CATEGORII DOCUMENTE |
Demografie | Ecologie mediu | Geologie | Hidrologie | Meteorologie |
Pluviodenudarea si
relieful creat
Probleme:
Definitie si conditii de producere, intelegerea mecanismului de actiune directe
a apei din precipitatii asupra materialelor de la suprafata reliefului.
Formele de manifestare a pluviodenudarii - izbire, spalare in suprafata,
siroire, torentialitate (caracteristici, mod de producere, consecinte, masuri
de prevenire si combatere a efectelor lor).
Consecintele producerii pluviodenudarii.
4.1. Definitie si conditii care favorizeaza actiunea:
Pluviodenudarea este actiunea directa pe care o exercita apa provenita din ploi
si topirea zapezii asupra elementelor de la suprafata solului sau a rocilor cu
care intra in contact. Acest agent realizeaza dislocarea si deplasarea
materialelor in lungul versantului pe distante variabile, dar care in timp,
prin insumare conduc la modificari importante ale pantei, alcatuirii solului si
la generarea unui anumit grad de degradare a terenurilor.
Fiind prima forma de actiune a apei din precipitatii, ea are un caracter
general fiind o prezenta mai mult sau mai putin activa in orice regiune de pe
Pamant. in unele locuri (regiunile calde si umede, cele temperate) se
inregistreaza intr-un numar mare de zile, pe cand in altele (regiunile
desertice, subpolare etc.) manifestarea se reduce la cateva minute cand se
produc ploi care survin la intervale lungi de timp (uneori chiar ani).
Actiunea acestui agent se concretizeaza in mai multe directii - izbirea si
deplasarea individuala a particulelor; spalarea in suprafata a versantului, iar
dupa multi geomorfologi si o fragmentare lineara cand apa din precipitatii, se
concentreaza temporar pe anumite aliniamente. Toate acestea insa solicita
realizarea unor conditii care implica caracteristicile terenului,
precipitatiilor dar si factorii ce pot avea rol dinamic stimulativ sau
restrictiv.
Precipitatiile factor stimulativ si agent dinamic.
Apa care provine din diferite ploi sau din topirea zapezii participa la
actiunea de pluviodenudare sub doua forme.
Prima implica procesul de saturare a orizontului de sol sau a rocii prin
ocuparea golurilor cu apa slabind coeziunea particulelor si prin aceasta
rezistenta la miscarea pe panta, de unde rolul stimulativ pentru
pluviodenudare. Situatia este frecventa la ploile cu intensitate mica, dar de
durata si la topirea lenta a zapezii cand se acumuleaza apa in sol pe adancime
mai mare.
A doua forma de actiune implica procesul mecanic de smulgere si deplasare a
particulelor de materiale in lungul versantului. Realizarea lui se face la
ploile bogate si cu intensitate ridicata cunoscute sub numele de ploi
torentiale. in acest tip se include atat aversele (ploi bogate ce cad intr-un
interval de cateva minute) dar si ploile ce se produc in timp de mai multe ore
si care asigura o cantitate mare de apa. Ploile torentiale asigura izbirea
(bombardarea), iar prin cantitatea mare de apa, dislocarea si deplasarea lor.
Prin specificul dinamic aceste ploi pot inregistra maximum manifestarii la
inceput, catre mijlocul aversei sau la final, insa efectele vor fi diferite.
in prima situatie pluviodenudarea va fi activa in doua cazuri. Una implica un
sol saturat cu apa in prealabil fie din alte ploi, fie din topirea zapezii. Ca
urmare, caderea brusca a ploii va produce o rapida antrenare pe panta a
materialelor din sol. Cealalta este specifica regiunilor unde perioadele
secetoase sunt lungi incat solul este secatuit de apa si golurile, nu prea
mari, sunt umplute cu aer. Picaturile de apa mari si dense nu pot patrunde in
sol datorita rezistentei aerului dintre particulele minerale si ca urmare, ele
se vor uni formand o panza de apa care se va deplasa pe panta antrenand si
unele elemente de la suprafata solului.
Aversele cu maximum de manifestare la mijloc sau catre sfarsit, au efectele
cele mai importante indiferent de starea de umiditate a solului. Pe unul umezit
actiunea incepe mai repede si volumul de materiale dislocat este mai insemnat.
Pe un sol uscat si cu goluri si crapaturi largi o buna parte din apa cazuta la
inceput patrunde in el si il umezeste slabind rezistenta granulelor pentru ca
in momentul de paroxism al ploii acestea sa fie smulse si deplasate pe panta.
Dar ploile torentiale cad pe suprafetele reduse si ca urmare, efectele lor desi
sunt foarte insemnate se concentreaza pe areale limitate. Ca urmare, nu
trebuiesc omise ploile de durata, intrucat se produc pe un spatiu larg si
asigura o puternica umezire a solului si realizarea unei panze de apa care
imbraca versantii antrenand spre baza acestora elementele slab coezive.
Caracteristicile fizice si de alcatuire ale suprafetei supuse pluviodenudarii.
Se includ mai multe elemente distincte.
- Gradul de inclinare in functie de care se realizeaza si diferentierea modului
de actiune. Astfel pe suprafetele orizontale picaturile mari ale aversei izbesc
si proiecteaza la distante mici particulele minerale, pe cele slab inclinate se
realizeaza panze de ape, iar pe cele cu cadere mare se produc concentrarii pe
fagase lineare in lungul pantei.
- Forma suprafetei versantului care genereaza o distributie deosebita a apei
rezultata din precipitatii dar si imprimarea unei anumite viteze in deplasarea
ei. in general, efectele scurgerii apei sunt mai mari plecand de la partea
superioara catre baza pantei (creste cantitatea de apa) pe suprafetele drepte
si convexe (aici se adauga si cresterea valorii pantei) si accentuate la partea
superioara a versantilor concavi (panta mare) si din ce in ce mai slaba spre
baza lor (panta din ce in ce mai mica); pe pantele complexe in care se asociaza
segmente drepte, concave, convexe pluviodenudarea se diversifica impunand
portiuni in care sunt dislocate si deplasate materialele si portiuni cu panta
mica, concava in care are loc acumularea acestora.
- Lungimea versantilor are un rol restrictiv in conditiile alcatuirii lor din
roci permeabile sau depozite groase, (apa se infiltreaza si pluviodenudarea
slabeste) si stimulativ pe pantele formate din roci impermeabile, depozite
subtiri si saturate in apa. Efectele se amplifica cu cat lungimea creste.
Astfel la o dublare a acesteia spalarea produsa se mareste de trei ori)
- Expozitia versantilor diferentiaza actiunea pluviodenudarii in doua sensuri.
Este mare pe suprafetele ce au grad de saturare in apa deosebit, apoi pe
expunerile de N, NE, NV unde evaporarea este mai redusa si minime pe cele
opuse. De asemenea apa din averse se distribuie neuniform in raport cu directia
de deplasare a frontului ploii (maximum pe pantele expuse).
- Alcatuirea litologica a versantilor poate avea rol stimulativ (pe rocile
sedimentare si depozitele argiloase cu un grad redus de permeabilitate) sau
restrictiv (pe rocile dure, rezistente, permeabile, pe depozitele groase
nisipoase).
- Solurile care acopera rocile sau se afla la partea superioara a depozitelor
de pe versanti in conditiile unei texturi argiloase, lutoase sau a unei
structuri glomerurale sunt usor de atacat de pluviodenudare in raport cu cele
cu textura nisipoasa sau structura bolovanoasa, prismatica. Mai mult
diferentele care se produc de la un orizont la altul face ca in timp
pluviodenudarea sa cunoasca intensitate deosebita pe masura trecerii de la
suprafata catre baza.
imbinarea celor sase caracteristici ale suprafetei de versant care intra in
contact direct cu apa din precipitatii conduce la o diversificare a situatiilor
de manifestare a pluviodenudarii.
- Vegetatia - ecran de protejare a suprafetelor de versant. Cu exceptia
regiunilor desertice si polare in rest suprafetele care alcatuiesc relieful
sunt acoperite de vegetatie in proportie variabila atat spatial cat si in timp.
Ea va reprezenta un strat interpus intre roca, sol si apa provenita din
precipitatii ceea ce face ca interventia agentului - apa - sa se faca mai
domol. Vegetatia realizeaza o tripla actiune, retine o parte din apa pe frunze,
ramuri si trunchiul arborilor care revine in atmosfera ca vapori, slabeste si
posibilitatea concentrarii apei ce ajunge pe sol sub forma de panze sau suvoaie
care sa exercite eroziune si mareste coeziunea dintre granulele solului prin
sistemul de radacini.
Gradul de protectie a solului fata de pluviodenudare depinde de tipul de
vegetatie care acopera terenul. Este redus pe suprafetele cu pajisti
discontinui in raport cu cele unde exista pajisti compacte, fanete dense. Sub
padure eroziunea este slaba, protectia mai mare sau mai mica depinzand de
densitatea arborilor si de durata prezentei sistemului foliaceu (in padurile de
conifere apa ajunge greu la suprafata solului in raport cu cele de foioase
indeosebi la finele toamnei si inceputul primaverii).
O buna parte din vegetatia spontana a fost indepartata prin destelenire sau
defrisare si inlocuita cu diverse culturi. in timpul anului (primavara sau
toamna), cand aratura este proaspata, aceste suprafete sunt supuse direct
atacului apei din ploi, iar cand plantele sunt bine dezvoltate protectia este
deosebita sub culturi de graminee sau leguminoase (trifoi, lucerna) si mai
slaba sub cele prasitoare (porumb).
- Activitatile umane extrem de diversificate pot deveni factor de stimulare sau
de limitare a pluviodenudarii. in prima grupa se includ toate actiunile care
conduc la un contact direct intre apa din precipitatii si materialele de la
suprafata pantei (despaduriri, arderea vegetatiei, aratura in lungul pantei,
sectionarea versantilor etc.) pe cand in grupa opusa pot fi incadrate toate
lucrarile care incetinesc sau opresc realizarea acestor situatii (impaduriri,
menajarea suprafetelor cu paduri, pajisti, un mod de folosire a terenurilor
adecvat marimii pantelor, lucrari de stabilizare rapida a sectoarelor de
versant sectionate etc.).
4.2. Tipurile de producere dupa modul de manifestare si rezultate a denudarii.
Impactul picaturilor de ploaie mari si a boabelor de grindina. Unii
geomorfologi o numesc pluviodenudare, pe cand altii largesc sfera acestei
notiuni incluzand si alte procese precum spalarea in suprafata, siroirea etc.
- Realizarea procesului impune cateva conditii.
- ploi torentiale cu picaturi de apa cu diametre de 3-7 mm, boabe de grindina;
actiunea creste cand deplasarea particulelor de apa capata viteze mai ridicate
datorate rafalelor de vant;
- suprafata rocii, depozitului sau solului trebuie sa fie neacoperita de
vegetatie, prezenta acesteia conducand la atenuarea impactului;
- elementele componente ale rocii, depozitului, solului sa prezinte o coeziune
redusa;
- Desfasurarea procesului presupune impactul picaturilor de apa, a grindinei cu
elementele de la suprafata terenului. in functie de puterea de izbire data de
marimea si viteza picaturilor de apa particulele minerale sunt dislocate si
deplasate in sus si lateral fata de locul izbirii. in mod obisnuit ele sunt
ridicate cativa decimetri si deplasate pana la un metru de locul provenientei.
Actiunea pare neinsemnata dar prin cumularea efectelor individuale are
importanta morfologica locala ea punand in miscare particule de pana la cativa
milimetri in diametru.
Spalarea in suprafata (areolara, ablatie, eroziune laminara)
Este procesul realizat de panzele de apa care se organizeaza pe portiuni din
versant in conditiile:
- producerii unor ploi torentiale bogate cu maximum de manifestare la mijlocul
sau in finalul acesteia;
- topirea rapida a zapezii ce genereaza apa care imbiba orizontul de sol
dezghetat dar si da nastere la o panza care se scurge pe versant;
- versantul sa aiba o panta care sa permita scurgerea apei dar nu concentrarea
ei pe diferite fagase; in general intre 30 si 150.
- materialele de la partea superioara a depozitului, solului, rocii sa fie slab
coezive si sa se inregistreze un anumit grad de saturare cu apa.
- lipsa vegetatiei care retine apa impiedicand scurgerea ei.
- Desfasurarea procesului implica intr-o faza preliminara, umectarea
depozitului apoi constituirea panzei de apa care se amplifica spre momentul de
varf al ploii. Viteza apei conditionata de valoarea pantei si de cantitatea
rezultata din precipitatie genereaza forta care produce smulgerea de particule
din sol sau din roca si antrenarea lor in lungul pantei. La precipitatii foarte
bogate panza devine mai groasa, iar micile denivelari ale suprafetei
versantului determina crearea pe de-o parte a unei scurgeri valurite, iar pe de
alta parte dezvoltarea de microturbioane care smulg din sol cantitati de materiale
pe care apa le transporta pe panta. Spre finalul ploii odata cu micsorarea
cantitatii de apa, panza devine tot mai subtire transformandu-se treptat in
suvite de apa care se strecoara printre materialele mai mari ce-au fost
abandonate.
Versantii nu au o forma simpla, ci se compun din suprafete drepte, convexe,
concave cu inclinari si lungimi deosebite. Ca urmare, modul de manifestare al
panzei va fi diferit de la un sector la altul, in unele precumpanind eroziunea,
iar in altele depunerea materialelor dislocate (fig. 19).
- Masuri de prevenire si combatere. Efectele sunt diferite nu numai spatial ci
si in timp si ele depind de modul in care conditiile generatoare ale procesului
se imbina. Eroziunea se manifesta intens pe solurile sau depozitele lipsite de
vegetatie si duce in timp la indepartarea orizonturilor acestora ajungand pana
la roca de sub ele (roca in loc). Cum spalarea pe versant se face diferit de la
un loc la altul se ajunge in final ca suprafata acestuia sa se constituie
dintr-o insumare de petece ce reprezinta orizonturi ale solurilor mai mult sau
mai putin erodate. O parte din acestea se acumuleaza la baza versantilor la
contactul cu podurile teraselor sau la marginea luncilor aici rezultand
glacisuri coluviale. Multe dintre materialele spalate ajung in albiile
paraielor si raurilor constituind cea mai mare parte din masa aluviunilor in
suspensie carate de catre apa lor.
Siroirea. Reprezinta procesul de concentrare a apei din precipitatii pe trasee
lineare care constituie aliniamente joase in lungul versantilor. Scurgerea apei
pe acestea se face cu o viteza mare impusa de masa de apa si de panta de unde o
forta a suvoiului care se consuma prin erodarea materialelor de pe patul
curgerii si transportarea lor. Procesul incepe lent, se accentueaza pe masura
cresterii volumului de apa, sfarseste la scurt timp dupa ce ploaia a incetat si
este reluat la alte ploi similare. De aici caracterul discontinuu in timp
datorita manifestarii ploilor torentiale.
Realizarea siroirii este conditionata si de: lipsa unei vegetatii dense,
existenta unor denivelari, pante mai mari de 100, prezenta in alcatuirea
versantului a unor soluri, depozite sau roci usor de dislocat de catre
suvoaiele de apa, un mod de utilizare a terenurilor propice scurgerii concentrate
(desfasurarea in lungul pantei a potecilor, drumurilor de caruta, a araturii, a
culturilor prasitoare etc.).
Prin modul de desfasurare si rezultate, siroirea constituie procesul care face
trecerea de la spalarea in suprafata la scurgerile torentiale si fluviatile. Cu
primul proces are comun dependenta de ploile torentiale, locul de manifestare
(suprafata versantilor) si depozitele slab coezive de pe acestea. Fata de
celelalte elementele comune sunt- realizarea scurgerii pe fagase in lungul
pantei, eroziunea, transportul apei si al materialelor dislocate, crearea unor
forme de relief negative si alungite. Ceea ce le deosebesc sunt amploarea si
specificul formelor de relief rezultate.
Siroirea creeaza trei tipuri de forme de relief care reflecta in buna masura si
stadiile de evolutie ale procesului pe versant.
- Sentuletele sau rigolele sunt forme primare, cu dimensiunile cele mai mici si
cu un grad de instabilitate accentuat. Ele apar pe majoritatea sectoarelor de
versant unde se realizeaza trecerea rapida de la o panta mica la una accentuata
(prag) cu conditia lipsei vegetatiei. Frecvent se produc in lungul potecilor,
drumurilor de caruta, scocurilor (santurilor) rezultate prin tararea
trunchiurilor copacilor etc. La ploile torentiale rezulta in urma eroziunii
sentulete cu lungimi de mai multi metri, latime si adancime sub 0,5 m care taie
solul sau depozitul de versant, mai rar roca. Sunt paralele sau convergente in
functie de fizionomia versantului. Existenta lor este efemera intrucat pot fi
umplute spre sfarsitul ploii de catre materialele care ajung aici din partea
superioara a versantului sau ulterior in intervale uscate prin naruirea
peretilor ori prin nivelare antropica (mai ales prin araturi).
Efectul crearii rigolelor la prima vedere pare minor si local, insa ele
contribuie la micsoraea stabilitatii versantului pregatind prin reluare
degradari de amploare. in regiunile semidesertice si desertice unde ploile sunt
rare, dar au caracter torential, astfel de forme sunt frecvente avand un loc
insemnat in evolutia versantilor (fig. 19).
- Ravenele (ravinele) sunt forme evoluate ale siroirii, procesul repetandu-se
de mai multe ori; ca urmare eroziunea a creat forme negative alungite (de la
mai multi zeci de metri la sute de metri), late de 0,5-1,5 m, cu adancimi de
1-1,5 m, dezvoltate pe toata grosimea depozitului de versant; sunt permanente
si se asociaza la obarsia torentilor, paraielor sau pe unii versanti. Cand
desimea lor este mare incat spatiile dintre ele se reduc la creste, versantii
capata o infatisare salbatica, gradul de degradare al terenurilor fiind maxim.
De aici si termenul preluat in geomorfologie din topica populara de ''pamanturi
rele''. in S.U.A. ele se numesc ''badlands'' avand aceeasi semnificatie.
Evolutia ravenei se face diferit in sectoarele sale. Obarsia care apare sub
forma unui perete abrupt sufera o retragere activa la fiecare ploaie datorata
atat eroziunii suvoiului de apa ce vine din partea superioara a versantului,
cat si naruirii materialelor (este o forma de manifestare a eroziunii
regresive). in loessuri si depozite loessoide se adauga sufoziuni, iar in
depozitele argiloase curgeri de noroi. Peretii laterali sufera o spalare in
suprafata si numai cand au o latime de peste un metru pe ei se pot dezvolta
sentulete de siroire. Talvegul ravenei este un sector activ la fiecare ploaie
prin el se scurg apa si materialele dislocate, dar in lungul sau, din loc in
loc raman bolovani si volume desprinse de pe pereti ce n-au putut fi
transportate; apar si praguri pe capetele stratelor de roci dure. Materialele
transportate de apa sunt frecvent imprastiate pe versant la capatul inferior al
ravenei. Numai cand in fata acestuia se afla o lunca sau o suprafata orizontala
atunci se poate ajunge si la dezvoltarea unor forme de acumulare embrionare.
Pe suprafetele aproape verticale ale malurilor inalte alcatuite din loess sau
depozite loessoide, siroirea se imbina cu sufoziunea, iar formele rezultate au
o infatisare aparte, rezultata din doua sau chiar trei componente - ravena
propriu-zisa, pe panta abrupta (are mult material in lungul ei rezultat din
naruiri si siroire), hruba de sufoziune sparta spre ravena la partea superioara
a versantului; se adauga la baza ravenei materialul cazut si transportat, iar
uneori dincolo de hrube unul sau mai multe puturi de sufoziune (indica directia
de inaintare a ravenei).
