MUNTII ANINEI - PARCUL NATIONAL SEMENIC - CHEILE CARASULUI

MUNTII ANINEI

( 35, 37,48 si 49)

PARCUL NATIONAL SEMENIC - CHEILE CARASULUI

In Muntii Banatului au fost create mai multe rezervatii naturale, fie pentru ocrotirea unor plante, fie pentru salvarea unor comori de frumusete la suprafata sau in subteran. Dar aceste rezervatii nu sunt suficient de mari si exista pericolul ca, in urma cresterii impactului om-natura, in zonele din imediata vecinatate sa se produca schimbari ecologice ireversibile. Iata de ce solutia optima o constituie contopirea rezervatiilor banatene in parcuri nationale, incluzand si zone tampon in care activitatea economica sa fie astfel reglementata incat oamenii mileniului ce sta sa vina sa se bucure si ei de farmecul naturii nealterate lasata mostenire de strabunii nostri. Un astfel de parc urmeaza a lua fiinta in Muntii Banatului. El va include in primul rand Masivul Semenic si Cheile Carasului, deci doua zone invecinate si legate prin trasee cu marcaje turistice, dar mult diferite sub aspect geografic, geologic, al vegetatiei si al faunei. Sectorul vestic este prin excelenta carstic, cuprinzand o parte din Muntii Aninei in care se afla cea mai mare concentrare de pesteri din tara, chei, doline, vai de doline si ponoare. Sectorul estic e dimpotriva cristalin si corespunde in cea mai mare parte Muntilor Semenic, unicul masiv carpatic cu nume de floare.

Concret, oamenii de stiinta au propus includerea in acest parc national a patru rezervatii. Prima, deja existenta, ocroteste Cheile Carasului (de care ne vom ocupa mai departe), chei ce nu sunt cu nimic mai prejos decat vestitele Chei ale Nerei. Ele reprezinta un adevarat muzeu natural in care toate formele carstice de suprafata si de sub pamant sunt bine reprezentate. A doua rezervatie este creata pentru fagetele virgine de la obarsia Nerei, situate intre 800 si 1 400 m altitudine pe versantul sud-estic al Semenicului; aceste fagete cu brad si paltin in care arborii au o varsta de peste 350 de ani si o inaltime de pana la 40 m sunt considerate printre cele mai frumoase din Europa si alcatuiesc cea mai reprezentativa rezerva a ecosistemelor de fag de pe continent. A treia rezervatie va include Cheile Garlistei (de care va fi vorba la locul potrivit) situate la nord de Anina, chei de o deosebita valoare peisagistica; vegetatia este, ce-i drept, cam degradata, dar se poate reface. A patra rezervatie o constituie bradetele si fageto-bradetele de la obarsia Carasului, unice in Romania prin vigoarea si extinderea lor; ea va include si izbucul Carasului (de care vom vorbi de asemenea la locul potrivit), obiectiv carstic unic in tara prin debitul sau puternic.

Cea mai intinsa parte a viitorului parc va avea regim de zona tampon si va include aproape toti Muntii Aninei, partea centrala, vestica si nordica a Muntilor Semenic si Valea Barzavei care separa cele doua masive muntoase. Muntii Aninei sunt in buna parte acoperiti de paduri compacte, intrerupte ici-colo de pasuni si fanaturi; numai pe platoul Semenicului, denumit si "Acoperisul Banatului", padurile au cedat de mult locul pasunilor. Zona de prepare se intinde in vestul parcului, incluzind localitatile Carasova si Iabalcea - de un deosebit interes etnografic - Domanul si Cuptoarele, toate cu terenuri agricole, fanaturi si pasuni in care activitatea economica si turistica se va desfasura ca si pana acum. Dintre cele patru rezervatii, drumetul este atras ca un magnet de prima, respectiv de spectaculoasele Chei ale Carasului lungi de 19 km. Aceasta rezervatie botanica, cinegetica si peisagistica de prim ordin este in stransa legatura cu doua renumite rezervatii speologice: Pestera Comarnic si Pestera Popovat, vestite atat prin monumentalitatea galeriilor si salilor, cit si prin splendoarea podoabelor concretionare de calcit. Daca prima pestera se afla in imediata apropiere a cheilor, cea de a doua este situata chiar in sectorul cel mai salbatic al acestora - un fragment de natura cu totul intacta, zona in care se rasfata, pe linga scumpie, mojdrean si liliac, numeroase alte plante interesante de origine sudica, rare in flora Romaniei. Fauna terestra a cheilor cuprinde si ea un mare numar de specii meridionale cum sunt unele soparle, licuriciul banatean si scorpionul carpatic. Desi nu contine calcare si deci nici fenomene carstice, vom spune cate ceva si despre Platoul Semenicului, pentru ca de aici izvorasc trei din cele sase principale rauri ale Banatului (Timisul, Nera si Barzava), iar al patrulea (Carasul) isi are izvoarele in apropiere - rauri care strabat zone carstice intinse sau mai putin intinse. Ne aflam in fata unui impresionant nod de ape. Apa freatica este oferita din belsug de sisturile cristaline ale muntelui prin numeroase izvoare care alimenteaza o densa retea de paraiase si paraie. Astazi platoul e napadit de fanaturi si pasuni si e intarcuit din toate partile de padure. Candva, cu exceptia mameloanelor stancoase ce strajuiesc podisul, acesta era in intregime impadurit. Focurile puse de ciobani au facut loc pasunilor. Ici si colo, cate o rariste sau palcuri de fagi batrani mai amintesc de maretia codrilor ce imbracau odinioara ,,Podul" Semenicului. O data cu topirea zapezilor si aparitia gingaselor branduse si gentiane, muntele este luat in primire de primii ciobani ce urca in sir indian dinspre Tara Almajului cu turme de oi si vite, iar inaltul cerului se umple de trilurile ciocarliilor. Vara e deseori minunata, cu dogoarea soarelui usor temperata de suflul racoros al padurilor inconjuratoare. Dar sa nu uitam ca Semenicul e cunoscut si prin naprasnicele furtuni insotite de descarcari electrice cumplite care matura platoul din cand in cand cu rafale de grindina sub cerul devenit dintr-o data plumburiu si vanat. Poate ca toamna este anotimpul ideal pentru drumetie atat in Semenic, cat si in Cheile Carasului si in toti Muntii Banatului - desi e posibil ca iubitorii sporturilor de iarna, care cunosc valoarea Semenicului pentru practicarea schiului, nu vor fi de acord cu aceasta parere si vor reliefa calitatile partiei de coborare si a celei de slalom. Viitorul parc national include, asadar, atat zone peisagistice de prim ordin cat si zone profund afectate de activitatea umana si in care turismul va fi tot mai intens.

* GAURA TURCULUI

Sinonimii. Gaura Mare, Pestera Sudol sau Sodol, Pestera Cuptoare, in unele lucrari apare si sub denumirea de: Pestera Sohodol. Pestera Sudol I, Pestera Izvorului de la Sohodolul Recitei.

Localizare si cai de acces. La sud de Resita se intind Munceii Domanului - partea cea mai nordica a Muntilor Aninei - in care exista cavitati, unele fiind destul de mari si impodobite cu formatiuni variate si interesante. Asa este Pestera Starnic (700 m), din pacate inaccesibila de cand, cu ani in urma, intrarea a fost astupata de un drum construit pentru o cariera de calcar. Gaura Turcului (438 m) pe care o descriem in continuare; Avenul din Poiana Gropii (-235 m) care pana in 1974 a detinut recordul de adancime pe tara. Urcand de la Cantonul Minda (situat la 5 km sud de centrul Resitei) pe drumul Stegului (spre Anina), dupa vreo 3 km dam intr-un luminis care permite o vedere de ansamblu asupra Vaii Baciului dominata la est de abruptul Dealului Carsiei. Versantul drept este acoperit de tufe dese de liliac si de faget mascand guri de pesteri. Coborand in fundul Vaii Baciului in dreptul confluentei acesteia cu Valea Sodolului, ajungem la niste salase. De departe se zareste intrarea inalta si oblica, cu urme de ziduri medievale a Gaurii Turcului. Ea e situata la 500 m altitudine in baza versantului vestic, abrupt, al Dealului Carsiei, pe malul drept al paraului Sodolu Mare, la 100 m distanta deasupra izvorului carstic Dragoina ( 35). Daca de la confluenta amintita urmam drumul de caruta in jos pe valea Raului Mare (rezultata din unirea Vailor Baciului si Sodolului) inchidem circuitul la Cantonul Minda. Pe traseul propus nu exista marcaje. Revenind la Resita ne putem caza la hotelul "Semenic" aflat in centrul orasului, pe malul Barzave in apropiere se afla gara si autogara.

Date istorice. Prima descriere, succinta, apare in Seria "Biospeologica" (R. Jeannel, 1929). In perioada 1961-1963 este cartata si studiata complex (L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea, 1967), iar intre 1963-1970 face obiectul unor cercetari de ecologie cavernicola (A. Negrea si St. Negrea, 1971 ; St. Negrea si A. Negrea, 1968, 1972, 1977).

Descriere. Pestera este alcatuita dintr-un sistem labirintiform de galerii, sali si puturi totalizand 438 m pe o denivelare de 22 m. Lumina patrunde difuz pana la 24 m. Din Galeria Principala se desface la stanga Diaclaza Oblica iar la dreapta Galeria Ascunsa, mai greu accesibila. Partea profunda a pesterii este alcatuita din Galeria Descendenta, cam dificil de parcurs pana la lacul-sifon din capatul sud-vestic. La intalnirea dintre Galeria Principala si Galeria Descendenta se afla Sala cu Blocuri Prabusite. Din aceasta sala se desface un culoar cu horn care ne urca in Sala Superioara, precum si un put de 13 m care ne coboara in Sala Inferioara. In timpul ploilor abundente Galeria Descendenta si ramura sa estica (care se termina printr-un sifon) sunt in buna parte inundate, putandu-se inainta pana la sifoanele temporare (v.   34). De altfel aceasta galerie subfolosita are puternice urme de eroziune si coroziune a apei (hieroglife, lame ascutite, polite de silex etc.). La inceputul Galeriei Principale (care este fosila) exista doar hieroglife si marmite. Probabil ca apa care se pierde prin ponorul Dragoina din Poiana Bichii a contribuit la formarea pesterii, intr-o faza mai veche din evolutia sa, Galeria Principala era drenata de un curs de apa subteran care iesea prin actuala deschidere prevazuta cu urme de ziduri. Ulterior, o data cu adancirea pesterii, apa si-a modificat cursul, drenand Galeria Descendenta intre cele doua lacuri-sifon si, iesind la exterior prin izvorul Dragoina. In faza actuala apa este drenata prin galeriile unui sistem inferior, activ, inaccesibil omului; numai la viituri puternice mai este folosit partial sistemul subfosil (Galeria Descendenta). Galeriile nu-s bogate in speleoteme. Pe alocurea exista totusi concretiuni de calcit care ne incanta privirea: stalactite, scurgeri parietale, crusta stalagmitica cu gururi si stalagmite. Pestera prezinta un interes deosebit pentru unele vietuitoare marunte de pe podea (o specie de miriapod si alta de gandac care traiesc numai in cateva pesteri banatene), precum si pentru doua specii de crustacei subterani minusculi ce populeaza bazinasele cu apa din Galeria Descendenta.

Conditii de vizitare. Nu exista amenajari turistice. Pentru a parcurge toate galeriile e nevoie de lampa, casca de protectie, salopeta si cizme de cauciuc ; pentru put (recomandat numai speologilor amatori) mai trebuie o scara speologica de 13 m si coarda de asigurare. Se recomanda vizitarea in lunile cu putine precipitatii. Timp necesar (exclusiv putul) : l ora.

Bibliografie. R. Jeannel (1929), L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), L. Botosa-neanu (1971), A. Negrea si St. Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, I. Povara si I. Vieh-mann (1976).

*** PESTERA COMARNIC

Sinonimii. Pestera de la Cantonul Comarnic (pentru insurgenta), Pestera de la Ogasul Ponicova (pentru resurgenta).

Localizare si cai de acces. Pestera Comarnic e situata in Muntii Aninei, renumiti pentru bogatia padurilor si pentru zacamintele de carbune superior. Rauri nu mai putin renumite ca Nera, Carasul si Minisul ii brazdeaza adanc, formand chei salbatice in peretii carora se deschid guri de pestera prin care poti cobori in inima pamantului. Alte rauri, mai mici, se pierd in calcare prin ponoare, urmandu-si drumul prin galerii sapate de ele in decurs de milenii. Asa s-a pierdut si paraul Ponicova cam pe la jumatate distanta intre Resita si Anina, dand nastere pesterilor Comarnic si Popovat (pentru situarea lor vezi   37).

Prin salile ei monumentale, prin masivitatea si grandoarea formatiunilor ei stalagmitice, Pestera Comarnic este cea mai frumoasa din Banat si una dintre cele mai mari si impresionante pesteri din Romania. Situata in raza satului Iabalcea (com, Carasova, jud. Caras-Severin), reprezinta o strapungere hidrologica a paraului Ponicova in calcarele care alcatuiesc Cleantul Putnata (681 m). Intrarea Comarnic se afla in versantul stang al vaii cu acelasi nume, la circa 200 m de Cantonul silvic Comarnic (440 m alt.) ; intrarea Ponicova (prin insurgenta) se gaseste intr-o poiana mare, cu indicator C.M.N., situata in apropierea soselei Resita-Anina, la 3,5 km distanta de canton in directia Aninei (470 m alt.).

Pentru a ajunge la cantonul Comarnic se ia din fata hotelului Semenic din Resita un autobuz de Valiug si se coboara la cantonul Minda. De aici, cu o ocazie sau pe jos, se merge pe drumul Stegului (o sosea forestiera ce leaga Resita de Anina) cale de 14 km pana la canton. Drumul este o incantare, deoarece seamana cu o alee de parc strajuita de conifere si fagi maiestuosi, peisajul fiind cand mai deschis, cand mai aspru si intunecat. Lasand pe dreapta cateva inaltimi care depasesc cu putin 600 m, drumul face mereu coturi largi, prinde Valea Toplitei, apoi ajunge la cantonul Comarnic. Acest canton, desi nu ofera cazare turistilor, are o mare importanta pentru ca este un punct de plecare spre sectorul cel mai salbatic al Cheilor Carasului (rezervatie botanica), de vizitare a pesterilor Comarnic si Popovat (rezervatii speologice), precum si pentru ca aici vin doua dintre marcajele ce coboara din Muntii Semenic : cruce rosie, care se opreste aici, si banda albastra, care duce prin Carasova la Resita. De la canton pana la Anina pe drumul Stegului in continuare sunt 19 km.

Date istorice. Prima mentiune despre pestera dateaza de la inceputul secolului (Z. Schreter, 1912, geologie). Intre 1933 si 1939 este studiata temeinic, punand accentul pe mineralogie si paleontologie, de E. Balogh ; planul galeriilor ridicat de acest autor este si astazi reprodus in publicatiile stiintifice si turistice, inclusiv in cea de fata. E. Bokor (1921) si R. Jeannel (1929) fac primele investigatii faunistice. In 1961, L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea efectueaza cercetari extensive, continuate de V. Sencu, iar in perioada 1965-1969, A. Negrea si St. Negrea studiaza biocenozele cavernicole.

Descriere. Galeriile si salile cunoscute pana in prezent insumeaza 5 229 m. Diferenta de nivel dintre cele doua intrari opuse este de 31,5 m. Pestera este alcatuita dintr-un nivel superior, prin care nu mai circula apa si unul inferior, parcurs temporar de paraul Ponicova.

Intrarea Comarnic se afla la capatul nordic al pesterii ; ea este relativ mica, inchisa cu poarta metalica si serveste de acces grupelor de vizitatori conduse de ghid. Intrarea Ponicova e situata in capatul sud-vestic, la baza unui perete calcaros ; ea este mai mare, inchisa de asemenea cu poarta metalica si serveste la iesirea turistilor.

Sistemul de galerii s-a format sub actiunea paraului Ponicova care, adancindu-se treptat in fracturile tectonice ale benzii de calcare (lata de numai 300- 400 m si orientata nord-sud), a format mai intai nivelul superior (fosil), apoi pe cel inferior (subfosil). Colorarile cu fluoresceina au aratat ca exista inca un nivel inferior (activ), inaccesibil; in perioadele secetoase apa paraului se pierde in albie la 50-100 m inainte de intrarea Ponicova, circula numai prin acest nivel si iese prin resurgenta ( 36).

Cei peste doi kilometri ai nivelului superior fosil reprezinta o grandioasa succesiune de galerii de mari dimensiuni care fac legatura intre sali vaste sau destul de mari. Acest sistem principal al pesterii, care leaga cele doua intrari, constituie atractia turistica importanta prin bogatia speleotemelor (a formatiilor conoretionare). Sa patrundem prin intrarea Comarnic. La inceputul galeriei, pana la punctul 7 (v. 36) se gasesc putine concretiuni. In salile din punctele 11, 15, 20 si 23 ne uimeste ingramadirea haotica a imenselor blocuri prabusite, la Sala Zebrelor peretii si tavanul sint dungati de calcarele stratificate cu intercalatii de silex intercalate la suprafata. Abia din aceasta sala incep sa abunde frumusetile renumite ale pesterii. Formatiunile concretionale sint de o varietate uluitoare alcatuind un adevarat muzeu natural in care acestea sunt oferite cu darnicie. Din tavan atirna tot felul de stalagtite, de la cele mini, tubulare, de tip "macaroana", inghesuite una-n alta pina la cele in forma de uger, sau cele strimbe, cotite. Pe podea intilnim nenumarate variante ale stalagmitelor de la cele columnare care prin intilnirea cu stalagmitele dau gratioase coloane, pina la enorme domuri. Tot pe podea ne mai incinta ochii gururi pline de apa limpede, gururi uscate cu perle de caverna lustruite sau baraje de travertin. Astfel sunt Zidurile Chinezesti, dintre punctele 36 si 38, zone in care la topirea zapezilor sau in timpul viiturilor mari se instaleaza lacuri destul de intinse. Pe alocuri peretii si tavanul sunt adevarate expozitii de basoreliefuri de calcit de diverse nuante cromatice, prezinta orgi, baldachine valuri si draperii, lame translucide, cristale minuscule de calcit si felurite alte formatii care scanteiaza feeric la lumina lampilor.

Portiunile cele mai minunat ornamentate prin osteneala inceata dar rodnica a apei incarcate cu carbonat de calciu au capatat denumiri sugestive : Orga Mica, Orga Mare, Muzeul, Zidurile Chinezesti, Opera sau Sala de Cristal ( 36). Ghidul nu va pierde ocazia de a arata turistului Nuca de Cocos Crocodilul, Lamaia, Ciupercile, Gemenii, Camila si altele formatiuni in care, cu putina fantezie, poti intrezari silueta respectiva. Din punctul 59, o ramificatie ne conduce in Sala Virgina, cu ani in urma protejata de o poarta. Frumusetea formelor de piatra intrece tot ce am putut vedea pana aici. E intr-adevar o risipa de superbe si sclipitoare stalagmite, domuri si coloane gunin in trepte, scurgeri parietale proeminente si draperii in colorit dominand rozul cu nuante de ocru. Sala mai arata cum arata probabil intreaga galerie fosila in urma cu mai bine de un secol.

Tot din punctul 59 o ramificatie ne conduce prin Galeria Cotita, scunda si intortocheata, lipsita de formatiuni stalagmitice, la intrarea Ponicova (punctul 88). Spre deosebire de galeria principala pe care am venit, ea nu e sapata in calcare jurasice cenusii, ci in calcare cretacice alb-galbui. Nivelul inferior subfosil este inundat in intregime in epoca topirii zapezilor si viiturilor puternice. El poate fi vizitat numai partial la ape scazute pe sectoarele de galerii accesibile prin punctele 20, 34 si 52. Comunicarea intre aceste sectoare este impiedicata de un sifon permanent (Fantana lui Pluto), iar inaintarea spre nord de alte sifoane. Apa, care iriga galeriile inferioare, iese la suprafata printr-o resurgenta impenetrabila. Exista si in aceste galerii concretiuni splendide, cum este Cascada de Lapte, dar mai interesante si mult mai numeroase sunt formele sculptate de cursul de apa subteran pe toata sectiunea galeriilor ("lingurite", martori de silex, lapiezuri etc.). Fauna de nevertebrate terestre a pesterii contine specii cavernicole endemice interesante din neamul crustaceilor si insectelor, iar in unele gururi o specie de latausi subterani. Dintre lilieci sunt prezenti rinolofii care au o colonie in punctul 50, sub care s-a format o movila de guano.

Conditii de vizitare. Pestera Comarnic a capatat statut de rezervatie speologica deschisa turismului in 1946. I s-a acordat acest statut pentru ca este cea mai mare din Muntii Banatului ; permite specialistilor studiul unor remarcabile fenomene carstice subterane si al faunei cavernicole cu elemente troglobionte endemice ; pentru splendorile concretionare cu care natura a inzestrat pestera din plin. Facem apel la constiinta ecologica a vizitatorilor pentru protejarea acestui monument al naturii. E regretabil ca unele formatiuni poarta urmele distrugerii, fiind sparte, murdarite cu funingine sau purtand chiar numele faptasului, in acelasi timp, este demna de lauda initiativa tinerilor din Clubul speologic "Exploratorii" din Resita care au luat in custodie aceasta pestera, curatind peretii de mazgalituri si scotand periodic deseurile neputrescibile aruncate de vizitatori cu carenta in educatie. Amenajarile actuale constau din inchiderea cu porti metalice a celor doua intrari si aranjarea blocurilor in trepte peste stancaria prabusita din unele sali. Vizitarea nivelului superior fosil se face numai in grupuri conduse de ghidul pesterii care ofera mijloace de iluminat si da toate explicatiile necesare. Temperatura din profunzimea acestui nivel fiind de 9-9,5 se impune o imbracaminte mai calduroasa ; nu e nevoie de echipament speologic special. Parcurgerea intregului traseu turistic dureaza intre 2 si 3 ore. Pentru vizitarea galeriilor din nivelul inferior, accesibile cu piciorul numai la ape scazute (de preferat toamna sau iarna), este nevoie de casca, cizme de cauciuc si haine.

Bibliografie. Z. Schreter (1912), E. Bokor (1921), R. Jeannel (1929), L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St. Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), V. Sencu (1972), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, L Povara si L Viehmann (1976), L. Botosaneanu si St. Negrea (1976).