Elaborarea unui model particular de organizare a spatiului geografic cu ajutorul coremelor

Elaborarea unui model particular de organizare a spatiului geografic cu ajutorul coremelor

Numar de ore alocat: 4

1. Introducere

Revenind asupra clasificarii modelelor, prezentata in tema 1, reluam ideea conform careia coremele, modele elementare ale organizarii spatiului, se pot combina intre ele in modalitatile cele mai diverse, rezultand modele specifice (particulare) ale organizarii spatiului. Analiza corematica a unui obiect geografic (unitate fizico-geografica, regiune geografica, pana la nivel de stat sau chiar continent) a devenit o metoda tot mai des folosita de geografi in incercarea de a surprinde modul de organizare si structurare spatiala a acestora.

Exemplul cel mai elocvent de utilizare a coremelor in elaborarea unui model particular de organizare spatiala il ofera chiar R. Brunet (1980), cu privire la insula Hokkaido (Japonia).

2. Modelul de organizare a spatiului geografic in insula Hokkaido

In ciuda aparentei de complexitate, insula Hokkaido se preteaza destul de bine la o analiza corematica. R. Brunet (1980) indica sase coreme de baza:

- cucerirea, care se realizeaza dinspre sud, ceea ce determina o prima asimetrie;

- colonizarea agricola, prin mai multe etape de punere in valoare a teritoriului, plecand dinspre sud, creand, totodata, centre in interiorul insulei;

- colonizarea din ariile miniere si aparitia dubletului mina - port pentru export;

- prezenta unui gradient climatic, semnificativ la aceste latitudini temperate, cu un avantaj de partea jumatatii sudice a insulei, mai calda decat cea nordica;

- asimetrie climatica intre jumatatea vestica a insulei, "in vant", cu precipitatii mai bogate si un climat moderat termic ca urmare a prezentei unui curent oceanic cald, si jumatatea estica a insulei, "sub vant", secetoasa si rece, contrast accentuat si de un curent oceanic rece;

- cele patru centre polarizatoare, situate in asa fel incat ariile de influenta sa fie cat mai largi si cat mai echitabil distribuite.

Organizarea teoretica a spatiului rezulta din combinarea celor sase modele de baza, astfel:

Fig. 5. Etape in elaborarea modelului de organizare a spatiului geografic al insulei Hokkaido. Sursa: R. Brunet (1980)

Insula se poate divide in patru cadrane, prin combinarea celor doua coreme de natura climatica; rezulta un cadran sud-vestic, cel mai favorabil, un cadran nord-estic, cel mai putin favorabil, si doua cadrane intermediare sub aspectul favorabilitatii;

Capitala se localizeaza in centrul cadranului A (sud-vestic), cel mai favorabil, in (1); proiectia sa pe tarmul sudic (punctul de intrare conform coremei de "cucerire") rezulta in orasul-port (2);

Pozitia strategica a principalului punct de colonizare agricola este in (3), care se afla in cadranul favorabil, de unde se pot domina spatial cu usurinta celelalte trei cadrane;

Proiectia capitalei (1) pe tarmul vestic determina orasul-port (4);

Principalele orase ale cadranelor "intermediare" sunt (5B) si (5C), localizate, fiecare, in centrul cadranului;

Proiectiile acestora se face in primul rand pe tarmul mai favorabil, rezultand (6B) si (6C), in vreme ce axa (1) - (3) se intareste prin aparitia centrului urban (6A);

Centrul cadranului cel mai putin favorabil apare ultimul (7D) si se proiecteaza pe ambele tarmuri (8D); proiectiile lui (5B) si (5C) pe tarmul mai putin favorabil determina (7B) si (7C);

In final, prezenta minei (9) cauzeaza proiectia sa pe litoralul cel mai apropiat (in speta, sudic), rezultand dubletul mina-port.

In acest moment, esentialul organizarii spatiului geografic in insula Hokkaido s-a realizat deja. Ramane problema elementului accidental, ce intervine pentru a modifica modelul teoretic; acesta este relieful.

Dispunerea lantului montan principal (Yeso) pe directia NV-SE accentueaza efectele divizarii insulei in doua jumatati, vestica si estica. Asociat acestui lant montan, se constata ramificatii secundare: un masiv montan paralel la SV (Oshima), un graben relativ mare (Ishikari) ce accentueaza avantajul cadranului A, mici grabene secundare in NV, inchiderea si izolarea jumatatii estice a insulei datorita culmilor secundare, ce fragmenteaza regiunea.

Ca urmare a dispunerii formelor de relief, orasul (2) este dedublat; (5B) este la randul sau fragmentat; (6B) se divizeaza in doua, o parte migrand spre nord, pentru a se uni cu (7B) in coltul cadranului, iar cealalta se deplaseaza spre sud; (6C) nu se mai realizeaza; (7C) creste in dimensiuni, directionand intreaga coasta orientala si anexand pozitia lui (8D); (7D) nu se proiecteaza decat pe tarmul nordic.

O comparatie cu harta a modelului prezentat sugereaza posibilitatile de modelare a spatiului geografic cu ajutorul coremelor.

3. Modelul de organizare a spatiului geografic in Muntii Trascaului

Fig. 6. Modelul de organizare a spatiului geografic in Muntii Trascaului: 1. Culoarul Vestic; 2. Platoul Vestic; 3. Culoarul Central; 4. Creasta Centrala; 5. Platoul Estic; 6. Fasia de contact estica. Sursa: R. Rusu (2000), cu modificari.

Plecand de la numeroasele exemple prezentate in literatura geografica internationala, in special de limba franceza, s-a incercat aplicarea analizei corematice in cazul unei unitati fizico-geografice din spatiul geografic romanesc: Muntii Trascaului (R. Rusu, 2000).

In modelarea spatiului montan al Muntilor Trascau, s-a plecat de la urmatoarele premise, general aplicabile unei unitati montane de la latitudini temperate (S. Duma, 1998):

descresterea potentialului caloric odata cu cresterea altitudinii suprafetelor de impact;

creseterea, odata cu altitudinea, a cantitatii medii multianuale a precipitatiilor;

cresterea progresiva a consumului energetic odata cu altitudinea;

cresterea potentialului de modelare al precipitatiilor in paralel cu cresterea altitudinii;

descresterea gradului de favorabilitate a consolidarii asezarilor odata cu altitudinea.

Spatiul geografic al Muntilor Trascau este structurat pe mai multe aliniamente de creste (culmi montane) si culoare cu caracter longitudinal, orientate aproximativ de la nord spre sud, avand insa local si alte directii de desfasurare (NE-SV, NNE-SSV). Acestea sunt intersectate de vai cu caracter transversal, care polarizeaza fluxurile regionale perpendicular pe directia culmilor si culoarelor mentionate. Densitatea fragmentarii creste de la vest spre est, in vreme ce adancimea fragmentarii scade in acelasi sens. Denumirile unitatilor de culme si culoar respecta pozitia lor spatiala in raport cu unitatea geografica studiata.

Astfel, au fost identificate urmatoarele unitati: Culoarul Vestic (la contactul cu Muntii Metaliferi), Platoul Vestic, Culoarul Central, Creasta Centrala, Platoul Estic si fasia de contact estica (spre Piemontul Trascaului si Culoarul Muresului, respectiv Podisul Mahaceni).

Vaile transversale au fost la randul lor clasificate in functie de locul lor de origine. O prima categorie o formeaza vaile alohtone (Aries, Ramet, Galda, Ampoi), care traverseaza intergral unitatile longitudinale amintite, formand chei sau defilee spectaculoase la trecerea prin formatiunile de roci dure ale Platoului Vestic sau Crestei Centrale. Vaile autohtone sunt mai scurte; unele izvorasc din Platoul Vestic, traversand toate celelalte unitati spre est (Borzesti, Aiud, Cetea, Cricau, Bucerdea, Ighiu, Ampoita) si formand la randul lor chei spectaculoase.

Rezulta asadar o fragmentare tot mai accentuata a unitatilor inalte spre est, de catre o retea hidrografica dispusa preponderent transversal.

Fig. 7. Modelul de organizare a spatiului geografic romanesc. Sursa: I. Ianos (2000)

Se constata cu usurinta o ierarhizare a asezarilor din Muntii Trascaului, in functie de pozitia lor pe arterele hidrografice: importanta lor creste din amonte spre aval, fiecare asezare avand rol polarizator pentru bazinul hidrografic din amonte si fiind polarizata de o alta situata in aval. Aplicabilitatea acestei idei este mai redusa pe vaile alohtone (indeosebi Ariesul si Ampoiul), unde apar centre locale in amonte (exemple: Zlatna, Baia de Aries, .). Totusi, cele mai importante asezari, conform modelului, se regasesc la confluenta Muresului cu principalii sai afluenti, sau in Depresiunea Turda-Campia Turzii.

Nu doar dimensiunea demografica a asezarilor se modifica din amonte spre aval, ci si functia lor. Astfel, se remarca o functie pastoral-forestiera pentru asezarile din bazinele superioare (Intregalde, Ramet, Tecsesti), o functie agro-pastorala in aval (Galda De Sus, Geoagiu de Sus, Ighiel) si o functie agricola, uneori pomi-viticola a asezarilor din aria piemontana sau din depresiunile de contact (Moldovenesti, Livezile, Bucerdea Vinoasa, Cricau).

4. Discutii.

Studentii sunt invitati sa dezbata liber urmatoarele modele specifice de organizare a spatiului geografic, avand drept punct de plecare analiza corematica:

A.     Modelul de organizare a spatiului geografic romanesc (I. Ianos);

B.     Modelul de organizare a spatiului de la bordura Muntilor Apuseni cu Depresiunea Transilvaniei (Alina Muresan);

C.     Modelul de organizare a spatiului in Spania (R. Ferras);

D.     Modelul de organizare a spatiului geografic in Nord-Pas de Calais (G. Baudelle);

E.      Modelul de organizare a spatiului in Franche-Comt (A. Moine).

5. Tema pentru referat

Pe baza cunostintelor acumulate despre coreme si a modelelor particulare prezentate, stundetii sunt rugati sa elaboreze un model de organizare a spatiului pe baza analizei corematice, pentru regiunea tratata la lucrarea de diploma.

Fig. 8. Modelul de organizare a spatiului geografic in regiunea de contact a Depresiunii Transilvaniei cu Muntii Apuseni. Sursa: Alina Muresan (2003)

Fig. 9. Modelul de organizare a spatiului in Spania (R. Ferras). Sursa: I. Ianos (2000)

Fig. 10. Modelul de organizare a spatiului in regiunea Nord-Pas de Calais.

a.       O regiune de contact. Sursa: G. Baudelle (1998)

Fig. 10.b. Efect de frontiera si axe structurante. Sursa: G. Baudelle (1998)

Fig. 10.c. Integrarea regiunii in spatiul european adiacent. Sursa: G. Baudelle (1998)

Fig. 10. d. O exceptionala densitate. Sursa: G. Baudelle (1998)

Fig. 10.e. Amprenta industriei. Sursa: G. Baudelle (1998)

Fig.10.f. O regiune urbanizata la contactul cu Bazinul Parizian. Sursa: G. Baudelle (1998)

BIBLIOGRAFIE

Baudelle, G. (1998), Organisation de l'espace du Nord-Pas de Calais, Mappemonde, 2;

Brunet, R. (1980), La composition des modèles dans l'analyse spatiale, L'Espace Gographique, 4, Paris;

Brunet, R. (1987), La carte, mode d'emploi, Fayard/Reclus, Montpellier;

Caron, P. (2001), Modlisation graphique et chorèmes: la gestion des parcours collectifs à Massaroca (Brsil du Nordeste), Mappemonde

Clary, Maryse et al. (1986), Une exprience: chorèmes et modèles à l'cole lmentaire, Mappemonde

Cocean, P. (1988), Chei si defilee in Muntii Apuseni, Edit. Academiei, Bucuresti;

Duma, S. (1998), Potentialul geoecologic al exploatarilor miniere din Apusenii Sudici si Poiana Rusca, Edit. Dacia, Cluj-Napoca;

Ferras, R. (1986), Ecrire de la gographie regionale sur l'Espagne, L'Espace Gographique, 4, Paris;

Ianos, I. (2000), Sisteme teritoriale, Edit. Tehnica, Bucuresti;

Michel, Charlotte; Lardon, Sylvie (2001), L'accès aux espaces naturels: l'apport des chorèmes à la gestion des conflits d'usage, Mappemonde, 2;

Moine, A. (1994), Organisation et dynamique de l'espace franc-comtois, Mappemonde, 2;

Muresan, Alina (2003), Organizarea spatiului geografic in aria de bordura a Muntilor Apuseni cu Depresiunea Transilvaniei, Teza de doctorat, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca;

Muresan, Alina (2004), Organizarea spatiului geografic si amenajarea teritoriului, note de curs, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca;

Popescu-Argesel, I. (1977), Muntii Trascaului. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucuresti;

Rusu, R. (2000), Modelul de organizare a spatiului geografic in Muntii Trascaului, Comunicari de geografie, IV, Edit. Universitatii din Bucuresti;

Surd, V. (2004), Organizarea spatiului geografic si amenajarea teritoriului, note de curs, Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca.