RELIEFUL FUNDULUI OCEANIC

UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TARGOVISTE

FACULTATEA DE STIINTE UMANISTE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

RELIEFUL FUNDULUI OCEANIC

INTRODUCERE

Relieful planetar ,desemnat si prin termenul de relifosfera,este factorul subiacent si de diferentiere a celorlalte elemente ce compun invelisul geografic(elementele naturale,asezarile,elemantele economice).

Relieful reprezinta discontinuitatea ca forma si dimensiune a suprafetei fizice a globului terestru.

Acele parti ale suprafetei scoartei care au aproximativ aceeasi geneza si varsta,sunt grupate teritorial cu diferite aspecte geometrice si se numesc forme de relief.

Formele mai mici si mai noi se suprapun totdeauna pe cele mai mari si mai vechi(Posea Gr.,1986)

Relieful este rezultatul unei evolutii indelungate si complexe ,in care sunt implicate procese cu actiune contrara:procese endogene (magnetismul si miscarile tectonice) si procesele exogene (meteorizatia,deplasarile in masa,eroziunea).In timp ce magnetismul si tectonica creeaza volumele,procesele exogene(denudationale)le reduce.

Nivelul oceanic mondial(nivelul 0m) este suprafata de referinta care separa cele doua domenii geografice:-domeniul subaerian si domeniul suboceanic.

Oceanul Planetar presupune totalitatea marilor si oceanelor de pe Terra,dar care au legaturi intre ele conform principiului vaselor comunicante.

Cu exceptia Marii Caspice sau Marii Moarte ,care datorita evolutiei paleogeografice au fost izolate de celelalte mari si oceane(au evoluat independent in functie de conditiile climatice ale regiunii respective) toate celelalte bazine oceanice si marine care au legatura prin stramtori fac parte din Oceanul Planetar.

Din suprafata totala a Terrei de 510 600 000 km2 ,Oceanul Planetar ocupa 71% iar uscatul 29%.

1 Relieful fundului oceanic

1.1.Domeniul bordurii continentale

Relieful suboceanic este rezultatul,in principal,al actiunii factorilor tectonici,care au dat nastere in primul rand la marile bazine oceanice,apoi la forme de ordinul doi(dorsale,campii abisale,platouri.etc.)Acest relief creat de tectonica este completat cu forme generate de curentii submarini,sedimentare,activitatea vietuitoarelor marine,iar la exteriorul bazinelor oceanice si de agentii exogeni.

Relieful suboceanic este mai simplu decat relieful continental.Trasaturile de baza sunt imprimate de tectonica si magnetism iar procesul exogen predominant este acumularea marina.

Din analiza hartii batimetrice generale a Oceanului Planetar rezulta ca treapta cuprinsa intre 0 si 200 m (platforma continentala)reprezinta 7,9% din suprafata totala,adancimile intre 3000-6000m (fundul oceanic) sunt predominante70-80%,iar adancimile mai mari de 6000m (gropile,depresiunile abisale)numai 1,2%,acestea reprezentand mici detalii morfologice ale fundului oceanic.

Relieful fundului oceanic prezinta mai multe regiuni si zone si anume:regiunea treptei continentale,care cuprinde platoul continental (cu zonele:prelitorala,litorala si sublitorala)taluzul sau panta continentala(zona batiala)si regiunea abisala(fundul oceanic sau albia propriu-zisa).(P.I.Barbureanu,1967)

Domeniul bordurii continentale ,alcatuit din taluz,self,se desfasoara de la marginea bazinelor oceanice si face legatura intre uscat si relieful submarin propriu-zis.Datorita pozitiei sale,sectoarele mai mult sau mai putin extinse ai aflate in diferite perioade de evolutie au constituit portiuni de uscat supuse actiunii agentilor exogeni.Totodata diferite procese care se produc in lungul pantelor submerse sunt influentate direct sau indirect de morfodinamica din zona de tarm.(G.Posea,1976,Geomorfologie,p.487.)

1.1.1.Platforma continentala

Regiunea platoului continental cuprinde mai multe zone(P.I.Barbureanu,1967,p.146):

Zona prelitorala este acea parte a marii care ramane uscata in timpul refluxului(mareei joase).Ea se intinde intre limita maxima de actiune a valurilor,spre uscat si linia retragerii apelor de la tarm spre mare,sub actiunea vanturilor.In partea ei interioara indeplineste rolul unei anticamere a zonei litorale,iar in partea superioara face tranzitia spre viata geobiotica.

Zona litorala este portiunea de mare dintre zona prelitorala si linia adancimilor de 100m,este considerata ca limita maxima pentru dezvoltarea algelor marine(flora acvatica).

Zona sublitorala este portiunea de mare dintre limita zonei litorale si muchia platoului continental,adica de 100m la 200m adancime.

Platforma continentala(selful,platoul continental) sau cum i se mai spune"regiunea periferica de mica adancime"(P.I.Barbureanu,1967,p.145) reprezinta prelungirea submarina a continentului,marginea lui inundata si care teoretic se desfasoara pana la 200m adancime.Ea a fost acoperita de ape datorita eustatismului pozitiv (ridicarea nivelului general al oceanelor datorita incalzirii climei in epoca postglaciara) sau epirogenezei negative(coborarea unor portiuni mari din scoarta terestra deasupra nivelului marii).Ocupa 7,1% din suprafata bazinelor oceanice si 5.4% din suprafata totala a globului.

Schimbarea pantei si nu adancimea constituie adevarata limita a platformei continentale.Adancimea de 200m marcheaza bine limita unei zone care prezinta interes pt navigatie si pentru pescuit.

Latimea platformei continentale este invers proportionala cu inaltimea reliefului emers(la suprafata apei)din imediata vecinatate(G.Posea,1976,p.487).Este foarte ingusta in dreptul tarmurilor muntoase(sub 1km),cum este pe coastele pacifice ale Americii de Nord si Americii de Sud,sau foarte larga (peste 100km)in dreptul campiilor si podisurilor ,de exemplu pe coastele nord-vestice ale Europei. Intinderea mare a selfului actual trebuie pusa pe seama transgresiunilor oceanice.

Sub raport genetic,selfurile au fost interpretate fie ca suprafete de abraziune(eroziune a tarmului) marina sau ca suprafete de acumulare a sedimentelor sub apa,fie ca o campie litorala(de eroziune sau acumulare).In portiunile acumulative se gasesc sedimente terigene(bancuri de pietrisuri,nisipuri si maluri).

Geneza lor este legata de cauze:tectonice(ondulari si falieri),petrografice,hidrochimice,biologice.

Ca si varsta cele actuale sunt in cea mai mare parte pleistocene.

Faptul ca selful este o parte submersa a continentului este indicat de microrelieful inecat:vai fluviale,forme de relief glaciar,carsti etc.

Deasupra platoului continental/selfului(0-200m)se afla cele mai multe vietuitoare deoarece patrunde lumina,valurile aerisesc bine apa si exista vegetatia marina.

Canalul Manecii,Marea Irlandei ,aproape toata Marea Nordului si Baltica fac parte din platoul continental.

1.1.2.Taluzul continental

Taluzul continental(abruptul,povarnisul,panta continentala) este adevarata margine a continentelor ,care ajunge in adancimi pana la 300m(mai rar la 6 000m).Ea face trecerea de la platforma continentala(self) la fundul oceanic propriu-zis.Inclinarea povarnisului continental rareori este de 2-3 grade,in general intre 4 si 20 grade(Platoul Blacke din dreptul peninsulei Florida).

Atunci cand se reduce panta la baza povarnisului continental si trecerea la fundul oceanic se face printr-o treapta(sau 2 intermediare)se numeste piemont oceanic,constituit din sedimente uneori de ordinul kilometrilor.Pe panta continentala,in continuarea vailor de pe platforma continentala se gasesc canioane submarine (Canionul Scripps,de pe coasta Californiei de Sud).

Depozitele intalnite pe povarnisul continental sunt reprezentate prin namolurile pelagice la adancimi mari(3 000-6 000m).

Sursa:httpfaculty.gg.uwyo.eduhellerSed%20Strat%20ClassSedStrat%208cont-margin-sed.jpg

1.2.Fundul oceanic propriu-zis

Bazinul oceanic ,constituie spatiul cel mai extins al domeniului marin (circa 70%)si este reprezentat prin:campii abisale, fose (gropi) oceanice, creste (dorsale) oceanice, platouri submarine, minti tabulari submarini (guyot-uri).

Relieful este aproape in totalitate creat de tectonica,se adauga formele rezultate prin acumularea materialelor carate de curenti prin canioane, cele provenite din alunecari si prin constructiile organogene. (G.Posea,1976,p.491)

1.2.1.Glacismul submarin

Glacismul submarin face racordul intre taluz si regiunile adanci ale oceanelor si marilor.Reprezinta o fasie cu latimi de 200-500 km,ce coboara de la1500-2000 m pana la 3000-4000m,cu panta medie de 3 la mie in partea superioara si 1 la mie in baza(p.Macar,1974).

