PODISUL MOLDOVEI

PODISUL MOLDOVEI

ASEZAREA GEOGRAFICA SI LIMITELE

Asezarea. Se afla in nord-estul si estul Romaniei, cuprinde o suprafata de peste 22.200 km² (cca 9,4%), se continua la est de Prut pana la valea Nistrului. In literatura geografica se mai folosesc si denumirile: Podisul Moldovenesc si Podisul Moldav.

Limitele. Pana la valea Moldovei (in nord-vest) limita fata de Obcina Mare se desfasoara pe traseul Straja - Vicov - Marginea - Solca - Cacica - Paltinoasa ce corespunde contactului dintre flisul cutat carpatic si depozitele monoclinale sarmatiene din podis, unei denivelari de 300 - 500 m (in munte 750 - 900 m, in culmile podisului 500 - 550 m), trecerii rapide de la culmile impadurite la spatiile largi cu pasuni, fanete si culturi agricole, unei deschideri bruste a vailor ce ies din munte, schimbarii tipului de asezari (de la sate mici, liniare pe vale, in munte, la sate mari rasfirate in depresiuni si la baza versantilor). Aici sunt doua depresiuni - Solca si Cacica - in baza carora apar, la mica adancime, samburi de sare mioceni. Acest lucru a determinat pe unii geografi (N. Lupu) sa le considere ca depresiuni de contact create de eroziunea care s-a manifestat diferentiat la limita dintre doua unitati deosebite structural si petrografic. Pe masura adancirii raurilor si a indepartarii stratelor monoclinale sarmatiene s-a ajuns la miocenul din cuta diapira. Deci structura de adanc a fost scoasa la zi, dar ea nu influenteaza cu nimic fizionomia reliefului.

Culoarul Moldovei in cele mai multe studii geografice este atribuit Podisului Moldovei. El s-a individualizat pe masura adancirii raului Moldova in formatiunile miocene ale podisului, in vecinatatea acestuia cu anticiclinalul subcarpatic din Dealul Plesu (acesta domina Depresiunea Baia si toata valea cu cateva sute de metri prin versanti relativ abrupti).

Intre Targu Neamt si Bacau situatia este ceva mai complexa. De la luncile Moldovei si Siretului spre vest se desfasoara terase si apoi un glacis prelung ce urca pana la un sir de dealuri cu altitudini de 500 - 580 m (Boldesti 578 m, Vladiceni 489 m, Bahna 507 m etc.) separate de sei largi (4 - 5 km) aflate la 350 m prin care se realizeaza legaturi cu satele din Depresiunea Cracau. Dealurile sunt alcatuite din formatiuni sarmatiene similare, ca alcatuire si structura (un monoclin slab), cu cele din podis, pe cand depresiunea din vest constituie un sinclinoriu subcarpatic tipic cu reflectare directa in relief. Deci cele doua rauri (Siret si Moldova) s-au adancit aproape de marginea podisului, ele apartin acestuia si nu Subcarpatilor. In schimb, dealurile sunt atasate, datorita peisajului lor, spatiului subcarpatic, limita trecand de la Targu Neamt (E) pe la Razboieni-Budesti-Bahna si Izvoarele.

Intre Bistrita si Trotus, Culoarul Siretului este dominat de Culmea subcarpatica Pietricica (inaltimi de 500 - 716 m) care dezvolta un povarnis accentuat si bine impadurit.

Limita de sud se face in raport cu Campia Romana. G. Valsan (1910) o traseaza la est de Siret pana la valea Gerului (Nicoresti-Corod-Geru). Apoi V. Mihailescu separa tot ca unitate de campie si sudul Covurluiului. Urmarita in detaliu, ea trece de la Nicoresti pe Barlad pana la Tepu apoi Corod - Valea Marului - valea Gerului pana la Cudalbi, iar de aici spre nord-est la Tulucesti. Pe acest aliniament se constata o usoara ruptura de panta, o accentuare spre sud a unghiului de cadere a depozitelor pliocene, obarsia unei generatii de vai specifice campiei, trecerea de la interfluviul mai ingust din dealuri la cele plate (campuri) din sud etc. In nord si est, podisul depaseste valea Prutului.

CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC

ALCATUIREA GEOLOGICA SI EVOLUTIA PALEOGEGRAFICA

Podisul Moldovei se desfasoara in cadrul a doua mari unitati structurale ce vin in contact pe aliniamentul Bacau-Vaslui-Falciu (fig.5,6).

Platforma moldoveneasca. Se afla la nord de aceasta limita. Ea are un fundament proterozoic rigid care inclina din nord-est spre vest si care cade in trepte spre sud. Este alcatuit indeosebi din gnaise, paragnaise, sisturi magmatice, granite, bazalte etc. Peste ea urmeaza o cuvertura sedimentara realizata in mai multe cicluri (fig. 5,6).

Depresiunea Barladului. Se desfasoara in centrul si sudul regiunii. A luat nastere la inceputul mezozoicului prin fracturarea fundamentului de platforma nordic si a celui hercinic dobrogean (in sud) intre faliile profunde Bacau-Falciu si Tecuci-Bratul Sf. Gheorghe. A functionat ca depresiune subsidenta activa independenta pana la finele cretacicului. Ulterior, evolutia a fost comuna cu regiunea din nord.

Geologii separa trei cicluri de sedimentare - proterozoic superior-silurian cu gresii, conglomerate, calcare; mezocretacic cu carbonatite si miocen mediu - pliocen superior cu caracter detritic - separate de intervale de exondare ca reflex al manifestarilor orogenice din bazinele limitrofe (miscarile hercinice, kimmerice, alpine).

Uscatul s-a realizat treptat de la nord la sud (la finele volhinianului pana la Buhusi-Negresti, la inceputul dacianului la limita Adjud-Barlad, in pleistocenul mediu la contactul cu campia etc.).

Miscarile neotectonice au produs ridicarea cu intensitate mica, dar diferit spatiala. Efectul cel mare a fost in nord-vest, la contactul cu muntele, iar cel mai redus in est si sud. In Podisul Barladului, jocul deosebit al blocurilor din fundament s-a reflectat la suprafata in bombari care au influentat si desfasurarea radiala a retelei hidrografice.

Relief

Este rezultatul unei evolutii inceputa la finele sarmatianului, in nord si la sfarsitul pliocenului si in cuaternar, in centru si sud.

Caracteristicile morfografice si morfometrice. Are o altitudine medie de cca 250 m, iar extremele se situeaza la 688 m (Dl.Ciungi) si 10 m (Lunca Prutului). Inaltimile cele mai mari sunt concentrate in nord-vest si centru unde, in mai multe varfuri, se depaseste 400 m. De aici planul general inclinat spre Prut si spre sud.

Hipsometric, peste 25% sunt inaltimi mai mari de 300 m (0,5% peste 500 m), apoi peste 63% sunt culoare de vale si de dealuri dezvoltate intre 100 si 300 m. Circa 11% apartin culoarelor Siretului si Prutului la altitudini mici (sub 100 m) care constituie nivele de baza regionala ce impun un ritm accelerat proceselor de albie din intregul podis. Albiile lor se afla la altitudini diferite (mult mai joase pe Prut), de unde rezulta un potential denudativ mult mai activ la afluentii acestuia (pe Siret coboara de la 300 m, la intrarea in tara, la 185 m la Roman si 26 m la intrarea in campie; pe Prut 130 m in nord, cca 30 m in zona Iasi si 10-16 m in sud). Ca urmare, fragmentarea majora este sub 1 km/km², iar cea generala in jur de 1,5 km/km² (mai mare pe versantii cuestici si in sectoarele de convergenta hidrografica). Energia de relief variaza de la o unitate la alta (in Podisul Sucevei in jur de 150 m, in Podisul Barladului de 150 - 200 m, in Campia Moldovei 50 - 75 m, in Podisul Covurului sub 50 m). In peste 70% din suprafata podisului, declivitatea este sub 15⁰ (sub 5⁰ pe suprafetele structurale, poduri de terasa, lunci), iar intre 5⁰ si 15⁰ pe glacisurile deluvio-proluviale). Pantele mai mari (frecvent peste 20⁰) se intalnesc in lungul cuestelor, la obarsiile torentilor si in rapele de desprindere.

Trepte de relief. Interpretarea datelor geologice releva trei concluzii evolutive principale:

relieful nascut in proterozoic a fost adus la stadiul de pediplena la finele acestei

ere; ulterior aceasta a fost fragmentata si acoperita de o cuvertura sedimentara;

in timpul regresiunilor (paleozoic mediu-superior, oligocen-miocen inferior),

campiile marine au suferit o modelare partiala, suprafetele rezultate fiind fosilizate de sedimente;

relieful actual s-a realizat treptat in pliocen si pe intreaga suprafata a podisului in

cuaternar; reteaua hidrografica s-a organizat in concordanta cu panta generala (la contactul cu muntele s-a adancit in piemontul sarmatian, iar in est si sud a fragmentat campiile litorale in extinderea treptata). Adancirea ei a fost insotita de detasarea mai multor trepte cu caracteristici diferite.

Suprafetele de nivelare. In 1921, Emm. de Martonne a sesizat in partea central-

nordica existenta a doua trepte. Ulterior, studii detaliate in aceasta problema realizeaza M.David (1923, 1932, 1941), V.Mihailescu (1930), V. Tufescu (1930, 1946), Natalia Senchea (1941, 1943) care se separa mai multe trepte (la M.David - Repedea-pontiana, Carpineni, levantin-cuaternar inferior si una in Campia Moldovei pe care incearca sa le paralelizeze cu cele din Subcarpatii Moldovei; la V.Mihailescu - Holm-Dealul Mare-sarmatian superior; Bolohani-Sangeap-pontian; Siret-Bahlui-levantin; Botosani-Harlau-cuaternar) pe care le considera platforme rezultate in urma unor etape lungi de modelare. Contributii notabile sunt aduse dupa 1960 de mai multi geografi, intre care I.Bacauanu (1964), I.Harjoaba (1965) s.a.

Interpretarea tuturor datelor duce la urmatoarele concluzii:

in Campia Moldovei exista o singura suprafata de nivelare (pliocen-cuaternara) ce

inclina de la nord (250 m) la sud (125 m);

in jumatatea sudica a podisului se desfasoara o singura suprafata cu caracter

complex (eroziv in nord si acumulativ in sud); a fost realizata in villafranchian-pleistocen inferior;

in nord-vest si centru se pastreaza doua suprafete: una la nivelul culmilor

superioare de varsta pliocen inferior si alta sub forma de umeri si nivele in culoarele de vale si pe marginea depresiunilor sculptate in pliocen superior si cuaternar inferior.

Modelarea din intervalul sarmatian superior-pontian s-a realizat asupra unei regiuni de campie joasa aflata in imediata apropiere a unui nivel de baza general. Ca urmare, raurile sau adancit putin, iar conditiile climatice au favorizat retragerea versantilor si realizarea unei nivelari aproape generalizata, suprafata rezultata taind deopotriva sarmatianul si meotianul.

Retragerea nivelului de baza mult in sud, paralel cu ridicarea generala a regiunii, a dus la intrarea intr-o etapa noua de modelare la finele pliocenului. Raurile au fragmentat suprafata veche din nord (chiar au eliminat-o in Campia Moldovei ca urmare a rocilor usor de dislocat) si s-au adancit in campia litorala de la sud si centru. Eroziunea este activa si in villafranchian cand in sud se acumuleaza intinse conuri torentiale de nisip si pietris si scade catre pleistocenul mediu. Din vechea suprafata au ramas martori in sectoarele alcatuite din roci mai dure (Podisul Sucevei, Podisul Central Moldovenesc). In Campia Moldovei, unde precumpanesc rocile friabile, ea a fost inlocuita de o suprafata noua careia in regiunile vecine ii corespund nivelele de eroziune din culoarele vailor. In sud, nivele de eroziune se racordeaza cu acumularile.

Terasele. In 1889, Gr.Cobalcescu, in zona Iasi, realizeaza prima descriere a unei terase pe teritoriul Romaniei. De atunci, dar mai ales dupa 1950, numarul de lucrari in aceasta problema a crescut foarte mult. Se impun prin rezultate materialele apartinand lui I.Bacauanu si colab., 1980). Din analiza acestora reies urmatoarele:

in lungul raurilor mari exista 6-8 terase (la Siret si Prut se adauga un nivel superior

in roca); la raurilor mici, autohtone, numarul variaza de la 3 la 5;

un paralelism clar intre desfasurarea peticelor de terasa si luncile actuale cu

racordari largi la confluente;

daca terasele superioare sunt puternic fragmentate si uneori acoperite cu deluvii

groase, cele inferioare au desfasurare larga constituind principalele suprafete pentru asezari si culturi;

depozitele la cele autohtone sunt nisipo-argiloase, pe cand la cele cu obarsie in

Carpati sunt grosiere. Peste aluviuni sunt deluvii, proluvii groase;

terasele de 20-25 m, 50-60 m, 90-125 m, cu dezvoltare clara si cu suficiente

elemente pentru datare (wurm II, pleistocen mediu si pleistocen inferior), reprezinta repere in stabilirea sistemului morfocronologic cuaternar al podisului.

Luncile ocupa o mare parte din culoarele de vale avand latimi de la cateva sute de

metri pana la peste 10 km (Siret, Prut) si o panta longitudinala de la 0,4 la 1 m/km; au depozite cu grosimi de pana la 10 m pe vaile principale si 2 - 3 m pe cele mici. In lunca, se disting grinduri longitudinale, numeroase cursuri parasite, meandre vechi, lacuri, sectoare cu exces de umiditate si vegetatie adecvata, glacisuri, 1 - 3 trepte, cursuri paralele ale afluentilor, albii secundare numite prutete, siretele. In luncile multor rauri mici s-au amenajat in ultimile secole iazuri, dar procesele de versant au favorizat colmatarea lor.

Relieful structural. Structura monoclinala are rol esential in dezvoltarea unor trasaturi specifice. De aici si unele denumiri acordate "podis erozivo-structural", "podis structural". Relieful structural s-a individualizat pe ansamblul monoclinal cu cadere spre E, SE, dar in conditiile existentei unor orizonturi de roca ce opun rezistenta la atacul agentilor externi, cu grosime mai mare (calcarele oolitice, tufurile andezitice, conglomeratele). Ies in evidenta platouri structurale (in Podisul Sucevei, Podisul Central Moldovenesc) marginite de povarnisuri cuestice pe care se produc degradari intense; abrupturi cuestice (cel mai mare Coasta Iasilor in lungime de cca 100 km, o energie de relief de peste 200 m si cu desfasurare in doua nivele) rezultate din dezvoltarea vailor subsecvente; se adauga vai consecvente, subsecvente, obsecvente

Modelarea actuala. Prezenta rocilor friabile, lipsa vegetatiei forestiere, climatul continental cu nuante de excesivitate favorizeaza desfasurarea unei game largi de procese care provoaca degradari intense. Intre acestea, spalarea in suprafata are rol esential pe marea majoritatea a pantelor ce depasesc 5⁰ (V. Bacauanu indica valori medii de 0,5 - 1 t/ha/an in nord, vest si centru si 5 - 5,5 t/ha/an in sud, dar care cresc mult in raport de pante si culturi); siroirea si torentialitatea actioneaza pe suprafete cu inclinari de peste 10⁰ alcatuit din nisipuri, argile, etc.; la baza versantilor creeaza trene proluvio-coluviale. Deplasarile de teren (alunecari cu dimensiuni si forme variate, curgeri noroioase, surpari etc.) cunosc o desfasurare deosebita mai ales pe fruntile de cuesta si bazinele torentiale. Se adauga tasari si sufoziuni in est si sud in depozitele loessoide.

Formarea retelei hidrografice. Exista doua sectoare unde in literatura se confrunta doua categorii de idei asupra realizarii structurii hidrografice si anume la contactul Podisului Sucevei cu Campia Moldovei si in bazinul Barladului. In primul sector, problema principala a fost modul de realizare a vaii Siretului pana la Roman. Unii autori (Gh. Murgoci emitea ideea, iar M. David, Gh. Nastase, V. Tufescu au dat argumentari) sustin ca Siretul s-a realizat in urma unei suite de captari efectuate de un rau sudic asupra unor cursuri ce se desfasurau din munti spre est (fig.7). Argumentele principale sunt: existenta unor sei largi pe interfluviul de pe stanga Siretului in dreptul Siretului superior, Sucevei, Moldovei (Lozna, Bucecea, Ruginoasa); prezenta unor pietrisuri in alternanta cu nisipuri, cu elemente carpatice atat in sei, cat si in componenta partii superioare a dealurilor de la est si vest de Siret. Alti autori sustin ca Siretul s-a format treptat prin inaintarea spre sud pe masura retragerii liniei de tarm incepand cu sarmatianul superior. Ca urmare, seile sunt de eroziune diferentiala la obarsia unor paraie cu desfasurare opusa, pietrisurile si nisipurile din sei au provenit din alterarea gresiilor si conglomeratelor sarmatiene acumulate in bazin marin si nu in conditii de albie; altimetric baza seilor cu dezvoltare est-vest, este inferioara peticelor de terase superioare ale Siretului, exista mai multe dealuri in vest ce au inaltimea mai mare decat seile si care au o directie perpendiculara pe traseele presupuse (est-vest), de unde si imposibilitatea realizarii unui drenaj spre est. Se adauga si largimea foarte mare a Culoarului Siretului, greu de realizat printr-o suita de captari.

Originea seilor (M.Ielenicz) poate fi legata si de existenta pe stanga Siretului a unor baze hidrografice cu desfasurare spre est, nord-est, care au fost distruse treptat de catre afluentii din bazinul Jijiei care au inaintat rapid (nivelul de baza coborat, formatiuni marno-argiloase, grezoase usor de dislocat). De altfel, V. Bacauanu (1968) si anterior V. Tufescu si V. Mihailescu indica numeroase captari recente in aceasta zona. Atacul actual al afluentilor Prutului este foarte activ in seile Lozna, Dersca si Bucecea unde cumpana de apa a fost impinsa la nivelul terasei joase a Siretului. Se vorbeste chiar, in sens geomorfologic, de captarea iminenta a Siretului de catre afluentii Jijiei si Sitnei.

Cat priveste bazinul Barladului, problema care s-a ridicat a fost aceea a configuratiei curioase a traseului sau. Daca I. Paraschiv il leaga de un reflex la suprafata al jocului blocurilor din fundament cu accent pe subsidenta de la Tecuci, I. Harjoaba (1968) il pune pe seama unui culoar nascut din imbinarea conurilor aluviale create in pliocenul superior - villafranchian de catre Siret (in vest) si Prut (in est).

Clima

Podisul Moldovei se incadreaza in climatul temperat al dealurilor cu altitudine medie. Distributia si regimul de manifestare al tuturor elementelor climatice ce il caracterizeaza sunt determinate de mai multi factori:

larga deschidere a regiunii spre nord, est si sud ce faciliteaza o circulatie activa a

maselor de aer din aceste directii (din est, mase continentale, iarna reci si uscate ce dau temperaturi joase, viscole, geruri si vara calde si uscate ce imprima nuanta continentala; din sud, mase de aer calde, umede sau uscate care accentueaza fenomenele de seceta sau provoaca in sud desprimavariri sau precipitatii la inceputul iernii; din nord, mase baltice, polare reci si umede);

desfasurarea Carpatilor Orientali constituie o bariera in calea maselor de aer

vestice, oceanice, care coboara de pe acestia, mai uscate uneori creand efecte foehnale;

amplitudinea reliefului podisului pe cca 600 m si structura orohidrografica

(culoare de vale largi incadrate de interfluvii de podis) impun diferentieri topoclimatice evidente (al platourilor si culmilor situate la peste 400 m, al culoarelor de vale si dealurilor joase);

desfasurarea podisului pe mai mult de doua grade de latitudine se reflecta in

variatia cantitatii de radiatie globala (112,5 kcl/cm²/an in nord si 122 kcl/cm²/an in sud), urmare a unei durate diferite a stralucirii Soarelui.

Se pot diferentia doua trepte cu caracteristici climatice distincte (fig.8):

Podisurile si dealurile cu inaltimi mai mari de 350 m. Acestora le sunt caracteristice:

temperaturi medii anuale de 8 - 9⁰ C, in ianuarie de - 2⁰; - 4⁰ C, in iulie de 18 - 20⁰ C; peste 120 de zile cu inghet si peste 40 de zile de iarna; precipitatiile depasesc anual 600 mm, cad preponderent in intervalul aprilie-septembrie (peste 70%), multe fiind generate de prezenta maselor de aer baltice; variatii de la an la an si de la luna la luna in cantitati cazute (sunt ani cand valoarea totala reprezinta 50 - 70% din cea multianuala si ani ploiosi cand aceasta valoare este cu mult depasita; in lunile de vara, aversele din cateva zile includ peste 50% din cantitatea medie a acestora); in sezonul rece, se inregistreaza cca 40 de zile cu ninsoare, iar stratul de zapada persista 75 de zile; se produc brume in peste 20 de zile (indeosebi in mai si septembrie), oraje, grindina, secete.

Dealurile si culoarele de vale, cu altitudini mai mici de 350 m, au drept caracteristica

de baza nuanta continentala accentuata.

Aceasta este sustinuta de valorile medii ale temperaturii anuale si din lunile calde care

sunt cu 1 - 2⁰ C mai ridicate decat in situatia anterioara (9 - 10⁰; 20 - 21⁰), gerurile de durata si inversiunile de temperatura cauzate de stagnarea in timpul iernii a maselor de aer rece nordice si nord-estice in culoarele de vale si Campia Moldovei (Podisul Jijiei), amplitudinile termice accentuate (in jur de 70⁰), numarul ridicat al zilelor de vara (70 - 90), tropicale (peste 30), a frecventei perioadelor de uscaciune si de seceta favorizate de masele de aer cald de provenienta estica si sudica, cantitatea medie anuala a precipitatiilor (450 - 500 mm) distribuite extrem de neuniform sezonier, lunar (una-doua zile cu ploi alterneaza cu lungi intervale in care acestea lipsesc) si de la an la an, viscole cu durata, frecventa si intensitate din cele mai mari in tara noastra.

Apele

Pozitia geografica la exteriorul Carpatilor de unde vin si cele mai insemnate artere

hidrografice (Siret, Prut, Suceava, Moldova etc.), sedimentarul gros ce faciliteaza patrunderea apei la adancime mare, conditiile climatice continentale cu influenta determinanta in scurgere sunt principalii factori care dau un anumit specific hidrologic si hidrografic apelor din Podisul Moldovei. Analiza acestora releva urmatoarele aspecte:

Ape la adancime cu debite mari si grad de mineralizare deosebite. Infiltrarea apei se

face cu usurinta la peste 1000 m, dar prezenta unor orizonturi impermeabile faciliteaza existenta unor panze de apa la adancimi diferite. Acestea au grad de mineralizare deosebit, sunt cloruro-sodice, sulfuroase, bicarbonatate si au caracter artezian sau ascensional. Duritatea mare nu permite utilizarea economica a lor.

Ape freatice cantonate in depozite pliocene superioare si cuaternare la adancime

redusa. Sunt dependente de regimul precipitatiilor si de temperaturile ridicate din sezonul cald. Unele apar la zi pe aliniamente de izvoare la baza cuestelor, fruntilor de terasa avand debite mai mari si calitati ce permit folosirea pe plan local. Cele mai multe izvoare, indeosebi din dealurile joase, au debite reduse si un grad de mineralizare la limita de potabilitate acceptata. Daca in asezarile mici alimentarea cu apa se face din panzele aflate la baza aluviunilor teraselor sau a celor din lunci, in oras ein conditiile unei dublari

a populatiei si a constructiei a numeroase unitati industriale problema apei se pune cu stringenta. In prezent, aici necesarul este acoperit partial prin transportul prin conducte din alte regiuni (la Iasi este racordata o conducta de la Timisesti din Valea Moldovei) sau din lacurile de acumulare amenajate in acest scop (pe Prut, Racova, Bistrita etc.).

Hidrografia. Podisul Moldovei se desfasoara in cadrul a doua bazine (Siret si Prut).

Cele mai multe rauri apartin unei retele autohtone cu lungimi variate (cele mai mari - Jijia, Bahlui, Sitna, Barladul, Somuzul etc. depasesc 30 km; cele mai multe sunt insa cele cu lungimi sub 30 km care frecvent vara seaca sau au o scurgere slaba - ).

Densitatea retelei hidrografice permanente variaza intre 0,3 si 0,6 km/km². Panta

medie a albiilor este ceva mai ridicata in podisurile inalte (20 m/km) si mai redusa in dealurile joase si spre cursul inferior (2-5 m/km).

