Etaje morfoclimatice

Etaje morfoclimatice
Suprafata terestra este neomogena - sunt oceane si continente, nu numai inegale ca marime, dar si cu o distributie deosebita in sens latitudinal si longitudinal. in acelasi timp continentele sunt formate din campii, dealuri, podisuri cu altitudini medii si mici dar si din sisteme muntoase cu inaltimi mari care au o desfasurare fie in sens latitudinal fie longitudinal. in bazinele oceanice exista curenti de apa calzi sau reci care se deplaseaza dintr-o zona climatica in alta pe mii de kilometri influentand uneori destul de mult caracteristicile climatice ale regiunilor de uscat din vecinatate si prin acestea sistemul de asociere a agentilor si proceselor morfoclimatice. Ca urmare, acesti factori produc modificari insemnate in manifestarea sistemelor morfoclimatice zonale (latitudinale), cele mai importante fiind impuse de lanturile montane foarte inalte. Desfasurarea lor pe mii de metri inaltime este insotita de modificari de natura termica, in cantitatile de precipitatii cazute, in regimul umiditatii etc. cu reflectare in dezvoltarea vegetatiei, solurilor si in dinamica diferitelor procese morfogenetice. Acestea se concretizeaza in impunerea spatiala a unor fasii (etaje) care se succed altitudinal. Astfel in orice sistem muntos inalt, indiferent de latitudine, de la o anumita inaltime se diferentiaza etaje geografice exprimate in peisaje a caror trasaturi de baza pot fi regasite in timpurile zonale aflate la latitudini mai mari. Deci baza muntilor se incadreaza zonei morfoclimatice unde se afla acestia iar deasupra vor fi etaje monoclimatice diferite, numarul lor micsorandu-se in raport de altitudine si de latitudinea la care exista lantul muntos.
Etajele nu au o desfasurare spatiala mare in raport cu zonele, dar sunt usor de separat si sesizat ca peisaje cu o morfologie distincta. Contactul dintre etaje rareori este net diferentiat, frecvent intre ele dezvoltandu-se fasii de trecere (subetaje).
- in muntii din zona calda si umeda conditiile bioclimatice specifice acesteia se mentin cam pana la altitudinea de 1000 m. Mai sus temperaturile (medii anuale) vor scadea (150 la 2000 m, 100 la 3000 m, 50 la 4000 m si 00 la cca 5000 m), variatiile termice diurne vor avea amplitudini mari (raciri nocturne accentuate), ciclurile gelivale vor fi frecvente la peste 3000 m, precipitatiile vor scadea (la peste 3000 m vor fi si sub forma de zapada etc.). Ca urmare, pana la 1000 m se mentine padurea ecuatoriala cu procesele morfodinamice specifice acesteia. Deasupra ei pana la 3000-3500 m (mai jos in insulele muntoase unde vanturile au frecventa mare) se desfasoara un etaj cu padure scunda in care procesele de modelare relativ, similare cu cele din baza au o intensitate mai redusa dar cu alterari active in partea inferioara si siroiri in cea superioara unde si arealele cu vegetatie discontinua cresc in dimensiuni. Etajele subalpin si alpin acopera crestele situate la peste 3000-3500 m. Exista precipitatii bogate (la baza cca 1000 mm anual, dar care scad treptat odata cu altitudinea), cicluri gelivale, zapada iar ca vegetatie tufe de arbusti si ierburi (indeosebi graminee) la baza si stancarie cu unele specii de licheni si muschi. Dezagregarea, nivatia si diverse forme de siroire si torentialitate sunt procesele principale. Se adauga in locurile favorabile dezvoltarii de ghetari (la peste 4 500 m) o asociere a proceselor periglaciare cu cele glaciare.
- in muntii din zona calda si uscata ariditatea, amplitudinile termice diurne mari, lipsa vegetatiei si vanturile intense cuprind spatiul acestora in intregime. in aceste conditii specificul morfodinamic este dominat de procesele mecanice. Se produc dezagregari intense insotite de dezvoltarea de grohotisuri si stancarie. Rarele ploi torentiale determina siroiri si torenti scurti care dau nastere la acumulari de conuri cu materiale grosiere din care vanturile spulbera elementele nisipoase. in muntii inalti unde ajung si slabe mase de aer oceanic la peste 4 000 m se acumuleaza si se pastreaza zapada care uneori se transforma in ghetari cu volum mic (Atlasul inalt).
- in sistemul de munti din zonele temperate pozitia limitei dintre etaje este in mare masura influentata de situarea lor in vecinatatea bazinelor oceanice sau in interiorul continentelor, factor care conditioneaza cantitatile de precipitatii pe care le primesc. Pe ansamblu in regiunile oceanice si subtropicale diferentieri morfologice distincte sunt intre spatiul acoperit de padure (foioase in baza pana la 800-1000 m altitudine, specifice zonei si etajul coniferelor intre 1000 si 2000 m) si cel al crestelor si vailor subalpine (cu tufisuri si ierburi) si alpine (ierburi discontinui, stancarie). in acelasi sens se trece de la sisteme morfodinamice ale caror caracteristici sunt legate de alterarea chimica, siroire, torentialitate, alunecari si procese fluviatile la sisteme ce au ca specific asocierea proceselor fluviatile si periglaciare cu regim sezonier iar local (la peste 2 800 m) a celor glaciare. in muntii din interiorul continentelor datorita ariditatii accentuate limitele etajelor sunt mai coborate iar asocierea gelivatiei cu nivatia., eolizatia si torentialitatea afecteaza spatii mult mai extinse. Ghetarii in schimb sunt legati de crestele care depasesc 3 500 m.
- in muntii din zonele reci frecvent se asociaza sistemele morfogenetice glaciare si periglaciare. in functie de conditiile locale aria de actiune a lor difera.
Verificari:
- Dezvoltati notiunile - Geomoroflogie climatica, sistem morfogenetic, zona morfocliamtica, etaj morfoclimatic.
- Explicati raporturile dintre conditiile bioclimatice si sistemele de procese specifice fiecarei zone si etaj morfoclimatic.
- Nominalizati si descrieti formele specifice fiecarei zone morfogenetice.
- Caracterizati sistemele morfoclimatice specifice Europei si Romaniei.