EFECTELE UMAN-GEOGRAFICE ALE ORGANIZARII SOCIAL ECONOMICE IN DIFERITELE ETAPE DE EVOLUTIE ALE OMENIRII

EFECTELE UMAN-GEOGRAFICE ALE ORGANIZARII SOCIALECONOMICE IN DIFERITELE ETAPE DE EVOLUTIE ALE OMENIRII

1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 10

Dupa studierea acestei unitati de invatare veti fi capabili sa intelegeti

_{mai bine :}

ca omul este o fiinta sociala, evoluata, care nu asculta in mod automat de legile biologice ci cauta sa-si asigure existenta si sa progreseze pe baza unei organizari social- economice;

ca existenta umana, spre deosebire de aceea a multor alte fiinte, nu poate fi conceputa decat in cadrul unui grup social, mai mare sau mai mic, in care se statorniceste o anumita diviziune a muncii, in functie de capacitatea intelectuala si fizica individuala, de gradul de evolutie a societatii s.a.

ca, din acest punct de vedere, in istoria omenirii, putem vorbi despre o succesiune a patru tipuri de organizare social-economica - aceea caracteristica pentru societatea primitiva autarhica, aceea a societatii semiautarhice diferentiate, aceea a societatii liberale de piata si aceea a experimentului unei societati centralizat planificate;

ca toate aceste tipuri de organizare au consecinte directe pe plan geografic, contribuind, alaturi de cadru natural si de nivelul de dezvoltare a tehnicii, la constituirea anumitor tipuri de peisaj umanizat.

_{2. Societatea primitiva si consecintele geografice ale autarhiei}

O economie bazata initial pe prelevarea a produselor naturii

Importante oscilatii sezoniere ale activitatii umane

Inceputul modificarii ecosistemelo r naturale

Munca si proprietate comunitara

In societatea primitiva, atat timp cat nivelul tehnicii era foarte putin avansat, produsele strict necesare vietii omului erau obtinute, aproape exclusiv, prin prelevarea lor directa din natura (prin culegerea fructelor, tuberculilor, tulpinilor si ale altor organe ale plantelor din flora spontana, prin vanatul animalelor salbatice, pescuit s.a.). Ulterior, s-au adaugat cultura primitiva a plantelor (frecvent sub forma agriculturii itinerante, pe seama defrisarii prin ardere a padurii sau a vegetatiei erbacee, care asigura fertilizarea terenului un anumit numar de ani) si cresterea extensiva a animalelor domestice, pe seama pasunilor naturale.

Grupurile umane traiau (si, cu totul izolat, mai traiesc si astazi) intr-o anumita dependenta de oscilatiile imprevizibile ale conditiilor naturale din mediul lor de viata - aceasta trasatura s-a pastrat si mai tarziu, creand ritmuri sezoniere tipice ale utilizarii fortei de munca, cu perioade de varf de activitate, cand este necesar un mare numar de brate de munca (de exemplu, in climatul subecuatorial, din Africa saheliana - in faza finala a sezonului uscat si la inceputul sezonului ploilor) dar si perioade in care forta de munca are foarte putin de lucru.

Cu timpul, omul a inceput, treptat, sa contribuie la o modificare tot mai profunda a ecosistemelor naturale, dupa ce, in Neolitic, a debutat procesul de extindere a plantelor de cultura, in detrimentul vegetatiei spontane. Acum este declansat marele proces de defrisare a padurii si de destelenire a stepelor si a savanelor. De asemenea, odata cu aparitia animalelor domestice, omul a multiplicat in mod constient numarul de exemplare din anumite specii, in detrimentul animalelor din fauna spontana.

Activitatea economica din societatea primitiva avea loc in cadrul marii familii patriarhale, care poseda, in comun, pamantul, animalele si aproape toate celelalte bunuri. Diviziunea muncii era bazata mai ales pe sex si pe varsta, fapt mostenit , in parte, pana astazi : barbatii se ocupau cu defrisarea, pregatirea terenului pentru cultura, cresterea animalelor, vanatul, pescuitul si apararea iar femeile - cu semanatul, intretinerea culturilor s.a.

Economia, preponderent agrara, a societatii primitive, era o economie aproape exclusiv autarhica, absenta sau caracterul sporadic al schimburilor de produse dintre grupurile umane obligand fiecare colectivitate sa-si asigure hrana si unele rezerve din productia proprie. De altfel, slaba productivitate a muncii nu permitea decat degajarea unor eventuale si neinsemnate surplusuri schimbabile. Aceasta ii obliga pe cultivatori sa practice, in mod sistematic, policultura, pentru a produce o gama pe cat posibil mai completa de alimente, cultivand plante cu tuberculi si radacini comestibile, cereale, plante oleaginoase, leguminoase pentru

Practicarea policulturii - consecinta directa a autarhiei

Reminiscente ale societatii primitive

O societate relicta, amenintata cu disparitia.

boabe, legume, arbori fructiferi s.a.m.d. Dominatia policulturii se reflecta (si se reflecta si astazi in mica gospodarie africana sau chiar in unele zone din Asia de Sud-Est) in dimensiunile mici ale parcelelor de cultura, caracterul neregulat al acestora, proportia mare a culturilor mixte si in modificarea frecventa a destinatiei terenurilor. Si numarul speciilor de animale domestice cunoscute si crescute era foarte mare (bovine, ovine, caprine, porcine, pasari etc,), unele dintre acestea iesind ulterior din cercul de interes economic al omului. Policultura explica, pe langa agrotehnica elementara, mentinerea unei productivitati mici a muncii.

Unele elemente ale organizarii patriarhale, comunitare, s-au pastrat in cadrul societatilor ulterior aparute; de exemplu, in Europa, mai ales la germani, la slavi si la romani a functionat pana aproape de epoca moderna proprietatea comunitara a taranimii libere, din care s-au pastrat pana astazi pasunea (islazul) comunal s.a.

Societatea primitiva reprezinta astazi un relict istoric, grupuri umane care sa se mai mentina la nivelul acestei organizari ramanand doar sub forma unor izolate, in zonele izolate ale ecumenei, cu conditii grele de viata : pigmeii din padurea ecuatoriala a bazinului fluviului Congo, unii amerindieni din padurea ecuatoriala amazoniana, papuasii din zona centrala, inalta, a Noii Guinee s.a.; totusi si acestia preiau treptat elemente social-economice ale societatii liberale de piata.

_{Test de autoevaluare}

1) De ce autarhia determina o structura policulturala a economiei

primitive ?

^{2) Ce reminiscente ale societatii primitive mai exista si astazi in}

societatea europeana ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{3. Societatea semiautarhica diferentiata}

Aparitia primelor excedente

Desi domina marea proprietate, totusi regiunile cu o proportie ridicata a micii proprietati sunt cele mai active.

Persistenta sclavajului

Un comert international limitat la marfurile de lux

Persistenta policulturii

Societatea diferentiata este rezultatul unei stratificari sociale, aparute pe baza cresterii productiei de bunuri determinata de perfectionarile tehnologice. Aceasta crestere a inceput sa depaseasca necesarul de autoconsum local, permitand aparitia unor acumulari, o usoara crestere a disponibilului de schimb si constituirea unei paturi de proprietari si negustori. Diferentierea sociala s-a accentuat prin aparitia statului, intovarasit de aparatul sau fiscal, militar, administrativ si ecleziastic,

Societatea diferentiata semiautarhica se caracterizeaza prin dominatia exercitata de marea proprietate funciara privata ca si prin rolul deosebit jucat pe plan social si economic de aparatul militar. Totusi, marea proprietate funciara nu a fost niciodata absoluta, pe langa aceasta existand o proportie variabila de mici proprietari liberi - tarani sau mestesugari, atat in mediul rural cat si in cel urban; in unele regiuni (de ex., in vestul Germaniei sau in Elvetia) mica proprietate funciara a fost aceea care a predominat, ceea ce a creat un anumit spirit de initiativa si de responsabilitate al locuitorilor, stimuland evolutia spre o societate de un tip mai avansat.

Pe de alta parte, sclavajul, aparut in antichitate, a persistat pana in secolul al XIX-lea, pe alocuri, mai ales pe plantatiile organizate in coloniile europene, si a reprezentat cauza unui masiv transfer fortat de populatie africana, cu reflexe directe asupra actualei structuri rasiale mixte a multor foste state coloniale (S.U.A., Brazilia, insulele din arcul Antilelor s.a.m.d.)

Societatea diferentiata a devenit o societate semiautarhica, in care doar o anumita parte din bunurile produse erau destinate pietei iar autoconsumul era inca dominant. Numeroase cauze explica de ce nu se generalizasera schimburile de bunuri - surplusurile modeste si faramitarea politica, insotita de numeroase bariere vamale si pierderile determinate de primitivismul mijloacelor de transport, ca si de si de insecuritatea politico-militara, toate ridicand mult nivelul preturilor de desfacere. Ca urmare, circulatia internationala era limitata la marfuri cu valoare ridicata si cu volum relativ mic - mirodeniile (din Asia de Sud-Est), matasea (din China), blanurile (din Rusia), vinurile (din tinuturile mediteraneene), chihlimbarul (din zona Marii Baltice), metalele rare si pietrele pretioase.

Datorita acestui comert limitat, in agricultura, sector in care continua sa lucreze marea majoritate a populatiei active, policultura, destinata acoperirii celei mai mari parti din consumul local, a ramas dominanta, desi se conturasera si unele tendinte de specializare, mai ales pe plantatii.

O lume rurala caracterizata prin mari inegalitati

Un sistem nestimulativ

O agricultura inapoiata

Reforme agrare imperios necesare, dar cu asigurarea unei anumite dotari tehnice

In Lumea a Treia reminiscentele marii proprietati de tip feudal sunt inca destul de puternice, determinand, in primul rand, o distributie foarte inegala a proprietatii funciare, cu o buna parte din taranime obligata sa-si asigure subzistenta precara prin munca, permanenta sau temporara, pe marea proprietate (de exemplu, in India exista 47 de milioane de familii taranesti complet lipsite de pamant)

Acest sistem social-economic este foarte putin stimulativ si nu permite patrunderea progresului agrotehnic, deoarece producatorul, de cele mai multe ori, nu este proprietar al produsului muncii sale si nu vede nici un avantaj intr-o eventuala crestere a productiei. Taranimea, in mod obisnuit, este complet lipsita de rezerve financiare, ba, dimpotriva, de cele mai multe ori este indatorata iar datoriile neputand fi achitate, creditorii acapareaza si multe din micile proprietati, accentuandu-se si mai mult inechitatea funciara. Doar marea proprietate este capabila sa se doteze mai bine, accentuandu- se si pe aceasta cale diferentelor de standard de viata dintre marii proprietar si micii producatori.

Toate acestea explica, in primul rand, nivelul inca foarte inapoiat al agrotehnicii in cele mai multe din agriculturile din Lumea a Treia, cu un consum foarte redus de ingrasaminte chimice, cu un grad foarte scazut de mecanizare si cu productii foarte modeste la hectar.

Principala problema sociala, in astfel de situatii, este fara indoiala, aceea a efectuarii unor reforme agrare, care sa duca la o distributie mai judicioasa a fondului funciar, insa astfel de reforme agrare trebuie sa fie judicios concepute si bine pregatite, asigurand simultan si accesul noilor improprietariti la o agrotehnica moderna. Cu toate greutatile inerente, totusi, in unele state, mai ales in America Latina, unde s-au facut reforme agrare, cel putin partiale, acestea au avut rezultate pozitive in ridicarea productivitatii agriculturii si al standardului de viata al marilor mase rurale.

Test de autoevaluare

3) Ce piedici explica dezvoltarea foarte slaba a comertului

international in Evul Mediu ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{4. Societatea liberala de piata}

O societate care pleaca de la acumulari mai vechi

Cresterea acumularilor prin exploatare coloniala

Rolul hotarator al revolutiei industriale

O anumita acumulare a capitalului a inceput inca din Antichitate si Evul Mediu, prin comert, speculatiile financiare, cu imobile, terenuri, schimb valutar etc., astfel aparand primele centre ale capitalului preindustrial, asa cum au fost cele din Italia medievala (Venetia, Genova, Siena s. a.), din Tarilor de Jos (Brugge, Gent, Antwerpen, Amsterdam) sau Germania (Augsburg).

Dezvoltarea economiei de piata a fost favorizata de Marile Descoperiri Geografice, care au deschis calea colonizarii, de catre europeni, a Americilor, Africii si Australiei, precum si a unei mari parti din Asia, creandu-se astfel premisele formarii unei piete mondiale unice si ale acumularii capitalului prin relatii economice inechitabile intre metropolele si colonii, prin deschiderea unor noi zacaminte de substante minerale utile, infiintarea de plantatii, comertul cu sclavi s.a.m.d., capital care, in multe cazuri, a fost investit eficient - in primul rand, in Marea Britanie si Olanda.

Instaurarea economiei de piata ca sistem social-economic dominant a avut loc din sec.al XVIII-lea, in Europa Central-Nord- Vestica (incepand cu Marea Britanie), ca rezultat al expansiunii progresului tehnic din anii Revolutiei industriale, masinismul patrunzand, intr-o prima faza, in domeniul industriei textile si apoi in industria grea (exploatari carbonifere, siderurgie, industrie mecanica si chimica), precum si in modernizarea transporturilor.

Unificarea

pietei mondiale

- caracteristica de baza a societatii liberale de

piata

Retineti !!

Subdezvoltarea

- rezultat al formarii pietei mondiale unice, agravat insa de

situatiile locale

Sunt si state care reusesc sa se desprinda din subdezvoltare.

Gravele efecte ale somajului de masa din Lumea a Treia

O indatorare care greveaza serios posibilitatile de dezvoltare

Autoconsumul tinde sa dispara iar productia-marfa tinde sa se impuna intr-un mod exclusiv. Se constituie treptat piata mondiala unica, circulatia universala a marfurilor, a capitalului si, intr-o anumita masura, a fortei de munca si a informatiei, prin reducerea rolului si, apoi, prin desfiintarea treptata a barierelor vamale, prin cresterea permeabilitatii frontierelor s.a. Se dezvolta si forme regionale de unificare a pietei, ca Uniunea Europeana sau N.A.F.T.A. (statele nord-americane) dar aceasta nu inseamna, insa, ca nu se mai manifesta anumite aspecte ale protectionismului, mai ales in Japonia.

Existenta pietei mondiale unice implica o confruntare directa intre toti producatorii de bunuri si prestatorii de servicii, creand un camp larg de desfasurare pentru intreprinzatorii cei mai eficienti dar si conditii grele pentru producatorii putin eficienti, cu o tehnologie inapoiata.

Aceasta explica, alaturi de diferentele de potential natural si de structura sociala, adancirea diferentierilor in nivelul de dezvoltare al statelor Globului, in perioadele moderna si contemporana, statele industriale dezvoltandu-se mai repede decat majoritatea celor din Lumea a Treia iar in acestea din urma inregistrandu-se un ritm mai redus al cresterii economice, grevat si de o crestere exploziva a populatiei. Atunci cand e adauga si instabilitatea politica, se poate ajunge la adevarate stari de catastrofa economic-sociala, ca in multe state din Africa Subsahariana (R. D. Congo, Sierra Leone, Ruanda, Burundi, Kenya etc.) dar si in teritoriile palestiniene, in Haiti, Noua Caledonie s.a.

Lumea a Treia este, insa, extrem de diferentiata, alaturi de acestea distingandu-se si cateva state si teritorii aflate in plin progres, cu cresteri ale produsului national brut pe locuitor de peste 4 % anual, adeseori pe seama unei salarizari foarte modeste, cum sunt India, Chile, Uniunea Myanmar s. a.

Subdezvoltarea Lumii a Treia duce la o valorificare cu totul incompleta a resurselor de forta de munca, somajul, total sau partial, fiind mult mai raspandit decat in statele dezvoltate, lipsa de locuri de munca impingand o buna parte din populatie la o subzistenta bazata pe expediente si surse de venituri ilegale.

Majoritatea statelor Lumii a Treia au recurs si la imprumuturi masive de pe piata internationala a capitalului, cu dobanzi ridicate, ajungand intr-o stare grava de indatorare (in 2001 datoria externa totala a Lumii a Treia a ajuns la 2 332 mld. $, din care cea mai mare parte revine statelor Americii Latine).

O lume condusa din cateva centre

Cointeresarea salariatilor

Coexistenta

cu o proportie variabila de proprietate publica

Nu rezista decat cine se modernizeaza in permanenta.

Tendinte spre un consum excesiv

Se mai mentin si unele subventii.

Sistemul economic liberal fiind reglat, in primul rand, de jocul liber al valorilor pe piata, acest fapt evidentiaza existenta principalelor centre de comanda ale economiei mondiale contemporane, care corespund cu sediile marilor burse de valori

: New York, Tokyo si Osaka, Londra, Frankfurt am Main, Paris, Zrich, Milano s. a.

Economia liberala de piata se bazeaza si pe o imbinare complexa a responsabilitatii individuale cu responsabilitatea colectiva, pe masura cresterii standardului de viata din statele dezvoltate, o proportie tot mai mare din populatie devenind coresponsabila la managementul intreprinderilor, prin sistemul societatilor anonime, pe actiuni - de exemplu, in S.U.A. 40 % din familii au ajuns sa fie detinatoare de actiuni ale societatilor cotate la bursa.

Desi proprietatea privata a indivizilor sau coactionarilor, asupra terenurilor, utilajelor, cladirilor, capitalului etc., este dominanta, totusi exist o proportie mai mare sau mai mica a participarii proprietatii publice, mai ales in sectoarele de importanta strategica (caile ferate, energia electrica s.a.) si in statele care au avut perioade mai indelungate de guvernare socialista (Franta, Marea Britanie, Germania, Suedia, Austria s.a.) sau care au mostenit niste structuri etatizate din timpul unei perioade totalitare din trecut (Italia), in timp ce in Statele Unite si in Japonia ponderea sectorului public este foarte redusa.

Legea concurentei ii obliga pe intreprinzatori la o retehnologizare si la o remodernizare permanenta, ceea ce implica asigurarea distribuirii unei parti corespunzatoare din veniturile intreprinderilor sectoarelor de cercetare si dezvoltare, intreprinderile care acorda cercetarii proportia cea mai mare din venituri (asa cum au fost, in perioada postbelica, intreprinderile japoneze) castigand intr-o masura crescanda piata internationala, in dauna intreprinderilor care au acordat o mai mica atentie acestui sector.

Din pacate, dezvoltarea exceptionala a publicitatii face ca, in cazuri extreme, sa impuna chiar si produse inutile, consumandu- se o proportie anormala din resursele naturale ale Globului.

Desi se sustine la modul general principiul practicarii unor preturi realiste, totusi statele occidentale continua sa acorde unor sectoare in dificultate si anumite subventii, destinate mai ales agricultorilor vest-europeni, pentru ca acestia sa poata rezista, desi produc la preturi de cost ridicate (datorita hipertehnologizarii), in fata invaziei de produse agricole, similare dar obtinute mult mai ieftin, provenind din Statele Unite, Canada, Argentina, Australia, Noua Zeelanda s.a.

O lume condusa de societatile transnationale

Paradisurile fiscale traiesc bine exploatand o legislatie fiscala indulgenta.

O agricultura tot mai productiva

Ferme tot mai mari si tot mai rentabile

Specializare agricola care merge pana la monocultura

Legea concurentei si tendinta generala spre obtinerea unui maximum de economii de scara duce, in mod permanent, la o tendinta de concentrare a capitalului, in felul acesta ajungandu- se la societati transnationale (multinationale), devenite astazi elementele-cheie ale economiei de piata. Acestea controleaza de preferinta industria petrolului, industria autovehiculelor, industria electronica, industria chimica, industria alimentara si comertul, avandu-si sediile, in primul rand, in Statele Unite, Japonia, Marea Britanie, Franta, Germania si Olanda. Chiar daca au fost foarte aspru criticate, pentru faptul ca isi urmaresc exclusiv propriile interese, nu se poate contesta societatilor transnationale un rol pozitiv - acela de a crea o industrie pioniera in multe state in curs de dezvoltare.

Cresterea mobilitatii internationale a capitalului si tendinta de evaziune fiscala a dus si la aparitia unui adevarat paradox economic - paradisurile fiscale - state si teritorii mici, care atrag sediile a numeroase societati si filiale, prin impozitele reduse practicate; aceste state obtin produsuri nationale brute pe locuitor anormal de ridicate fata de minimumul de efort economic realizat - cazurile Luxemburgului, al principatului Monaco, al Liechtensteinului, al arhipelagului Bahamas s.a.

In domeniul agriculturii, se produce, dupa modelul industriei, o insemnata crestere a productivitatii terenului, prin parasirea asolamentului traditional, care lasa mult timp solul neutilizat, prin introducerea chimizarii, a unor varietati si rase superioare, prin inlocuirea zootehniei pastorale prin zootehnia in stabulatie, pe baza furajelor cultivate sau importate etc.

Are loc si aici o vizibila concentrare a proprietatii funciare, mai ales in Australia, Canada si in Statele Unite, unde, dimensiunile mari ale fermelor fac sa se obtina preturi mult mai mici ale produselor agricole decat in Europa Occidentala.

In vederea obtinerii maximumului posibil de rentabilitate si in functie de optimumul ecologic al plantelor de cultura si al sectoarelor zootehnice, agricultura se dezvolta pe baza unei specializari din ce in ce mai stricte. Astfel au luat nastere zonele de specializare agricola, cat se poate de clar conturate in S.U.A.

- Corn Belt (centura porumbului, din centrul Campiei fluviului Mississippi), Cotton Belt (centura bumbacului, din sud-estul S. U. A.), Diary Belt (centura cresterii bovinelor pentru lapte, din zona Marilor Lacuri) s.a.m.d.

Test de autoevaluare

5) Care sunt tarile care au profitat cel mai mult de pe urma exploatarii

coloniale ?

latino-americana sa se desprinda din subdezvoltare ?

7) De ce agricultura de piata tinde spre o specializare din ce in ce mai

ingusta ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

5. Experienta unei economii centralizat planificate si efectele geografice ale acesteia

Un sistem social- economic bazat pe o utopie teoretica

Trasaturile principale ale sistemului social- economic bazat pe planificare centralizata si pe dominatia proprietatii publice

Sistemul social-economic bazate pe planificarea centralizata nu a aparut spontan, ca economia liberala de piata, ci pe baza incercarii de a pune in practica ideile marxiste, precum si ca o reactie la neajunsurile, aratate mai sus, ale societatii capitaliste.

Aceasta experienta social-economica se caracterizeaza prin :

- unicitatea modelului si caracterul subsidiar al unor trasaturi cu caracter national;

- etatizarea sau cooperativizarea intreprinderilor industriale, terenurilor, unitatilor comerciale, mijloacelor de transport s.a.m.d. (cu exceptia Poloniei si a fostei R.S.F.Iugoslavia, unde, in agricultura a rezistat mica proprietate privata);

- planificarea centralizata a economiei, devenita posibila prin etatizare, incepand cu investitiile, trecand prin productie si incheind cu repartitia bunurilor si relatiile economice internationale;

- concentrarea fondurilor destinate investitiilor productive, prin mentinerea consumului la un nivel minimal, acordarea unei atentii preferentiale dezvoltarii industriei si, in cadrul acesteia - industriei grele.

- atentia deosebita acordata politicii de repartitie geografica cat mai larga a "fortelor de productie", in ideea asigurarii unor locuri de munca cat mai numeroase, in zona de origine, pentru a evita

Retineti

si notati !

De la sperantele initiale la criza sistemului

migratiile la distanta ale fortei de munca, de regula eliminata din

agricultura de mecanizare si cooperativizare;

- incercarea de a asigura locuri de munca pentru toata populatia capabila de munca, ducand la incadrarea unui numar exagerat de salariati si la mentinerea unei productivitati reduse a muncii;

- interventia sistematica si brutala a statului in viata individului, a familiei, a grupului social, etnic sau confesional, soldata cu deportari in masa, demolari de cartiere sau localitati, restrangerea dreptului la deplasare si sugrumarea atitudinii critice;

- militarizarea economiei - crearea complexului militaro-industrial si acordarea unei parti exagerate din produsul intern brut cheltuielilor militare;

- realizarea, de preferinta, a unor gigantice lucrari, cu caracter de prestigiu, denumite "de transformare a naturii" (irigatii, hidrocentrale, canale), extrem de costisitoare si uneori foarte discutabile ca eficienta economica dar cu consecinte grave asupra starii mediului de viata al omului - salinizarea secundara a solului (de exemplu, in Asia Centrala), declansarea eroziunii eoliene a solului (de exemplu, in nordul Kazahstanului) s.a.;

- edificarea unor intreprinderi de talie foarte mare pentru a profita cat mai mult posibil de economiile de scara. si a asigura un ritm cat mai inalt de crestere a productiei, asa cum sunt marile combinate siderurgice de la Galati, Nowa Huta, Magnitogorsk s.a., hiperconcentrare care a lasat, insa, in afara industrializarii multe orase mici si majoritatea comunelor rurale;

- crearea unor organisme economice suprastatale si a unor intreprinderi cu investitii multinationale, asa cum a fost Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, care, teoretic, ar fi trebuit sa dirijeze specializarea economica, in primul rand industriala, a tarilor membre, in functie, in principiu, de conditiile de maxima favorabilitate inregistrate in fiecare stat in parte;

Concentrarea capacitatii de investire in mainile statului si limitarea la minimum a consumului au asigurat intr-adevar, intr-o prima faza, extensiva, un ritm inalt de crestere al industriei (si mai putin - al agriculturii). Cu timpul, insa, au inceput sa castige tot mai mult in greutate neajunsurile sistemului - epuizarea intr-un termen scurt a unor resurse naturale suprasolicitate, incapacitatea statului de asigura piata interna cu produse de larg consum, incapacitatea acestuia de a cointeresa intelectualitatea tehnica si producatorii, rigiditatea planificarii, gradul redus de autonomie al intreprinderilor, ramanerea in urma pe plan tehnologic, caracterul artificial al sistemului de preturi, lipsa de convertibilitate a valutelor, existenta unui aparat de stat si de partid pletoric si ineficient, incapacitatea de a obtine o balanta comerciala externa activa etc. Acestea au fost agravate de criza energetica, din 1973 - 1982, la care sistemul centralizat planificat s-a adaptat mult mai greu decat economia de piata, aparand o tendinta de stagnare economica, din ce in ce mai evidenta incepand din jurul anului 1985.

Revenirea la principiile economiei liberale de piata

China comunista prospera, paradoxal, pe seama marelui capital international

Dezordinea interna mai descurajeaza inca, pe alocuri, investitiile

Mai intai in fosta Iugoslavie, apoi in Ungaria, Polonia, R. P. Chineza si fosta U.R.S.S. iar dupa 1989 si in majoritatea fostelor state cu economie centralizata aceasta stagnare a impus o incercare de revenire la economia liberala de piata, bazata pe cresterea responsabilitatii individuale sau de grup in productie ( privatizarea intreprinderilor de stat, reimproprietarirea taranilor, sprijinirea reconstituirii proprietatii private mici si mijlocii, in industrie, mestesuguri, comert s.a., cresterea gradului de autogestiune in societatile ramase in domeniul public, cresterea ponderii participarii salariatilor la capitalul intreprinderilor etc.), renuntarea la planificarea centralizata, liberalizarea preturilor, crearea campului de actiune pentru legile pietei, reducerea sau chiar renuntarea la sistemul de subventii statale, crearea unor conditii cat mai bune pentru venirea in tara a marelui capital international (de exemplu, prin sistemul zonelor libere din lungul litoralului R. P. Chineze), liberalizarea schimbului valutar, apropierea de organismele economice occidentale sau intrarea in acestea (Uniunea Europeana) s.a.m.d.

In anumite situatii, aceasta politica liberala, a inceput sa dea rezultate vizibile - in special in R. P. Chineza, care cunoaste o crestere fara precedent a productiei industriale si agricole, reusind sa asigure un nivel de viata decent celei mai numeroase populatii de pe Glob si tinzand sa devina, treptat, prima mare putere economica mondiala, apoi in Vietnam, Cambodgea, Laos, Polonia, Slovacia, Slovenia, Albania si Cuba.

Sunt insa si state din fostul bloc sovietic, unde, cu toata ieftinatatea fortei de munca, rezultatele pozitive intarzie sa se arate, ca in Tadjikistan, R. Moldova, Ucraina s.a., datorita incetinelii cu care s-a facut privatizarea, neincrederii manifestate de cele mai importante societati transnationale, generalizarii coruptiei, dezordinii social-politice, pierderilor produse de conflictele militare s.a.