ZONA STEPEI

ZONA STEPEI

Amplasare. Aceasta zona ocupa un teritoriu relativ restrans in sud-estul tarii: campia Baraganului de est, partea cea mai joasa din sudul Podisului Moldovei, relieful de podis din nordul si centrul Dobrogei si de podis plan din sudul acestei regiuni. Altitudinile variaza intre 20-100 m in Baragan si 100-200 m in Moldova si Dobrogea. Cea mai mare parte a teritoriului are ca substrat pedogenetic loessul. Numai in Dobrogea pot aparea local si suprafete cu roci dure (sisturi verzi, calcare).

Specificul stepei: temperaturile anuale relativ ridicate (10-11⁰C), precipitatiile reduse (350-400 mm), probabilitatea mare de aparitie a secetelor in a doua parte a verii.

Invelisul de soluri al stepei este format din cernoziomuri tipice si carbonate, precum si din soluri balane. Solurile sunt profunde in Baragan si sudul Moldovei si mai putin profunde in Dobrogea. In aceasta ultima regiune se pot gasi si litosoluri.

Invelisul vegetal al stepei a fost aproape in intregime desfiintat. Solurile fertile ale acestei zone sunt in prezent folosite agricol.

Din putinele vestigii, pastrate si acestea intr-o stare modificata, se poate deduce ca vegetatia zonala de stepa era reprezentata printr-un complex de asociatii dominate de paiusul stepic si colilii. In ce priveste stepa mai uscata, a carei existenta in trecut o atesta prezenta solurilor balane din partea de vest a Dobrogei, imaginea vegetatiei este mai greu de reconstituit.

In stepa erau frecvente odinioara si tufarisurile de porumbar si migdal pitic (Prunus spinosa, Amygdalus nana) localizate in crovurile mai umede, pe soluri decarbonatate.

In Dobrogea, pe solurile scheltice foarte uscate, se intalnesc asociatii ale asa-numitei "stepe petrofile". Pe stancarii se mai gasesc si resturi de tufarisuri submediteraneene (Paliurus spina-cristi)), iar pe versantii nordici - paduri tufarite cu stejar pufos.

In luncile unor rauri mari, cum sunt Ialomita, Buzaul, Siretul, Prutul, se gasesc asociatiile obisnuite de lunca si pajisti mezofile. La acestea se adauga intinse tufarisuri de catina rosie (Tamarix ramosissima). Pe langa lacurile sarate si pe vaile raurilor cu apa putina se dezvolta pajisti halofite variate.

Asociatia, probabil odinoara zonala, cu Stipa cuprinde fitocenoze formate din tufe numeroase de Festuca valesiaca, intre care se incadreaza tufe de Stipa pulcherrima, S. ucrainica, S. dasyphylla, S.lessinigiana, S. capillata. Spatiile dintre tufele gramineelor sunt ocupate cu un bogat sortiment de specii de stepa: Centaurea orientalis, Inula ensifolia, Salvia nutans, Thymus marschallianus, Vinca herbacea, Teucrium polium, Dianthus giganteus, D. pallens, Onobrychis arenaria, Onosma macrochaetum, Trinia multicaulis, Scorzonera mollis, Iris pumila, Echium rubrum, Astragalus ponticus, Cephalaria uralensis, Phleum phleoides, Botriochloa oschaemum,Polygala major, Achillea clypeolata, A.setacea, Potentilla bornmlleri, Asperula cynanchica, Campanula sibirica, Echinops ruthenicus, Euphorbia stepposa, Knautia macedonica, Loelaria macrantha, Medicago falcata.

Fitocenozele au o stratificare destul de evidenta. In unele situatii se pot deosebi pana la patru straturi: primul, format din plante scunde cu tulpina nedapasind 20 cm, iar ultimul cu plante inalte care ating pana la 100 cm.

Datorita modului de folosire structura asociatiei poate fi mai mult sau mai putin modificata, totdeauna in sensul reducerii numarului de specii, prin disparitia celor nerezistente la pasunat si calcat. In mod obisnuit, pe islazurile degradate se afla asociatia in care specia dominanta Poa bulbosa vegeteaza doar pana la inceputul verii apoi se usuca. Peste vara, in pajistea neincheiata sunt bine reprezentate barboasa (Botriochloa ischaemum) si pirul (Cynodon dactylon), apar putine tufe de Festuca valesiaca, Stipa capillata, Koeleria, Phleum, se afla multe specii de Bromus (tectorum, japonicus, squarossus, hordeaceus), se mai pastreaza o serie de leguminoase (Medicago falcata, Astragalus onobrychis, Coronilla varia) si alte specii de stepa (Thymus marschallianus, Asperula cynanchica, A.humufusa, Linum austriacum). Sunt abundente specii ca Euphorbia stepposa, Eryngium campestre, Artemisia austriaca. Patrund multe specii anuale (Senecio vernalis, Draba verna, Alyssum desertorum, erodium cucutarium, Geranium pussillum, Capsella bursa-pastoris).

Stepa petrofila din Dobrogea are o structura cu totul deosebita. Sunt abundente in special plante calcifile de dimiensiuni reduse ca Thymus zygoides, Agropyron brandzae, Pimpinella lithophila, Koeleria lobata, Festuca callieri, Dianthus nardiformis, Paronychia cephalotes, Satureja coerulea, Artemisia caucasica, A.lercheana, Alyssum montanum, Allium saxatile, Sedum caespitosum, Minuartia adenotricha. Se adauga o serie de specii stepice ca Poa bulbosa, