LACUL BUHUI SI IZBUCUL CARASULUI

LACUL BUHUI SI IZBUCUL CARASULUI

La localizarea si caile de acces pentru Pestera Buhui am pomenit despre lacul Buhui. Acesta este un lac de acumulare amenajat pe cursul superior al paraului Buhui in scopul alimentarii Aninei cu apa industriala si potabila ( 47). Lucrarile s-au realizat in anii 1907-1908. Lacul are o suprafata de peste 11 ha, un volum de peste 500 000 m³ si o adancime maxima de 18 m (a fost publicata insa si cifra de 27 m, dar si cea de 8 m). Lungimea depaseste l km iar latimea maxima 300 m. Malul drept prezinta cateva golfulete in care se varsa mici afluenti. Apele limpezi sunt bogate in peste. Speciile dominante sunt cleanul, crapul si linul. Pastravul indigen este foarte putin. Pescuitul e admis desigur numai in anumite perioade ale anului.

Frumusetea lacului in care se oglindeste vegetatia de pe malurile primitoare, padurea deasa ca peria ce-l inconjura mai din toate partile fac din el un loc de atractie pentru iubitorii de liniste si aer curat din marile centre carbonifere din vecinatate. Canotajul si baia sunt insa interzise in acest lac destinat si alimentarii cu apa potabila. Duminicile si in zilele de sarbatoare functioneaza un bufet si locul e renumit prin serbarile campenesti ce se desfasoara aici.

Drumetul care nu pretinde poteci confortabile poate intreprinde o excursie spre izvoarele Buhuiului, pornind de la lac in amonte. Buhuiul are o lungime totala de circa 15 km si izvoraste din cristalinul Semenicului, de sub Culmea Marasca cu inaltimi in jur de 700-900 m. In drumul sau spre nord, el primeste numerosi afluenti mici care se scurg pe pante nu prea abrupte, complet impadurite. Nu cu mult inainte de lac, Buhuiul capata insa un afluent mai important pe dreapta : Glavanul. De aici coteste brusc spre vest, iar apoi din nou spre nord, catre lac. Colindand zona izvoarelor Buhuiului, drumetul face cunostinta cu padurea seculara de fag si conifere, intunecata si deasa, care caracterizeaza atat de bine imprejurimile Aninei.

E de neconceput pentru amatorul de frumos sa se afle in Anina sau pe malul lacului Buhui, fara a cauta sa dea ochii cu unul dintre cele mai splendide izvoare ale tarii : puternicul izbuc al Carasului. Din drumul care ne-a condus de la Anina pe malul lacului Buhui, trecand pe langa cabana Maial, se desface imediat in amonte de barajul acestuia un drum forestier care se indreapta spre est, ajungand dupa ceva mai mult de 3 km in dreptul cantonului silvic Carneala ( 47). Dupa cantonul situat in mijlocul padurii semete, tacute si intunecate, drumul forestier pe care am venit da curand in drumul ce se indreapta spre Valiug. Ne oprim la cantonul Carneala. Oricine de aici ne va indica poteca tainuita care coboara brusc in plina padure, cam spre nord, catre Izbucul Carasului, incepem coborarea pe potecuta invadata din toate partile de vegetatie luxurianta, taiem indata drumul Valiugului de care am pomenit, continuam coborarea pe poteca ce devine din ce in ce mai nedeslusita, in panta, prin vegetatia tot mai abundenta. Deodata se aude un zgomot de apa. Zgomotul sporeste si curand devine puternic. Ne aflam la aproape 650 m altitudine, pe malul unui splendid parau carstic cu albia lata de 2-3 m si cu debit mare, amplasat intr-o ambianta deosebit de pitoreasca si salbatica. Padurea compacta de fag formeaza aici o adevarata galerie in lungul apei, vegetatia pirului este foarte dezvoltata si ofera vara adapost unor roiuri infinite de tot felul de insecte. Albia paraului e puternic incrustata, dovada ca apa e foarte bogata in carbonat de calciu. Urcam in trepte, prin apa, catre locul de unde apa izbucneste din adanciiri. Fiecare treapta e de fapt un bazin mai mult sau mai putin intins, cu un baraj natural de travertin care parca ar avea rolul de a zagadui apa limpede ca cristalul in drumul sau spre vale. Din baraj in baraj, din bazin in bazin, ocolind pe maluri in locurile in care apa e prea adanca, ajungem la un impresionant suvoi ce tasneste printre blocuri de stanca intr-o ingramadire haotica. Si mai sus de marele izbuc, tot se mai aude apa vuind in subteran.

Turistii care vor sa petreaca moi multe zile in zona vizitand Lacul Buhui, Pestera Buhui si izbucul Carasului pot folosi complexul turistic Maial aflat in apropiere (vezi localizarea Pesterii Buhui si   47). El se compune dintr-o cladire din piatra (cabana Maial), o constructie de lemn cu un etaj (hanul Diana) si un chiosc alimentar amenajat in fostul canton silvic. Capacitatea complexului este de 36 locuri si dispune de un restaurant. Dupa traditie, aici in Poiana Malaiului, se sarbatoreste in august ziua minerului.

* PESTERA DE SUB PADINA POPII

Sinonimii. Pestera de sub Rol, Pestera Ghicini.

Localizare si cai de acces. Pestera este situata in bazinul superior al Ciclovei, nu departe de Oravita, la 740 m altitudine. Aceasta regiune calcaroasa include Culmea Simion si extremitatea nordica a Culmii Rolului, facand parte din zona mijlocie si vestica a marelui sinclinoriu Resita - Moldova Noua. Abruptul calcaros se ridica cu 300-400 m deasupra piemontului eroziv al Oravitei. Ca urmare a circulatiei apei in subteran s-au creat numeroase pesteri si avene. Pesterile sunt de dimensiuni reduse, fosile, formate de apa de infiltratie, mai numeroase in Muntele Rol ; dintre cele mai mari face parte si Pestera de sub Padina Popii de care ne ocupam. Avenele cercetate nu depasesc 92 m adancime, au un diametru de l-20 m si prezinta in general forma de clopot ; ele sunt mai numeroase in Muntele Simion.

Pentru a vizita Pestera de sub Padina Popii si in acelasi timp a ne urca in crestetul Muntelui Rolul Nou, propunem un traseu in circuit (a se urmari 49). Distantele sunt urmatoarele : Oravita (centru) - Ciclova Montana (5 km drum auto : ora cu piciorul) ; Ciclova Montana - schitul Calugara (circa 5 km drum auto, ora cu piciorul) ; schitul Calugara-Piatra Rolului Nou-Pestera de sub Padina Popii-Ciclova Montana (3 - 4 ore pe poteci de munte) ; Ciclova Montana-Oravita. Cazare la hotelul de langa gara si autogara sau la cel din centrul orasului.

Pornim din Oravita pe drumul destul de accidentat care se desface din soseaua Oravita-Anina catre Ciclova Montana, in acelasi loc cu drumul spre cabana 7 Brazi. Drumul urca o culme, in dreapta ramane cartierul de nord-est al Oravitei, iar in fata ne apare dupa o cotitura Ciclova, la poalele celor doi munti gemeni ce domina intreg peisajul : Rolul si Simionul. Coboram spre ea, avand in ambele parti ale drumului un peisaj dominat de stancarie. La Ciclova putem vizita beciurile fabricii de bere construite in 1865, monument de arhitectura. In 1975, a inceput sa functioneze o fabrica moderna care inca foloseste vechile beciuri.

Simionul (899 m), asezat la nord-est de Ciclova, e un munte cu aspect mamelonar, bine impadurit. Rolul, care face parte din culmea cu acelasi nume, ne apare foarte impozant pe fondul inaltimilor modeste cu care ne obisnuisem in imprejurimile Oravitei si Ciclovei. La aceasta nu contribuie numai inaltimea sa mai mare de aproape l 000 m, ci mai ales cleanturile golase, culminand cu Piatra Rolului Nou. Aceste cleanturi dau muntelui un aspect ruiniform, de enorma fortareata medievala ruinata.

Din Ciclova, un drum carosabil destul de bun ne duce de-a lungul Vaii Ciclova pana la confluenta cu Valea Calugarului, apoi pe aceasta din urma pana la schitul Calugara (zidit in 1859), pitoresc asezat in zona izvoarelor Ciclovei. O cascada pe tuf calcaros ne incanta privirea. Mai departe ne asteapta numai poteci care se pot pierde lesne, de aceea o calauza din partea locului ar fi de mare folos, iar in lipsa ei cel putin o busola. Chiar in spatele bisericii observam doua carari. O alegem pe cea din dreapta si incepem sa urcam pieptis peste stancarie, ajungand dupa circa o ora pana sub cleanturi (poteca se pierde adesea prin ierburi si stancarie). Ne aflam acum intr-o sa, intre doua varfuri ale Pietrei Rolului Nou. In apropiere se deschide gura larga si neprimitoare a Avenului cu Gheata, adanc de 37 m, al carui ghetar se mentine si vara. Urcam mai departe in dreapta seii pentru a observa un fenomen curios : Pestera Rol, un tunel natural lung de vreo 10 m - opera din trecut a apelor. Trecem prin acest tunel cotit si iesim intr-un fel de balcon spanzurat deasupra cleanturilor ascutite, parca anume facut pentru a ne oferi o cuprinzatoare vedere panoramica asupra vaii si satului Ciclova cu imprejurimile sale. Sub picioarele noastre se deschide un hau ametitor, iar in jur predomina stancaria crapata in fel si chip, acoperita de vegetatie, iubitoare de calciu. Ne inapoiem la saua in care se casca avenul si, in dorinta de a ocoli abruptul calcaros al Pietrei Rolului Nou, parasim poteca pe care am venit si descriem prin padure un arc de cerc, inaintand putin spre nord-est (deci in directia Rolului Vechi), apoi spre sud-est pana in dreptul Fantanii lui Ude. Abia aici, sub teribilul cleant al Pietrei Rolului Nou, prindem din nou o poteca, destul de buna, care coteste spre vest. Sub poteca, chiar in dreptul cleantului, observam cu greu deschiderea Pesterii din Padina Popii pentru care am venit (un altimetru ne-ar ajuta la gasirea pesterii, indicandu-ne altitudinea de 740 m).

Dupa vizitarea pesterii continuam poteca pe sub abruptul Pietrei Rolului Nou, urmarindu-i curbura larga in forma de potcoava pe o curba de nivel, in cele din urma, coborand serpentinele potecii devenita foarte buna, dupa mai bine de o ora de mers dam in Valea Ghicini (sau Ghicinului). Aici intalnim drumul care vine de la o sonda si ne duce in Ciclova Montana, iar de aici la Oravita, intregul traseu in circuit dureaza circa 8 ore (exclusiv vizitarea pesterii).

Daca dorim sa vizitam numai pestera, fara a urca pe Piatra Rolului Nou, de la Ciclova Montana mergem pe drumul spre sonda, care mai intai urca, apoi coboara in Valea Ghicini. De aici apucam poteca din stanga drumului ; aceasta suie in serpentine largi, urmeaza o curba de nivel pe sub abruptul Pietrii Rolului Nou si, dupa o ora de mers, se ajunge in locul unde, sub poteca, se deschide gura pesterii greu de gasit fara calauza.

Date istorice. A fost explorata in 1961 - 1962, dand St. Negrea, A. Negrea si L. Botosaneanu i-au ridicat planul topografic, au descris-o si au efectuat cercetari biospeologice.

Descriere. Pestera fosila, ascendenta. Lungimea totala : 101 m. Stadiul avansat de concretionare impiedica distingerea diaclazelor si a stratelor. Pare opera apei de infiltratie pe fisuri. Deschiderea lata de numai 0,6 m si inalta de 0,3 m conduce intr-o sala obscura cu inaltimi de pana la 3 m. In general, pestera are un contur foarte neregulat (vezi   48) reprezentand un sistem complicat de trei sali mici si de mai multe galerii joase si inguste, ultimele dificil de parcurs. Impresioneaza numarul mare de hornuri cu scurgeri concretionare pe ele si cu numeroase cotloane inaccesibile.

Apa de infiltratie vine prin hornurile din fundul pesterii, umple gururile si balteste pe argila. Urmele de pe pereti arata ca la viituri nivelul apei poate fi destul de ridicat, formand un lac. Concretiunile abunda, unele foarte frumoase, mai ales in partea terminala. Aici exista scurgeri si tuberculi pe pereti; stalactite si stalagmite izolate sau grupate, formand pe alocuri coloane de toate marimile ; gururi si in general crusta stalagmitica pe mari suprafete. Un strat neuniform de argila unge in parte peretii si formeaza pe alocuri depozite pe planseu.

Fauna marunta a pesterii se remarca prin prezenta unui miriapod troglobiont care nu traieste decat in cateva pesteri din Muntii Aninei (Lithobius dacicus). In apa din gururi exista specii de crustacei minusculi tipic subterane.

Conditii de vizitare. Pestera nu este ocrotita si nici amenajata. Pentru vizitarea ei este suficient echipamentul obisnuit : salopeta, bocanci sau cizme de cauciuc, casca de protectie si, bineinteles, o sursa individuala de luminat. Fiind o pestera destul de rece (7-7,8) si foarte umeda (100%) chiar in toiul verii, se impune o imbracaminte adecvata. Durata vizitarii : 1/2 ora.

Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St. Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu, V. Deou, St. Negrea, C. Piesa, I. Povara si L Viehmann (1976).