POPULATIA, RESURSELE NATURALE SI DEZVOLTAREA LUMII CONTEMPORANE

POPULATIA, RESURSELE NATURALE SI DEZVOLTAREA LUMII CONTEMPORANE

Continut:

1.Evolutii geodemografice  contemporane. Diferentieri regionale

2.Resursele umane si dezvoltarea

3, Raportul dintre asezari si dezvoltare. Tendinte ale evolutiei asezarilor umane

4.Resursele naturale si agricole. Impactul exploatarii si valorificarii resurselor asupra mediului

5.Gestionarea resurselor, dezvoltarea economica si dezvoltarea durabila

Evaluare

Obiective:

Prezentarea aspectelor principale referitoare la populatie, resurse si dezvoltarea lumii contemporane

Explicarea relatiilor dintre stiinta, tehnologie, populatie si resurse

. Explicarea relatiilor fundamentale dintre om si natura.

1.Evolutii geodemografice  contemporane. Diferentieri regionale

Evolutii geodemografice

In prezent traiesc pe Terra sase miliarde si jumatate de locuitori (6,52 miliarde, in 2006). 

O problema fundamentala, cu implicatii deosebite asupra situatiei societatii omenesti si a mediului inconjurator, o constituie cresterea rapida a populatiei.

Prin explozie demografica se intelege cresterea accelerata a populatiei in raport cu succesiunea timpului.

Cresterea populatiei a fost mai mare in regiunile de concentrare a acesteia. Peste 60% din populatia Terrei (peste 3,5 miliarde loc.) se afla concentrata pe o intindere care reprezinta 9% din suprafata uscatului. Cele mai mari concentrari sunt:

-estul Asiei (1,6 mild. loc. pe 4% din suprafata)

-sudul Asiei (1,4 mild. loc. pe 3% din suprafata)

-vestul si centrul Europei (0,6 mild. loc. pe 2% din suprafata).

Exista, desigur, si alte concentrari mari de populatie cum ar fi megalopolisul american, insula Java, sud-estul Braziliei.

Cresterea populatiei este, insa, inegala, aceasta realizandu-se in functie de anumite cauze si conditii. Cauzele principale sunt: sporul natural pozitiv si deficitul migratoriu, inferior acestui spor natural. Conditiile principale sunt: conditii naturale, economice, sociale, culturale, religioase si ideologice. Exista tari cu cresteri modeste si tari cu cresteri mari.

Diferentieri regionale

Expresia evolutiei populatiei in timp se numeste tranzitie demografica.

Explozia demografica este insotita de o serie de alte fenomene, cum ar fi:

-cresterea inegalitatii raspandirii populatiei pe regiuni

-cresterea miscarii migratorii (cu tendinta migrarii din regiunile subdezvoltate spre tarile dezvoltate)

-modificarea structurii demografice a populatiei la nivel regional, al tarilor si pe ansamblul populatiei globului.

Cresterea numerica a populatiei tarilor dezvoltate se realizeaza in prezent pe baza sporului migratoriu pozitiv (in ultimul deceniu tarile din vestul Europei au primit un aport de peste 10 mil. persoane).

Tarile subdezvoltate se afla in prezent in situatia Europei de acum doua secole: un spor natural ridicat (bazat pe o natalitate foarte ridicata si o mortalitate ridicata, dar in scadere), care determina o crestere accentuata a populatiei acestora.

Elementul principal al evolutiilor demografice in viitor il reprezinta cresterea diferentiata a populatiei Terrei, pe regiuni.

2.Resursele umane si dezvoltarea

Resursele umane constituie totalitatea elementelor care tin de activitatea si de competenaa oamenilor incluse in procesele economice directe, in servicii si in domenii complementare.

Resursele umane cuprind, asadar, componenta umana a oricarei activitati.

Nivelul de dezvoltare este unul din criteriile mult utilizate pentru reliefarea diferentierilor teritoriale intre asezari, regiuni, taei, continente.

