DEZASTRE DE NATURA ANTROPICA

DEZASTRE DE NATURA ANTROPICA.

Dezastrele naturale pot avea consecinte mai mici sau mai mari in functie de actiunea umana. Concentrarea populatiei la o mare densitate pe km2 in zonele plane inundabile, ridicarea constructiilor inadecvate si putin rezistente, locuirea in apropierea sau chiar pe pantele vu1canice, folosirea unor sisteme de alarmare inadecvate etc. pot mari distrugerile provocate de dezastre.

In incercarea de a reduce proportiile dezastrelor, oamenii au dorit sa controleze natura prin constructia de diguri si stavilare, prin umplerea cu apa a zonelor inundabile si mlastinoase. Nu intotdeauna aceste activitati au fost benefice, uneori reusindu-se stricarea echilibrului ecologic, crescandu-se efectele si proportiile inundatiilor.

Poluarea aeriana produsa de industrie si automobile a crescut intensitatea dezastrelor. Astfel, s-a constatat cresterea numarului de tornade care lovesc orasele si cresterea cu 40-50 % a intensitatii uraganelor.

Nu despre astfel de influente secundare se va discuta in continuare, ci despre dezastrele provocate chiar de activitatile umane.

1 Dezastre provocate de accidente tehnice si tehnologice

1.1 Accidente chimice

Dezvoltarea fara precedent a industriei chimice a condus la fabricarea, in mari cantitati, a unor substante toxice, dintre care multe nu exista in natura. In ultimul secol, industria chimica s-a dezvoltat. exponential. Numai SUA singura a ajuns sa fabrice anual peste 4,5 mil de diferite substante chimice, in valoare de aproximativ 200 mld. $. Aceasta crestere a folosirii si producerii de substante chimice a condus si la marirea numarului accidentelor. Astfel, numai intre anii 1917 si 1979 s-au inregistrat peste 39 de dezastre chimice.

Riscurile chimice sunt acum prezente nu numai in jurul unitatilor industriale producatoare ci si pentru localitatile mai departate,  din cauza transportului produselor chimice pe drumuri, cai ferate sau cai navigabile. Se estimeaza ca un milion de oameni din tarile fostei URSS locuiesc in zone contaminate si in aproximativ 300 de orase, in care s-au produs, stocat, testat si distrus arme chimice (dupa Shargorodsky, din Quarantelli, 2003).

Pastrarea sigurantei substantelor chimice fabricate, care pot exploda, arde, asfixia, otravi, coroda si in general afecta oamenii si mediul inconjurator, nu este usor de facut. S-a creat posibilitatea ca, in orice moment, accidental (prin dereglare, avariere sau deteriorare a unui utilaj sau instalatie de producere, transport, depozitare si intrebuintare) sa se elibereze in mediul inconjurator substante foarte periculoase, de obicei toxice, deci sa aiba loc un accident chimic. Si acest fapt se intampla, pe plan mondial, destul de des! Cand cantitatile si concentratiile eliberate sunt mari, iar efectele asupra oamenilor si mediului inconjurator sunt substantiale, importante si grave, se poate vorbi de producerea unor dezastre.

Daca accidentul are loc la o instalatie de producere sau depozitare, iau nastere nori toxici, dispusi uniform in jurul zonei avariate, atunci cand atmosfera este nemiscata sau alungita, tot mai extinsi in volum, in directia de deplasare a vantului. In principiu, sunt considerate substante industriale toxice acele substante chimice (gaze simple, gaze comprimate, gaze lichefiate, vapori, aerosoli, lichide) care, datorita proprietatilor fizice, chimice si fiziopatologice, produc, la distante foarte mari, chiar daca se gasesc in concentratii mici, intoxicatii ale oamenilor si animalelor.

Aceste substante pot avea (Popescu si Dobre, 2000) o actiune iritanta, caustica si sufocant-asfixianta (amoniac, clor, clorcianul, acid clorhidric, acid azotic, acid fluorhidric, oxizi de azot, oxizi de sulf, fosgen etc.) ori o actiune toxica generala (acid cianhidric, hidrogen sulfurat, sulfura de carbon, oxizii fosforului, oxiclorura de fosfor etc.).

Spatiul in care se face simtita prezenta norilor toxici este numit de specialisti zona de actiune si se imparte, dupa efectul asupra organismului uman, in subzona letala (unde concentratia substantei toxice, daca este inhalata, produce moartea unui om in 15 minute) si subzona de intoxicare (aici are loc intoxicarea organismului uman, care apoi va avea nevoie de tratament medical) (Popescu si Dobre, 2000, cu modificari).

Un dezastru tipic, provocat de scurgerea dintr-un rezervor a unui gaz extrem de toxic (izocianatul de metil), folosit la fabricarea pesticidelor, a avut loc in India, in orasul Bophal, in decembrie 1984, la uzina chimica Union Carbide. Teribilul acccident a provocat moartea a aproximativ 2.000 de oameni. Alti 200.000 de oameni au orbit sau au capatat afectiuni renale.

Daca accidentul chimic are loc in timpul transportului (avand drept cauze accidente de circulatie sau diferite avarii la cisterne sau containere) pot sa apara explozii, emisii de gaze, scurgeri de vapori, incendii, toate avand drept consecinta raspandirea substantei periculoase in lungul caii de transport sau al punctului de stationare.

Substantele periculoase pot fi explozibile, combustibile, inflamabile, toxice, cu aprindere spontana, care devin inflamabile in contact cu apa, care produc oxigen sau substante oxidante, infectioase pentru oameni sau animale, corozive, caustice, radioactive, daunatoare mediului inconjurator.

1.2 Accidente hidrotehnice

Functionarea defectuoasa a unor construciii hidrotehnice (vezi hidrocentralele), sau avarierea acestora, pot cauza dezastre in portiunea situata in aval, daca efectele produse de inundatiile ce urmeaza sunt foarte grave. Consecintele acestor accidente constau, in primul rand, in moartea oamenilor si animalelor. Nu sunt de neglijat distrugerile materiale ce au loc in zonele afectate de inundatii: localitati, drumuri, cai ferate, poduri, conducte, obiective industriale etc. In plus, are loc evacuarea populatiei si a bunurilor, se deregleaza activitatea economica si sociala (panica, distrugeri de bunuri cultura1e, intreruperea procesului de invatamant, diminuarea veniturilor populatiei), se cheltuiesc sume importante pentru luarea diferitelor masuri de interventii care se impun inainte de accident (daca acesta era iminent) si dupa ce acesta s-a produs.

Apa se scurge rapid, dar efectul distrugator se datoreste undei de soc, un fel de val frontal, inalt, care matura tot ce intalneste in cale de-a lungul raului, aval de constructiile avariate.

1.3 Accidente nucleare

Desi industria nucleara a aparut mult mai tarziu decat industria chimica, dezastrele pe care le poate provoca sunt si mai grave. Se stie ca intre anii 1951 si 1991, 'in tarile fostei URSS s-au inregistrat numeroase incidente si accidente nucleare, dintre care au fost raportate si consemnate doar 23.

In cazu1 unui accident 1a un obiectiv nuclear, pericolu1 este reprezentat indeosebi de radiatii. Degajarile radioactive (radioizotopii de xenon, kripton, iod si cesiu) in atmosfera, sub forma de aerosoli sau gaze, care formeaza numitul nor radioactiv, sunt preluate de vant si dispersate pe mari distante. Omul poate fi radiat direct, prin componentele radioactive inhalate in urma respiratiei, depuse pe suprafata corpului sau pe sol. In mod indirect, el este afectat prin consumul alimentelor si a apei contaminate radioactiv.

Notabi1 este accidentul din anu1 1957, cand o explozie care a avut loc in fabrica de arme nucleare de la Chelyabinsk a imprastiat in oras si in imprejurimi 70-89 t de deseuri nucleare. Aproape 270.000 de oameni au fost expusi norului radioactiv care s-a deplasat prin aer, cu impact neprecizat, dar sigur asupra sanatatii populatiei. Au fost dezafectate 23 de sate si 10.000 de locuitori au fost stramutati. Aproape 7.000 ha de teren cultivat au fost poluate si degradate (dupa Monroe, din Quarantelli, 2003). Zona afectata este azi considerata a fi cea mai contaminata de pe Pamant.

Accidente nucleare s-au petrecut pe teritoriul S.U.A., la centralele nucleare Windscale (1957) si Three Mile Island (1979). La ultima, inlaturarea contaminarii radioactive produse va dura o perioada de 40 de ani. Daca nu s-ar fi luat masurile necesare, contaminarea ar fi cuprins toata coasta de est a S.U.A. si ar fi imbolnavit, ranit si ucis un mare numar de oameni.

Cel mai grav accident nuclear petrecut vreodata a avut loc in anul 1986, in Ucraina, la centrala atomo-electrica din orasul Cernobal. In urma unei explozii accidentale, s-a eliberat in atmosfera material radioactiv, formand un nor poluant ce a calatorit, dus de vant, pana in Europa de Vest. Laptele contaminat, exportat de unele tari europene, a ajuns pana in Ghana, Malayezia si Nepal.

1.4 Alte accidente majore

Se mai pot intampla accidente majore, cu consecinte deosebit de grave, intrand uneori in categoria dezastrelor, la utilajele si instalatiile tehnologice ale marilor intreprinderi si combinate industriale, de-a lungul cailor de comunicatie, la retelele de instalatii etc.

Accidentele majore la utilajele si instalatiile tehnologice periculoase au drept consecinte numeroase victime umane, distrugeri totale sau partiale si avarii, dereglarea activitatii economice, probleme sociale (perturbarea activitatilor, somaj, cheltuieli substantiale de reabilitare) si afectarea mediului inconjurator.

Accidentele majore pe caile de comunicatie cauzeaza decese umane, distrugeri materiale, dereglarea sau intreruperea activitatii economico-sociale in zona, perturbarea fluxului de transport a calatorilor si a marfurilor, distrugerea sau avarierea lucrarilor de arta (poduri, viaducte, tuneluri, ziduri de sprijin), degradarea si poluarea mediului ambiant, cheltuieli substantiale pentru interventii si reabilitari etc. (Popescu si Dobre, 2000).

Marimea, intensitatea si consecintele dezastrelor care se produc au crescut din cauza maririi capacitatii cailor de transport si a capacitatii sistemelor sau vaselor comercia1e (indeosebi a tancurilor petroliere care, dupa anul 1960, a crescut de sapte ori). Accidente majore care au poluat mediul inconjurator, implicand marile tancuri petroliere sunt cele petrecute in anii 1978 (scurgerile de petrol din vasul Amoco-Cadiz care au poluat coastele britanice), 1989 (vasul Exxon Valdez, care a deversat uriasa incarcatura de petrol langa Alaska) si 1992 (vasul Aegean Sea a imprastiat petrol si a cauzat incendii in raza portului spaniol La Coruna).

La nenumarate pericole si riscuri de producere a catastrofelor sunt expuse indeosebi marile orase-porturi. De exemplu, un tanc petrolier plin cu gaz natural lichefiat contine o energie echivalenta cu cea a 55 de bombe atomice tip Hiroshima (Lovins si Price, din Quarantelli, 2003).

Accidentele majore la retelele de instalatii (conducte magistrale) pot determina, in primul rand, direct (prin explozii) sau indirect (incendii si epidemii ulterioare) accidente umane. Efectele mai importante pe care le provoaca privesc intreruperea alimentarilor (cu petrol, gaze naturale, motorina etc., in functie de tipul retelei de transport), afectarea mediului inconjurator, cheltuieli substantiale pentru interventii si reabilitari ale retelei si mediului ambiant afectate.

Accidente majore in tehnologia computerelor. Folosirea in sine a computerelor nu este primejdioasa, dar manevrarea lor gresita, de catre hackeri ori sub influenta virusilor creati si raspanditi de acestia, se dovedeste a fi o cauza de producere a dezastrelor in unele activitati controlate prin sisteme de computere.

Este cazul, de exemplu, a sistemelor de aprovizionare cu apa si energie, a instalatiilor nucleare, a sistemelor de avertizare a populatiei in legatura cu iminenta producerii unor dezastre naturale sau antropice.

Accidente majore in legatura cu constructiile foarte inalte. Cu cat constructiile sunt mai inalte, cu atat vulnerabilitatea lor creste atunci cand se manifesta factorii naturali sau antropici, care pot provoca dezastre. Un prim exemplu de factori antropici ce determina aparitia de dezastre se refera la incendiile ce pot devasta astfel de cladiri. In acest sens se citeaza evenimentul petrecut in orasul brazilian Sao Paolo, in anu11974, cand flacarile au ucis 189 de oameni.

Alt exemplu priveste activitatile teroriste care vizeaza astfel de constructii. Sunt foarte cunoscute evenimentele petrecute la 11 septembrie 2001 in New York in legatura cu daramarea celor doua turnuri World Trade Center si moartea a 2.800 de oameni.

Accidente majore in legatura cu produse biologice (dezastre biotehnologice). In anul 1979, au fost eliberate accidental toxine biologice la un centru de cercetari sovietic. Ele au cauzat moartea a aproximativ 1.000 de muncitori si un areal de aproape 52 km², din jurul orasului Sverdlovsk, a fost contaminat cu spori de antrax, avand o inalta toxicitate (dupa Thompson, din Quarantelli, 2003).

Ca si la produsele chimice si nucleare, accidente se pot intampla nu numai in legatura cu producerea si stocarea produselor biotehnologice, ci si cu transportul, distributia si folosirea lor.

2 Efectele exploatarilor miniere asupra stabilitatii versantilor

Formatiunile scoartei terestre, intr-un cuvant rocile, se afla in natura intr-o stare de echilibru. Extragerea din zacaminte a unor cantitati mari de minereuri si roci creeaza imense goluri, stricand echilibrul si stabilitatea initiala. Daca aceste goluri nu sunt umplute cu roci fara importanta economica (material numit rambleu), care sa preia presiunea exercitata de rocile de deasupra golurilor, se pot produce surpari care sa afecteze suprafata terenului, inclusiv localitatile de deasupra sau din apropiere. In unele cazuri pot da nastere la dezastre.

In localitatea Elm, din cantonul elvetian Glarus, s-a produs un dezastru pe data de 11.09.1881. Cercetarile efectuate ulterior au condus la concluzia ca prabusirea terenului de pe un versant al muntelui Tschingel a avut drept cauza golul creat in urma activitatii de exploatare. Aici, exploatarea timp de 13 ani a ardeziei (din care se confectionau la vremea aceea tablitele de scris) in cariera a creat un gol cu 180 m latime si 20 m inaltime, care a cauzat instabilitatea versantului. Fenomenul iminent de prabusire a fost semnalat de aparitia fisurilor si crapaturilor in versantul de deasupra (o zona de pasune), precum si de desprinderea si rostogolirea la vale a unor blocuri de mici dimensiuni.

Initial, inainte de pranz, au avut loc caderi de stanci, iar la ora 17¹⁵ s-a produs o prima prabusire a versantului, care a acoperit cariera. Un sfert de ora mai tarziu s-a surpat o portiune mai mare din versant. Dupa doar 4 minute intreg versantul, care ajunsese in stare de dezechilibru prin surparile anterioare, s-a surpat cu un zgomot asurzitor. Imensa masa de 10 mil. m³ roca uscata a ajuns in vale si s-a deplasat de-a lungul acesteia, asemanator cu un torent, prezentand inaltimi pana la 50 m. In drumul ei, aceasta masa a distrus sau acoperit 83 de cladiri si a omorat 115 locuitori. S-a calculat ca masa de stanci s-a deplasat cu o viteza de 180 km/h si a parcurs o distanta de 1.500 m (Koenig si Heierli, 1998).

In anul 1903, o surpare de calcare paleozoice, produsa peste orasul Frank (Alberta) din Canada, a cauzat decesul a 70 de oameni, pe langa importante distrugeri. Masa de roca de aproape 30 mil. m³, facea parte dintr-un versant foarte inclinat, aproape vertical, care s-a desprins cu varf cu tot, in principal din cauza unei mai vechi exploatari de carbune aflate la baza pantei. Torentul de grohotis care a luat nastere in vale a curs de-a lungul acesteia pana la 4 km departare.

.3 Degradarea mediului inconjurator

3.1 Poluarea mediului

Activitatile umane, indeosebi cele industriale, determina o poluare fara precedent a mediului in care traim, conducand in final la degradarea sa. Problematica poluarii industriale fiind foarte vasta si complexa, ne vom referi in continuare numai la poluarea factorilor de mediu efectuata de catre reziduurile industriei miniere.

Ca factori de mediu afectati de deseurile produse in cadrul industriei miniere se pot enumera: aerul, apa, solul si subsolul, vietuitoarele (inclusiv omul). Data fiind interpatrunderea factorilor de mediu, conexiunea stransa intre ei, reziduurile miniere influenteaza toti factorii de mediu, indeosebi apa, care prezinta fenomene intense de dizolvare si de circulatie.

A.   Poluarea factorilor de mediu in urma activitatii industriale

Poluarea aerului. Industria miniera impurifica aerul din cele mai vechi timpuri in jurul minelor si instalatiilor de preparare a minereului si carbunilor, dar capacitatea redusa a instalatiilor a facut ca mult timp fenomenul de poluare sa treaca neobservat. Notiunea de aer poluat se refera atat la prezenta unor substante straine (gaze, pulberi, vapori) cat si la modificarea concentratiilor compusilor naturali (ceea ce-l fac impropriu pentru intretinerea vietii), atat pe plan local cat si pe tot globul.

Poluarea aerului cu pulberi. Reziduurile miniere solide care ajung in aerul atmosferic prezinta granulatie micronica si submicronica si sunt reprezentate prin: pulberi de roci si minereuri rezultate la exploziile care au loc in cariere; praf de carbune care ia nastere in urma activitatilor de exploatare in cariera sau de transport a acestuia; pulberi rezultate in instalatiile de preparare a minereurilor si carbunilor, continand indeosebi particule de silice si carbon.

Ajungand in aer, reziduurile incarca atmosfera cu mari cantitati de praf si pulberi, care raman in suspensie. Luminozitatea se reduce, iar radiatiile solare sunt absorbite si impiedicate sa ajunga la nivelul solului. Aerul devine greu respirabil, iar in anumite conditii atmosferice se produce smogul.

Poluarea aerului cu reziduuri gazoase. Cei mai importanti poluanti gazosi care afecteaza aerul sunt metanul, gazele care rezulta in urma exploziilor ce au loc in cariera sau in subteran (oxid de carbon, oxizi de azot, dioxid de carbon etc.). Urmeaza gazele (oxid de carbon, dioxid de sulf, dioxid de carbon) ce se formeaza in cadrul focurilor subterane sau de suprafata.

In urma actiunii de poluare, atmosfera devine greu respirabila si agresiva. Luminozitatea ei se reduce sau poate lua aspectul de ceata din cauza prezentei amoniacului. Uneori aerul se coloreaza in roscat, din cauza oxizilor de azot.

Poluarea aerului cu zgomote, vibratii, radiatii. Poluarea cu zgomote si vibratii este determinata indeosebi de zgomotele produse prin detonarea explozivilor si functionarea diferitelor utilaje miniere sau de preparare. Poluarea cu radiatii ionizante, de mare energie, este cauzata de dezagregarea naturala a pulberilor radioactive prezente in aer.

Atmosfera se incarca cu vibratii din toate categoriile de frecvente si iau nastere sunete audibile (16-20.000 Hz), infrasunete (sub 20 Hz) si ultrasunete (peste 20.000 Hz). Din cauza poluarii sonore atmosfera devine jenanta si nelinistitoare.

Poluarea apei cu reziduuri solide. Apele de suprafata (de aici poluarea ajunge si in cele subterane) sunt poluate cu reziduuri solide, de granulatie mica, aflate sub forma de suspensii. Aceste reziduuri provin din: apele care rezulta in minele de carbuni, de minereuri si de roci utile; apele reziduale folosite in procesele tehnologice de preparare a minereurilor si carbunilor; apele de precipitatie care antreneaza din atmosfera pulberile degajate in urma activitatilor miniere.

Apa emisarului in care se deverseaza aceste reziduuri sufera, in final, o serie de transformari: isi mareste mult cantitatea (mii de mg/l) de suspensii cu granulatie fina si coloidala; ii creste turbiditatea, iar aspectul devine neplacut; isi reduce transparenta pana la a deveni opaca; creste continutul de metale grele; se schimba gustul, iar mirosul devine neplacut; se modifica valoarea pH-ului; scade cantitatea de oxigen dizolvat.

Poluarea apei cu reziduuri lichide. Reziduurile lichide sau apele incarcate cu astfel de reziduuri, pot fi: petrol sau produse petroliere (scapari de combustibil de la masini si utilaje) deversate in apa de mina; apele reziduale rezultate de la instalatiile de preparare a carbunilor si minereurilor (inclusiv a celor radioactive), continand reactivi de flotatie (fenol, cianuri, sulfati de metale grele etc.).

Efectele acestor ape asupra mediului se concretizeaza in: formarea la suprafata apei emisarului a unor pelicule, de obicei irizate, de petrol sau produse petroliere; impurificarea (in acest fel reziduurile se dilueaza) apei emisarului; infiltrarea, din apele emisarului, in apele subterane.

Poluarea apei cu reziduuri gazoase. Reziduurile gazoase, care in final se regasesc in apele de suprafata sau subterane, sunt cele provenite din procesele de exploatare (gazele de mina si gazele de explozie) si de preparare (vapori si gaze provenite de la reactivii intrebuintati) a minereurilor si carbunilor sau pe care apele de precipitatie i-au dizolvat si antrenat din atmosfera. Efectele asupra apei emisarului sunt de obicei aceleasi, dar de mai mica intensitate, cu cele produse de reziduurile lichide si de pulberi: impurifica apa, reduc transparenta acesteia.

Poluarea solului si subsolului.

Poluarea cu reziduuri solide. Reziduurile solide care polueaza solul (in cele din urma si subsolul) sunt constituite din: material steril extras din mina sau din cariera, prezent pe halda, cu granulatie centimetrica sau decimetrica; minereuri nevalorificabile, extrase din zacamant in mod fortuit, odata cu cele valorificabile; reziduuri obtinute in urma prepararii minereurilor (inclusiv a celor radioactive) si a carbunilor, ajunse in iazurile de decantare prin transport hidraulic, cu granulatie milimetrica sau submilimetrica; pulberi si praf, de dimensiuni micronice, provenite din atmosfera minelor subterane sau din cariere, ori din instalatiile de preparare.

Efectele produse asupra solului si subsolului de catre reziduurile solide sunt urmatoarele: materialele sau substantele sterile obtinute in urma exploatarii, inclusiv a minereurilor neprelucrabile, ocupa, prin aparitia haldelor (si ele de zeci sau sute de metri inaltime), mari suprafete (zeci si sute de hectare) de teren; sterilele rezultate in urma prepararii, depozitate sub forma iazurilor de decantare, ocupa suprafete mari de teren (sute de hectare) si impun adesea modificarea cursurilor naturale de ape; pulberile si praful acopera, ca depozite eoliene, regiunile invecinate exploatarilor miniere, iar daca sunt si radioactive, amplifica fenomenul de radioactivitate al solului in care sunt depozitate.

Poluarea cu reziduuri lichide. Ca reziduuri lichide (infiltratii in sol), pot fi considerate: apele care rezulta din minele subterane si din cariere; apele reziduale care se obtin din instalatiile de preparare ale carbunilor si minereurilor; apele rezultate in urma precipitatiilor naturale, care insa au dizolvat si extras din si de pe halde substante poluante (de exemplu, acid sulfuric format din pirita).

Reziduurile lichide provoaca urmatoarele efecte nedorite: prin infiltrare in sol, pe suprafata acestuia si in interior, apele reziduale isi depun o parte din incarcatura lor poluanta; se infiltreaza in apa subterana, indeosebi in panza freatica, pe care o polueaza.

Poluarea cu reziduuri gazoase. Reziduurile gazoase, care polueaza solul si subsolul, sunt reprezentate prin gaze rezultate in urma activitatii de exploatare miniera (dioxid de carbon, dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, aerosoli etc.) sau in urma activitatilor de preparare a minereurilor si carbunilor (fenoli, cianuri etc.), precum si prin pulberi.