Relieful este dat de acumularile de la baza taluzului(conurile deltelor din dreptul canioanelor)si imprima un aspect usor ondulat.

1.2.2.Platourile oceanice

Platourile oceanice reprezinta suprafete netede la 3000-4000m sub nivelul marii,reprezentand resturi din continente scufundate(Platoul Rio Grande in Estul Argentinei,Bermudelor in Estul S.U.A,Azorelor in Oc.Atlantic,Albatros in Vestul Americii Centrale si Noii Zeelande in Oc.Pacific,Crozet in Oc.Indian,S-E Africii,Capul Verde in N-V Africii).

1.2.3.Campia abisala

Campia abisala este fundul oceanului situat la 3000-4000m adancime(G.Posea,1976)sau in jur de 6000m(Geografie fizica generala,2008).Denumirea de campie este data de aspectul neted care rezulta din depunerea sedimentelor marine pe crusta magmatica primara,estompand negularitatiile de dimensiuni mici ,deoarece in acest spatiu se gasesc dorsalele,platourile,muntii si fosele marine.

In Oceanul Atlantic se evidentiaza:

-Bazinul Canarelor

-Bazinul Guineei

-Bazinul Angolei

-Bazinul Guyanei

-Bazinul Braziliei

-Bazinul Argentinei

In Oceanul Pacific pot fi conturate urmatoarele bazine:

-Bazinul Pacificului de Nord

-Bazinul Pacificului de Sud

-Bazinul Pacificului de Est si Bazinul Peruvian

-Bazinul Pacificului Central

-Bazinul Pacificului de Nord-Vest

-Bazinul Filipinelor

-Bazinul Marianelor.

1.2.4.Dorsalele oceanice

Dorsala oceanica reprezinta un lant muntos suboceanic format din magma astenosferei.,cu inaltimi de 200-300m fata de fundul oceanului,aparand la suprafata apei sub forma unor insule,uneori vulcanice(Islanda ,Azore,Ascension,Sf.Elena,Tristan da Cuhna,toate din Oc.Atlantic).

Pozitia dorsalelor este aproximativ la mijlocul bazinelor oceanice.

Lungimea sistemului muntos suboceanic este de cca.80 000 km,depasind lungimea lanturilor muntoase continentale,iar suprafata ocupata este mai mare decat a tuturor continentelor.

Dorsala oceanica este formata din:

-o zona axiala(creasta lantului muntos)

-flancuri cu inclinare moderata,dens striate.

Dorsalele sunt de 2 tipuri:-cu rift(tip atlantic,ridge) ,adica cu vai pe axul lor,adanci de 1 500- 2000m,late de 20-50km,cu flancuri abrupte simetrice.

-fara rift(tip pacific,rise)

Principalele dorsale sunt:

-Dorsala medio-atlantica(D.Reykjanes,D.sud-atlantica)

-Dorsala nord-atlantica

-Dorsala atlantica-indiana

-Dorsala Carlsberg

-Dorsala sud-est indiana

-Dorsala central indiana

-Dorsala sud-vest indiana

-Dorsala est-pacifica

-Dorsala Pacific-Antarctica

-Dorsala America-Antarctica.

Cea mai tipica e dorsala atlantica.

Dorsalele care reprezinta partea cea mai noua a reliefului submarin sunt alcatuite in intregime din lave bazaltice.

Muntii tabulari submarini(Guyot-uri) sunt ridicaturi de forma conica, vulcani submarini cu varful inivelat,uneori for,and la suprafata arhipeleaguri(Bermude,Hawai etc.).Au foat denumite astfel dupa oceanograful Arnold Guyot care le-a studiat in sec alaXIX-lea.

Sursa: httphome.arcor.dedanhconstmesajeimagesfig10.png

1.2.5.Fosele oceanice

Fosele oceanice(gropile abisale) sunt formele majore cele mai coborate ale bazinelor oceanice,ale caror adancimi depasesc 6.000m.Au aspect de gropi dar mai adesea de santuri cu lungimi de 1 000 km la partea superioara si cca.10 km la fund.Ele sunt prezente acolo unde are loc procesul de subductie si se caracterizeaza prin falierea scoartei,vulcanism si seismicitate.

Se gasesc pe marginea bazinelor oceanice ,sub forma de arcuri iar la suprafata cu ghirlande de insule.

