propagare a curentilor de aer, de incarcatura lor cu zapada, cristale de
gheata, praf sau nisip, de gradul de acoperire a terenurilor cu vegetatie. Pe
de-o parte vantul poate exercita actiuni de eroziune (coroziune) prin izbire si
slefuire cand este incarcat cu materiale (mai ales nisip sau cristale de
gheata) si transport (deflatie) iar pe de alta parte cand viteza scade depune
nisipul, praful, zapada etc. Rezultatele activitatii sale sunt complexe. Prin
eroziune, in timp slefuieste pietrele, blocurile si muchiile stancilor sau
sculpteaza alveole si nise in punctele cu rezistenta mai mica a rocilor.
Depunerea materialelor conduce le forme diferite - troiene de zapada, dune de
nisip amestecat cu zapada, acumulari de praf in strate subtiri iar in timp
indelungat dezvoltare de loessuri. Prin spulberarea zapezii si a elementelor cu
dimensiuni reduse indirect el creeaza conditii ca rocile, stancile, blocurile
de piatra sa fie mai usor expuse actiunii gerului.
Verificari:
- Ce intelegeti prin notiunile - gelivatie, nivatie, gelifracte, eolizatie,
avalanse, soluri poligonale
- Precizati modul in care prin procese de inghet-dezghet se realizeaza evolutia
versantilor si care sunt formele de relief rezultate.
- Care sunt conditiile si mecanismul dezvoltarii formelor de relief gelivale pe
suprafetele plane
- Urmariti in timpul unei excursii in etajul alpin dintr-un masiv montan
formele de relief create prin inghet-dezghet si nivatie si realizati aprecieri
cantitative (altitudinea la care se afla, dimensiuni, importanta pentru
peisaj).
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2315
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved