Regiunile de dezvoltare din Romania

Regiunile de dezvoltare din Romania

Numar de ore alocat: 2

1. Introducere

Uniunea Europeana si Guvernul Romaniei au initiat, in cadrul programului PHARE, un program pentru politica de dezvoltare regionala. Activitatile acestui program au demarat la 1 februarie 1996.

Una dintre sarcinile importante ale programului este pregatirea unui set de principii fundamentale pentru dezvoltarea politicii regionale in Romania, prezentat in "Carta Verde" (1997). Carta include propunerile Grupului de Lucru Interministerial, destinate implementarii politicii de dezvoltare regionala de catre Guvernul Romaniei. Obiectivele politicii propuse sunt:

pregatirea Romaniei pentru integrarea in Uniunea Europeana si pentru a deveni eligibila in vederea acordarii unor ajutoare din fondurile structurale ale acesteia;

reducerea disparitatilor regionale intre diferite regiuni ale Romaniei;

integrarea activitatilor din sectorul public, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor.

"Carta Verde" a constituit baza de elaborare a Legii nr. 151 din 1998 privind dezvoltarea regionala in Romania.

2. Obiective ale politicilor regionale in Uniunea Europeana

De ce este nevoie ca un organism supranational, precum Uniunea Europeana, sa aiba o politica regionala?

Patru argumente importante sunt oferite de obicei:

eficienta politicilor regionale ale statelor membre poate fi imbunatatita, asigurandu-se concentrarea fondurilor disponibile acolo unde acestea sunt cele mai necesare, adica la nivelul celor mai defavorizate regiuni ale Europei;

Uniunea Europeana indeplineste si un rol de coordonare a politicilor regionale a statelor membre, pentru a preveni concurenta exterioara excesiva intre tarile europene in privinta investitiilor straine mobile, destinate proiectelor de dezvoltare;

argumentul "interesului comun" pentru asigurarea unitatii sociale in interiorul Uniunii, considerandu-se inacceptabila existenta unor dezechilibre majore in ceea ce priveste nivelul somajului sau al veniturilor;

argumentul "dinamic": dezechilibrele regionale pot constitui o bariera majora in calea adancirii integrarii.

O data cu accelerarea integrarii tarilor membre ale Uniunii Europene, incepand cu anul 1985, si cu ocazia propunerilor privind adancirea integrarii uniunii economice si monetare, politica regionala a U.E. a crescut considerabil in importanta. Reformele din 1988 si 1992 (in urma Tratatului de la Maastricht) au condus la transformarea politicilor structurale intr-un instrument cu impact economic real. Programul referitor la implemetarea Acordului Unic European prevede cinci obiective specifice pentru fonduri:

dezvoltarea regiunilor ramase in urma din punct de vedere economic;

conversia regiunilor aflate in declin;

combaterea somajului pe termen lung;

reducerea somajului in randul tinerilor;

modificarea structurilor din agricultura si dezvoltarea corespunzatoare a zonelor rurale.

Politica regionala actuala a U.E. actioneaza prin intermediul a trei Fonduri Structurale: Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (F.E.D.R.), Fondul European destinat actiunilor in domeniul Social (F.E.S.) si Fondul European pentru garantarea creditelor pentru agricultura si dezvoltarea sectorului agricol (F.E.G.D.A.). In plus, se acorda asistenta suplimentara celor mai dezavantajate state membre prin intermediul asa-numitului "Fond de coeziune" (Carta Verde, 1997).

3. Politica de dezvoltare regionala in Romania

Problemele particulare cu care se confrunta Romania, evolutia sa istorica, dinamica sa sociala si economica fac necesara adoptarea unei politici de dezvoltare regionala specifice. Din acest punct de vedere, sunt importante trei categorii de obiective: armonizarea cu prevederile existente in cadrul Uniunii Europene, reducerea dezechilibrelor regionale si integrarea activitatilor sectoriale in cadrul regiunilor, in vederea atingerii unui nivel de dezvoltare mai ridicat al acestora.

Unitatile de baza pentru politica regionala, respectiv regiunile de dezvoltare, se definesc pornind de la principiile care stipuleaza ca definirea regiunilor:

sa fie orientata in sensul identificarii problemelor teritoriale;

sa fie astfel facuta, incat sa permita identificarea unor spatii adecvate pentru anumite tipuri de actiuni, precum alocarea de fonduri, aplicarea diferentiata a taxelor, cooperare sau parteneriat;

sa fie realizata prin interactiune intre specialisti in dezvoltare regionala, decidenti si populatii la nivelul regiunilor.

"La inceperea procesului de elaborare si implementare, consensul actorilor dezvoltarii regionale asupra acestor principii este mai important decat definirea regiunilor ca atare. Subdivizarea unei tari in regiuni se realizeaza, in mod normal, pentru scopuri administrative sau de dezvoltare. Structurarea administrativa a unei tari pe unul sau mai multe niveluri este infaptuita pentru a realiza o guvernare mai democratica si, eventual, mai eficienta in legatura cu acele aspecte ale vietii nationale care pot fi descentralizate in mod substantial. Impartirea administrativa este, invariabil, un proces legal, care da puteri si responsabilitati juridice subunitatilor administrative ale tarii" (Carta Verde, 1997, p. 34).

Conform acestui document, dezavantajul unitatilor administrative de tipul judetului in Romania este cel al unui numar prea mare de unitati (42), astfel incat divizarea posibilelor resurse disponibile intre atat de multe arii tinta pentru dezvoltare ar conduce, probabil, la o utilizare distructiva sau ineficienta a resurselor. Din perspectiva dezvoltarii, ar fi mai eficient daca Romania ar fi structurata intr-un numar mai mic de regiuni de dezvoltare, formate prin gruparea judetelor cu niveluri sau profiluri complementare de dezvoltare.

Procesul de definire a regiunilor de dezvoltare implica urmatoarele etape

identificarea judetelor vecine cu profiluri economice si sociale similare (15 grupari de judete);

regruparea regiunilor de similaritate in regiuni de dezvoltare, definite prin relatii functionale, de tipul infrastructurii de comunicare sau al sistemelor de interactiune umana (8 regiuni de dezvoltare)

Regiunile de dezvoltare reprezinta cadrul de implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala in Romania.

Fig. 49. Regiunile de dezvoltare din Romania. Sursa: I. Iordan (2003)

Ele functioneaza, de asemenea, ca regiuni statistice. Producerea unor date statistice specifice la nivelul acestor regiuni este utila pentru evaluarea evolutiei disparitatilor interregionale.

Cele opt regiuni de dezvoltare stabilite sunt:

Regiunea de Nord-Est, incluzand judetele Botosani, Suceava, Iasi, Neamt, Bacau si Vaslui, cu sediul la Piatra Neamt;

Regiunea de Sud-Est, cu judetele Galati, Vrancea, Buzau, Braila, Tulcea si Constanta, cu sediul la Braila;

Regiunea de Sud, ce cuprinde judetele Calarasi, Ialomita, Giurgiu, Prahova, Dambovita, Arges si Teleorman, cu sediul la Calarasi;

Regiunea de Sud-Vest, cu judetele Mehedinti, Gorj, Dolj, Valcea si Olt, cu sediul la Craiova;

Regiunea de Vest, incluzand patru judete: Arad, Timis, Caras-Severin si Hunedoara, cu sediul la Timisoara;

Regiunea de Nord-Vest, ce cuprinde judetele Bihor, Satu Mare, Salaj, Maramures, Cluj si Bistrita-Nasaud, cu sediul la Cluj-Napoca;

Regiunea Centru, cu judetele Alba, Sibiu, Brasov, Mures, Harghita si Covasna, cu sediul la Alba Iulia;

Regiunea Bucuresti, inlcuzand municipiul Bucuresti si judetul Ilfov.

4. Cadrul institutional

S-au constituit doua structuri nationale si doua structuri teritoriale pentru dezvoltare regionala, si anume:

Consiliul National pentru Dezvoltare Regionala (CNDR);

Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANDR);

Consiliul pentru Dezvoltare Regionala, infiintat la nivelul fiecarei regiuni;

Agentia de Dezvoltare Regionala, cu sediul in "centrul" regional stabilit.

Atributiile acestor structuri institutionale sunt prevazute in lege, art. 6, 8, 11 si 14.

Fig. 50. Propunere alternativa de regionalizare. Sursa: I. Iordan (2003)

Fondul national pentru dezvoltare regionala se constituie anual prin alocari de la bugetul de stat ca pozitia distincta pentru politica de dezvoltare regionala, prin atragere de fonduri internationale (fonduri de tip structural din U.E., PHARE, asistenta financiara nerambursabila provenita de la guverne, banci sau organizatii), precum si din alte resurse financiare din fondurile aflate la dispozitia Guvernului. Fondul pentru dezvoltare regionala, la nivelul fiecarei regiuni in parte, se constituie anual din alocatii de la Fondul National de dezvoltare regionala, prin contributii de la bugetele locale si judetene, si prin surse private, de la banci, U.E. si alte organizatii internationale. Programele de dezvoltare regionala sunt finantate din acest fond, de dezvoltare regionala. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale si nu au personalitate juridica. Ele dispun de o putere decizionala redusa si de resurse financiare limitate (J. Benedek, 2004).

Fig. 51. Propuneri alternative de regionalizare. Sursa: G. Posea (1999)

5. Discutii

Care este parerea Dvs. asupra regiunilor de dezvoltare?

Se analizeaza urmatoarele propuneri alternative:

A.     Benedek, J. (2004) - 10 regiuni de dezvoltare;

B.     Iordan, I. (2003) - 8 provincii istorico-geografice + Districtul Bucuresti;

C.     Posea, G. (1999) - trei variante, cu cate 8 regiuni fiecare;

D.     Sageata, R. (2003) - 9 provincii istorice;

E.      Sandu, D. (1999) - 8 arii culturale.

BIBLIOGRAFIE

Antonescu, Daniela (2003), Dezvoltarea regionala in Romania. Concept, mecanisme, institutii, Edit. Oscar Print, Bucuresti;

Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului si dezvoltarea regionala, Edit. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca;

Daianu, D., Vranceanu, R. (2000), Romania si Uniunea Europeana, Edit. Polirom, Bucuresti

Groza, O. (2002), Regiuni de dezvoltare si path dependency in Romania. Populatia si transporturile rutiere, in Ungureanu, Al., Groza, O., Muntele, I. (coord.), Moldova. Populatia, forta de munca si asezarile umane in tranzitie, Edit. Corson, Iasi;

Groza, O. (2002), Polarisation territoriale et organisation administrative en Roumanie. The missing link: le niveau regional, in Ungureanu, Al., Groza, O., Muntele, I. (coord.), Moldova. Populatia, forta de munca si asezarile umane in tranzitie, Edit. Corson, Iasi;

Hkli, J. (1994), Territoriality and the rise of modern state, Fennia, 172, 1, Geographical Society of Finland, Helsinki;

Hansen, T., Ianos, I., Pascariu, G., Platon, V., Sandu, D. (1997), Profiles of the Romanian Development Regions, Ramboll Consultancy Group, Phare Programme, Bucuresti;

Ilies, Al. (2004), Romania. Euroregiuni, Edit. Universitatii din Oradea, Oradea;

Iordan, I. (2003), Romania incotro? Regionalizare - Cum? Cand?, Edit. CD Press, Bucuresti;

Posea, G. (1999), Romania. Geografie si geopolitica, Edit. Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti;

Rey, Violette, Groza, O., Ianos, I., Patroescu, Maria (2000), Atlas de la Roumanie, Reclus, Montpellier - Paris;

Sandu, D. (1999), Spatiul social al tranzitiei, Edit. Polirom, Iasi;

Sageata, R. (2000), Organizarea administrativ-teritoriala a Romaniei. Model de optimizare, Revista Romana de Geografie Politica, II, 1, Oradea;

Sageata, R. (2003), L'organisation administrative et territoriale de la Roumanie - entre le modèle traditionnel et les ralits contemporaines, in The Reconsideration of the Geographic Approach in the Context of Globalisation, Edit. Mirton, Timisoara;

Surd, V. (2003), Geografia asezarilor, Edit. Presa Univ. Clujeana, Cluj-Napoca;

Vlasceanu, L. (2001), Politica si dezvoltare. Romania incotro?, Edit. Trei, Bucuresti;

xxx (1997), Carta Verde. Politica de dezvoltare regionala in Romania, Guvernul Romaniei si Comisia Europeana, Programul PHARE, Bucuresti;

xxx (2001), Legea nr. 151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regionala in Romania, M. Oficial nr. 265 din 16 iulie 1998, Bucuresti.