Domeniul litoral. Caracteristici morfologice. Suprafata generala a marilor si oceanelor

Domeniul litoral. Caracteristici morfologice. Suprafata generala a marilor si oceanelor Pamantului este de 362.330.000 km2 ceea ce reprezinta cca 71% din intinderea acestuia. Acestea intra in contact cu uscatul continental sau insular in lungul liniei de tarm care in general are o configuratie sinuoasa si o lungime de 261700 km. Apa marii care este un mediu extrem de mobil, dinamic exercita sub diferite forme o actiune directa sau indirecta atat asupra sectoarelor acoperite de ea (au adancimi reduse) dar si pe portiunile de uscat pe care se extinde temporar. Aceasta fasie de la contactul marii cu uscatul pe care se resimte din plin actiunea apei marii in crearea unui relief specific alcatuieste domeniul litoral propriu-zis. La acesta se adauga fasii de uscat mai inalte, unde in prezent nu se exercita actiunea apei marii dar care pe de-o parte pastreaza forme de relief marin rezultat din etape, faze de evolutie anterioare iar pe de alta parte se dezvolta alte forme de relief sau se produc unele procese influentate de mare. Acesta constituie o fasie externa a domeniului litoral, de trecere spre interiorul continentului. De cele mai multe ori ele sunt contopite in ceea ce se numeste 'domeniu litoral' si care este evaluat in latime de la cateva sute de metri la -10, -15 m sub pozitia liniei de tarm.
Domeniul litoral in timp poate suferi modificari esentiale. Daca uscatul se lasa si este acoperit treptat de apele marii el inainteaza pe suprafata acestuia sau spre centrul insulelor, pe ansamblu se micsoreaza. Invers daca continentul se ridica atunci domeniul litoral creste in latime portiuni din acesta iesind de sub influenta directa a marii. La un tarm stancos cu inaltime mare domeniul litoral este ingust in raport cu altul jos si alcatuit din roci moi.
- Apa marii devine agent modelator in conditiile in care este pusa in miscare. Acest lucru se realizeaza prin actiunea vantului, prin deplasarea unor volume de lichid impusa de diferente locale de potential termic, salinitate sau de aportul insemnat al fluviilor cu debite importante etc. in functie de viteza de deplasare a apei marii energia de care dispune aceasta este diferita si in aceeasi masura si forta morfogenetica materializata in modalitati deosebite de imbinare a proceselor de eroziune (abraziune), transport, acumulare.
Exista mai multe categorii de factori care pot influenta mecanismul morfogenetic al apei in lungul tarmului, majoritatea au caracter local. intre acestia mai importanti sunt:
- Rocile din care este alcatuit uscatul in domeniul litoral prin alcatuire opun un grad de rezistenta diferit la izbirea exercitata de apa incarcata cu nisip, bolovanis. Tarmurile formate din granite, bazalte, roci cristaline, calcare etc. sufera un proces de retragere lent pe cand cele din loessuri, argile unul rapid. Ca urmare, in prima situatie ele vor fi abrupte pe cand in cealalta domoale.
- Dispunerea rocilor in structuri variate va conduce local la situatii, in care mecanismul va fi accelerat (alternante de strate subtiri cu rezistenta diferita pozitionate orizontal, inclinat etc.) sau slab (corpuri din roci dure eruptive care strapung roci sedimentare; abrupt de falie in roci cristaline etc.) de unde si desfasurarea de tarmuri abrupte scurte in fata carora vor fi insule si platforme submerse mai scurte (la cele tectonice) sau mai extinse (pe sensul de cadere al stratelor). Alternanta de situatii diferite sub raportul alcatuirii petrografice dar si al dispozitiei structurale face ca in lungul unui tarm desfasurat pe zeci de kilometri fizionomia acestuia sa se modifice frecvent iar marginea de ansamblu sa corespunda cu asocieri de abrupturi, plaji imense, golfuri, peninsule, insule etc.
- Miscarile tectonice locale (lasari sau bombari ale unor portiuni de uscat din lungul tarmului) desi sunt lente si apar ca imperceptibile, in timp ridica sau coboara sectoare de uscat care vor suferi o modelare deosebita. in prima situatie platformele litorale submerse vor deveni uscat, panta generala a litoralului va fi mica si dinamica va slabi. in situatia cealalta se vor dezvolta tarmuri cu platforme submerse extinse daca apa marii acopera sectoare de campii litorale sau se va dezvolta un tarm crestat cu golfuri adanci, insule si peninsule daca va fi invadat un tarm de podis sau de munti.
- Caracteristicile locale ale reliefului uscatului, indeosebi pantele, gradul de fragmentare prin vai, inaltimile frecvente etc. determina diversificarea manifestarii proceselor si a formleor rezltate. Ele sunt net diferite la tarmurile inalte si cele joase.
- Aportul fluviatil reprezinta nu numai prin volumul de apa dar mai ales prin debitul solid un factor ce contribuie in multe situatii la dezvoltarea de forme de acumulare submerse si apoi emerse (cordoane de nisip) pe platforma litorala aflata la adancimi mici, apoi la bararea prin cordoane de nisip a golfurilor vecine. Daca relieful submers se gaseste la adancimi mari atunci nu se produc astfel de acumulari.
- Constructtiile si amenajarile portuare si de agrement (mai ales diguri, bazine portuare, indreptarea liniei de tarm etc.) produc modificari esentiale in dinamica proceselor care au loc cu consecinte in schimbarea configuratiei naturale si impunerea uneia antropice.
Se adauga si influentele unor factori cu caracter zonal, resimtite pe intinderi mari. Ele permit anumite nuantari in desfasurarea proceselor de eroziune si acumulare si mai ales asocierea lor cu actiunea altor agenti morfogenetici. intre acestia se detaseaza diferentele zonale si regionale de natura climatica. Se pot separa trei situatii generale - tarmurile din zonele reci polare si subpolare cu o evolutie in care actiunea apelor din sezonul cald se completeaza cu cea a ghetii, zapezii, inghet-dezghetului in sezonul rece; tarmurile din regiunile calde si umede cu o evolutie supusa combinarii proceselor marine cu alterarea rocilor de pe uscat si constructiile coraligene din bazinele marine; tarmurile din zonele temperate cu diversificarea pe mai multe sezoane a asocierii proceselor apei marine cu cele ale altor agenti. Un alt factor care influenteaza pe ansamblu si pe distante foarte mari intensitatea si ritmul modelarii tarmului il reprezinta eustatismul planetar impus dominant de oscilatiile caracteristicilor climei in intervale mari de timp. Coborarea nivelului marii in fazele glaciare a fost insotita de extinderea uscatului prin incorporarea unor intinse parti din platforma continentala. Acestea au devenit campii ceea ce a dus la amplificarea tarmurilor joase cu plaji extinse si la simplificarea morfodinamicei litorale. Invers, in interglaciar, prin ridicarea nivelului oceanului planetar apa acestora acopera regiunile joase de campie, invadeaza gurile de varsare ale raurilor si depresiunile transformandu-le in golfuri. Ca urmare, linia de tarm capata o configuratie sinuoasa cu sectoare joase, cu desfasurare redusa ce alterneaza cu sectoare inalte cu golfuri adanci etc. Are loc o diferentiere accentuata a modului de asociere a proceselor marine cu cele create de agenti si de aici multiplicarea formelor de relief create si a peisajului litoral.