Scurgerea lor este puternic influentata de cantitatea de precipitatii, evapotranspiratie si

constitutia litologica. V.Bacauanu si colab. (1980) apreciaza ca din totalul precipitatiilor cazute in regiunile mai inalte, circa 70% reintra in atmosfera prin evapotranspiratie, 9% se infiltreaza alimentand panzele de apa si 21% participa direct la scurgerea. In regiunile cu altitudini mici (in est si sud) 90% din precipitatii revin in atmosfera, 2-5% se infiltreaza si 5-8% alimenteaza direct raurile. Deci, alimentarea directa din precipitatii fiind redusa, fenomenul de secare are, la majoritatea raurilor, o frecventa ridicata.

Alimentarea raurilor din Podisul Sucevei si Podisul Central Moldovenesc se face

dominant din precipitatii (70 - 85%) sub forma de ploi (60-70%) si zapada (30-40%) si moderat din ape subterane (15-30%), situatie care le asigura o scurgere bogata. In regiunile din est si sud, alimentarea subterana este mai redusa (10-15%), iar cea din precipitatii (mai ales apa provenita din topirea zapezii) are o pondere ridicata (40-50%).

Regimul scurgerilor se caracterizeaza prin ape mari, primavara si la viituri si intervale

lungi cu ape mici in a doua parte a verii si toamna.

Primavara, ploile bogate si topirea zapezii asigura o scurgere de 40-50% din volumul

anual, vara se produc 5-7% viituri ce dau cresteri brusce ale scurgerii provocand inundatii, toamna si iarna debitele mai reduse fiind intretinute doar de alimentarea subterana (in multe situatii raurile seaca - fig.10).

La raurile din sudul podisului, uneori la inceputul iernii, pe fondul unei circulatii

ciclonice sudice active se produc viituri ce dau cresteri ale debitelor. La raurile din Podisul Sucevei diferentele dintre extremele scurgerii sunt mai reduse, decat in est si sud. Scurgerea solida se face in proportie de peste 95% sub forma de suspensii. Dupa V.Bacauanu si colab. (1980) in peste 80% din Podisul Moldovei turbiditatea variaza intre 1000 si 2500 g/m³ fiind favorizata de alcatuirea petrogrfaica a delurilor cu altitudini de 300-500 m, panta si lipsa padurii, conditii ce stimuleaza spalarea in suprafata, siroirea etc. Este mai mica in regiunile joase, unde pantele reduse ale albiilor determina viteze mici ale apei si stimuleaza depunerea.

Lacurile. In Podisul Moldovei exista numeroase lacuri, majoritatea de provenienta

antropica. Lacurile a caror cuveta a rezultat prin procese naturale (tasari, alunecari, parasirea si rectificarea albiilor) au adancimi mici si sunt frecvent invadate de vegetatie hidrofila (indeosebi in Campia Moldovei, luncile Prutului, Jijiei etc.). Intre lacurile antropice se impun, prin numar si suprafata, helesteele (indeosebi in Campia Moldovei) a caror apa este folosita pentru irigatii, pisicultura, alimentare cu apa etc. Intre acestea sunt Dracsani pe Sitna, Podu Iloaiei pe Bahluet, Ciric pe Nicolina si mai multe pe Baseu. Se

adauga iazurile (in Podisul Sucevei), lacurile de baraj a caror apa este folosita in scopuri variate (alimentarea oraselor, hidroenergie etc.) de pe Prut (Stanca-Costesti), Siret, Bistrita, Racova la Puscas, Ciric langa Iasi etc. (fig.10).

Vegetatia si fauna

Conditiile de relief si de clima, ca si o complexa evolutie a vegetatiei in pleistocenul

superior-holocen, au impus structura biogeografica actuala. Ca urmare, aici intra in contact elemente central-europene, estice si sudice. Dupa R.Calinescu si colab. (1969), dealurile inalte (peste 400 m) din centru, vest si nord se afla la extremitatea estica a provinciei dacice (provincia central europeana), Campia Moldovei in extremitatea sud-vestica a provinciei sarmatice cu specific silvostepic, iar dealurile de sud si sud-est se includ in provincia pontica cu caracter stepic si silvostepic.

Dezvoltarea reliefului pe verticala, intre 150 si 650 m, a determinat, mai ales in cadrul

dealurilor provinciei dacice, o diferentiere a asociatiilor vegetale in raport cu altitudine. Indelungata populare si activitati umane orientate spre agricultura a dus la indepartarea, pe mari suprafete, a vegetatiei initiale, la diminuarea fondului faunistic si la introducerea peisajului agricol care se desfasoara in peste 60% din suprafata Podisului Moldovei.

Provincia dacica (zona de padure). In cadrul ei intra Podisul Sucevei, Podisul Central

Moldovenesc si nordul Colinelor Tutovei si Dealurile Faliciului. Desfasurarea altimetrica a determinat prezenta a trei tipuri de paduri care au o distributie etajata.

Padurea de amestec cu fag si conifere. Se afla la contactul cu Obcina Mare, pe

dealurile cu structura piemontana (ex. Ciungi). Alaturi de fag, intra bradul si molidul pe terenurile inalte si gorunul, teiul, frasinul pe cele mai joase. Stratul arbustiv si cel ierbos prezinta elemente comune padurilor de munte si padurilor de deal.

Padurea de fag pura apare ca insule in Podisul Dragomirnei, Dealu Mare, Culmea Tatarusi si in Podisul Central Moldovenesc la inaltimi mai mari de 400 m. Este considerata ca relicta din holocenul mediu (subatlantic) cand avea areale mari. Conditiile climatice (temperaturile mai mici si umiditatea) au permis existenta ei la altitudini atat de joase. Se asociaza frecvent cu gorunul, carpenul, mesteacanul. Arbustii sunt putini si nu numai in sectoarele mai rare ale padurii (apr alun, soc, corn). De asemenea, pajistile secundare sunt sarace (predomina parusca, paiusul, pieptanarita, ovasciorul). Exista cateva sectoare in care in padurea de fag se pastreaza cateva elemente secundare sare sunt ocrotite (Zamostea, Mitocu, Dragomirnei, Oroftiana).

Padurea de gorun si stejar ocupa peste 80% din arealul podurilor din aceasta provincie. In structura ei exista unele diferentieri regionale impuse de topoclimat, gradul de fragmentare si expunere a reliefului sau substratul litologic. In Podisul Sucevei frecventa mare (intre 300 si 450 m) o au padurile de stejar pedunculat care adesea formeaza paduri pure mai ales in sectoarele cu substrat marno-argilos ce asigura soluri grele si mai umede. La inaltime se amesteca cu gorunul si chiar fagul, iar catre baza cu stejarul, frasinul, teiul, artarul etc. In aceste paduri exista si un strat arbustiv mai bogat (alun, calin, corn, sanger, lemn cainesc, porumbar etc.), iar pajistile au caracter mezoxerofil (predomina paiusul si firuta).

In Podisul Central Moldovenesc, la 300-400 m, padurea are un caracter mixt, datorat prezentei, in combinatii diferite a stejarului, gorunului si fagului favorizate de conditiile locale de relief, roca si topoclimat. Reprezinta sectorul unde caracteristicile climatice nordice se combina cu cele din sud.

In cadrul Colinelor Tutovei si in Dealurile Falciului predomina padurea de gorun fie in amestec cu carpen, tei argintiu, frasin, fie sub forma de arborete pure (indeosebi pe substrat nisipos, nisip-lutos care asigura un drenaj vertical optim). Spre contactul cu Podisul Central Moldovenesc, la inaltimi mai mari de 400 m, intra in amestec cu fagul, pe cand in sud, la altitudini de 250-300 m, in componenta padurii se afla si elementele termofile.

Fauna padurilor este reprezentata prin cervidee, porc mistret, lup, dihor, nevastuica, pisica salbatica, veverita, diferite specii de soareci, o mare varietate de pasari (ghionoaie, ciocanitoare, ciuful de padure, huhurezu, buha, privighetoarea, cucul, pupaza, graurul etc.). se adauga o bogata fauna de nevertebrate. In ultimul timp se constata prezenta cainelui enot patruns din Ucraina.

Provincia sarmatica (zona de silvostepa). Se desfasoara in cadrul Campiei Moldovei

pe culmi cu inaltimi de 200 - 250 m. Continentalismul mai accentuat a favorizat dezvoltarea unei vegetatii de silvostepa. Padurea are caracter de sleau de gorun in centru si sud si sleau cu stejar in vest pe substrat mai argilos. In componenta ei intra si carpen, tei pucios, artar, jugastru, ulm, cires. Arbustii apar la periferia palcurilor de padure si sun reprezentati de voiniceriu pitic, migdal pitic, cires pitic, scumpie. Pe terenurile erodate s-au dezvoltat asociatii secundare cu firuta cu bulb, pelinita, laptele cucului.

Provincia pontica (zona de stepa). Se desfasoara in sudul Podisului Moldovei

ocupand areale intinse in Depresiunea Husi, Depresiunea Elan Horincea etc. Ea inainteaza mult pe Prut (pana la nord de Albita) si pe Barlad. Vegetatia caracteristica in sud (Pod. Covurlui) este de silvostepa, dar cu foarte multe elemente sudice, termofile. Palcurile de padure cu gorun, stejar penduculat au si stejar pufos, stejar brumariu, frasin, ulm, jugastru, garnita, mojdrean, scumpie, scorus, carpinita. Unele din acestea formeaza si arborete pure (stejar pufos, stejar brumariu, garnita), dar cu predilectie pe expunerile sudice si sud-estice. Vegetatia este reprezentata prin asociatii de paius si colilie. In est, in lungul Prutului, sleaurile cu stejar penduculat si gorun contin mai multe elemente sarmatice, pontice si mai putin specii termofile.

Fauna caracteristica silvostepei si stepei datorita activitatii antropice a fost mult limitata

ca areal si numar de specii. Raspandire mai mare o au rozatoarele (popandaul, soarecele de camp, harciogul, iepurele de camp la care s-a adaugat, dupa 1905, iepurele de vizuina introdus in zona Iasi), apoi caprioara, mistretul, vulpea, lupul, numeroase pasari, reptile, nevertebrate.

Vegetatia intrazonala. Este intalnita pe de-o parte in lungul albiilor principale unde este alcatuita din pajisti mezo-hidrofile si esente lemnoase slabe (salcisuri, plopisuri), iar pe de alta parte, in jurul lacurilor si mlastinilor (centuri de stuf, pipirig, papura, rogoz, iar in ochiul de apa plante hidrofile). La Dersca-Lozna exista o turbarie, iar la Iezaru Dorohoi o mlastina tipica - declarate rezervatii naturale. Exista o bogata fauna acvatica in care se impun unele mamifere (bizamul, vidra), acvifauna cu numeroase specii cu rol cinegetic si stiintific si ichtiofauna. Pe suprafete mici in luncile raurilor Prut, Barlad, Jijia, Bahlui, Elan, Crasna, Tutova si pe unele fasi de versanti marno-argilosi din Campia Moldovei, pe soluri de tipul solonceacurile si soloneturile s-au individualizat areale cu vegetatie halofila (Salicornia, Suaeda, Artemisia, Statice etc.

Solurile

Sub raport pedogeografic, Podisul Moldovei se include in Provincia Moldavica. Conditiile orofitoclimatice au determinat o desfasurare zonala si chiar o usoara etajare a principalelor tipuri de soluri. Defrisarea, procesele erozionale pe pante au determinat degradarea, in stadii diferite, a solurilor si scaderea corespunzatoare a posibilitatii de folosire a lor. O mare parte din fondul pedologic se caracterizeaza printr-o fertilitate medie spre foarte buna, solurile aflandu-se la altitudini mai mici de 350 m, dezvoltate in conditii fitoclimatice de silvostepa, pe un substrat ce asigura circulatia apei si pe pante mici pe care eroziunea lipseste sau este foarte slaba. In regiunea dealurilor inalte unde s-au dezvoltat soluri de padure, acide, argiloiluviale, fertilitatea, indeosebi pentru culturile de camp, este mai scazuta.

Aceasta caracteristica este redusa la solurile hidromorfe, halomorfe si erodisoluri.

Pe ansamblu, in Podisul Moldovei se contureaza doua zone pedogeografice cu diferentieri locale determinate de altitudine, panta, substrat. Se adauga solurile intrazonale.

Zona solurilor argiloiluviale. Se desfasoara la inaltimi de 300 - 600 m si are in alcatuire podzoluri, soluri brune si pratoziomuri care se succed pe verticala.

Solurile argiloiluviale podzolite (brune luvice) sunt pe areale mai mari pe dealurile de la contactul podisului cu muntele si Subcarpatii, apoi pe podisurile din interior, in general sub paduri de fag sau fag cu conifere. Sunt soluri acide, cu fertilitate redusa pentru culturi agricole.

Solurile brune, cu larga desfasurare in Podisul Sucevei, Podisul Central Moldovenesc la altitudini de 300 - 450 m, sunt formate sub padurea de stejar pedunculat si gorun. Pe substratul marno-argilos au caracter podzolit. Sunt fertile si sunt folosite larg in culturile agricole.

Pratozimurile sunt intalnite doar in cateva areale din Podisul Falticeni si in seile largi (Lozna, Bucecea, Ruginoasa, Strunga) de pe dealurile din stanga Siretului. Unii autori le caracterizeaza ca cernoziomuri levigate sau pseudorenzide levigate. Caracteristicile lor sunt legate de formarea in doua faze: la inceput in conditii fitoclimatice de silvostepa, iar ulterior de padure. Prin proprietatile lor fac trecerea de la cernoziomurile levigate la solurile brune avand si un grad ridicat de fertilitate.

Zona molisolurilor. Se desfasoara precumpanitor in sudul podisului si in Campia Moldovei. Legatura dintre cele doua areale se realizeaza prin Culoarul Prutului. Se suprapune cu silvostepa dezvoltandu-se indeosebi intre 100 si 250 m altitudine. Tipice sunt cernoziomurile levigate (slab, moderat, puternic) bine pastrate pe terenurile slab inclinate. Pe pante mai mari, ele se afla in diferite grade de degradare. Au o mare cantitate de humus si proprietati care le asigura o fertilitate deosebita. In extremitatea sudica a podisului si in lungul culoarelor de vale ale Prutului si Barladului exista areale mici cu cernoziomuri semicarbonatice.

Solurile cenusii au pozitia altimetrica la 200 - 300 m, dezvoltandu-se indeosebi in fasiile de racord dintre domeniul forestier si cel de silvostepa; au o fertilitate medie spre buna.

Tot molisoluri sunt rendzinele (pe calcare in Podisul Central Moldovenesc) si pseudorendzinele (pe marne).

Solurile intrazonale. Ocupa areale reduse fiind determinate de conditiile locale de relief, roca, grad de umiditate, intensitate a eroziunii etc. Tipice sunt: solurile aluviale (in lunci, au fertilitate buna), lacovistile (in sud-estul podisului), solurile gleice (Podisul Sucevei - in luncile Siretului, Moldovei, Depresiunea Radauti) folosite pentru pasuni si fanete, soluri halomorfe (indeosebi in Campia Moldovei, Culoarul Prutului, Dealurile Falciului, pe marne si argile in conditiile climatului excesiv continental) si erodisoluri.

POPULATIA SI ASEZARILE

CONSIDERATII DE GEOGRAFIE ISTORICA

Podisul Moldovei reprezinta una din regiunile naturale a carei populatie s-a realizat inca din cele mai vechi timpuri istorice. Urmele de cultura materiala, incepand cu paleoliticul inferior, indica nu numai vechimea locuirii, ci si continuitatea si accentuarea treptata a acestui proces. Sunt renumite pe plan mondial asezarile paleolitice de la Mitoc si Ripiceni, apoi cele neolitice de la Cucuteni, Tuguiata, Habasesti, Stoicani, Mastacani etc. ultimile sunt numeroase prin elementele de cultura similare, legaturile multiple intre diferitele comunitati.

Din epocile bronzului si fierului s-au identificat asezari mari cu forme de aparare (santuri si valuri de pamant la Dersca, Arsura, Mosna, Stancesti, Brahanesti, Meresti, Crivesti, Copalau - Cotu, Catalina - Cotnari etc.), urme care indica o activitatea economica bazata pe cresterea animalelor, unele culturi agricole si practicarea unor mestesuguri. S-au identificat "dave" la Lozna, Stancesti, Cotnari, Brad (Zargidava), Mosna, Arsura, Racatau de Jos (Tamasidava), Poiana (Piroboridava), Smulti etc. care faceau parte la inceputul primului mileniu din teritoriul liber al dacilor (D. Chiriac, 1980).

Ca urmare, inca din antichitate, a inceput sa se contureze sistemul de asezari din podis, proces favorizat de conditiile naturale, dar care a intampinat, in secolele ce-au urmat, numeroase oprelisti impuse de factori externi (invazii ale popoarelor migratoare, iar al doilea mileniu cele tatarasti, poloneze, cazace, apoi campanii militare ale puterilor vecine insotite de anexari teritoriale) s interni (numeroase oprelisti in legaturile economice etc.).

Asezarile primului mileniu se incadrau in categoria satelor frecvente in regiunile impadurite (mai ales obarsia vailor) si mai putin in silvostepa. Unele dintre acestea, in secolele XIII - XVI, au deveni t orase, procesul fiind determinat de conditii diverse indeosebi de ordin politic si economic (stabilirea curtii domnesti la Siret, Baia, Suceava, Bacau, Iasi etc.) sau numai economice (Vaslui, Barlad, Roman, Dorohoi, Botosani, Harlau, Targu - Frumos, Husi; - D.Chiriac, Al.Ungureanu,1980).

Pentru unele dintre acestea (Bacau, Suceava, Vaslui, Barlad) un rol aparte l-au avut si legaturile traditionale cu orase din Transilvania si Tara Romaneasca

In general, erau asezari sub 1000 de locuitori (exceptie Suceava care era capitala statului si care in secolul XV depasea 4000 locuitori).

In secolele XVII - XVIII se intensifica procesul de dezvoltare a retelei de asezari, inclusiv al oraselor. Se dezvolta cateva orase care au un important rol politic si comercial (Suceava, Iasi, Bacau) si o populatie de peste 4000 locuitori; aparitia unui numar de sate-targuri (targusoare) cu activitati comerciale si mestesugaresti din randul carora in secolul XIX apar orasele Falticeni, Pascani, Dorohoi, Saveni, Mihailesti etc.; cresterea numarului de sate in Culoarul Moldovei si Campia Moldovei are loc concomitent cu extinderea suprafetei agricole (sate de "roire" sau "slobozenie"). In acelasi timp, unele orase, aflate la departare de principalele artere comerciale din aceasta perioada, vor stagna (Vaslui, Husi) sau decad (Baia).

Sfarsitul secolului XIX si prima parte a secolului XX a reprezentat o etapa importanta nu numai in cresterea populatiei, dar si in sporirea numarului de asezari. Procesul a fost  favorizat de: limitarea treptata a aservirii fata de Imperiul Otoman, abolirea iobagiei, reformele agrare in 1864, 1871, 1921, prezenta activitatilor industriale, dezvoltarea retelei de cai de comunicatie (amenajarea primelor tronsoane feroviare), unirea in 1918 a Bucovinei si Basarabiei cu Romania etc. Se constata aparitia a numeroase sate in Campia Moldovei si in sudul podisului pe terenuri despadurite sau destelenite (sate improprietariti); aparitia unor sate in lungul cailor comunicatie importante aflate la distante mari); impunerea sub raport demografic, economic, administrativ a oraselor Iasi, Bacau, Suceava; predominarea oraselor mici in care unele activitati industriale se imbinau cu cele agricole, comerciale, de transport (noduri feroviare la Pascani, Roman), administrative etc.

In a doua parte a secolului XX, schimbarile social-politice si economice, survenite au facut ca: mai multe orase (resedinta de regiune, ulterior judet, unele municipii) sa se extinda si sa creasca demografic rapid (rezultat al unei industrializari fortate), iar unele asezari rurale aflate in conditii naturale favorabile. Multe asezari rurale din regiunile deluroase fragmentate si totodata situate la departare de caile de comunicatie insemnate au stagnat sau se afla in regres sub raport demografic si economic.

CARACTERISTICI DEMOGRAFICE

Evolutia numarului de locuitori. De la peste 1,5 milioane la inceputul secolului XX, numarul total al populatiei a crescut la peste ,6 milioane, in 1966 si peste 3 milioane in prezent. Ritmul de crestere a fost mai mare in Podisul Sucevei, Culoarul Moldova - Siret, sudul Campiei Moldovei si mai lent in celelalte unitati. Cea mai intensa crestere s-a realizat in orasele mari (spor migratoriu, spor natural ridicat) ca urmare, in principal, a construirii de unitati industriale cu capacitate de atractiei fortei de munca. Acest proces a impus modificari bruste in ritmul cresterii numarului populatiei din mediul rural sau urban (de la 85% rural si 15% urban, in 1956 la sub 50% si respectiv peste 50% dupa 1977). Populatia urbana a crescut cu peste 50% in Podisul Sucevei (indeosebi in orasul Suceava), cu peste 80% in Campia Moldovei (mai ales in Iasi, Botosani) si Podisul Barladului (Vaslui, Barlad). Dupa 1990 cresterea a fost lenta, in orasele mici (Saveni, Solca, Tg.Bujor); in 1996, s-a inregistrat o populatie urbana de 1 326 650 locuitori.

In mediul rural, ritmul a fost mai ridicat in asezarile din vecinatatea oraselor din lungul cailor de comunicatie sau in cele in care existau unitati industriale, de Siret, Bahlui, Barlad) si a fost lent in cele din interiorul regiunilor de podis sau de deal (nordul Campiei Moldovei, Colinele Tutovei, o parte din Culoarul Prutului, Podisul Covurlui etc.).

Densitatea populatiei. Releva modificari mari intre situatia de la inceputul secolului si cea din ultimile decenii. Pe ansamblul podisului, acestea a crescut de la peste 50 loc./km² la peste115 loc./km², dar exista diferente la nivelul unitatilor acestuia (in 1912 peste 100 loc./km² si chiar peste 125 loc./km² in Podisul Sucevei, culoarele vailor Moldova, Siret, 50 - 75 loc./km² in cea mai mare parte a Podisului Central Moldovenesc si sub 50 loc./km² in centrul si nordul Campiei Moldovei, valea Prutului etc.; dupa 1970 s-a ajuns ca in marile orase sa depaseasca 500 loc./km², in Podisul Sucevei, culoarele vailor Moldova, Siret si la contactul Campiei Moldovei cu unitatile limitrofe sa fie in jur de 150 loc./km² sau chiar mai mult, pe cea mai mare a spatiului dintre Siret si Prut sa se situeze la 50 - 100 loc./km²si numai insular (Colinele Tutovei, Podisul Covurluiului, Dealurile Falciului etc.) sa scada sub 50 loc./km².

Miscarea naturala. Miscarea naturala asigura un excedent de populatie si prin aceasta o reintinerire demografica si a fortei de munca.

Natalitate releva valori din cele mai mari din tara noastra. Frecvent, pe ansamblul unitatii, a fost intre 16 si 20%; deosebiri apar pe subunitati (peste 25% in podisul Sucevei, culoarele vailor Moldova, Siret si sub 20% izolat in sectoarele din interiorul regiunilor interne, fragmentate, unde predomina populatia batrana; (Al.Ungureanu, 1980). Mortalitate cu peste 9,5% se situeaza in jurul valorii medii pe tara. Este mai redusa in orase, sudul Campiei Moldovei si Podisul Sucevei si mai ridicata (peste 12%) in Colinele Tutovei, Dealurile Falciului Culoarul Prutului unde o pondere insemnata o are populatia ce depaseste 60 de ani. Ca urmare, sporul natural cu valori intre 8 si 17% depaseste situatia la nivelul tarii. Ariile cu excedent demografic mare sunt: culoarele vailor Siret, Moldova, Suceava, Bahlui, iar cele in care acesta este modest sunt in Podisul Barladului, nordul Campiei Moldovei etc. Dupa 1992, mortalitatea a crescut la peste 10% si ca urmare sporul natural s-a redus la valori sub 4%.

Miscarea migratorie. Este un proces demografic caracteristic acestei regiuni, el fiind determinat de mai multi factori (sporul natural ridicat, potentialul economic limitat al multor asezari rurale, industrializarea rapida, fortata, din unele orase din podis sau din alte judete etc.). Ariile de unde se inregistreaza plecari definitive importante sunt centrul si nordul Campiei Moldovei, cea mai mare parte din Podisul Barladului (indeosebi Colinele Tutovei, Dealurile Falciului, Podisul Covurlui etc.), iar centrele spre care s-au desfasurat cele mai insemnate fluxuri au fost in afara podisului - Bucuresti, Brasov, Piatra Neamt, Onesti, Tulcea, Galati, Braila, litoral, centre miniere etc., iar in podis orasele Iasi, Botosani, Vaslui, Barlad, Bacau etc. (D.Chiriac, Al.Ungureanu, 1980).

Deplasarile zilnice sau saptamanale, destul de frecvente inainte de 1990, se realizeaza spre orase (mai ales cele mari) din satele aflate in lungul cailor de comunicatie importante. Un numar mult mai mic din forta de munca face naveta din orase in sate pentru servicii in domeniul invatamantului, ocrotirii sanatatii, in comert si transporturi etc. Dupa 1990, procesul este extrem de redus; in unele situatii s-au produs reveniri in satele de bastina.

CARACTERELE GENERALE ALE ASEZARILOR

Asezarile urbane. In Podisul Moldovei sunt 22 de orase. Numarul de locuitori la marea majoritate a crescut mult atat pe seama sporului migratoriu, cat si a celui natural. Sunt si situatii (Saveni, Negresti, Solca, Darabani) in care se constata o stagnare sau chiar un recul determinat de plecarile definitive, insemnate, spre alte centre (D.Chirtiac, Al.Ungureanu).

Dupa functiile economice principale, asezarile umane se pot grupa in: orase cu functii complexe (Iasi, Suceava, Bacau, Botosani, Vaslui) la care se pot diferentia sectoare cu concentrare mai mare a unitatilor industriale au un rol esential (Barlad, Roman), orase in care serviciile, activitatile agricole se imbina cu cele industriale (Siret, Beresti, Pascani) etc.

Dupa numarul de locuitori (fig. 12) sunt, in 1996, doua orase mari (Iasi, 343 350 locuitori; Bacau, 208 519 locuitori), cinci mijlocii cu o populatie intre 50 000 si 150 000 locuitori (Suceava, 117 609 loc.; Botosani, 129 099 loc; Barlad 79 517; Roman, 82 556 loc.; Vaslui, 80 665 loc.); noua orase mici cu o populatie intre 10 000 si 50 000 locuitori (Darabani, 12 049 loc.; Dorohoi; 35 187 loc.; Harlau, 12 201 loc.; Adjud, 20 989 loc.; Pascani, 45 939 loc.; Tg. Frumos, 14 111 loc.; Falticeni, 33 429 loc.; Radauti, 32 174 loc.; Husi, 33 603 loc.) si sase orase foarte mici, sub 10 000 locuitori (Saveni 8 738 loc.; Beresti, 3 972 loc.; Tg.Bujor, 8 148 loc.; Siret, 9 893 loc.; Solca, 4 699 loc.; Negresti 10 226 loc.). Exista 15 municipii.

Asezarile rurale. In Podisul Moldovei, satele (concentreaza 54% din populatie) se desfasoara pe toate formele de relief, dar frecvent sunt: pe terasele si luncile inalte din lungul vailor principale (cele mai extinse), la obarsia multor vai torentiale (in interiorul dealurilor sau podisurilor), pe versanti (Coasta Iasilor, Dealurile Botosaniului, versantii Prutului, Barladului etc.) sau pe podurile inter-fluviale cu caracter structural (Podisul Central Moldovenesc, Podisul Sucevei).

Dupa numarul de locuitori sunt asezari mari (peste 1500 loc.) concentrate pe terasele Sucevei, Siretului, Moldovei, la contactul Campiei Moldovei cu regiunile limitrofe; asezari mijlocii (800 - 1 500 loc.) situate la obarsiile vailor si in zone departate de caile de comunicatie (vestul si centrul Podisului Barladului)

Dupa functiile economice, marea majoritate sunt cele cu activitati agricole dominante, dar cu unele diferentieri (cerealiere, cerealiere si viticole, cerealier - pomicole, cerealier si cresterea animalelor etc.). La acestea, se adauga asezarile cu functie principala cea agricola, la care cu rol complementar sunt: activitatile industriale (Cacica, Bucecea, Sascut, Podu Turcului, Flamanzi etc.), serviciile (Podul Iloaiei, Sulita, Strunga etc.), transport si cai de comunicatie (Veresti, Dolhasca, Leorda, Crasna etc.).

ACTIVITATILE ECONOMICE

Pana catre finele secolului XIX, economia Podisului Moldovei avea un caracter net agricol. Doar in unele orase, existau unitati mestesugaresti in care se prelucrau produse agricole (cereale, carne, piei, blanuri etc.) si ateliere de reparatii. La sate se produceau tesaturi, dar erau si unele ateliere de olarit, fierarii, cizmarie etc. Agricultura, care avea la baza marea proprietate, era axata pe productia de cereale (din ce in ce mai mult solicitata pe piata externa) si cresterea animalelor.

La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX s-au infaptuit mai multe reforme agrare, industria a beneficiat de cateva legi protectioniste, s-au construit cateva tronsoane de cale ferata.

Industria era axata pe unitati mici din ramurile alimentara (morarit, bere, carne), textila, materiale de constructie; dupa construirea cailor ferate pe Siret si Barlad au aparut si ateliere de reparatii la depourile din Iasi si Pascani. Intreprinderile mai importante erau concentrate in Iasi si Bacau. Lipsa de resurse naturale si orientarea celor banesti spre Bucuresti, spre zonele cu exploatari petroliere (indeosebi din bazinul Prahovei) si forestiere etc. au favorizat mentinerea acestei stari a industriei in podis.

In agricultura, se maresc suprafetele cultivate prin defrisari mari in regiunile deluroase, prin destelenirea unor suprafete extinse in silvostepa. Creste productia cerelariera si a culturilor tehnice (sfecla de zahar, floarea - soarelui, tutun) a caror produse sunt cautate la export sau reprezentau materii prime pentru inteprinderile aparute.

In a doua parte a secolului XX se produc schimbari de structura. Mai intai in industrie, dupa razboi, s-au reparat, comasat unitatile mici si s-au dezvoltat ramurile de traditie (alimentara, textila, hartie etc.). Treptat, au fost construite unitati mari in Iasi, Barlad, Bacau, Roman, Suceava, Vaslui etc., in ramurile - constructii de masini (rulmenti, electronica, electrotehnica, masini unelte, mecanica fina etc.), chimica (fire si fibre sintetice, ingrasaminte), textila, lemn etc. si s-au realizat unitati mai mici si in celelalte orase si chiar in unele comune aflate pe cai de comunicatie insemnate. Ca urmare, a crescut valoarea productiei industriale, aceasta ramura ajungand sa devanseze agricultura. Unele subramuri s-au impus nu numai pe plan regional, dar si la nivelul tarii (alimentara, textila, celuloza si hartie, fire si fibre sintetice, medicamente, electrotehnica etc.).

Podisul Moldovei constituie o insemnata regiune agricola a tarii (da peste 15% din productia agricola a tarii). Conditiile naturale sunt extrem de favorabile culturilor cerelariere, unor plante tehnice cum ar fi sfecla de zahar, floarea - soarelui, inul, canepa etc., pe versantii dealurilor viti - pomiculturii, iar in luncile marilor rauri legumiculturii. Pasunile si fanetele din dealuri, ca si diversele culturi furajere favorizeaza cresterea animalelor, ocupatie traditionala.

Cresterea suprafetei agricole s-a infaptuit prin lucrari complexe de amenajare locala a spatiului din luncile Siretului, Bahluiului, Barladului etc., apoi prin terasari si plantatii (silvice, viti-pomicole) pe versantii afectati de alunecari si eroziune. Un loc insemnat in studiul degradarilor de teren si a metodelor de combatere a acestora in Podisul Moldovei il are statiunea experimentala de la Perieni (Colinele Tutovei).

Structura generala a cailor de comunicatie s-a realizat de-a lungul secolelor pe masura aparitie si dezvoltarii de asezari, ea fiind, in cea mai mare masura, legata de culoarele de vale si de contactele dintre unitatile naturale. Modernizarea ei si impunerea catorva artere magistrale sunt, insa legate de secolul XX (pe Siret, Barlad, Campia Moldovei etc.).

INDUSTRIA

In Podisul Moldovei sunt putine resurse de subsol si cu valoare economica limitata. Exista hidrocarburi in Culoarul Siretului, turba la Dersca, sare la Cacica, nisip cuartos la Miorcani si Hudesti, materiale de constructie (indeosebi balast in albiile principalelor vai). Ca urmare, necesarul de materii prime se asigura, in cea mai mare masura, prin legaturi de cooperare cu unitati aflate in Carpati, Subcarpati, DealurileTransilvaniei (sare, gaze naturale etc.).

Necesarul de apa pentru consum si economie este asigurat din apa raurilor (rezerve de peste 7 km³/an, dar cu fluctuatii sezoniere si regionale, concentrate in marile artere Siret, Prut), din unele panze subterane, din lacuri amenajate in acest scop, prin conducte din Subcarpati. Potentialul hidroenergetic este partial valorificat pe Siret si Prut.

Agricultura si padurea asigura materia prima pentru ramurile industriale traditionale(alimentara, lemn, textila etc.) care au o pondere insemnata in productia industriala, alaturi de subramurile noi (constructii de masini, chimica etc.).

Industria energetica. Se axeaza pe obtinerea de energie electrica in termocentralele aflate in orasele principale (Iasi-200 MW) ce detin peste 4/5 din puterea instalata, apoi unele hidrocentrale pe Prut (Stanca-Costesti, 15 MW), Siret (Galbeni 30 MW, Beresti 40 MW, Racaciuni), Bistrita (Racova, Garleni, Baca I si Bacau II) insumand peste 100 MW. Exploatarile de gaze naturale sunt restranse la cateva centre in Colinele Tutovei (Gaiceanu, Glavanesti), Culoarul Siretului (Roman-Secuieni-Oniscani), la care se adauga unele rezerve de petrol in sud

Industria metalurgica. Are unitati in Iasi (turnatorie de fonta si otel, otelarie electrica, tevi sudate) si Roman (laminate tubulare si tevi fara sudura).

Industria constructiilor de masini. Se realizeaza diverse utilaje (la Bacau pentru instalatiile petroliere si avioane, la Roman strunguri, utilaj forestier, la Iasi utilaje pentru industria chimica, Suceava utilaje agricole si pentru industria celulozei si hartiei, la Botosani pentru industria textila si agricultura, la pascani vagoane, basculante, la Barlad rulmenti etc.), aparatura electronica si electrotehnica (Iasi, Botosani, Pascani), aparate de masura si control (Barlad, Vaslui) etc.

Industria chimica. Cu pondere in productia industriei chimice este concentrata la Iasi (fire si fibre sintetice, medicamente, mase plastice), dupa care urmeaza Bacau (ingrasaminte), Suceava, Roman, Vaslui, Falticeni, Botosani etc.

Industria materialelor de constructii. Cele mai numeroase sunt balastierele mari (pe Moldova, Bistrita, Siret), carierele de lut si argila pentru caramizi (Roman, Iasi, Dorohoi, Bacau), nisip cuartos (Miorcani), gresii, calcare etc. Se produc - caramida (Roman, Iasi , Bacau, Botosani si Vaslui), prefabricate din beton (Roman, Iasi, Suceava, Vaslui, Bacau), lianti (Roman, Bucecea), semicristal si ceramica fina (Dorohoi), sticla menaj (Falticeni), izolatori (Botosani).

Industria lemnului. Din podisurile Sucevei si Central Moldovenesc se exploateaza lemn de fag si stejar. Industria de prelucrare se bazeaza pe lemnul de rasinoase adus din Carpati. Se obtin: cherestea de rasinoase (Vicovu de Jos, Cacica, Falticeni) si fag (Bacau, Harlau, Ciurea), placi aglomerate (Falticeni, Suceava, Bacau), placi fibrolemnoase (Suceava, Bacau), mobila (Radauti, Bacau, Iasi, Vaslui) etc. Industria celulozei si hartiei. Este ramura veche la Bacau (din 1885).

Industria textila. Are traditie indelungata si numeroase subramuri. Se realizeaza fire si tesaturi din bumbac (Botosani, Iasi, Vaslui, Husi), ata (Suceava), vata (Barlad), fire si tesaturi din in si canepa (topitorii la Dornesti, Itcani, Veresti, Vaslui; filatura de in la Falticeni, tesatori la Iasi, Botosani, Pascani), matase artificiala (Iasi), stofe fine de lana (Bacau), tricotaje (din bumbac la Iasi, Suceava, Siret etc., matase, lana, fire sintetice la Radauti, Roman, Pascani; ciorapi la Husi etc.), confectii etc.

Industria alimentara. Constituie nu numai o ramura de traditie, dar ocupa un loc insemnat in economia podisului valorificand produsele agricole. Sunt mari produse lactate la Suceava, Iasi, Botosani, Bacau; zahar la Roman, Sascut, Bucecea, Pascani; exista centre de vinificatie recunoscute la Cotnari, Husi, Tg.Bujor etc. Se mai produc - bere (Solca, Suceava, Iasi, Bacau), tutun (Iasi, Barlad) etc.

AGRICULTURA

A fost si este ramura economica de baza intrucat conditiile de relief si pedoclimatice favorizeaza culturile agricole, dar si zootehnia.

Aproape 2/3 din suprafata podisului este arabil. In rest sunt paduri (cca 13%), pasuni si fanete - 15% (fig.14.).

Culturile principale. Sunt - cerealele (4/5 din arabil) preponderent porumb (in centru si sud), grau, secara, orz si ovaz (numai in Podisul Sucevei); plante oleaginoase (floarea - soarelui in Campia Moldovei si in sud; soia, in pentru ulei etc.); plante textile, in indeosebi in Podisul Sucevei si canepa in culoarele vailor Siret, Moldova, Barlad; cartofi (suprafete mari in Podisul Sucevei, culoarele vailor Siret, Moldova etc.); sfecla de zahar (Podisul Sucevei, culoarele vailor Siret si Moldova unde sunt si fabricile de zahar), tutun (in centru si sud).

Pomicultura si viticultura sunt ocupatii traditionale. Exista livezi de meri (Podisul Sucevei la Falticeni, Radaseni), meri si ciresi (Dealul Mare - Harlau - Cotnari), meri, ciresi, visini (in jurul Iasiului), pruni, ciresi, visini, meri (la SE de Iasi la Radudacneni-Mosna-Bohotin).

Cele mai intinse suprafete cu vii si renumite prin vinurile obtinute se desfasoara pe versantii cu expunere estica si sudica de la Cotnari, Coasta Iasiului, Raducaneni-Bohotin-Husi, Dealurile Bujorului.

Cresterea animalelor. Are la baza suprafetele intinse de pasuni, fanete, culturi furajere, furaje concentrate etc. Bovinele au o raspandire mai mare in jumatatea nordica (in Podisul Sucevei rasele Pinzgau si Siementhal, iar in Campia Moldovei Sura de stepa), ovinele peste tot in cadrul podisului au valori ridicate (densitate peste media pe tara) fiind mai numeroase intre Prut si Siret (turcana in nord si centru, spanca si merinosul in sud, karakul in Campia Moldovei), porcinele au frecventa mare in zonele unde se cultiva cartofi si porumb.

CAILE DE COMUNICATIE SI TRANSPORTURILE

Transporturile feroviare. Se realizeaza pe 1180 km cale ferata ce apartin la 2 magistrale (Adjud-Viscani si Tecuci-Iasi-Botosani) unite prin patru legaturi. Din acestea, pornesc spre Carpati si alte regiuni 12 trasee secundare. Prin trei puncte (Vicsani, Ungheni, Falciu) se face racordul cu reteaua feroviara din Republica Moldova si Ucraina. Densitatea retelei feroviare este de 5,3 km/100 km² (mai mare decat media pe tara). Este principalul mijloc ce asigura transportul de calatori si de marfuri.

Transporturile rutiere. Se realizeaza pe o retea de drumuri cu grad de modernizare variat. Cele mai insemnate artere urmaresc culoarele vailor mari (Siret, Prut, Barlad, Bistrita, Jijia). Pe ansamblu, densitatea retelei rutiere este de 38km/100 km². Prin drumurile modernizate se asigura in mai multe puncte, legaturi cu Republica Moldova si Ucraina sau treceri spre Transilvania si judetele din sud. Faciliteaza traficul de calatori si transportul de marfuri si materie prima pe distante scurte. Principalele noduri rutiere sunt: Suceava, Iasi, Botosani, Roman, Bacau, Vaslui, Barlad etc., iar ca puncte de trecere spre Ucraina- Siret si Moldova-Stanca, Secueni, Ungheni, Albita, Oancea etc.

Transporturile aeriene. Dispun de trei aeroporturi (Iasi, Suceava, Bacau) cu legaturi zilnice cu Bucurestiul. Vara sunt si curse directe Suceava-Constanta..

Transporturile prin conducte. Se transporta gaze naturale din Transilvania (magistrala de pe Trotus care se ramifica spre Suceava, Botosani, Iasi, Vaslui), iar apa din lunca Moldovei (Timisesti-Iasi). Exista o retea electrica cu linii de inalta tensiune (110 KV, 220 KV, 440 KV) ce leaga centrele electrice din regiunile cu cele din afara si care asigura necesarul de energie pentru industrie si consumul casnic.

POTENTIALUL TURISTIC

Podisul Moldovei se incadreaza in Provincia turistica Moldova care dispune nu numai de un valoros potential turistic natural si social-istoric, dar si de un bogat echipament (capacitati de cazare, retea de drumuri, unitati de servire etc.). Cel mai important centru turistic din Podisul Sucevei este municipiul Suceava (fosta capitala a Moldovei in secolele XIV - XVI, ruinele cetatii medievale langa care se afla monumentul lui Stefan cel Mare si parcul dendrologic, mai multe biserici ctitorii ale voievozilor Stefan cel Mare, Petru Rares, Vasile Lupu, parcul Arini si un muzeu cu valoroase exponate de istorie, arta, stiintele naturii etc.). Spre nord-vest sunt: Manastirea Dragomirna (sec. XVII), bisericile Patrauti (sec. XV), Arbore (sec. XVI), Solca (sec. XVII), Radauti (sec. XIV), Siret (sec. XIV - XV). Se adauga statiunea climaterica Solca, centrul de ceramica neagra de la Marginea, herghelia de la Radauti. La sud de Suceava se afla rezervatia floristica Bosanci-Ponoare, casa memoriala si muzeul Ciprian Porumbescu, orasul Falticeni, manastirea Probota ctitorie a lui Petru Rares.

In Culoarul Siretului se afla orasul Roman (fragmente din fosta cetate din sec. XIV), la confluenta cu Bistrita municipiul Bacau (biserica Precista din sec. XVI), casa memoriala George Bacovia (edificii din secolele XIX - XX).

Cel mai important centru turistic din Campia Moldovei este municipiul Iasi, capitala a Moldovei in secolele XVI - XIX. Aici exista numeroase cladiri din monumente cu valoare istorica si ahitectonica din secolele XV - XX (fragmente din zidurile curtii domnesti, biserica Sf. Nicolae ctitorie a lui Stefan cel Mare, biserici si manastiri renumite, precum Galata a lui Petru Schiopul, Trei Ierarhi, Golia ridicate de Vsile Lupu, Cetatuia ctitorie a lui Duca Voda, palate din secolul XIX, instalatiile balneare de la Nicolina, Parcul Copou, Gradina Botanica, numeroase statui de voievozi si oameni de cultura si stiinta etc.). In vecinatate sunt mai multe lacuri de agrement (Ciric), rezervatii naturale (Valea lui David, Repedea).

In vestul Campiei Moldovei sunt mai multe obiective turistice. La Ruginoasa, exista muzeul memorial "Al.I.Cuza", la Cucuteni un muzeu al culturi neolitice, la Harlau ctitorii ale lui Stefan cel Mare si Petru Rares, la Cotnari o intinsa podgorie renumita inca din sec. XV, in municipiul Botosani sunt biserici din sec. XVI, casa memoriala "N.Iorga", la Ipotesti se afla casa memoriala a lui "Mihai Eminescu", in Dorohoi exista o ctitorie a lui Stefan cel Mare, o biserica din lemn din sec. XVIII si muzeul memorial "George Enescu".

In sudul Podisului Moldovei, obiectivele turistice mai insemnate sunt dispersate in cateva localitati, majoritatea in lungul Barladului. Astfel, in Vaslui exista o ctitorie a lui Stefa cel Mare si monumentul voievodului; in apropiere de Podul Inalt se afla un monument ridicat in amintirea victoriei acestuia asupra oastei otomane la 1476. In Barlad, alaturi de cateva monumente religioase din secolele XVI - XVII, exista un parc renumit si edificii din secolele XIX - XX, iar la Husi, cunoscut inca din timpul lui Stefan cel Mare pentru podgoriile sale, sunt o vinoteca de ordin national si edificii din secolele XV - XIX.

SUBUNITATI GEOGRAFICE

PODISUL SUCEVEI

Se afla in nord-vest, intre Culoarul Moldovei, Obcina Mare, Campia Moldovei si reprezinta cca 25% din suprafata intregului podis. Este alcatuita din formatiuni sarmatiene (in baza faciesuri argilo-nisipoase, la parte superioara, in vest, pietrisuri si nisipuri cu caracter fluvio-deltaic, iar in est conglomerate si gresii oolitice cu structura net monoclinala.

Relieful are interfluvii cu poduri largi usor inclinate spre sud-est, fragmentate in general longitudinal. Vaile au caracter de culoare largi cu lunci extinse si terase (3 - 7 trepte, bine dezvoltate cele inferioare; terasele mijlocii trec in nivelul unor bazinete depresionare detasate de sectoare de contact structural sau petrografic).

Climatul este de podis de altitudine medie, umed (650 - 700 mm) cu temperatura medie anuala de 6 - 7⁰ C, 120 zile de inghet, peste 150 de zile cu temperaturi ce depasesc 10⁰ C si 70 de zile cu temperaturi de peste 25⁰ C.

Se impun doua artere hidrografice - Siret (12,7 m³/s la intrarea in tara, 35 m³/s la Pascani) si Suceava (4 m³/s amonte si 16 m³/s la Itcani). Celelalte rauri care au obarsii in Obcina mare sunt scurte si au un specific al scurgerii influentat puternic de regimul precipitatiile.

Padurea ocupa o suprafata ceva mai mare pe dealurile inalte; predomina fagul, gorunul, stejarul penduculat; langa munte exista padure de amestec.

Solurile sunt brune podzolice, dar local apar rendzine, pseudo-rendzine si erodisoluri.

Este bine populat cu asezari foarte vechi. Populatia urbana reprezinta cca 20%. Asezarile rurale sunt mari, predominant cu functii agricole si una sau doua complementare (exploatari forestiere, sare etc.).

Principalele ramuri ale industriei sunt alimentara, exploatarea si prelucrarea lemnului (traditionala), constructii de masini (utilaj agricol si chimic), la Suceava, Falticeni, Radauti si in cateva unitati mici din comunele Bucecea, Cacica, Vicovul de Jos.

Agricultura are un caracter complex; se practica culturi de porumb, cartofi (10 - 22% din arabil la nivel de comuna), sfecla de zahar, in, canepa, plante furajere; pomicultura traditionala la Radaseni, Falticeni (meri); cresterea animalelor (indeosebi cornute mari).

In cadrul Podisului Sucevei se pot separa urmatoarele subunitati (fig. 15):

Dealurile piemontane Ciungi-Leahu. Se afla in vest, la contactul cu Obcina Mare si

cuprind dealuri (450-687 m) si depresiuni de contact (Marginea, Solca, Cacica, Paltinoasa). C.Martiniuc le-a numit "Piemontul Obcinei Mari"; V.Bacauanu "Dealurile piemontane dintre Moldova si Suceava". Sunt alcatuite, la partea superioara, din alternante de nisipuri, pietrisuri cu intercalatii de argile, nisipuri argiloase cu caracter fluvio-deltaic (imense conuri depuse intr-o mare sarmatica putin adanca dupa parerea geologilor si a lui C.Martiniuc sau conuri acumulate in pliocen pe o campie joasa dupa V. Tufescu), cu o grosime mica in nord si peste 80 m in sud. Depozitele au o structura monoclinala.

In partea de nord exista dealuri izolate (500 m) inconjurate de culoare de vai, depresiuni, sei largi si glacisuri; padure pe varfurile dealurilor, iar in rest pasuni; sate pe terase sau glacisuri ce au peste 4000 de locuitori si o economie bazata pe cresterea animalelor, cartofi si porumb.

In centru sunt dealuri scunde, aplatizate (orizontul de pietrisuri este subtire), separate de culoare de vale adesea cu caracter depresionar (Arbore, Solonet).

In sud, sunt culmi (600 m; orizont de pietrisuri gros) cu fizionomie de podis cu paduri (fag, conifere, gorun), separate de vai mai inguste si depresiuni mici in care se afla sate cu 1500 - 2500 de locuitori (Iliseseti, Stupca) cu profil economic complex (cresterea animalelor, cartofi, exploatari de lemn, sare la Cacica); Solca este un oras din 1962, bilant demografic negativ; agricultura, industrie (bere din 1860), statiune balneara.

Podisul Falticeni. Se desfasoara intre vaile Suceava, Moldova, Siret si Dealul Ciungi. Este alcatuit din depozite sarmatiene (gresii, conglomerate calcaroase); un monoclin spre sud-est.

Relieful este format din platouri structurale extinse la 450-560 m, fronturi de cuesta orientate spre vest, nord - vest, nord cu intense degradari, vai consecvente si subsecvente (Somuzul Mare, Somuzul Mic). In cadrul sau se separa doua subunitati.

Depresiunea Liteni, in vest, la altitudinea de 350-450 m, intr-un sector unde precumpanesc faciesuri marno-argiloase; albii largi de la care de dezvolta glacisuri coluvio-deluviale; satele au in jur de 1000 de locuitori. Se practica culturi cerealiere, plante tehnice, cartofi, livezi; Somuzul Mare a depasit prin cativa afluenti linia marilor inaltimi patrunzand in Culoarul Moldovei la nivelul terasei de 10 - 15 m a acesteia.

Podisul Somuz-Tatarus se remarca prin masivitate, interfluvii extinse orientate nord-vest - sud-est si nord-sud, forme structurale; in sud-est un sistem de 7 terase de confluenta; sate cu 500 - 1000 de locuitori cu profil agricol (renumite sunt culturile de meri de la Radaseni, Falticeni).

Falticeni a provenit din targusor, industria lemnului, textila, alimentara s.a.

Podisul Dragomireni. Este incadrat de Suceava si Siret. Are inaltimi de peste 500 m in centru (gresii calcaroase); spre Siret frunti de cuesta cu degradari iar spre sud-est platouri structurale extinse separat de vai consecvente largi (Dragomirna); pe culmi paduri de cvercinee, uneori de fag (Mitocul Dragomirnei). In nord-est sunt Dealurile Balcauti (400 m; intens fragmentate). Satele sunt pe vaile principale sau in bazinete de obarsie (1000 - 2000 locuitori). Se practica agricultura complexa.

Culoarul Sucevei si Depresiunea Radauti. Se desfasoara pe 60 km lungime.

Depresiunea Radauti se afla in nord - vest si cuprinde lunca larga a Sucevei si

terasele 5 - 15 m; 30 - 40 m, 60 - 70 m. Se inregistreaza geruri frecvente legate de inversiuni termice si un exces de umiditate; satele sunt la periferie pe glacisuri si pe terase. Radauti este atestata documentar in secolul XIV; oras din 1852; industrii: lemnului (mobila), chimica, alimentara (alcool, 1881), tricotaje etc. Este municipiu.

Culoarul Sucevei are 4 - 5 km lungime; terasele sunt indeosebi pe stanga, iar

lunca bilaterala. Caracter agricol (cereale, cartofi, plante tehnice). Suceva este atestat documentar in 1388; veche capitala a Moldovei, important centru industrial (alimentara) utilaj pentru industria chimica, agricol, mobila, prefabricate), nod feroviar, aeroport, centru universitar.

Culoarul Siretului. Se intinde pe o lungime de peste 100 km, avand largimi de 10

- 13 km in zonele de confluenta cu Suceava si Moldova unde sunt terase extinse, intre ele latimea este format din lunca (2 - 4 km latime) cu o albie mendrata si despletita, cu numeroase cursuri parasite si sectoare cu exces de umiditate. Lunca (cu trepte la 2 m, 4 m, 6 - 8 m) este incadrata de terase (7 - 8 trepte; cea de 10 - 15 m cu extindere deosebita).

Asezarile rurale sunt pe terase, 1500 - 2000 de locuitori, profil cerealier, plante tehnice, cartofi. Siret este atestat documentar la 1340, capitala a Moldovei in secolul XIV; functii de servicii si industriala (industria usoara, prelucrarea lemnului).

Dealurile Botosaniului. Dealurile Bour - Dealul Mare sau Dealurile Botosaniului, au fost numite de V.Mihailescu (1930) "Podisul inalt din vestul Botosaniului", de catre Gr. Posea si L.Badea (harta) "Culmea Siretului superior" si de V.Mihailscu in 1964 "Culmea Siretului".

Dealurile domina Culoarul Siretului prin versanti abrupti. Limita fata de Campia Moldovei se afla la baza versantilor povarniti pe aliniamentul - Dorohoi (vest) - Botosani (vest) - Flamanzi - Harlau - Cotnari - Ruginoasa.

Structura geologica este similara cu a podisurilor Falticeni si Dragomirna (gresii, microconglomerate calcaroase care imprima si mentin masivitatea si formele structurale).

Inaltimi in jur de 400 m (vf. Tudora 587 m in Dealul Mare). Exista mai multe sei de eroziune largi care il impart in mai multe subunitati: Dealul Ibanesti, Dealul Bour, Saua Lozna, Saua Bucecea, Dealul Corni, Saua Vorona, Dealul Mare (in est o subunitate Dealul Holm), Saua Ruginoasa - Strunga. In primele sei, afluentii Jijiei si Sitnei au depasit linia marilor inaltimi patrunzand in bazinul Siretului de 8 - 10 m.Afluentii Prutului au impins peste tot cumpana de ape spre vest ti au detasat la contactul cu Campia Moldovei depresiuni de contact mici.

Peste 75% din suprafata este acoperita de paduri de cvercinee, iar pe varfuri si de fag. Pe versanti si in bazinetele depresionare sunt pasuni, livezi, vii.

Asezarile se afla preponderent la contactul cu Campia Moldovei unde formeaza un aliniament aproape continuu de sate mari cu economie agricola (ceralier, vii, livezi de meri, ciresi, cartofi, in, sfecla) sau in seile largi, unele cu economie complexa (de exemplu, Bucecea, Ruginoasa, Leorda).

CAMPIA MOLDOVEI

Se afla in nord-estul Podisului Moldovei intre culoarul Prutului si podisurileSucevei si Barladului. Reprezinta 26% din podis, are 125 m altitudine medie si 265 m in Dealul Cozancea, altitudine maxima. I. Rick (1931) a numit-o Depresiunea Jijiei, I.Simionescu (1934), Campia Moldoveneasca, M.David (1933) - parte din Depresiunea Prutului mijlociu, V. Tufescu (1942), Campia Moldovei. Sensul de campie este legat de folosinta agricola, altitudine, solurile cernoziomice, vegetatia de silvostepa, regimul scurgerii apelor etc.; sensul de depresiune este impus de pozitia mai joasa in raport cu podisurile vecine care o domina prin denivelari de peste 100 m. In realitate este o unitate de podis jos care imbraca trasaturile de peisaj ala campiei alcatuita din formatiuni marno-argiloase usor monoclinale care asigura conditii pentru numeroase degradari.

Relieful apartine unui peisaj sculptat in pliocen-cuternar prin inaintarea rapida spre vest a afluentilor Prutului datorita rocilor moi si nivelului de baza jos. Culmile sunt rotunjite, adesea apar platouri care coboara lin spre sud-est. Vaile sunt largi cu lunci extinse, terase (3-6) si glacisuri coluvio-proluviale. Intre paraiele de la obarsiile Bahluiului, Bahluietului, Sitnei, Miletinului, Jijiei s-au realizat captari locale. Vaile care se desfasoara de la vest la est sau pe directii apropiate au profil asimetric cu versantul sudic abrupt (cuestic) cu intense degradari (torenti si alunecari); tipice sunt cuestele (coastele) Jijiei, Jijioarei, Bahluiului.

Climatul este continental cu temperatura medie anuala de 9 - 10⁰ C, peste 120 zile de inghet, 40 - 50 zile de iarna, peste 75 zile de vara, amplitudini termice peste 75⁰ C, ingheturi de durata pe culoarele vailor Prut, Jijia, Bahlui, Sitna, variatii mari in regimul anula, sezonier, lunar al precipitatiilor (ploile cu caracter torential), sunt frecvente secetele.

Reteaua hidrografica autohtona are caracter semipermanent cu variatii mari in regimul scurgerii (secarea albiilor; revarsari si inundatii la viituri); debitele la Prut sunt 85 - 104 m³/s. Exista un numar mare de iazuri. Alimentarea cu apa potabila si pentru industrie se face din panze de adancime, lacuri special amenajate (ex. Stanca-Costesti, Ciric etc.) si prin conducte din panzele freatice din terasele Moldovei.

Vegetatia initiala de silvostepa (palcuri de cvercinee pe dealuri mai inalte si pajisti cu paius si colilie) a fost inlocuita de culturi.

Solurile. Predomina molisolurile cu grad diferit de levigare; local saraturi, erodisoluri, soluri gleice.

Asezarile. Sunt sapte orase (doua municipii) si peste 25% din asezarile rurale din Podisul Moldovei (o mare parte s-au format incepand cu sec. XIX prin luarea in cultura a silvostepei). Exista un spor natural ridicat, dar si o deplasare intensa din mediul rural in cel urban. Iasi, targ la 1395, capitala a Moldovei intre 1564 si 1862, puternic centru industrial (chimie, constructii de masina, metalurgica, textila, alimentara), cultural stiintific, nod de cale ferata si rutier, aeroport etc. Botosani, atestat documentar la 1493; centru al industriei textile, confectii, utilaj textil si agricol, centru al industriei alimentare. Dorohoi, atestat documentar la 1408; industria sticlei si ceramicii fine, materiale de constructii, alimentara. Darabani, targusor pana la inceputul sec. XIX; profil agricol si de servicii; industrie mica (morarit, tesaturi, ceramica). Harlau, atestat documentar la 1394 (Bahlovia); industrie (alimentara, mase plastice, prelucrarea lemnului). Saveni, targusor in sec. XIX, oras din 1968; bilant demografic negativ; profil agricol si de servicii; industrie alimentara, morarit, covoare. Targu Frumos, atestat documentar la 1448; industria incaltamintei, stofe, tricotaje, functie agricola.

Din totalul asezarilor rurale peste 2/3 au sub 1000 de locuitori, dar au vetre intinse; functie agricola dominanta; la unele se adauga si cea industriala.

Agricultura este bazata pe culturi cerealiere (2/3 din arabi), floarea-soarelui (10% din arabil), sfecla de zahar si culturi furajere. Cresterea animalelor bazata pe ovine (Turcana, Tigaie si karakul - zona Saveni - Hlipiceni).

SUBUNITATI

Podisul Jijiei superioare si al Baseului. Relief mai inalt, platouri in vest si culmi rotunjite separate de vai largi in est; silvostepa; slaba dezvoltare economica si profil agricol dominant in est; in vest asezari mai mari cu putere economica; aici sunt orasele Botosani,, Dorohoi.

Podisul Jijiei inferioare si al Bahluiului. Relief aplatizat, vai largi (lunci, terase) care au frecvent versantul drept cu caracter structural; climat continentalizat puternic care asigura trecerea de la silvostepan la stepa. Este intens populat avand asezari mari. Se simte influenta puternica a municipiului Iasi.

PODISUL BARLADULUI

Se desfasoara in partea central-sudica a Podisului Moldovei pe cca 49% din acesta. Limita de nord se afla la baza povarnisului cuestic "Coasta Iasilor" care domina Lunca Siretului prin versanti abruptui, iar in sud intra in contact cu Campia Romana.

Geologic, la suprafata este un sedimentar sarmatian in nord si pliocen tot mai nou catre sud; faciesurile sunt marno-argilo-nisipoase; in nord, apar si calcare oolitice, gresii calcaroase, iar in sud, tufuri andezitice. Relieful are altitudini frecvent peste 300 m in nord (Dorosanu 564 m, Poiana Neamtului 530 m, Aninoasa 522 m) spre sud scad treptat pana la 200 - 120 m.

Structura monoclinala si stratele mai dure au permis dezvoltare unui relief caracteristic cu: fronturi cuestice cu amplitudini de zeci de metri si lungimi de zeci de kilometri. Coasta Iasilor, cu denivelari de 200 - 300 m, considerata de M.David de natura tectonica iar de V.Bacauanu de origine eroziva; Sinesti-Cheia, Domnitei-Vulpesti; pe dreapta Barladului, Racovei; pe stanga Crasnei, Jaravatului etc.; platouri structurale (Repedea-Tansa-Suhulet, Cheia Domnitei, Scheia-Ipatele, Averesti-Baneasa, Slobozia-Cantemir, Dobrovat etc.), vai subsecvente (Barladul superior, Racova, Lohanul, Jaravatul, Crasna), vai consecvente (tipice in Colinele Tutovei si Podisul Covurlui).

M. David a separat 4 suprafete de nivelare cu caracter structural (Tansa-Cheia Domnitei 450 m, sarmatian; Repedea-Suhulet la 350-400 m pontian; Scheia-Ipatele la 300 - 350 m, dacian si Bodesti-Oncesti la 250 - 350 m levantin). In realitate sunt doar doua suprafete (in nord una superioara din pliocen inferior si in sud alta inferioara din pliocen superior-cuaternar si inferior). In culoarele de vale sunt lunci largi suprainaltate prin aporturi laterale bogate dominate de terase diferite ca numar (5-6 la Prut si Barlad).

Climatul este mai umed pe dealurile inalte (600 mm) si mai uscat in sud si est (450 mm). Se caracterizeaza prin: 110 - 125 zile de inghet, 35 - 40 zile de iarna, 85 - 95 zile de vara, 20 - 25 zile tropicale; inversiuni de temperatura in culoarele marilor vai si depresiuni; secete lungi mai ales in sud si est.

Reteaua hidrografica are caracter intermitent (secarea este frecventa la toate raurile cu bazin sub 100 km²); prezinta variatii de debit ca urmare a alimentarii predominant pluviale. Debitele variaza la Barlad intre 0,2 m³/s in cursul superior si 6,9 m³ in cursul inferior, pe Crasna 0,6 m³/s, Tutova 0,9 m³/s. Amenajari lacustre sunt la Puscas, Solesti, Manjesti etc.

Padurile de gorun si stejar pedunculat (uneori fag) sunt in nord, iar silvostepa in sud si est (inlocuita de culturi, pasuni si fanete).

In regiune sunt asezari vechi, mici in bazine de receptie, pe dealuri. Sporul natural este mare, dar si cel migratoriu este ridicat. Sunt sase orase din care s-au afirmat economic Vaslui si Barlad.

Agricultura este orientata spre culturi cerealiere (2/3 din arabil), floarea-soarelui (10% din arabil), viticultura, pomicultura, cresterea oilor, legumicultura pe Barlad si Prut.

SUBUNITATI

Podisul Central Moldovenesc. Aflat in nord, intre Coasta Iasilor si culoarul vailor subsecvente Racova, Barlad si Lohan (versant sudic cuestic) a fost numit de M.David - Podis sarmatic, de C.Martiniuc - Podisul Central Moldovenesc, de V.Mihailescu - Podisul Barladului Superior.

Structura geologica a impus profilul asimetric cu abrupturi cuestice in nord si poduri structurale in sud; afluentii Barladului au caracter consecvent. Barladul superior a realizat o depresiune subsecventa cu terase pe stanga. Este inca bine impadurit (indeosebi la peste 350 m si pe versantii nordici). Culmile sudice au platouri cu pasuni si fanete.

Asezarile sunt mici (cca. 500-800 locuitori pe vaile mari; 150-200 locuitori la obarsiile vailor secundare). Se practica culturi cerelariere, pomicultura si viticultura (renumite la Mosna-Raducaneni-Bohotin), cresterea oilor. Vaslui atestat documentar in secolul XIV; industrie textila, confectii, alimentara, mobila, materiale de constructii. In ultimile decenii si-a triplat populatia indeosebi pe seama sporului migratoriu. Negresti, atestat documentar in secolul XIV, oras din 1968; spor migratoriu apropiat de cel natural; unitati ale industriei alimentare, textile. Husi, atestat documentar in 1487, centru al unei renumite podgorii; industrie alimentara (vinificatie, morarit), textila, incaltaminte, materiale de constructii.

Podisul Central Moldovenesc se divide in:

• Podisul Sacovat (nord-vest);
• Podisul Vaslui (nord-est);
• Podisul Racovei (sud-vest);
• Depresiunea Barladului superior;
• Depresiunea Husi.

Colinele Tutovei. Se desfasoara intre Barlad si Siret. Numele i-a fost dat in 1935 de M.David-Colinele Tutovei, C.Martiniuc (1955) ii stabileste limitele actuale.

Geologic sunt alcatuite dintr-o succesiune de formatiuni tot mai noi de la nord la sud (in nord argilo-nisipos cu intercalatii de gresii; in centru nisipuri, argile, marne, tufuri; in sud - nisipuri si pietrisuri acoperite de depozite loessoide (in vest) si mai multe culmi inguste, prelungi, paralele care coboara spre sud la 300 - 350 m; intre ele vai intens aluvionate si coluvionate, cu 1-3 terase; dinamica actuala activa este dominata de spalarea in suprafata, alunecari, torentialitate.

Reteaua hidrografica realizata in pliocen-cuaternar s-a definitivat ca structura prin captari in holocen (I.Harjoaba). Traseul Barladului dupa D.Paraschiv (1969) a fost influentat de o afundare mai accentuata in sudul Depresiunii Barladului, iar dupa I.Harjoaba de contactul conurilor aluviale ale Prutului si Siretului. In cuprinsul lor se face trecerea de la padurea de gorun (nord) la silvostepa (sud). Apele freatice au debite mici, iar raurile sufera variatii sezoniere mari; secarea este un fenomen caracteristic impus de climat si de formatiunile permeabile ce il alcatuiesc; viiturile mari provoaca inundatii.

Cea mai mare parte a populatiei se afla la sate; sporul natural este ridicat, miscarea migratorie este intensa spre centrele de pe valea Barladului, Iasi, Galati etc. Sunt sate mici (multe sub 500 locuitori) insirate.

Barladul, a fost punct de vama in 1408; in ultimile patru decenii populatia s-a triplat; industrie de rulmenti, aparatura de masura si control, chimica, textila, alimentara (ulei, tutun).

Dealurile Falciului. Se desfasoara intre Prut, Barlad, culoarele subsecvente ale Lohanului si Jaravatului (sud). Predomina faciesurile marno-argiloase, nisipoase; in vest, apar calcare, gresii calcaroase. Ca urmare apar formele de relief structural (cueste, platouri structurale slab inclinate spre sud-est) si depresiuni de eroziune diferentiata (Elan-Horincea) unde placa dura lipseste.

Climatic se remarca 450 mm anual precipitatii si 10,5⁰ temperatura medie anuala.

Raurile sunt scurte si seaca frecvent. Vegetatia si solurile fac trecerea de la silvostepa la stepa. Sunt sate mici la baza versantilor cu expunere favorabila. Se divide in:

Dealurile Falciului (vest), mai inalte, forme structurale, paduri la partea superioara

a culmilor.

Depresiunea Elan-Horincea - culmi desfasurate de la nord-vest la sud-est, de la

250 la 100 m; zona pomiviticola insemnata; asezari in Culoarul Prutului si pe vaile secundare.

Podisul Covurlui. Se afla in sud-est la contactul cu Campia Covurlui (trecerea lina). Este alcatuit din nisipuri, pietrisuri, argila cu caracter fluvio-lacustru acoperite partial de depozite loessoide ce cresc in grosime catre sud.

Relieful este reprezentat de culmi inguste, rotunjite, cu inaltimi de 300 m (nord) care se largesc treptat spre sud unde se aplatizeaza, vai adanci (100 - 150 m), versanti abrupti cu degradari intense.

Clima are nuanta de ariditate accentuata.

Reteaua hidrografica are caracter semipermanent cu alimentare predominant pluviala. Se trece de la silvostepa la stepa cu predominarea elementelor sudice.

Asezarile mai mari (sub 100 locuitori) se afla pe afluentii Barladului si Prutului. Targu Bujor si Beresti sunt orase mici cu caracter agricol (cereale, plante tehnice, viticultura), industrie alimentara.

CULOARUL MOLDOVA-SIRET

Se desfasoara in vestul podisului. Unii geografi (Gr.Posea, L.Badea) il ataseaza la Subcarpati, altii (I.Bacauanu) la Podisul Moldovei. Relieful este alcatuit din luncile si terasele celor doua vai la care, in aval de Roman, se adauga glacisul de racord cu dealurile.

Luncile sunt lungi, au 2-3 trepte, aluviuni groase (10-15 cm) cu panze freatice bogate, captate pe plan local sau pentru alimentarea oraselor Iasi, Roman etc. Sunt sapte terase pe Moldova si opt pe Siret cu dezvoltare mare in sectorul de confluenta.

Conditiile climatice sunt similare regiunilor vecine; iarna gerurile intense si lungi creeaza inversiuni de temperatura.

Debite pe Moldova - 26,5 m³/s, iar pe Siret de la 70 m³/s, in nord la 130 m³/s, in sud; fluctuatiile de la un sezon la altul.

Pe terasele inalte sunt soluri argilo-iluviale, iar pe cele joase cernoziomuri si lacovisti. Cea mai mare parte din vegetatia initiala a fost inlocuita de culturi agricole. Padurile au ramas in lunci.

Prin culoarele celor doua vai au existat inca din cele mai vechi timpuri importante drumuri comerciale. Insemnatatea lor a crescut in evul mediu, dar mai ales din secolul XIX. In lungul lor s-au dezvoltat multe asezari.

Bacau atestat documentar la 1408, a fost curte domneasca in secolul XV. Astazi este municipiu, un important centru industrial (constructii de masini, alimentara, textila, pielarie si incaltaminte, lemn, hartie), nod feroviar, rutier si centru universitar.

Roman atestat documentar la finele secolului XIV, este un insemnat centru al industriei (materialelor de constructii, alimentara - zahar etc.).

BIBLIOGRAFIE

Apavaloaiei, M., 1965, Contributii la studiul asezarilor rurale din Moldova, A.S.C.U.C.I., G.G., XI.

Apavaloaiei, M., Chiriac, D., Lungu N., 1974, Asezarile rurale cu industrie din Moldova, A.S.U.C.I., G.G., XX.

Barbu, N., 1974, Raporturi geomorfologice in Campia Moldovei, A.S.U.C.I., Geogr., XX.

Bacauanu, V., 1968, Campia Moldovei - studiu geomorfologic, Editura Academiei, Bucuresti.

Bacauanu, V., Barbu, N., Pantazica Maria, Ungureanu, Al., Chiriac, D., 1980, Podisul Moldovei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

Chiriac, D., 1971, Cateva aspecte geografice-economice referitoare la evolutia populatiei si vetrelor asezarilor rurale din Moldova (sec. XIX - XX), A.S.U.C.I. - G.G., XVII.

David, M., 1921, O schita morfologica a Podisului sarmatic din Moldova, B.S.R.R.G., L, (1931).

David, M., 1941, Relieful Coastei Iasilor si probleme pe care le ridica sub raportul geomorfologic si antropografic, Lucr. Soc. Geogr. "D.Cantemir", III, Iasi.

Donisa, I., 1968, Geomorfologia vaii Bistritei, Editura Academiei, Bucuresti.

Donisa, I., Harjoaba, I., 1974, Problema piemonturilor din Moldova, A.S.U.C.I., Geogr. XX.

Ghenea, C., 1968, Studiul depozitelor pliocene dintre valea Prutului si valea Barladului, S.T.E., Sr. J., Stratigrafia, 6.

Giurascu, C., 1967, Targuri sau orase si cetati moldovene din secolul al X-lea pana la mijlocul secolului al XVI-lea, Editura Academiei, Bucuresti.

Gugiuman, I., 1959, Depresiunea Husi, Editura Stiintifica, Bucuresti.

Harjoaba, I., 1968, Relieful Colinelor Tutovei, Editura Academiei, Bucuresti.

Lupu, N., 1937, Contributii la studiul fizic si antropografic al regiunii subcarpatice din Bucovina, cunoscuta in literatura geografica sub denumirea de bazinul Radautului, Lucr. Soc. Geogr. "D.Cantemir", I, Iasi.

Martiniuc, C., 1948, Contributions a la connaissance du Sarmatian entrwe sireth et les Carpathes, A.U.A., I., Cuza, Iasi, XXXI.

Martiniuc, C., 1956, Cercetari geomorfologice in regiunea Baia-Suceava, A.S.U.C.I., St.Nat., II, 2.

Mihailescu, V., 1930, Podisul inalt din vestul Botosaniului