Gazele ajung in sol aduse de catre apele de precipitatie, in care se si dizolva, iar pulberile, prin depunere gravitationala din aerul atmosferic. In sol si subsol, in contact cu umezeala acestora, pulberile de metale (plumb, zinc, cupru, mercur) si de minerale dau nastere la diferite reactii chimice.

B. Impactul industriei asupra mediului

a. Tipuri de impact. Impactul industriei asupra mediului (se va continua exemplificarea numai cu industria miniera) se manifesta inca de la inceputul activitatii in zona, inainte de demararea procesului de exploatare a zacamintelor de substante minerale sau energetice, respectiv din etapa de organizare de santier. El continua in etapele de deschidere (cand se creeaza accesul de la suprafata terenului la diferite nivele de adancime ale zacamantului), de pregatire (cand zacamantul se imparte in unitati de exploatare) si de extractie ale exploatarii, manifestandu-se cu maxima intensitate in cazul exploatarii la zi si se regaseste si in procesul urmator, de preparare a substantelor minerale si energetice extrase.

In timpul organizarii de santier are loc modificarea si intreruperea continuitatii mediului (efecte constatate indeosebi asupra peisajului) prin: amenajarea unor cai de acces si de comunicatie; realizarea platformelor de lucru; constructia incintelor minelor; modificarea (uneori) drenajului natural al apei.

Deschiderea si pregatirea zacamintelor exploatabile la zi constituie actiuni cu caracter distructiv, carora le corespund excavarea solului si a vegetatiei, cu repercusiuni evidente asupra florei si faunei locale. Aceste efecte nu sunt prezente la exploatarea in subteran.

Etapa de extragere a substantelor minerale si energetice din zacaminte se realizeaza cu ajutorul explozivilor sau cu mijloace mecanice. Pentru exploatarea la zi, cele mai mari efecte asupra mediului se produc atunci cand se folosesc explozivi, fie prin poluare sonora fie prin producerea unor mari cantitati de pulberi, care provoaca daune substantiale vegetatiei din apropiere.

Tot pentru exploatarea de suprafata, efectuata in cariera, extragerea cu mijloace mecanice produce o poluare sonora (zgomot continuu), din cauza functionarii utilajelor. Daca extragerea la suprafata presupune operatii de dragare a aluviunilor, pot apare perturbari ireversibile ale habitatului acvatic, sub aspect fizic, chimic si biologic, cu consecinte importante atat asupra zonelor din amonte cat si a celor din ava1.

In cazul exploatarii subterane si in timpul etapei de extragere, dar de obicei dupa terminarea acesteia, pot avea loc tasari, lasari, surpari si prabusiri ale terenurilor aflate deasupra zacamintelor.

Dupa extragere, transportul minereurilor, carbunilor si rocilor utile catre beneficiari sau uzinele de preparare, prepararea si prelucrarea acestora, provoaca poluare sonora si emanare de pulberi, cu efecte asupra florei si faunei din zona.

Tot aici, trebuie amintita si o alta activitate responsabila pentru diferitele transformari ale habitatului fluviatil (al raurilor): deversarea in cursurile de apa a reziduurilor aflate sub forma de slam (fractiuni fine), provenite de la uzinele de preparare. In acest caz, consecintele sunt reprezentate de cresterea turbiditatii, variatii ale pH-ului apei; efecte puternice asupra biocenozei si habitatului cursului de apa.

Depozitarea in halde a sterilului, provenit din activitatile de extragere si preparare, provoaca alterari functionale sau distrugerea terenurilor pe care sunt amplasate haldele, iar in acel habitat vegetatia este distrusa. De multe ori, din cauza granulometriei grosiere a materialului de haldare, dispare capacitatea de retentie a apei, iar pentru ca inclinarea taluzurilor este mare, reinstalarea vegetatiei pe acestea este greu de efectuat.

b. Impactul asupra solului si subsolului. Impactul major al activitatii miniere se resimte asupra solului si subsolului, dar, mai ales, asupra peisajului. Impactul acestor activitati asupra lor se manifesta prin degradari cauzate de modificarile geomorfologice, hidrografice si hidrogeologice, precum si din cauza modificarii utilizarii solului. Asemenea modificari sunt cauza fenomenelor de dezechilibru ecologic, alterand procesul de evolutie naturala.

Degradarea cauzata de modificarile geomorfologice se manifesta indeosebi in cazul aparitiei si dezvoltarii unei cariere si presupune: decaparea formelor de relief pozitive in cazul in care cariera se afla in zona colinara sau montana; aparitia depozitelor (halde) de material steril; surpari ale taluzurilor sau a versantilor pe care se desfasoara activitatea de exploatare; eroziunea taluzurilor si versantilor, care conduce la stari de instabilitate.

Si exploatarea subterana (in functie de caracteristicile geomecanice ale rocilor, de adancimea de exploatare, de metodele utilizate) poate conduce la scufundari ale terenului, afectand astfel suprafete agricole si silvice, constructii de suprafata si subterane, retele hidrografice, cai de comunicatie etc.

Degradarea cauzata de modificarile hidrografice si hidrogeologice este foarte frecventa in perimetrul carierelor. Devierea si regularizarea cursurilor de apa, asecarea lacurilor si baltilor din perimetrul carierei determina o modificare esentiala a bazinului hidrografic al zonei, cu efecte asupra ecosistemelor acvatice. Deversarea  apelor provenite din lucrarile de asecare sau din uzinele de preparare in receptorii naturali, conduce la cresterea continutului in suspensii si la impurificarea chimica a acestora.

Modificarea regimului apelor subterane in zona exploatatiilor miniere, subterane sau de suprafata, poate crea ca efecte nedorite: coborarea nivelului apei subterane (afectand alimentarea cu apa a populatiei din zona, impiedicand dezvoltarea vegetatiei); poluarea apelor subterane; modificari ireversibile ale circulatiei apelor subterane din cauza schimbarilor de permeabilitate

Degradarea datorata modificarii utilizarii solului. In urma activitatilor de exploatare, suprafete insemnate de teren, mai ales in cazul exploatarilor miniere de zi, sunt scoase din circuitul economic si degradate, schimbandu-li-se structura naturala pe adancimi ce pot atinge 200 m. Aceste modificari sunt, de regula, temporare, pentru ca, dupa incheierea exploatarii, este posibila refacerea suprafete1or initiale (terenuri agricole si silvice), cu aceeasi destinatie sau reabilitarea lor pentru o destinatie finala diferita de cea initiala: zona de agrement, bazin de retentie in cazul inundatiilor etc.

c. Impactul asupra peisajului. Cea mai frecventa cauza a degradarii peisajului este modificarea configuratiei morfologice, ca si in cazul degradarii solului. Pe durata exploatarii, alterarea morfologica atinge o valoare maxima, dependenta de procesul de extractie si de construire a haldelor de steril.

Alterarea morfologica depinde si de contextul morfologic a1 zonei in care se dezvolta cariera. Astfel, in cazul carierelor aflate in zone colinare, alterarea morfologica este destul de pregnanta, in functie de dimensiunile carierei si ale fronturilor de lucru, dar si de raportul dintre aceste dimensiuni si cele ale versantului pe care este amplasata cariera. La carierele din zona de lunca, modificarile morfologice pot fi ameliorate prin umplerea totala sau partiala a golurilor aparute in peisaj din cauza exploatarii.

Tehnicile si tehnologiile de exploatare determina si ele intensitatea modificarilor. Daca bermele si treptele impun o configuratie geometrica nenaturala, taluzurile neuniforme determina un nivel mai redus de alterare morfologica.

Modificarea raportului sol vegetal-elemente antropice are intotdeauna o influenta negativa. Se manifesta din momentul aparitiei carierei, cand solul este indepartat si se produce fenomenul de desertizare, pana la realizarea lucrarilor de ameliorare.

Intr-o zona agricola, desertizarea intrerupe continuitatea culturilor tipice, dar refacerea utilizarii agrare a terenului este mult mai rapida in comparatie cu o zona impadurita, unde degradarea peisajului este majora si timpul de refacere a padurii este mult mai indelungat.

Introducerea de elemente straine in contextul unitatii peisajului este un impact foarte frecvent. Unele din elementele noi care apar datorita exploatarii sunt temporare (masini si instalatii), iar altele de obicei definitive (aparitia la suprafata a apei in carierele din zona de campie si ivirea subsolului in zona colinara), ramanand ca o constanta a noii realitati peisagistice.

In plus, pe toata durata exploatarii in cariera, in functie de metodele de exploatare si de utilajele folosite, exista o serie de zgomote si vibratii provenite de la utilaje (de extragere, auxiliare, de transport) sau de la detonarea explozivilor. Manifestarea lor este periodica, continua sau sporadica, cu intensitati diferite, impresionand neplacut perceptia generala privind mediul inconjurator. Pe langa zgomote si vibratii, exista o serie de emisii de pulberi, praf sau gaze.

Perturbarea elementelor cromatice si de forma se manifesta de cele mai multe ori. Astfel, prin desertizarea produsa de cariera, aspectul cromatic initial al peisajului este sters si inlocuit cu unul nou, dezolant. Daca insa zona care este supusa procesului de exploatare in cariera nu prezinta vegetatie (sau aceasta este nesemnificativa), deci culoarea solului difera putin sau deloc de cea a subsolului, aspectul cromatic nu se schimba.

Perturbarea perceptiei de ansamblu a peisajului este intotdeauna prezenta in zonele aflate in curs de exploatare. Aparitia unei cariere in unitatea peisagistica este perceputa ca un element fortat, nedorit, perturbator. Neomogenitatea elementului nou obliga ochiul la o adaptare continua, produce o senzatie de haos perceptiv, deci senzatii vizuale neplacute.

d. Impactul asupra apelor. Una dintre cele mai importante componente ale poluarii mediului, determinata de actiunea tehnologiilor miniere, este poluarea apelor de suprafata si a celor subterane prin deversarea apelor acide de mina si a particulelor minerale insolubile, aflate in suspensie continute, precum si prin deversarea apelor provenite din activitatile de preparare.

In cazul exploatarii la cariera, poluarea apelor incepe odata cu decopertarea, cand sunt supuse fenomenului de oxidare, sub influenta oxigenului atmosferic, mineralele din constitutia zacamantului. Apele de precipitatie accelereaza oxidarea si provoaca o solubilizare a unor elemente chimice, care se regasesc ca poluanti in apele, devenite uneori acide, care ies sau sunt evacuate din cariera, mai ales daca sunt deversate in emisari fara a fi tratate.

In timpul exploatarii se poate modifica regimul hidrogeologic al perimetrelor carierelor si al zonelor invecinate, indeosebi din cauza forajelor de asecare si se poate schimba regimul hidrogeologic a1 perimetrelor miniere si a zonelor invecinate prin forajele de asecare.

Dupa incetarea exploatarii in cariera, exista tendinta de revenire a apelor la nivelul hidrostatic initial. Acest fenomen face ca apele sa intre in contact si sa reactioneze cu componentii minerali, in cea mai mare parte oxidati, din sterilul haldelor interioare, cu permeabilitate mai ridicata, contribuind astfel la contaminarea apelor subterane din zona.

In cazul exploatarii in subteran, inca din timpul extragerii, o serie de minerale aflate sub forma de sulfuri, indeosebi pirita, se oxideaza sub influenta oxigenului si a apei (procesele sunt catalizate de bacterii care oxideaza fierul, precum Thiobaeillus Ferrooxidans), rezultand sulfati si metale in stare ionica, care trec in solutie.

Apele de mina pot avea diverse calitati sau grade de poluare, de la apele acide continand metale grele, toxice, pana la cele neutre, cu continuturi ridicate in sulfati. Ele sunt evacuate in mod natural (daca exista galerii de coasta), prin scurgere gravitationala sau sunt scoase din mina (daca deschiderea s-a facut cu put sau plan inclinat) prin pompare.

Si prin exploatarea subterana se modifica regimul hidrogeologic al perimetrelor miniere si al zonelor invecinate, prin activitatea de asecare sau prin drenarea efectuata de lucrarile miniere, distrugandu-se uneori importante rezerve de ape.

Dupa terminarea exploatarii unui zacamant, in primul caz apele continua sa iasa din mina prin scurgere libera, de multe ori netratate, deversandu-se in reteaua hidrografica a zonei, respectiv acumulandu-se in mina, poluand adesea si apele subterane, in cea de-a doua situatie. Efectul poluant asupra apelor de suprafata este mai mare daca apele provin din zacaminte de minereuri metalifere (indeosebi la cele de uraniu) si mai moderat daca ies din minele de carbuni.

Efectul deversarilor apelor acide asupra apelor de suprafata poate fi impresionant. In cele mai grave cazuri, toata viata acvatica dispare (contin metale grele in concentratii toxice), fundul raurilor se acopera cu sedimente minerale uneori si ele toxice, pH-ul scade puternic.

In urma procesului de preparare a minereurilor si carbunilor rezulta ape industriale care ajung in iazurile de decantare, unde sufera procese de neutralizare, adesea impreuna cu apele de mina. De aici ele sunt deversate periodic in emisari, afectandu-i mai mult sau mai putin in functie de pH-ul si cantitatea de poluanti continuti.

Chiar si haldele de la iazurile de decantare pot constitui un pericol. O demonstreaza evenimentele petrecute la Baia Mare, in luna ianuarie a anului 2000, cand surparea unei halde a facut ca o cantitate importanta de cianuri sa polueze raurile Somes, Tisa si, in cele din urma, fluviul Dunarea.

e. Impactul asupra ecosistemelor. Activitatile industriei miniere influenteaza negativ flora, fauna si intregul ecosistem, atat in zona in care au loc cat si in arealele invecinate. Impactul poate fi direct sau indirect, imediat sau ulterior desfasurarii activitatilor miniere, reversibil sau ireversibil. Datorita interdependentei factorilor de mediu, este suficient ca activitatile sa afecteze unul singur, pentru ca efectele sa se rasfranga asupra intregului sistem ambiental.

Acutizarea impactului si transformarea sa in degradare, cu consecinte mai drastice, depinde de urmatorii factori: dimensiunile exploatarii miniere si caracteristicile acesteia; modul de exploatare (la zi sau in subteran), metodele si tehnologiile de exploatare (extragere cu mijloace mecanice sau cu explozivi); caracteristicile ambientale ale regiunii (valoarea ei din punct de vedere naturalistic, daca era sau nu deja compromisa sau afectata etc.).

Gravitatea impactului activitatilor miniere asupra mediului inconjurator se poate aprecia analizandu-se urmatoarele criterii: vulnerabilitatea mediului inconjurator; posibilitatea de atenuare a impactului (in cazul in care este posibil) prin alegerea adecvata a metodelor si tehnicilor de exploatare; persistenta si felul degradarii (imediata sau indelungata, rapida sau lenta, partiala sau totala, reversibila sau ireversibila); posibilitatile de reabilitare ecologica.

3.2 Reducerea biodiversitatii

Grupele de ecosisteme ale Terrei, indeosebi cele de padure si de ierburi, contin o mare diversitate de specii animale si vegetale. Ce rol joaca biodiversitatea? Foarte pe scurt trebuie aratat ca organismele vii ce o compun, stocheaza cantitati imense de carbon, regularizeaza compozitia atmosferei (oxigenul si dioxidul de carbon), normalizeaza ciclurile apei si clima, contribuie la formarea si conservarea solului, fixeaza azotul din aer, protejeaza regiunile costiere (vezi barierele de corali), polenizeaza culturile, absorb poluanti si disperseaza deseuri.

In plus, vietuitoarele asigura omului importante resurse de materii prime si hrana. De exemplu, peste 3.000 de specii de plante potolesc foamea miliardelor de oameni de pe toate continentele, mai importante fiind 20 de specii, care furnizeaza 80% din hrana consumata. Nu mai putin importante se dovedesc medicamentele naturale, 75% din populatia Pamantului tratandu-se, in caz de boala, cu plante sau extracte de plante.

In legatura cu biodiversitatea, Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii a stabilit ca ea s-a redus continuu. Referitor numai la animale, UICN precizeaza ca astazi 1.130 specii de mamifere si 1.183 specii de pasari sunt amenintate cu disparitia. De ce s-a ajuns in aceasta situatie? Principalii factori, care reduc biodiversitatea, identificati de catre specialisti (Serban, 2006, cu modificari) sunt considerati a fi urmatorii:

schimbarile aparute in utilizarea terenurilor, insotite de fragmentarea si pierderea habitatelor;

modificarile climatice petrecute in ultima perioada;

cresterea concentratiei de dioxid de carbon in atmosfera;

introducerea in ecosisteme, deliberat sau accidental, a unor specii straine;

degradarea solurilor;

poluarea mediului si cresterea cantitatii de deseuri;

cresterea populatiei;

marimea consumului de resurse animale si vegetale;

extinderea oraselor;

comertul international cu diferite specii etc.

Un exemplu semnificativ, datorat fenomenului El Nino, petrecut in anii 1997-1998, este cel al afectarii celor zece provincii coraligene ale globului. In cea mai afectata dintre ele, cea din Oceanul Indian, pe o suprafata de mii de kilometri patrati au fost distrusi 90% din corali.

Un studiu publicat de ONU in anul 2005, intocmit de 1.300 de cercetatori, intitulat Living Beyound Our Means, in ultimii 50 de ani omenirea a folosit si transformat ecosistemele mai mult decat in orice perioada echivalenta din istorie. Mai mult de jumatate din ecosistemele Pamantului au fost dereglate ireversibil.

Va fi un dezastru o eventuala reducere drastica a biodiversitatii? Tinand cont de imputinarea zestrei genetice, de rolul vietuitoarelor jucat in cadrul ecosistemelor si mediului ambiant, de avantajele pe care acestea le ofera umanitatii, nu poate fi dat decat un singur raspuns.

3.3 Despaduririle si degradarea padurilor

Lemnul a fost, pe parcursul a sute de mii de ani, principala sursa energetica a omenirii. El se gasea la indemana (in propriul mediu de viata) din abundenta, producea o mare cantitate de energie prin ardere, prezenta resurse enorme si regenerabile, iar prin defrisarea padurilor (facuta de multe ori prin incendiere) se obtineau terenuri deosebit de fertile pentru practicarea agriculturii.

Primele dispozitive, masini si utilaje care erau actionate de forta aburului au folosit, initial, tot lemnul, ulterior acesta fiind inlocuit prin carbune. Chiar daca astazi sunt alti combustibili cu pondere mult mai importanta in producerea energiei mondiale, pentru multe tari subdezvoltate sau in curs de dezvoltare ori in regiuni foarte izolate, lemnul ramane singura sau cea mai importanta sursa de energie si, peste tot, lemnul este folosit ca material de constructie si in industria mobilei. Frecvent, indeosebi in sezoanele secetoase, suprafete intinse de paduri sunt distruse de incendii (Preda, Marinescu, Nastase, 2004).

Aproape jumatate din padurile care acopereau suprafata uscatului acum 8.000 de ani au disparut, majoritatea fiind transformate in terenuri de cultura si pasuni. O mare parte din cele ramase au suferit o serie de modificari, in urma activitatilor umane multe dintre ele fiind transformate in parcele forestiere mai mici. Doar o cincime din padurile originale ale Pamantului au ramas ca ecosisteme naturale (World Resources Institute, 1998).

Numai padurile de frontiera (naturale, intinse pe mari suprafete, neafectate de activitatea umana) sunt capabile sa asigure pe termen lung habitatul speciilor de plante si animale ce le contin. Ele sunt refugiile inestimabile pentru biodiversitatea globala, caminul a 50-90% dintre speciile terestre ale lumii si consuma cantitati imense de dioxid de carbon, regland clima Pamantului. Se gasesc indeosebi in zonele boreale ale Pamantului (44 %), mai precis intre tundra si zona temperata precum si la tropice (48%). Aproximativ 39% dintre ele sunt afectate astazi de activitatile umane.

Arealul padurilor s-a restrans continuu. Despaduririle au avut loc indeosebi in tarile in curs de dezvoltare, numai in perioada 1980-1995 disparand 200 mil.ha de padure. Este drept ca pierderea a fost partial acoperita de suprafetele reimpadurite sau aparitia de noi suprafete impadurite in tarile dezvoltate, astfel ca pierderea neta a insumat 180 mil. ha (rata anuala fiind 12 mil. ha). Conform statisticilor mondiale oficiale (OND, 1998), in anul 1990, din suprafata uscatului de 13.048,3 mil. ha, erau acoperite cu paduri 3.510,7 mil. ha, iar in anul 1995 aproximativ 3.454,4 mil. ha.

Consecintele despaduririlor si degradarii padurilor se resimt la nivel local, regional si global. Se produc pierderi incalculabile biodiversitatii, creste procentul de dioxid de carbon in atmosfera Pamantului (cu consecinta inca1zirea globala), se distruge mediul si modul de viata al indigenilor care traiesc in ea.

3.4 Schimbarile climatice cauzate de activitatile umane amplifica dezastrele

Raportul interguvernamental intitulat Panel on Climate Change a confirmat temerile anterioare ca efectul de sera a crescut semnificativ in secolu1 XX. Emisiunile de dioxid de carbon au contribuit semnificativ 1a cresterea temperaturii mondiale medii cu 0,8^o C intre anii 1860 si 2000, iar previziunile realizate pentru perioada 2000-2100 nu sunt deloc optimiste, cresterile fiind si mai mari, cuprinse intre 1,4 si 5,8. Este o crestere alarmanta daca luam in considerare ca in timpul ultimei glaciatiuni, acum aproximativ 1000 de ani, temperatura medie era doar cu 5 C mai mica. Studiul admite ca incalzirea observata in ultimii 50 de ani poate fi atribuita activitatii umane (*** 1, 2006).

Ce este efectul de sera si ce rol joaca dioxidul de carbon in producerea acestuia? Atmosfera terestra si suprafata Pamantului sunt incalzite de radiatia solara. La randul ei, planeta noastra pierde caldura in spatiul cosmic sub forma de radiatie infrarosie cu mare lungime de unda si in mod normal temperatura medie la nivelul solului ar trebui sa ajunga la aproximativ 18^o C, la care putine specii ar putea supravietui.

Salvarea vine de la cateva gaze cu efect de sera, printre care dioxidul de carbon si vaporii de apa, prezente in atmosfera si care absorb din radiatia trimisa in spatiu si incalzesc atmosfera.

Este exact efectul pe care il are geamul care constituie acoperisul unei sere, care lasa sa patrunda razele soarelui cu efect de incalzire pentru sera, dar opresc caldura sa iasa in exterior. Cantitatile de astfel de gaze din atmosfera terestra nu trebuie nici sa creasca si nici sa scada peste sau sub o anumita limita caci pot determina cresterea temperaturii medii in primul caz sau scaderea acesteia in cea de-a doua situatie. Momentan, cantitatea de dioxid de carbon (care are cea mai mare pondere in atmosfera dintre toate gazele cu efect de sera) a crescut cu 30% fata de cea existenta in era preindustriala (Ivanovici, Busuioc si Diaconu, 2003).

Un alt studiu, intocmit de Universitatea Oxford in anu12005, arata pentru viitor cresteri si mai mari, cuprinse intre 1,9 si   11,5 C (Durand, 2006). Daca acum s-ar lua toate masurile drastice necesare (ceea ce este departe de a se realiza), datorita inertiei climei, impactul dezechilibrelor deja provocate se poate simti o perioada indelungata de timp, daca nu cumva este ireversibil. Unii specialisti considera ca transformarile sunt ireversibile la o incalzire cu 2^o C si pentru a se preveni atingerea acestui prag este necesar ca dioxidul de carbon sa nu depaseasca concentratia de 400-550 ppm. Ori numai in intervalul anilor 1850-2004 concentratia s-a marit de la 270 la 380 ppm, crestere fara precedent in ultimii 400.000 de ani, perioada pentru care se pot face reconstituiri climatice.

Conform Institutului Britanic de Meteorologie, anul 2007 va fi cel mai cald din ultimii 10.000 de ani. Temperatura medie anuala va creste cu 0,5^o C, comparativ cu cresterea de 0,6^o C, cat a fost cresterea pe intreg secolul XX. Dezastrul climatic s-ar putea produce prin anii 2030 -2050.

Semnele unor schimbari iminente au inceput sa apara (Durand, 2006). Dintre acestea se pot enumera: decada 1995-2004 a fost cea mai calda din secolul XIX, de cand se fac inregistrari regulate de temperatura; se manifesta un numar mai mare de evenimente extreme, de obicei inundatii si secete prelungite; frecventa si intensitatea fenomenului El Nino au crescut; valul de caldura care a afectat Europa in anul 2003 poate deveni o caracteristica periodica; in anul 2004 S.U.A. si Asia au fost afectate de un numar fara precedent de furtuni violente (hurricans, taifunuri), iar intensitatea acestora a crescut; calotele de gheata ale Pamantului isi reduc suprafata (cele din zonele arctice si-au diminuat suprafata cu 10% in ultimii 30 de ani), iar nivelul marilor si oceanelor creste (masuratorile efectuate din satelit arata o ridicare a nivelului apei cu 2,4 mm/an, deci 25 cm/secol, dar ritmul se poate mari substantial), putand afecta viata a 92 mil. de oameni care locuiesc in regiunile de coasta joase.

Alte semne ale schimbarii mai pot fi considerate a fi: cresterea aciditatii apei oceanice (cu impact negativ asupra biodiversitatii marine, de exemplu asupra coralilor, planctonului, pestilor, krillului - rezervele s-au redus cu 80 % in ultimii 30 de ani si el joaca un rol foarte important in hrana pestilor si cetaceelor); reducerea productiei agricole la tropice; retragerea ghetarilor din zonele nepolare (Alpi); schimbarea circulatiei curentilor in nordul Oceanului Atlantic, care ar putea determina scaderea temperaturilor medii in Europa Occidentala, in timp ce in restul lumii ele vor fi in crestere; cresterea cu 2-4% a frecventei precipitatiilor intense si cu 5-10% a cantitatii de precipitatii la latitudini medii in emisfera nordica si scaderea cu 3% in regiunile subtropicale.

Schimbarile climatice determina amplificarea numarului si intensitatii dezastrelor datorate factorilor externi ai pamantului, aparitia acestora si in zone in care de obicei nu se manifestau. Toate consecintele schimbarilor climatice viitoare sunt greu sau imposibil de prevazut.

Potrivit unora dintre specialisti, numai 4 C ne mai despart de haosul climatic.

4 Dezastrele provocate de razboaie

Din totdeauna razboaiele au provocat numeroase pierderi de vieti omenesti si mutilari, distrugeri uriase de bunuri materiale si spirituale, drame si suferinte psihice greu de imaginat. In urma lor au disparut culturi si civilizatii.

Nu este in intentia noastra trecerea in revista a miilor de razboaie ce au afectat omenirea in decursul timpului (numai Europa a cunoscut, in ultimii 300 de ani, peste 163 de razboaie) si a consecintelor fiecaruia. Se vor aborda pe scurt, exemplificativ, doar dezastrul cauzat de cel de-al doilea razboi mondial (cel mai devastator razboi din istoria omenirii) si posibilele dezastre ce ar putea avea loc in cazul unor razboaie viitoare.

4.1 Dezastrul provocat de al Doilea Razboi Mondial

Timp de aproape sase ani, acest razboi a necesitat uriase eforturi umane si materiale din partea a 61 de state, cu o populatie de 1,7 mld. locuitori. Operatiile militare s-au desfasurat pe teritoriul a 40 de state din Europa, Asia si Africa, teritoriu insumand o suprafata de 22 mil. km². Numarul celor care au constituit fortele combatante se ridica la aproximativ 110 mil.

Numarul total al victimelor razboiului nu este cunoscut cu precizie, neexistand o evidenta precisa din cauza bombardamentelor masive la care a fost supusa populatia civila, a genocidului, a executiilor sumare, a exodului locuitorilor din numeroase tari (la sfarsitul razboiului au trebuit sa fie repatriati in jur de 20 mil. de oameni, dar multi dintre cei deportati, expulzati sau prizonieri de razboi nu s-au mai intors in tarile lor). Europa a fost transformata practic intr-un urias lagar de concentrare in care au fost torturati si si-au gasit sfarsitul aproape 12 mil. de oameni. Se apreciaza ca victimele umane au fost intre 40 si 50 mil., din care jumatate provine din randul populatiei civile, inclusiv dintre femei si copii, iar alte zeci de milioane de oameni au fost raniti sau mutilati (Unc si Siperco, 1974).

Intregul potential economic al fiecarei tari a fost mobilizat in directia productiei de razboi. Numai S.U.A., Marea Britanie, Germania si Rusia au fabricat 653.000 de avioane, 287.000 de tancuri, 1.041.000 de tunuri. Productia bunurilor de consum ale statelor beligerante a scazut dramatic, nefiind in stare sa satisfaca nici cerintele minime ale populatiei.

S-au manifestat subnutritia, foametea si lipsa de igiena, care au condus la cresterea mortalitatii din cauza unor boli devastatoare precum tifosul exantematic, malaria, tuberculoza etc. S-a folosit pe scara larga (de ordinul milioanelor) munca fortata.

Pierderile materiale si spirituale au fost de neimaginat. Tari intregi au fost pustiite, mii de orase au ajuns ruine, iar mii de localitati au fost rase de pe suprafata Pamantului. Milioane si milioane de intreprinderi, locuinte, monumente si edificii de cultura au fost distruse, iar o buna parte din echipamentul si masinile existente in fabricile si uzinele tarilor ocupate au fost demontate si duse in tarile agresoare.

S-au facut uriase cheltuieli de razboi, iar pierderile temporare ale veniturilor realizate in industria si agricultura tarilor ocupate nu au putut fi stabilite. Au fost inchise sau distruse universitati, licee, scoli, institutii de cultura si arta. Au fost devastate, jefuite sau distruse muzee, opere artistice de mare valoare (Unc si Siperco, 1974).

4.2 Posibile dezastre cauzate de arme de distrugere in masa in cadrul unor viitoare razboaie

A. Exploziile nucleare

Unele arme nucleare au actiune exploziva (bomba atomica, bomba cu hidrogen, bomba trifazica), altele prezinta numai un efect de iradiere (bomba cu neutroni, substante radioactive de lupta). Referitor la explozia nucleara, trebuie precizat ca elibereaza o mare cantitate de energie. In primul rand se formeaza o sfera de gaze incandescente, cu temperaturi de cateva milioane de grade, insotita de radiatie luminoasa si apoi de un zgomot asurzitor.

In al doilea rand are loc o emisie de radiatii gamma si de neutroni. Radiatia gamma instantanee interactioneaza cu atomii din mediul inconjurator formand un flux de electroni rapizi si de ioni pozitivi ce se deplaseaza cu mare viteza de la centrul exploziei in exterior. Nu in ultimul rand, aerul se comprima puternic si se deplaseaza in aceleasi directii sub forma unei unde de soc avand viteza mai mare decat cea a sunetului. Se formeaza si un nor radioactiv ce se ridica vertical si apoi este imprastiat de vant la distante de sute de kilometri.

Factorii distructivi ai unei explozii nucleare (Popescu si Dobre, 2000) sunt considerati a fi unda de soc, emisiunea de lumina, radiatia penetranta, impulsul electromagnetic si contaminarea radioactiva. Unda de soc provoaca cele mai mari distrugeri constructiilor, formarea si actiunea sa consumand cea mai mare parte (50%) din energia exploziei.

Unda de lumina este o radiatie electromagnetica care se manifesta in domeniile ultraviolet, vizibil si infrarosu, consumand 35% din energia exploziei. Ea provoaca incendii, iar organismului uman arsuri.

Emisia de radiatii dureaza cateva secunde si prezinta pericol numai pe o raza de 2 km, provocand iradierea tuturor organismelor vii.

Impulsul electromagnetic se manifesta in primele secunde scurse de la explozie si consta in ionizarea puternica a aerului. El distruge sau deterioreaza echipamentele electrice sau electronice.

Daca ceilalti factori dureaza putin, contaminarea radioactiva se manifesta un timp indelungat. Pe directia de deplasare a noru1ui radioactiv sunt contaminate aerul, solul (ulterior si subsolul), apa, culturile, furajele, alimentele. Se produce iradierea oamenilor si animalelor, direct sau prin consumul de apa si hrana contaminate radioactiv.

B.    Folosirea substante10r chimice

In timpul razboiului se pot folosi diferite substante chimice, numite substante toxice de lupta), pentru uciderea oamenilor si contaminarea zonelor locuibile, cailor de circulatie, culturilor si surselor de apa. Substantele chimice pot fi solide, lichide sau gazoase. Asupra organismului uman pot actiona un timp diferit, unele avand efect trecator, iar altele cu efect mai indelungat.

Dupa timpul de actiune asupra organismlui uman se deosebesc (Popescu si Dobre, 2000) substante cu actiune generala, vezicanta, sufocanta, iritanta. Substantele cu actiune generala pot fi neuroparalitice (soman, tabun, vx, sarin), psihochimice (mescalina, bufotenina, hermina, LSD-25, BZ etc.), hematice (oxid de carbon hidrogen, arseniat), nervoase (clorcian, acid cianhidric). Substantele chirnice cu actiune vezicanta sunt iperita, levizita, azotiperita si provoaca vezicatii si ulceratii ale pielii, mucoaselor ochilor, nasului si faringelui. Cele cu actiune sufocanta (fosgen, difosgen) actioneaza asupra cailor respiratorii ale oamenilor si animalelor, provocand disfunctionalitati, sufocare si, in final, asfixiere. Substantele eu actiune iritanta actioneaza asupra cailor respiratorii si pot fi: lacrimogene (cianura de brombenzil, cloracetofenona, CS), stranutatoare (adamsita, difenilcianarsina, difenilclorarsina) si vomitive (etilcarbazol).

C. Folosirea de agenti patogeni

Raspandirea de agenti patogeni (virusuri, baeterii, rickettsi, ciuperci, paraziti etc.) si toxine microbiene in timpul razboiului, ce poate cauza boli transmisibiIe, conduce la imbolnavirea in masa a oamenilor si animalelor sau/si la distrugerea florei, indeosebi a culturilor agricole. Acesti agenti patrund in organisme prin caile respiratorii, digestive (odata cu ingerarea apei si alimentelor contaminate) sau prin piele, prin intermediul insectelor

Virusii cauzeaza gripa, variola. Encefalita, febra galbena, etc. Bacteriile pot provoca ciuma, holera, variola, morva, antraxul, bruceloza, melioidoza, febra tifoida, tularemia etc. Febra aftoasa si tifosul exantematic pot fi induse de rickettsi, iar histoplasmoza si sporatricoza de catre ciuperci patogene.

BIBLIOGRAFIE

1. Benson Ch., Clay Ed., Dizasters. vulnerability, and the global er.onomy. in Building Safer

Cities: The Future of Disaster Risk. I3anca Mondiala, Washington. 2003.

2. Buzea I., Scenariul unei tragedii. in ~tiinta pentru toti, nr.7. Global Publishing Group,

Bucure$ti .

3. Durand F., Point ofllo return for global warming, in Planet in Peril, UNEP/GRlD-Arendal,

Le Monde Diplomatique. Paris. 2006.

4. Durand F., Polar Ice Caps melling fuster, in Planet in Peril. L'NEP/GRID-Arendal, Le

Monde Diplomatique. Paris

Erdik M., Durukal E., Damage LO and Vulnerability of Industry in the 1999 Kocaeli,

Turkey, Earthquake. In Building Safer Cities: The Future of Disaster Risk. BaDca

Mondiala. Washington

6. Fodor D., Baican G., Impactul industriei miniere asupra mediI/II/i. Editura lnfomin. Deva,

2001.

7. Ivanovici Y., Busuioc A., Diaconu 0.. Vremea: incotro? , GEO nr 2. Editia in limba

roman!l, Univers Publishing, Bucure$ti, 2003.

8. Koenig A. M., Heierli R., Marile ca/astrofe geologice, Editurile Saeculum J.O. $i Vestala,

B'ucurc$ti, 1998.

9. Kunzig R., 20.000.000.000.000 de microbi sub mari, in Di.~cover (editie. in liniba

romfu.1a), nr. 1, Univers Publishing. Bucure$ti, 200 10. Larionov A.K., Geologia distractiva, Editura Tineretului, Bucure~ti. 1964. II. Liizarescu 1., Proteclia mediului it/con jurator # industria minierii, Editura Scrisul

Romfu1esc, Craiova, 1983.

12. Lupei N. , Dillamica tere~.trii, Editura Albatros, Bucure~ti, 1979.

13. Muck 0., The Secret of Atlantis, Collins, Londra, 1978.

] 4. Nadis S., Proteclia planetara, in Scientific American, Dr. 3. Editie in limba romana, Editura

Univers, Bucure~ti, 2003.

1 Onica I., Impacrul exploatiirii zaciimintelor de ,~ubstanle minerale utile asupra mediului,

Editura Universitas, Petro$ani. 200 I.

16. Otero R.c., Marti R.Z., The Impacl of Natural Disasters 011 Developing Economies: Implications for the International Development and disaster Community, in Disaster Prevention for Sustainable Development, The Intematrional Bank for Reconstruction and Development, Washington, 199

17. Parker R. S.: Disw,'cer Vulnerability: Lessons from Four Turkish Urban Areas, The

Imernational Bank for Reconstruction and Development, Washington, 199

18. Popescu Ghe., Dobre B., Pro/eclia civilii i managementul dezastl'elol', Editura funda~iei

'Romnia de maine', Bucure$ti. 2000.

19. PI'eda Gh., Marinescu M., Nastasc G.. Valorificarea resurselor naturale, Tratat Vol. 1:

Bazele resurseloT naturale, International University Press, Bucure$ti, 2004.

20. QU8ranteIU E.L., Urban Vulnerability to Desasters in Developing Countries: Managing

Risk, in Building Safer Cities: The Future of Disaster Risk, Banca Mondiala,-.

Washington

Rahman A., The Context of Disasters and Sustainable Develvpmel/l.Case Studiesof

Growillg City and Urban-rural linkages in Bangladeesh, in Disaster Prevention for

Sustainable Developmen~ The Internatrional Bank for Reconstruction and Development,

Washington, 199

22. Raileanu Gr., Pauliue S., Geologie Generalii, Editura Didactica ~i Pedagogica. Bucure~ti,

1969. .

23. Shara M. . Alunci ciind stelele se ciocnesc, 'in Scientific American. nr. 3. Editie In limba

romana. Editura Univers, Bucure~ti, 2003. .

24. $erban M., Biodiversitatea an pericol!, Terra Magazin, orJ. Editura CD Press. Bucure~ti,

2 Tazieff H.. Cdnd Piimdntul se cutremurii, Editura ~tiin~fica, Bucure~ti, 1966.

26. Thorbrietz P., Meteosem.jbilicatea. Suferinfe intre minime i maxime, GEO nr 2, Edipa 'in

limba romana, Univers Publishing, Bucure~ti, 2003. 27. Trebiei V., Popula!ia Terrei, Editura ~tiintifica, Bucur~ti, 199.

28. Dnc Ghe., Siperco AI., Hilan!ul economic-militar al ri1zboiului, 111 Marea conflagratie a

secolului XX. Al doiiea razboi mondial, Editia a doua, Editura Poiitica. Bucure~ti, 1974.

29. *** World Resources] 998-]999, Oxford University Press. Londra, New York, 1998. 30. *** Forest Resources of Europe, CIS, North America, Australia, Japan and New Zea~

OI' U, New York, 2000.

31. *** Living with Risk. A global review of disaster reduction initiatives, Vol.l. ONU, Nev.

York

Living with Risk. 11 global review of disaster reduction initiatives, Vol.2, ONU~ New

York

33. *** Preveniting and mitigating disasters, World Meteorological Organization, WMO l'

993 .

34. ***1 Trends in sustainable Developme11l, ONU, New York, 2006.