- Ogasul constituie forma cea mai dezvoltata creata prin siroire, cea care
premerge torentului. Are dimensiuni foarte mari- lungimi de sute metri (chiar
peste 1 km), latimi de mai multi metri si adancimi care desi variaza depasesc
frecvent cativa metri; sectioneaza nu numai depozitul de versant ci si o parte
mica din stratele de sub acestea. Dinamica in diferitele sectoare ale sale este
mult mai activa decat la ravene. Obarsia inainteaza catre partea superioara a
versantului, aici individualizandu-se multiple sentulete sau chiar ravene
secundare; peretii se transforma in maluri pe care spalarea in suprafata,
siroirea si naruirile sunt frecvente; in talveg se dezvolta praguri pe capetele
de roci mai dure, dar si acumulari bogate de provenienta laterala. De obicei,
gura ogasului ajunge la baza versantului unde materialele aduse de suvoaiele de
apa se acumuleaza sub forma de conuri.
Dezvoltarea acestor forme de manifestare a siroirii, conduce la fragmentarea
versantilor, distrugerea solurilor si a diverselor culturi, constructii etc.
Masurile care se impun pot avea caracter preventiv sau ameliorativ.
in prima grupa se includ acele actiuni care au menirea de a mentine
stabilitatea versantilor si impiedicare redeclansarii repetate a procesului.
intre acestea importante sunt mentinerea unei vegetatii bogate care sa nu
favorizeze concentrarea apei din ploi, evitarea culturilor prasitoare pe pante
care depasesc 100, impiedicarea dezvoltarii de retele de poteci si drumuri in
lungul versantului, etc.
in cea de a doua situatie lucrarile de combatere sunt mai reduse la ravene in
raport cu ogasele, ele fiind deosebite si in functie de sectoarele acestora.
Obarsiile unde abunda santurile si sentuletele vor fi fixate prin cleionaje si
plantatii de arbusti, in lungul ogasului vor fi realizate baraje de tipuri
diferite (din lemn, piatra, beton etc.), ele vor permite scurgerea inceata a
apei, stocarea materialelor si prin aceasta micsorarea pantei pe sectoare. Paralel
pe versant, in jurul ravenelor se va aplica un mod de utilizare a terenurilor
corespunzator ce va asigura stabilitatea pantelor si impiedicarea concentrarii
apei spre ogase.
Torentialitatea. Este actiunea directa cea mai complexa a apelor rezultate din
ploi si topirea zapezii. Este o siroire de proportii (ca debit, durata) ce
cuprinde spatii largi si creeaza o forma de relief - organismul torential sau
torentul - care prin multe caracteristici dinamice prefigureaza organismele
fluviatile (paraiele, raurile etc.).
- Conditiile care favorizeaza actiunea sunt: versanti cu panta mai mare de 100
pe care sa se poata organiza o scurgere lineara rapida; lipsa sau o slaba
dezvoltare a vegetatiei ierboase sau arboricole; precipitatii bogate care
frecvent au caracter de ploi torentiale; roci si depozite usor de sectionat;
activitati antropice care stimuleaza procesele torentiale (despaduriri,
sectionarea versantului in lung, crearea de jgheaburi prin tararea arborilor,
drumuri etc.).
- Elementele din compunerea unui torent sunt: - bazinul de receptie, canalul de
scurgere si conul de dejectie (agestrul); ele se inlantuie in aceasta ordine
plecand de la partea superioara a versantului catre baza (fig. 19).
- Bazinul de receptie in majoritatea situatiilor ocupa cea mai mare parte din
organismul torential, desfasurandu-se pe o suprafata extinsa a versantului.
Este alcatuit dintr-un numar variabil de ravene si ogase care se inramureaza,
dar cele mai importante se aduna intr-un punct aflat la partea inferioara a
bazinului. Apa din precipitatiile cazute pe suprafata bazinului se dirijeaza pe
sentulete, ravene, ogase pe care le adancesc dar si le extind; ca urmare
limitele bazinului nu raman fixe, ci se dezvolta pe versant incorporand spatii
noi, pe masura inaintarii obarsiilor ravenelor.
- Canalul de scurgere este sectorul central al torentului. Are forma lineara
intinzandu-se de la partea inferioara a bazinului de receptie si pana la baza
versantului. Este rezultatul eroziunii efectuate de suvoiul de apa incarcat cu
materiale care s-au adunat de pe toate ravenele din bazinul de receptie. La
ploile torentiale dispune de multa energie care se transpune intr-o forta de
atac puternica care sapa in lungul canalului. Datorita faptului ca sunt erodate
roci ce opun rezistenta diferita, profilul bazei canalului este neregulat cu
multe praguri pe roci dure si scobituri in roci moi. Malurile au pante mari si
sunt supuse eroziunii in suprafata si surparii, materialele cazand pe fundul
canalului de unde sunt preluate de suvoiul de apa. Uneori pe maluri se dezvolta
sentulete si ravene secundare scurte.
- Conul de dejectie (agestrul) reprezinta partea finala (inferioara) a
torentului constituind o forma de relief pozitiva (un semicon) rezultata prin
acumularea pe o suprafata cvasiorizontala a materialelor carate de suvoiul de
apa. Este cu atat mai mare cu cat torentul este mai extins, suprafata pe care
se acumuleaza este larga si nu este spalata de apele raurilor, rocile si
depozitele erodate de torent sunt friabile si usor de dislocat, evolutia
torentului este indelungata. Conul constituie o suma de panze de materiale
suprapuse, fiecare apartine unei ploi importante; la aversele bogate, puterea
de eroziune si capacitatea de transport a suvoiului de apa sunt ridicate, ceea
ce face ca materialele ce ajung in sectorul de acumulare sa aiba dimensiuni
mari; ele sunt precedate si urmate de materiale cu marimi reduse care corespund
unor debite mai mici specifice inceputului si sfarsitului viiturii. La ploile
ce dau o cantitate mica de apa, panzele sunt formate din elemente fine.
Depunerea materialelor, indiferent de ploaie, implica o anumita sortare,
elementele grosiere fiind primele acumulate (la varful conului) pe cand cele
mai fine ultimele (spre marginea conului), aceasta intrucat viteza apei scade
odata cu micsorarea pantei ceea ce face ca si puterea de transport sa se reduca
spre marginile conului. Toate acestea fac ca structura conurilor de dejectie sa
fie foarte heterogena, in sectiune sa apara succesiunea de panze de unde si
ideea de ''structura incrucisata''. Daca torentii debuseaza in albiile minore
ale raurilor, conurile nu se formeaza sau au dimensiuni modeste, intrucat o
buna parte din materiale sunt preluate de apa acestora.
Daca raul are apa putina si viteza mica, iar torentul aduce o cantitate
insemnata de materiale atunci conul se dezvolta, iar albia raului fie ca este
obturata, fie ca este impinsa spre versantul opus.
Uneori, torentii se dezvolta pe fruntiile unor terase sau a unor trepte
structurale, platouri etc. La acestia frecvent se vor dezvolta fie un canal de
scurgere alungit (un ogas puternic) si un con de dejectie, fie un bazin de
receptie pe suprafata slab inclinata (podul terasei, suprafata structurala) si
un con de dejectie la baza (huniile de pe terasele Dunarii din Mehedinti).
Organisme torentiale complexe rezulta si pe versantii acoperiti de depozite
loessoide groase, intrucat torentialitatii i se adauga sufoziunea. Ca urmare,
in bazinul de receptie alaturi de ravene se dezvolta puturi, hrube si tunele
sufozionale, canalul de scurgere include si parti din tunele sufozionale
prabusite (ex. versantii Podisului Moldovei dinspre
- Formarea si evolutia torentilor. Realizarea organismelor torentiale implica
actiuni multiple care se desfasoara in timp indelungat. Ele se coreleaza si se
inscriu intr-un lant evolutiv a carui amploare se reflecta in forma de relief
rezultata. Schematic in cadrul acestuia se pot separa:
- faza de ravene. Se caracterizeaza prin individualizarea pe versanti a
ravenelor de siroire care la inceput apar disparate, dar catre finalul acestei
faze incep sa se grupeze; materialele transportate sunt imprastiate pe versant;
procesele active sunt: - eroziunea care la obarsia ravenelor provoaca
inaintarea acestora in susul versantilor, iar pe canalele ravenelor, adancirea
lor; transportul apei si materialelor dislocate; la aceste procese se asociaza
surparile, spalarea in suprafata (pe suprafetele dintre rigole), tasarea,
sufoziunea, alunecari superficiale (pe malurile si obarsia ravenelor) etc.;
uneori adancirea ravenelor constituie un factor care accentueaza instabilitatea
versantilor provocand declansarea unor alunecari cu dimensiuni mari.
- faza de torent propriu-zis. incepe din momentul in care s-au realizat cele
trei componente, ceea ce presupune, ca anterior sa se produca unirea ravenelor
(dau bazinul de receptie), adancirea ravenei colectoare (devine canal de
scurgere) si alungirea acesteia pana la baza versantului unde rezulta conul de
dejectie.
Odata format torentul isi continua propria evolutie care implica dependenta
proceselor din cele trei sectoare individualizate. Eroziunea sub cele doua
forme (de obarsie si lineara) constituie procesul dominant in bazinul de
receptie, incat acesta se va extinde, iar fragmentarea versantului se va
accentua. in canalul de scurgere pe prim plan se situeaza transportul apei
incarcate cu materiale (aduse din bazin sau din surparea malurilor), iar ca
procese secundare, eroziunea laterala asupra malurilor, spalarea acestora,
unele acumulari ale materialelor catre finalul viiturilor, cand forta suvoiului
de apa scade treptat). Conul de dejectie creste in dimensiuni prin suprapunerea
panzelor de pietris, bolovanis, nisip carate de apa. Dar, evolutia conduce spre
un moment cand directia ascendenta exprimata de cresterea in dimensiuni si in
intensitatea proceselor se modifica trecandu-se extrem de lent la atenuarea
lor.
- faza stingerii torentului. inceputul este marcat de realizarea pe o buna
parte a traiectului inferior al canalului de scurgere a unei pante foarte mici
care nu va mai putea asigura decat transportul apei cu o mica incarcatura de
materiale cu dimensiuni reduse. Elementele grosiere se vor depune treptat in
lungul acestuia incepand din partea de jos catre cea superioara a canalului
accentuand si mai mult scaderea inclinarii lui (un proces de acumulare
regresiva). Ele vor fi acoperite de vegetatie care se fixeaza tot mai bine
extinzandu-se dinspre conul de dejectie. Dar diminuarea pantei se va face si pe
multimea ravenelor din bazinul de receptie unde dezvoltarea vegetatiei pe spatiile
dintre acestea va cauza scaderea cantitatii de apa ce ajunge in ele si deci a
scurgerii torentiale. Dupa foarte mult timp procesele specifice torentului se
vor atenua, iar acesta va fi in intregime acoperit de vegetatie.
Un astfel de scenariu este posibil, dar este greu de realizat intrucat intervin
si alti factori intre care interventia omului ce poate fie sa grabeasca
stingerea, fie sa intensifice actiunea lor.
Consecinte. Importanta cunoasterii torentialitatii.
Torentii ca si celelalte forme ale siroirii produc degradarea solurilor,
fragmentarea terenurilor si multe alte neajunsuri (distrugerea soselelor,
caselor, acoperirea culturilor cu materiale etc.) pentru activitatile umane. in
acelasi timp actiunea lor se inscrie ca o forma extrem de agresiva in sistemul
modelarii subaeriene a reliefului creat de tectonica in unele regiuni naturale
(temperate, subtropicale, semiaride etc.) unde conditiile climatice favorizeaza
ploi in averse.
Prin modul de desfasurare si caracteristicile proceselor sale, torentii
constituie o veriga importanta intre actiunile care realizeaza nivelarea
versantilor, dar si intre procesele legate de actiunea directa, dar
intermitenta a apelor din precipitatii si cea a apelor curgatoare. De aici
necesitatea pe de-o parte a cunoasterii torentilor, atat ca mecanism cat si ca
rezultanta (forma de relief), iar pe de alta parte a stabilirii legaturilor cu
celelalte procese specifice altor agenti. Prima directie conduce spre
evidentierea unor aspecte de natura teoretica si practica, intre care:
-ierahizarea factorilor potentiali propice realizari ei dar si a celor care fac
posibila manifestarea si intensificarea proceselor (ploile torentiale si
actiunile multiple ale societatii umane).
-urmarirea proceselor (eroziune de obarsie, eroziune lineara; transport,
acumulari) care se produc in diferite compartimente ale lor, modul de asociere
intre ele sau cu altele de alta natura deosebita (gravitationale, spalare in
suprafata etc.);
-evidentierea rolului pe care il are locul unde se termina canalul de scurgere
(nivelul de baza) in dinamica proceselor din cuprinsul torentului in diferitele
faze ale evolutiei sale;
-stabilirea de corelatii intre marimea pantei canalului de scurgere si a
ravenelor din bazinul de receptie si dinamica proceselor;
-legaturi intre marimea si structurarea materialelor din conul de dejectie,
tipul si debitul ploilor, caracteristicile modului de utilizare a terenurilor,
stadiul de evolutie a torentului;
-specificul regional al actiunii torentiale si raportul cu celelalte procese in
dinamica versantilor.
Pentru activitatile umane studierea torentilor prezinta insemnatate, din doua
puncte de vedere diametral opuse. Mai intai torentialitatea conduce la efecte
negative intre care degradarea terenurilor prin fragmentare, crearea unei stari
de instabilitate pentru rocile si depozitele versantului; inundatii care pot
rezulta atat din suvoiul de apa concentrat, cat si in urma bararii albiei
raului in care debuseaza; distrugerea constructiilor aflate in calea apei si a
materialelor transportate - ex. sosele, case etc. in al doilea rand sunt si
unele aspecte pozitive (nisipul, pietrisul si chiar bolovanii din conul de
dejectie pot fi folosite ca materiale de constructie; conurile extinse si cu
inaltime mare care domina luncile inundabile ale raurilor pot fi folosite
pentru unele constructii si etc.)
Oricat de mare ar fi, torentul ramane suficient de mic pentru a putea fi
observat, analizat si urmarit in timp sub raport dinamic, morfologic si prin
prisma consecintelor activitatii proceselor (eroziune, transport, acumulare) ce
au loc. De aici si expresia ''torentul constituie un mic laborator
geomorfologic''.
Studierea proceselor si evolutiilor in contextul corelarii cu diversi factori
care ii influenteaza, permite stabilirea de extrapolari la actiuni ale altor
agenti modelatori intre care deosebit de importante sunt cele referitoare la
rauri.
Legaturile dintre torenti si rauri sunt multiple fiind impuse de elemente
comune sau apropiate. Astfel - agentul care actioneaza este apa; aceasta
provine dominant din precipitatii si se concentreaza pe un fagas colector cu
dimensiuni variabile; apa incarcata cu materiale realizeaza procese de
eroziune, atat in patul pe care se scurge, cat si la obarsie; apa efectueaza
transportul materialelor pe care le depune selectiv pe parcurs sau in final in
functie de dimensiuni si puterea de transport impusa de debite si viteza;
exista faze care reflecta evolutia lor etc.
Deosebirile dintre cele doua moduri de manifestare a apei sunt numeroase.
Raurile care au dimensiuni foarte mari in comparatie cu torentii actioneaza
permanent avand o alimentare care implica si sursa subterana. Procesele de
eroziune, transport si acumulare sunt mult diversificate la rauri, determinand
varietatea formelor de relief create. Evolutia reliefului prin actiunea
raurilor se face in intervale de timp de ordinul milioanelor de ani, pe cand
cea impusa de torenti se rezuma la perioade scurte (zeci, sute de ani).
Analiza torentilor raspunde la numeroase probleme de dinamica fluviatila intre
care - rolul nivelului de baza pentru procesele care se produc mai sus de el;
specificul eroziunii la obarsie si in canalele de scurgere; realizarea
transportului prin saltare, rostogolire, suspensie; semnificatia si modul de
dobandire a unui profil morfodinamic, modul de imbinare a proceselor torentiale
cu prabusirile, alunecarile, siroirea etc.
Masuri de prevenire si combatere a activitatii torentiale.
Desi se manifesta intermitent, la ploile bogate sau cand zapada se topeste
brusc, actiunea torentilor este insotita de multe neajunsuri pentru om, dar cel
mai semnificativ este degradarea terenurilor, a solului si distrugerea
constructiilor. Sunt si situatii in care se ajunge la pierderi omenesti. De
aceea studiul dinamicii torentiale implica si cunoasterea masurilor care prin
aplicare conduc la micsorarea riscului producerii sau la atenuarea efectelor
atunci cand s-au produs.
- Masurile preventive implica intretinerea echilibrului intre factorii ce
confera caracteristica morfodinamica a versantului (panta, forma, lungime,
expunere, depozit de acoperire, roca, tipul de vegetatie si gradul de
dezvoltare a ei etc.) si ploile torentiale. Orice actiune care conduce la
ruperea echilibrului constituie stimulentul pentru dezvoltarea siroirii si
torentialitatii. Ele pot fi naturale (o furtuna sau un incendiu care distrug o
parte din padurea care acopera versantul) sau antropice (defrisarea padurii,
destelenirea urmata de araturi in lungul pantei; crearea de canale oblice sau
in lungul pantei, sectionarea versantilor etc.). De aceea actiunile preventive
au in vedere evitarea acestor situatii prin adoptarea unor modalitati adecvate
de folosire a terenurilor.
- Actiunile care slabesc treptat procesele care se produc in diferitele
sectoare ale torentului sunt cele mai insemnate. in bazinul de receptie se
actioneaza asupra ogaselor si ravenelor (impadurire, fixarea malurilor abrupte
de la obarsie si a ravenelor prin cleionaje). in lungul canalului de scurgere
se realizeaza o suita de baraje din lemn, piatra si chiar beton bine fixate in
patul vaii si in maluri ce au o inaltime mai mare decat marimea suvoiului de
apa si materialelor rezultate la viituri; in baraje vor exista goluri mici prin
care apa se scurge dar care nu permit strecurarea materialelor; acesta se vor
acumula in spatele fiecarui baraj micsorand local panta patului ceea ce conduce
la slabirea vitezei de apa si a fortei de eroziune; in timp se creeaza pante
echilibrate pe depozite groase in care apa se infiltreaza si pe care vegetatia
se dezvolta repede.
- Pentru folosirea suprafetei conului de dejectie (pentru culturi,
constructii), mai ales cand are dimensiuni mari, se vor crea canale betonate
care asigura scurgerea rapida a apei; dimensionarea acestora se va face in
raport direct de debitul maxim de apa pe care torentul il poate da.
La torentii cu dimensiuni mari la care procesele legate de scurgerea apei se
imbina cu altele (alunecari, surpari etc.) amenajarea bazinului torential se va
realiza complex la masurile amintite adaugandu-se altele care conduc la
stabilizarea completa a pantelor.
Verificari
- Care sunt conditiile care favorizeaza spalarea in suprafata
- Precizati diferentele dintre formele de relief rezultate in urma siroiri.
- Descrieti stadiile de evolutie ale torentilor si partile componente ale unui
torent.
- Prezentati modalitatile in care omul poate stimula sau atenua efectele
pluviodenudarii folosindu-va de situatii concrete din orizontul local.
- Consultati dictionarele de specialitate pentru notiunile - ablatie,
degradarea terenurilor, activitati antropice.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 12378
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved