EFECTELE UMAN-GEOGRAFICE ALE PARTICULARITATILOR BIOLOGICE ALE FIINTEI UMANE

EFECTELE UMAN-GEOGRAFICE ALE PARTICULARITATILOR BIOLOGICE ALE FIINTEI UMANE

1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 9

Dupa studierea acestui capitol veti fi capabil sa intelegeti urmatoarele aspecte :

ca, dupa cum am vazut in unitatea de invatare precedenta, desi subspecia umana actuala este rezultatul unei evolutii destul de indelungate, pe linia dezvoltarii capacitatii sale intelectuale, a constientizarii si organizarii, totusi omul nu se poate desprinde cu totul de celelalte fiinte vii, el pastrandu-si, ca si celelalte mamifere, o serie de constante biologice fundamentale;

ca aceste constante nu se pot modifica in mod subiectiv;

ca aceste constante ii obliga pe locuitorii planetei la o serie de adaptari ingenioase, atunci cand isi schimba mediul de viata;

ca aceste constante biologice reprezinta unul din factorii fundamentali ai formarii actualei distributii a populatiei umane in cadrul ecumenei.

2. Rolul somato-fiziologic al conditiilor climatice si efectele acestora asupra consistentei ecumenei

Umanizarea zonelor de mare altitudine este extrem de dificila, din cauza insuficientei oxigenului.

2. 1. Oamenii sunt adaptati, in primul rand, la o anumita presiune atmosferica, mai mult sau mai putin apropiata de presiunea normala, de la nivelul marii. Odata cu cresterea altitudinii, presiunea atmosferica se reduce si, implicit, scade presiunea oxigenului atmosferic, ceea ce produce dificultati in oxigenarea sangelui, care se manifesta prin reducerea capacitatii de efort fizic si intelectual iar la altitudini mai mari - prin aparitia asa-numitului "rau de munte".

Cele mai inalte asezari permanente sunt in zona intertropicala

Locuitorii care traiesc de mult in zona inalta

s-au adaptat somatic si fiziologic

Sunt si multe alte cauze ale densitatilor umane mici din zona inalta.

Omul - o fiinta foarte sensibila la frig si

caldura

Cum a luptat omul cu frigul

Locuinte simple dar bune

termoizolatoare

Scaderea presiunii atmosferice odata cu cresterea altitudinii duce la aparitia unui plafon superior al habitatului permanent, deasupra caruia omul nu mai poate depune o munca sistematica decat in conditii artificiale. Nivelul altitudinal la care se afla acest plafon este mai inalt in zona intertropicala, unde inaintarea omului in altitudine este favorizata de valorile mai ridicate ale temperaturii, si este mai coborat in zonele reci si temperate, unde si temperaturile scazute intervin ca element limitativ al umanizarii. In consecinta, cele mai inalte asezari umane permanente s-au putut constitui in zona andina a Americii de Sud cu un record de 5 600 m) si in Podisul inalt al Tibetului. In Muntii Alpi, din zona temperata, in schimb, cea mai inalta asezare umana permanenta nu trece de altitudinea de 2 478 m iar in zona polara plafonul superior al habitatului permanent coboara pana aproape de nivelul marii.

Populatiile care traiesc in zonele inalte ale Globului prezinta, insa, si unele adaptari somato-fiziologice la o presiune atmosferica scazuta : cresterea numarului de globule rosii din sange, care asigura o oxigenare corespunzatoare a acestuia, si cresterea proportionala a capacitatii toracice din volumul total al corpului.

Presiunea atmosferica scazuta joaca rolul unui factor limitativ important in procesul de umanizare al zonelor inalte, mai ales ca se conjuga si cu alti factori defavorabili - conditii naturale improprii culturii plantelor, datorita solurilor sarace si temperaturilor scazute, versanti puternic inclinati si instabili, frecvent afectati de torenti de pietre si avalanse, suprafete intinse acoperite de zapezi permanente si ghetari, toate creand dificultati in trasarea cailor de comunicatie si organizarea asezarilor, in ultima instanta explicand densitatile umane mici din cele mai multe din lanturile montane ale Globului.

2. 2. Temperatura aerului, umiditatea si vantul Organismul uman este deosebit de sensibil la oscilatiile de temperatura, adaptandu-se cu mare greutate la temperaturile scazute, ca si la cele ridicate, deoarece intervalul termic in cadrul caruia omul resimte o senzatie de confort fizic este cuprins doar intre + 16⁰ C si + 23⁰ C.

La temperaturi mai mici de + 16⁰ C omul trebuie sa-si asigure fie o locuinta termoizolanta, eventual incalzita artificial, fie protectia corpului cu ajutorul unei imbracaminti termoizolante, care reduce pierderile de caldura, fie un aport suplimentar de energie calorica, prin cresterea consumului alimentar si activarea metabolismului.

Izolarea termica, asigurarea unui microclimat artificial de interior (ca si protectia impotriva precipitatiilor si a vantului) depind intr-o masura apreciabila de tipul de locuinta. Unele grupuri umane au imaginat, inca din timpuri indepartate, locuinte aparent primitive, chiar mobile si demontabile, dar care asigura o foarte buna

protectie termica, asa cum sunt iurta mongolilor, confectionata din pereti demontabili, din pasla, sau igluul din blocuri de zapada, al eskimosilor. Foarte bune termoizolante sunt si locuintele trogloditice sapate in peretii de roca (de exemplu, locuintele din Podisul de Loess, din China), ca si cele din lemn, dominante in zona padurii boreale de rasinoase, spre deosebire de locuintele din piatra, caramida sau lut, mai raspandite in zonele mai calde si mai sarace in paduri.

In Extremul Nord - predominarea imbracamintii de blana

Eskimosii - un popor adaptat fiziologic la frig

Retineti !!

Acolo unde apa este cel mai necesara,

acolo ea este si cea mai rara.

Dificultatea adaptarii omului la oscilatiile termice a impus utilizarea imbracamintii, mai intai in zonele de climatul rece, aceasta retinand un strat cat mai gros de aer, ca protectie impotriva pierderii de energie calorica a corpului - imbracamintea confectionata din blanuri de animale, cu firele de blana spre interior, asa cum este aceea a multor locuitori din nordul Eurasiei si al Americii de Nord.

La locuitorii din zona subpolara nordica, care traiesc din timpuri indepartate in conditii de clima rece (de exemplu, la eskimosi) s- au conturat, insa, si adaptari fiziologice la conditiile de frig : o capacitate sporita de metabolizare a rezervelor de grasime acumulate sub piele in perioadele cu un disponibil mare de hrana animala si un randament energetic al metabolismului mai bun; de altfel, si regimul alimentar al eskimosilor se caracterizeaza printr-o pondere ridicata a alimentelor bogate in lipide.

Dimpotriva, la temperaturi de peste + 23⁰ C energia calorica produsa de corpul uman devine excesiva si se resimte nevoia unei dispersii mai active a caldurii corpului in atmosfera ambianta sau chiar a unei reduceri a productiei de caldura interna.

Reactia la temperaturi ridicate consta, in primul rand, in activarea transpiratiei, care permite cresterea evaporatiei de pe suprafata pielii, proces care consuma energie calorica, creand o senzatie de racorire, dar care implica un consum suplimentar de apa. Necesarul sporit si resursele foarte modeste de apa din regiunile tropicale si subtropicale aride explica, intr-o mare masura, densitatea umana foarte scazuta sau chiar absenta totala a populatiei, mai ales ca aceste neajunsuri se conjuga si cu alti factori limitativi pentru umanizare - lipsa de apa pentru cultura plantelor si cresterea animalelor, slaba pretabilitate a solurilor pentru culturi, dificultatea amenajarii si intretinerii unor cai de comunicatie etc. Pe de alta parte, locuitorii din zona calda a Globului, traind in conditii de temperatura ridicata din timpuri foarte indepartate prezinta adaptari somato-fiziologice specifice, care favorizeaza transpiratia - un numar mai mare de glande sudoripare in piele, o vascularizare mai bogata a acesteia etc.

Culoarea alba a imbracamintii

si a caselor dau o nota caracteristica zonei tropicale aride

Retineti si notati!!

De ce in Africa europenii au putut coloniza doar Maghrebul si

Africa de Sud ?

Vantul duce la cresterea evaporatiei.

Populatiile melanoderme sunt adaptate la o insolatie puternica

Si imbracamintea poate constitui o protectie impotriva caldurii excesive, ca si a insolatiei - imbracamintea confectionata din tesaturi usoare si permeabile, de preferinta din fire de bumbac, de culoare alba, care reflecta o proportie cat mai mare din radiatia solara directa si care permite evaporatia.

Culoarea deschisa, de preferinta alba, a majoritatii locuintelor din zona tropicala arida contribuie, de asemenea, la mentinerea unei temperaturi suportabile in interior.

Umiditatea atmosferei isi spune cuvantul asupra conductibilitatii termice a acesteia, o atmosfera mai umeda avand o conductibilitate termica mai mare; din aceasta cauza, o atmosfera rece dar uscata este mai usor de suportat decat o atmosfera rece si umeda, in primul caz conductibilitatea termica mai mica a aerului limitand pierderea de caldura de pe suprafata corpului.

Dintr-un alt unghi de vedere, umiditatea scazuta a atmosferei faciliteaza evaporatia de pe suprafata pielii si apara astfel corpul impotriva efectelor hipertermiei ; drept consecinta, climatele calde dar uscate sunt mai suportabile decat cele calde si umede, unde racorirea periferica a corpului uman este mai dificila - asa se explica adaptarea mai usoara a europenilor la climatele subtropicale semiaride (de exemplu, in Maghreb sau in Africa de Sud).

Efectele negative ale temperaturii se asociaza adesea cu acelea ale vantului, care, produce o crestere sensibila a evaporatiei la nivelul pielii si, deci, a cerintei de apa a organismului. Deshidratarea puternica a pielii, sub efectul vantului, face ca pielea locuitorilor din regiuni cu vanturi puternice, permanente si uscate, sa capete un aspect caracteristic, pergamentos, si sa se rideze inainte de vreme.

2. 3. Insolatia

Functionarea normala a organismului uman este dependenta si de o anumita cantitate, rezonabila, de lumina solara, insa insolatia excesiva poate fi daunatoare, in special ca urmare a efectului componentei ultraviolete a radiatiei solare. Organismul uman este protejat impotriva insolatiei excesive prin pigmentatia pielii, asigurata de un pigment de culoare inchisa, melanina. Rasele umane care s-au format in zone cu o insolatie intensa au pielea mai pigmentata si cu cat insolatia este mai redusa, cu atat pielea este de culoare mai deschisa, fapt care poate fi observat chiar si la pigmeii din padurea ecuatoriala, care au o piele ceva mai putin pigmentata decat negrii din zona subecuatoriala sau din zona tropicala arida, datorita umbrei oferite de padure si a nebulozitatii mai ridicate.

Negrii africani transportati cu forta in America de Nord au avut mult de suferit de pe urma rahitismului

Greutati de adaptare la lipsa de lumina

din iarna polara

Rolul climei nu trebuie nici exagerat dar nici minimalizat.

Cele mai multe zone cu un climat excesiv au ramas slab populate.

Climatele cele mai agreabile

Exista si zone cu un climat greu de suportat, insa bine populate, ca urmare a conditiilor exceptionale

de practicare a agriculturii

Pigmentatia pielii, fixata genetic, este foarte rezistenta in timp, chiar in cazul schimbarii radicale a mediului de viata, si, din aceasta cauza, populatiile melanoderme transplantate in zona temperata, unde insolatia este mai redusa, sunt destul de expuse rahitismului, deoarece cantitatea de ultraviolete care traverseaza, in noile conditii, ecranul melaninic devine insuficienta pentru a asigura productia normala de vitamina D in organism, vitamina indispensabila pentru buna functionare a metabolismului calciului, fosforului si magneziului.

Exista dificultati de adaptare si la un regim al luminii solare diferit de acela din zona de origine. Astfel, in zonele polare cei originari de la latitudini mai mici suporta cu mare greutate noaptea polara , ca si ziua polara, ambele tot atat de lungi, de cateva luni, un astfel de ritm al luminii provocand tulburari de ritm fiziologic.

2. 4. In concluzie, fara sa constituie niste bariere de netrecut, conditiile climatice creeaza diferente sensibile in directionarea adaptarii naturale sau constiente a grupurilor umane, adaptari necesare supravietuirii, in urma procesului de extindere a ecumenei.

Climatele excesive, asa cum sunt climatul polar, climatul subpolar, climatul ecuatorial si climatele aride, precum si climatul muntilor inalti, produc mari dificultati adaptarii fiziologice a organismului uman si dezvoltarii unei economii capabile sa asigure niste surse de subzistenta normale. Toate acestea au contribuit la mentinerea nivelului popularii la un minimum (de exemplu, in Groenlanda) sau chiar la absenta unei populatii stabile (pe intinse suprafete din interiorul Saharei s. a.).

Climatul temperat si climatul subtropical, de nuanta mediteraneana sau musonica, creeaza, in general, conditii naturale mai favorabile confortului fiziologic al organismului uman, precum si conditii mai bune de dezvoltare a agriculturii, mai ales daca tinem seama de faptul ca insasi subspecia noastra a aparut in climatul subtropical al Africii de Sud ; in mod obisnuit, regiunile care beneficiaza de astfel de climate suporta o populatie densa si cuprind nuclee ale unor vechi civilizatii., asa cum este acela al Europei mediteraneene.

Exista, insa, si regiuni destul de intinse cu un climat foarte greu suportabil dar care intretin o populatie foarte numeroasa si densa, asa cum este zona climatului tropical musonic din Asia de Sud si de Sud-Est : avem de a face aici cu o situatie de primat indiscutabil al unor conditii foarte favorabile pentru dezvoltarea de timpuriu a unei agriculturi deosebit de productive, insotit de constituirea unui sistem agricol eficient, care pot lasa pe un plan secundar disconfortul fiziologic.

Adaptabilitatea mai mare a tipurilor rasiale intermediare

Adaptabilitatea mai mare a metisilor

Diferentele de clima, ca urmare a unor adaptari de lunga durata ale organismului uman la aceste conditii, au contribuit intr-un mod esential la conturarea raselor umane, in cea mai recenta faza de evolutie a omului. Totusi, in pofida anumitor dificultati, rasele, subrasele si tipurile rasiale actuale au si o anumita suplete in adaptarea la noi conditii climatice, fapt demonstrat de migratiile umane care au avut loc in perioadele moderna si contemporana. Aceasta capacitate de adaptare este, insa, mai mare la grupurile umane mai putin specializate, cu trasaturi intermediare - dintre europoizi s-a adaptat cel mai bine la viata in mediul intertropical europoizii sudici, care au colonizat masiv America Latina, in vreme ce europoizii nordici au preferat colonizarea regiunilor cu un climat asemanator celui din Europa, - in America de Nord, sudul Australiei, Africa de Sud s. a.

Adaptarea este mult facilitata de metisarea noilor veniti cu populatia locala, tipurile rasiale mixte mostenind trasaturi de la rasele originare - un bun exemplu este acela al metisilor formati intre colonistii spanioli, pe de o parte, si amerindieni, pe de alta, acestia populand masiv unele tinuturi din America Latina (Mexicul, America Centrala, statele andine etc.).

Test de autoevaluare

1) De ce plafonul superior al habitatului permanent este mai inalt in zona intertropicala, in timp ce dincolo de cercurile polare acesta coboara aproape de nivelul marii ?

3) De ce insolatia la sol este ceva mai redusa in zona ecuatoriala decat in zonele tropicale aride ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{3. Alimentatia umana si problemele geografice ale acesteia}

Omul modifica planeta pentru a-si asigura alimentatia.

Retineti !

Alimentatia umana trebuie sa contina, in mod obligatoriu, trei componente.

Trebuie respectate niste norme cantitative in regimul alimentar.

Carentele alimentare au o distributie geografica specifica.

Conditia esentiala a subzistentei si dezvoltarii omenirii consta in asigurarea unei baze alimentare corespunzatoare, alimentatie pe care omul si-a obtinut-o in moduri foarte diferite pe parcursul existentei sale. Necesitatea asigurarii alimentatiei explica cele mai importante modificari pe care le-a adus omul in mediul sau de viata - defrisarea padurii si destelenirea stepelor, pentru extinderea terenurilor cultivate sau utilizate ca pasune si faneata, introducerea unor turme imense de animale domestice in regiuni in care acestea nu traisera initial, decimarea faunei spontane pe cea mai mare parte a suprafetei uscatului si pe o arie intinsa a Oceanului Planetar etc.

Fiecare grup uman are un anumit regim alimentar, notiune prin care se intelege totalitatea alimentelor si a preparatelor alimentare prin care grupul respectiv isi asigura existenta in decursul unui an. Dupa ce alimentele sunt consumate, ele sufera in organismul uman o transformare, printr-o serie de reactii biochimice, transformare care poarta numele de metabolism.

Pentru asigurarea bunei desfasurari a metabolismului si a unei functionari optime a intregului organism uman, regimul alimentar al omului trebuie sa cuprinda, intr-un mod echilibrat, urmatoarele trei componente :

- alimente energetice, care prin metabolizare asigura productia de energie calorica si mecanica : hidratii de carbon (glucidele), lipidele si, partial, aminoacizii (proteinele);

- alimente necesare cresterii si intretinerii tesuturilor : aminoacizii si o serie de elemente minerale, cum sunt calciul, magneziul si sodiul ;

- alimente cu rol de catalizator al proceselor metabolice : vitaminele si unele elemente minerale cu o concentratie mica (fierul, iodul s.a.).

Regimul alimentar trebuie sa asigure zilnic o anumita cantitate, normala, din toate aceste trei categorii de alimente, si anume :

- alimente energetice capabile sa elibereze prin metabolism, in medie, o cantitate de energie de 2 800 Kcal;

- proteine, intr-o cantitate de 74 g;

- elemente minerale : 800 mg calciu, 800 mg fosfor s.a.m.d.;

- vitamine : 60 mg vitamina C, 0,8 - 1 mg vitamina A etc.

Insuficienta sau, in situatii exceptionale - chiar lipsa anumitor elemente componente ale regimului alimentar, duce la o serie de tulburari ale dezvoltarii organismului uman, cu consecinte nefaste asupra sanatatii si capacitatii de munca fizica si intelectuala. Frecvent aceste carente au o anumita repartitie geografica :

- Insuficienta proteinelor duce la aparitia bolii kwashiorkor (manifestata, mai ales, prin edeme ale tesuturilor), foarte larg raspandita in statele afro-asiatice;

- Insuficienta vitaminei B₁

provoaca boala beriberi,

Retineti !!

frecventa in regiunile cu un regim alimentar care se bazeaza pe

consumul de orez decorticat, deoarece tiamina este concentrata in coaja bobului de orez;

- Insuficienta sau lipsa vitaminei C (acid ascorbic), situatie frecventa la navigatorii din trecut sau la primii exploratori ai regiunilor polare, ca urmare a absentei in alimentatie a fructelor si legumelor proaspete, produce scorbutul;

- Insuficienta vitaminei D (ca urmare a unui consum redus de lapte), alaturi de carenta in alimentatie a calciului, magneziului si fosforului, duc la boli ale sistemului osos, cu o mare incidenta in zona ecuatoriala, unde solul si plantele contin cantitati prea mici de fosfor si calciu iar zootehnia este foarte slab dezvoltata;

- Insuficienta fierului, foarte important pentru asigurarea transportului oxigenului, de catre hemoglobina, provoaca anemii; in unele regiuni din zona intertropicala (bazinul lui Orinoco) exista obisnuinta de a consuma argile bogate in compusi ai fierului, pentru a preveni anemia;

- Insuficienta iodului (care, dintre alimente, are concentratii semnificative in peste si alte organisme marine) provoaca gusa si cretinismul (boli raspandite mai ales in regiunile cu un substrat cristalin, cum sunt unele zone de pe continentul african - pragul Azande, Camerun, estul Etiopiei s.a.);

In functie de conditiile geografice se pot produce si consumuri excesive

O multitudine de factori determina specificul regimurilor alimentare

Si consumul in exces a anumitor substante, in functie de particularitatile cadrului natural, poate fi daunator - de exemplu, consumul unei ape excesiv mineralizate (si pierderile mari de apa din organism, ca urmare a temperaturilor ridicate) favorizeaza aparitia litiazei renale, asa cum s-a constatat in unele regiuni aride ale Globului, mai ales in Egipt si in Asia de Sud-Vest. Surplusul de molibden din sol si apa explica frecventa mare a gutei (de ex., in Armenia).

Regimurile alimentare sunt deosebit de variate, de la un grup uman la altul, in functie de structura agriculturii practicate (in mare masura dependenta de conditiile pedo-climatice), de genul de viata, de veniturile materiale, de anumite particularitati etno- rasiale, de unele prescriptii rituale (de exemplu, la unele popoare din Africa Subsahariana, femeilor nu le este permis sa consume oua iar barbatilor - fructe) si de ponderea detinuta de munca fizica si de munca intelectuala in ansamblul activitatilor depuse. Pe de alta parte, unele grupuri umane, asa cum sunt negroizii, au capacitatea de a transforma in energie mecanica o proportie mai mare din alimentele energetice consumate, in loc de a le transforma in energie calorica, in vreme ce eskimosii au o capacitate mai ridicata de a metaboliza lipidele, in comparatie cu celelalte grupuri umane.

Un regim alimentar precar dar variat

Un regim alimentar caracteristic pentru tinuturile putin favorabile pentru cultura plantelor

Regimul alimentar al oamenilor din desert si semidesert

Regimul alimentar al cultivatorilor din padurea intertropicala

Un regim alimentar cerealier, la limita inferioara a subzistentei

Se pot deosebi, in acest sens, urmatoarele regimuri alimentare :

- Regimul alimentar aleatoriu al grupurilor umane primitive care inca nu cunosc agricultura, traind din cules, vanat si pescuit. Este caracteristic pentru unii pigmei din padurea ecuatoriala congoleza, majoritatea amerindienilor din padurea ecuatoriala amazoniana, unii australieni din nordul Australiei, papuasii din regiunea centrala a Noii Guinee s. a. Alimentatia este slab asigurata, osciland in functie de conditiile meteorologice, dar este extrem de variata si adaptata la anotimp - se consuma cea mai mare varietate de alimente vegetale (fructe, tuberculi, radacini, frunze, tulpini etc.), animale din fauna spontana, peste, oua ale pasarilor si reptilelor etc.

- Regimul alimentar specializat carnivor al grupurilor umane de vanatori si pescari este caracteristic pentru amerindienii din nordul Americii de Nord, care traiesc mai mult pe seama vanatului de reni caribu, pentru boschimanii din sud-vestul Africii, pentru eskimosii din extremitatea nordica a Canadei si din Groenlanda, pentru unii amerindieni de pe litoralul vestic al Canadei, care traiesc, in special, din pescuitul somonilor, s.a. Regimul acesta este destul de bine asigurat, din punctul de vedere al lipidelor si al proteinelor, ca si necesarul de vitamine, acestea provenind din consumul de carne si de grasimi de peste.

- Regimul alimentar al crescatorilor nomazi si seminomazi de animale. Este caracteristic pentru arabii beduini din Africa de Nord si Asia de Sud-Vest, pentru tuaregi, si, partial - pentru unele popoare din Asia Centrala (mongoli, kazahi, tibetani). Si acestia isi asigura necesarul de lipide si proteine din consumul de produse animaliere, dar, pe langa acestea, creste importanta consumului de lapte si de produse lactate. Nomazii mai obtin, prin schimb, si alimente de la sedentarii din oaze - cereale, fructe (curmale) s.a.

- Regimul alimentar preponderent vegetarian, bazat pe tuberculii si radacinile unor plante cultivate este intalnit in zona intertropicala umeda a Africii, Americii de Sud si Oceaniei, unde se practica, mai ales, agricultura itineranta, cu mijloace agrotehnice primitive, si cu o zootehnie slab dezvoltata. Hidratii de carbon se obtin de la manioc, igname, batat si taro, ca si din cultura unor arbori fructiferi (bananier, cocotier) si chiar a unor cereale (orez). Lipidele sunt asigurate in special de uleiurile vegetale (de la palmierul de ulei si cocotier) iar vitaminele - din fructe s.a. Proteinele, reduse ca disponibil, provin adesea din pescuit (frecvent - din apele continentale) si vanat.

- Regimul alimentar preponderent vegetarian, bazat pe mei si sorg. Este specific pentru zone intinse din Africa subecuatoriala (in special Sahelul) si din sudul Asiei (partea centrala a peninsulei Deccan, tinuturile mai inalte si mai izolate ale Chinei de Sud-Est) Pe langa mei si sorg, care asigura esentialul consumului de hidrati de carbon, dar cu productii la hectar foarte mici, se consuma si alte cereale (grau, orz) iar in Etiopia o

Regimul alimentar al locuitorilor de odinioara ai celor doua Americi, cu un numar extrem de mic de animale domestice

Regimul alimentar al unei zone calde si umede, unde principala planta de

cultura se iriga prin inundare

Un regim alimentar preponderent vegetarian dar cu o participare relativ inalta a zootehniei

cereala specifica - teful. Lipidele se obtin de la plantele oleaginoase (arahide s.a.) dar zootehnia este, si aici, slab productiva, explicand o carenta proteinica aproape generala; o anumita cantitate de proteine provine si de la leguminoasele- boabe. In Etiopia a fost initiata cultura cafelei.

- Regimul alimentar preponderent vegetarian, bazat pe porumb. A reprezentat regimul alimentar caracteristic al celei mai mari parti din populatia amerindiana din America Centrala si din vestul Americii de Sud, dar a fost preluat, dupa colonizarea europeana, si de multi metisi si chiar de unii urmasi ai colonistilor europeni. Pe langa porumb, alimentul de baza, hidratii de carbon sunt obtinuti si de la plante cu tuberculi (cartof, batat) sau de la quinoa, planta caracteristica pentru zona andina. Uleiurile vegetale se obtin mai ales din seminte de bumbac si din arahide. Alimentatia proteinica de origine animaliera era, inaintea colonizarii europene, foarte redusa si era compensata, in buna masura, de consumul de leguminoase- boabe. Alimentatia vitaminica, pe seama unei game largi de culturi legumicole (tomate, ardei etc.) si a consumului de fructe (banane s.a). este corespunzatoare. Bautura traditionala este cacaoa.

- Regimul alimentar preponderent vegetarian, bazat pe orez. Este un regim alimentar practicat de un numar foarte mare de locuitori , in primul rand din Asia Musonica. Pe langa orez, care asigura cea mai mare parte din hidratii de carbon, se cultiva subsidiar si alte cereale (grau, porumb, sorg, mei), plante cu tuberculi si radacini etc. Zaharurile provin de la trestia de zahar, lipidele sunt, preponderent de origine vegetala (de la soia, sesam, in, ricin, bumbac, rapita) dar rolul componentei animaliere in alimentatie este mai mare decat in regimurile alimentare vegetariene precedente (pe seama cresterii porcinelor, a pasarilor de apa, a pescuitului si pisciculturii etc). O anumita cantitate de proteine provine si din cultura leguminoaselor-boabe. Alimentatia vitaminica este sustinuta de cultura unei game largi de arbori fructiferi (citrice, bananier) si de legumicultura (varza s.a.). Preparatele alimentare sunt foarte puternic condimentate, de aici fiind originare principalele plante producatoare de mirodenii. Bautura traditionala este ceaiul.

- Regimul alimentar preponderent vegetarian bazat pe grau. Odinioara mult mai raspandit, a ramas caracteristic astazi pentru Africa de Nord, cea mai mare parte a Orientului Apropiat, Pakistan, jumatatea nord-vestica a Indiei, China de Nord-Est si, insular, pentru zonele mai izolate din Peninsula Balcanica, sudul Italiei si al Peninsulei Iberice. Pe langa grau, se consuma si alte cereale traditionale (orz, secara, ovaz, mei, sorg) sau introduse mai recent (orez, porumb), tuberculi (cartof), uleiuri vegetale (din masline, ulterior si din arahide, soia etc.), fructe proaspete, legume (ceapa s.a.), leguminoase-boabe (fasole), zaharuri (din sfecla dar si din trestie de zahar), miere de albine etc. Zootehnia se bazeaza pe cresterea bovinelor si a ovinelor, atat pentru

Un regim alimentar determinat de veniturile relativ ridicate ale majoritatii populatiei

Nu peste tot situatia alimentara este chiar atat de imbucuratoare

Aproape o treime din populatia globului inca mai este subnutrita.

Lipsa de proteine continua sa afecteze multi locuitori ai Lumii a Treia.

lapte cat si pentru carne (in statele islamice porcinele fiind ca si inexistente). Bautura traditionala este vinul dar consumul acestuia a fost limitat de extinderea islamului, care a favorizat patrunderea ceaiului si a cafelei.

- Regimul alimentar complex al populatiei din statele dezvoltate. Acesta este regimul cel mai evoluat, in care o parte apreciabila din alimente nu este produsa in agricultura proprie ci este obtinuta, prin schimburi comerciale, de la distante mari, in functie de puterea de cumparare, ridicata, a populatiei. Este caracteristic pentru cele mai multe din statele Europei, statele anglofone din America de Nord, Australia, Noua Zeelanda, statele din sudul Americii de Sud (Argentina, Chile, Uruguay), Israel, pentru populatia de origine europeana din Africa de Sud, pentru Japonia si statele petroliere cu venituri mari. O influenta puternica asupra acestui regim alimentar o are propaganda medicala, care a dus la reducerea consumului de hidrati de carbon si lipide, compensata prin orientarea alimentatiei spre alimente vitaminice, produse lactate, peste, oua s.a. Aceasta a dus la cresterea excedentelor de grau (din agricultura Statelor Unite, Canadei, Frantei sau Marii Britanii), ca si la transformarea Japoniei intr-o exportatoare de orez si intr-o importatoare de peste.

Din pacate, pe ansamblu, situatia alimentara a populatiei Globului este departe de a fi la fel de buna ca in tarile dezvoltate si continua sa se caracterizeze prin foarte mari inegalitati sub aspectul subnutritiei (al insuficientei consumului de hrana care revine unui locuitor) si al malnutritiei (al unei structuri deficiente a alimentatiei).

Astfel, sub aspectul consumului energetic, doar circa 68 % din populatia mondiala are asigurat cuantumul normal, restul, de peste 2 mld. de persoane (in primul rand din Asia de Sud si Africa Subsahariana) traind sub limita unei alimentatii normale. Din totalul deceselor anuale de pe Glob, de circa 54 milioane, 20 milioane sunt o consecinta directa sau indirecta a subnutritiei.