La nivelul Oceanului Planetar au fost identificate 23 de fose repartizate astfel:

3 in atlantic(Porto Rico,Romanche,Landwich),2 in Oceanul Indian(java,Diamantina)si 18 in oceanul Pacific din care 2 pe latura estica(Chile-Peru,Guatemala),1 pe latura nordica(Aleutine) si 15 pe latura vestica.Cea mai adanca este groapa Cook(11.521m)din estul Arhipeleagului Filipine,la contactul Placii Pacificului cu placa Euroasiatica si Placa Indoaustraliana.

Cele mai adanci fose oceanice:Fosa Marianelor(11.034),Fosa Tonga(10.882),Fosa Kurilelor,etc.

Formele foselor oceanice:rectilinii(Tonga),sinuoase(lantul foselor Japonia-Mariane),in bucla(Puerto-Rico),de forma dolinara.

Sursa: httputenti.lycos.itdanxdidageoimagesImage25.gif

1.2.6.Relieful oceanelor de pe pamant

Pe fundul Oceanului Indian se afla in centru sub forma de cordon o ridicatura de teren, urmat de praguri si adancimi diferite, acest cordon muntos intalneste cca. la mijloc lantul central indian care are o directie de nord sud, de acest lant apartine Groapa Sunda cu adancimea de 7.455 m ca si Groapa Diamantelor cu 8047 m adancime, aceasta fiind adancimea maxima a Oceanului Indian.

In Oceanul Atlantic el mai adanc punct este Groapa Puerto Rico.

Relieful fundului Oceanului Pacific este foarte variat. Regiunile adanci alterneaza cu inaltimi ce trec in lanturi si grupuri de insule. Intre aceste formatiuni ale reliefului oceanic se afla depresiuni submarine cu adancimea de 4500 - 6700 m (depresiunile Pacifica Centrala, Pacifica de Nord-Est si Pacifica de Nord-Vest, Marianelor, Filipinelor, Malaeziei, Pacifica de Sud, Peruana, Chiliana etc.) Adancimi mari sunt situate in apropierea tarmurilor muntoase: groapa Chile (8063 m), groapa Kurilelor (10542 m), groapa Japoniei (10347 m), groapa Marianelor (11022 m), groapa Tonga (10882 m).

Spre deosebire de Oceanul Pacific, tarmurile Atlanticului sunt joase si prezinta continuarea unor platforme continentale. O alta particularitate este prezenta unor vai si canioane submarine cu lungimi foarte mari. Aceste forme de relief au fost atestate in depresiunea Nord-Atlantica si depresiunea Braziliana.De-a lungul oceanului, in directia meridionala, se intinde dorsala Atlantica, care are forma unei catene montane submarine.

In Marea Neagra unitatile de relief sunt reprezentate de platformele cristaline precambriene si paleozoice situate in nordul si estul bazinului: Platforma Est-Europeana, Platforma Scitica si Platforma Moesica, specifice partii sud-estice a marii placi litosferice eurasiatice.

Concluzii:

Cele mai impresionante forme de relief de pe Pamant se afla pe fundul oceanelor: gropi adanci numite fose si creste imense numite dorsale. Unele se intind pe mai bine de 60.000 km.
Sub oceane, scoarta terestra este mai subtire si mai fragila, de aceea in punctele de rezistenta scazuta apar vulcani. Exista, de asemenea , munti submarini care pot atinge inaltimi de pana la 1.000 m inaltime. Unii din ei, numiti guyote , au fost treptat trunchiati de miscarile apei de deasupra.

Datorita tehnicii moderne exista harti detaliate ,exacte despre intreg fund oceanic.Aceste harti au ajuns la stabilirea ca fundul oceanic este in expansiune.(idee emisa aproape simultan de doi cercetori americani,Henry H. Hess si Roberts Dietz),pe baza analizei dorsalei atlantice,care prin energia si masa degajata produce o expansiune a fundului si distantarea continentelor.

Peisajul fundului oceanic ofera mai putine variatii ale formelor de relief fata de uscat,deoarece pe fundul oceanului nu se produc fenomene de eroziune(cum ar fi actiunea agentilor atmosferici).

Bibliografia:

G.Posea,(1976),"Geomorfologie",Editura Didactica si pedagogica Bucuresti,506p.;

P.Gastescu,(1998),"Limnologie si oceanografie",Editura H*G*A* Bucuresti;

P.I.Barbureanu,(1967),"Marile si Oceanele Pamantului",editia aIIa,Edit.militara;

Al.Istrate,(2004),"Geologie Generala"-Geodinamica Interna vol.I,Edit.Cetatea de Scaun;

V.Loghin,G.Muratoreanu,(2008),Geografie fizica generala,Edit.Valahia University Press Targoviste;

https://wapedia.mobi/ro/Oceanul_planetar