Din acest punct de vedere Organizatia Natiunilor Unite clasifica statele lumii in doua categorii:

-tari dezvoltate

-tari in dezvoltare

Tarile dezvoltate, supranumite generic si Lumea Nordica, sunt situate, in mod deosebit, in zona temperata boreala - America anglo-saxona, Europa, Rusia, Japonia, cu exceptia Australiei, care, desi este situata, geografic, in emisfera sudica, face parte, din punct de vedere economic, din Lumea Nordica.

Lumea Nordica detine tehnologia (know how), resursele financiare, forta de munca inalt specializata (si costisitoare in aceeasi masura) si cunoasterea. Aici au inceput revolutiile: industriala si, mai recent, informationala.

Tarile in dezvoltare grupeaza, in general, America latina, Africa si sudul Asiei, cu cateva exceptii (tigrii asiatici - Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong, Taiwan etc.). Desi se afla in posesia unor bogate resurse minerale (Africa, America Latina) si energetice (Orientul Mijlociu), gradul de dezvoltare economica este destul de redus. Forta de munca este ieftina si o parte migraza spre "Nord". Sectoarele primar (agricultura) si secundar (industria, in special cea extractiva) domina viata economica a "Sudului".

Privita ca un proces de evolutie calitativa a conditiilor de viata a populatiei, de ridicare a nivelului de trai pe fondul accesului la cunoastere si tehnologie, dezvoltarea, a fost cuantificata de catre Natiunile Unite in 1990 si folosita, incepand cu 1993, in Programele de Dezvoltare sub forma unui indicator - indicele dezvoltarii umane (IDU) -, ca o masura aproximativa a calitatii vietii.

Acest indicator este rezultanta a trei dimensiuni: economica, demografica si sociala.

Cel mai reprezentativ indice economic al dezvoltarii il constituie Produsul Intern Brut pe locuitor (PIB/loc.).

Al doilea indicator reprezentativ pentru a identifica nivelul de dezvoltare al unei regiuni care intra in calculul IDU este speranta de viata a locuitorilor, ca exponent al aspectului demografic al problemei.

Speranta de viata la nastere este un cuantificator al nivelului de trai, al calitatii vietii si nu in ultima instanta a calitatii serviciilor de sanatate asigurate de un stat locuitorilor sai.

Asimetria se pastreaza si in acest caz. Cei mai longevivi sunt locuitorii din Andorra, cu o speranta de viata medie la nastere de 83 de ani, dupa care, cu 80-81 de ani, se inscriu populatiile urmatoarelor state: San Marino, Japonia, Singapore si Australia. In SUA varsta medie atinsa este de 77 de ani, in timp ce tara noastra inregistreaza valoarea de aproximativ 71 de ani.

Raportul dintre asezari si dezvoltare. Tendinte ale evolutiei asezarilor umane

Evolutiile demografice si urbane pe Terra difera foarte mult in raport cu nivelul de dezvoltare al tarilor unde se afla situata populatia respectiva si unde sunt localizate orasele.

Explozia urbana reprezinta cresterea numerica a populatiei urbane si extinderea in teritoriu a oraselor. Este foarte evidenta in tarile in curs de dezvoltare, datorita sporului natural foarte ridicat si tendintei de "dezvoltare spontana" a oraselor.

Un fenomen asociat acestei cresteri spontane il reprezinta extinderea cartierelor suburbane cu toate fenomenele negative asociate.

In toate tarile, dar indeosebi in tarile subdezvoltate, o cauza a cresterii populatiei urbane o reprezinta migratia masiva din mediul rural spre mediul urban.

In tarile subdezvoltate, orasele se dezvolta in teritoriu in mod spontan, aparand in imprejurimile acestora intinse cartiere subdotate si cu aspect rural (denumite favellas in America de Sud). Centrele urbane au anumite aspecte moderne, dar cartierele mediocre incep imediat din apropierea lor (cazul orasului Mumbay este foarte cunoscut). Exista numeroase probleme dificile: reteaua de strazi, infrastructura urbana, transporturile, calitatea serviciilor, lipsa unor sisteme de depoluare etc. Un exemplu cunoscut este cel al orasului Cairo care s-a dezvoltat demografic si teritorial foarte mult.

In tarile dezvoltate, orasele au o alta fizionomie, structura si functionalitate. Exista parti centrale (BCD) in orasele cu functii de nivel internaaional, reteaua urbana este modernizata si exista o centura de spatii verzi.

Se pot distinge trei categorii de orase din tari dezvoltate, diferentiate prin specificul fizionomiei:

-orase europene (cu vechi nucelee centrale medievale)

-orase nord-americane (integral noi)

-orase est-asiatice (cu elemente europene, americane si traditionale).

4.Resursele naturale si agricole. Impactul exploatarii si valorificarii resurselor asupra mediului

Resursele naturale se pot clasifica, dupa modul in care pot fi sau nu pot fi refacute de circuitele planetare, in resurse neregenerabile si resurse regenerabile. Dupa locul unde se afla situate pot fi: resurse ale mediului naturale si resurse ale scoartei terestre.

Resursele neregenerabile sunt considerate acele resurse care se formeaza intr-un interval foarte mare de timp si reprezinta rezultatul unor evolutii geologice indelungate.

Dintre resursele neregenerabile, cea mai mare importanta pentru societatea omeneasca o au resursele energetice de combustibili fosili (carbuni, petrol, gaze naturale, uraniu), resursele de minereuri feroase si neferoase, anumite saruri minerale, roci foarte rare. Intr-o oarecare masura in aceasta categorie intra si solul, ca resursa de baza a agriculturii, care are capacitatea fizica de a se regenera (dar foarte greu si intr-un timp indelungat).

Dintre resursele Terrei o situatie speciala o are sarea. Aceasta este regenerabila intr-un timp foarte indelungat, dar rezervele actuale reprezinta acumularea unor cantitati intr-un interval foarte mare de timp.

Dintre resursele neregenerabile, o situatie aparte o au hidrocarburile lichide si gazoase (petrol si gaze naturale), deoarece sunt utilizate in mod intensiv si in cantitati foarte mari.

Resursele actuale de petrol reprezinta materia prima de baza pentru numeroase ramuri industriale (indeosebi petrochimia, termoenergia) si pentru transporturi, fiind, in momentul de fata, resursa principala a lumii contemporane.

Repartitia resurselor de petrol arata concentrarea acestora in mari bazine sedimentare situate la marginile ariilor rigide.

Pe tari, situatia rezervelor arata un grad inalt de concentrare a acestora in Orientul Mijlociu si Apropiat, care cuprinde toate tarile cu peste 10 mild. tone rezerve.

Gazele naturale se afla intr-o situatie similara cu cea a petrolului in ceea ce priveste asigurarea limitata in timp.

Se distinge existenta unei mari cantitati de gaze naturale in tarile foste ale URSS (Federatia Rusa, Turkmenistan, Ucraina). Pe a doua pozitie se situeaza Iranul, urmat de alte tari din jurul Golfului Persic.

Repartitia geografica a rezervele de carbuni este legata mai mult de continentele nordice.

Desi productia globala mondiala s-a diminuat in ultimii ani, carbunele ramane o resursa care va putea inlocui petrolul si gazele naturale dupa epuizarea acestora. Principala limita a acestei resurse o constituie, evident, poluarea exagerata a mediului inconjurator.

Metalele radioactive naturale (uraniu si thoriu)constituie combustibilul utilizat in atomocentrale, pe baza fisiunii nucleare controlate.

Dintre resursele de minereuri neferoase, se pune in evidenta epuizarea rapida a celor de cupru.

Rezervele de bauxita si de minereu de fier au un grad mai mare de asigurare.

Problema principala o reprezinta epuizarea rapida la scara timpului istoric a acestor resurse de baza si poluarea intensa a aerului, rezultata din procesele tehnologice care le utilizeaza.

Ca o alternativa viabila, mentionam posibilitatea trecerii voluntare la alte resurse, daca este posibil regenerabile, care necesita insa tehnologii perfectionate, dar diminueaza poluarea mediului inconjurator.

Resursele naturale regenerabile sunt in general inepuizabile sau se refac in anumite intervale de timp. Intre acestea se inscriu:

-energia geotermala

-energia solara

-energia eoliana

-energia mareelor

-hidrogenul

-hidroenergia.

La acestea se adauga cele din lumea vie (biomasa).

Dintre acestea, ponderi semnificative au hidroenergia, lemnul, energia solara si eoliana.

Resursele agricole

Pedosfera, ca invelis de soluri al Pamantului, constituie o resursa naturala fundamentala, deoarece aceasta reprezinta mediul pe care se dezvolta plantele de cultura si vegetatia spontana si de unde acestea isi pot extrage substantele nutritive.

Solurile difera, dupa gradul lor de fertilitate, la nivelul Terrei si pe continente.

In prezent, om problema fundamentala a lumii contemporane o constituie asigurarea unor resurse de hrana suficiente pentru intreaga populatie a planetei.

Aproape toate tarile africane, tari din America latina si Asia de Sud-Est sunt confruntate cu un deficit permanent de produse agroalimentare si creaza o "problema a hranei" la nivel regional si mondial.

Posibilitatile de utilizare a terenurilor pentru agricultura, in vederea cresterii intr-un viitor previzibil a productiei agroalimentare, comporta urmatoarele dimensiuni:

-cresterea productivitatii terenurilor actuale, printr-o agrotehnica si chimizare corespunzatoare

-extinderea irigatiilor in zonele semiaride si utilizarea resurselor de soluri cu o fertilitate redusa

-dezvoltarea unor practici agricole care sa permita cresterea cantitativa si diversificarea calitativa a produselor agricole

-conservarea atenta a resurselor de soluri existente.

Impactul exploatarii si valorificarii resurselor asupra mediului

Varietatea resurselor naturale si utilizarea acestora au influente asupra mediului inconjurator, care se manifesta in mod direct, dar indeosebi prin intermediul activitatilor economice.

Legatura directa dintre resurse si dezvoltare a fost atenuata de efectele negative ale utilizarii resurselor.

Resursele noi, predominant regenerabile, au o influenta negativa mult mai redusa asupra mediului inconjurator.

In mod complementar utilizarii resurselor apare problema depozitarii deseurilor legate de utilizarea acestora.

Fiecare industrie este generatoare, atat de poluanti, cat si de deseuri.

5.Gestionarea resurselor, dezvoltarea economica si dezvoltarea durabila

Dezvoltarea economica este o dimensiune a dezvoltarii umane care vizeaza cresterea cantitatii si calitatii bunurilor si serviciilor, urmarindu-se cresterea bunastarii, ridicarea nivelului de trai si sporirea venitului real pe locuitor. Spre deosebire de modelele de crestere avansate in anii 1960-1970, care aveau ca laitmotiv "limitele cresterii", noul concept al dezvoltarii economice - dezvoltarea durabila -, are avantajul ca implica o compatibilitate intre economie si mediul inconjurator. Mai mult stabileste faptul ca prosperitatea economica si conservarea mediului se sustin reciproc.

Astfel, dezvoltarea durabila reprezinta capacitatea oamenilor de a asigura satisfacerea cerintelor generatiei prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati.

Principalele probleme puse in fata dezvoltarii durabile sunt:

-utilizarea rationala a resurselor naturale (prin evitarea risipei si conservarea resurselor neregenerabile si in curs de epuizare)

-utilizarea optima a resurselor umane si marirea gradului de pregatire al acestora pentru a face fata modificarilor viitoare

-asigurarea unui echilibru optim intre dezvoltarea economica si pastrarea caracteristicilor mediului inconjurator

-asumarea de catre diferite grupe de tari, regiuni, comunitati, agenti economici, a unui rol activ si bine precizat in diziunea internationala a muncii

-dezvoltarea unor tehnologii nepoluante, necesare inlocuirii treptate a actualelor tehnologii care duc la degradarea mediului inconjurator

-realizarea u nor negocieri si acorduri care sa permita identificarea unor directii de actiune in domeniul economic si al mediului inconjurator, in prima parte a secolului al XXI-lea.

Intrebari de autoevaluare

Ce intelegeti prin "explozia urbana"? Precizati doua consecinte ale acesteia.

In ce masura extinderea pe orizontala a localitatii in care traiti a afectat mediul?

Ce intelegeti prin "incalzire globala"?

Cum pot fi diminuate efectele exploziei demografice?. Oferiti doua solutii.

Care sunt caracteristicile de baza ale conceptului de dezvoltare durabila?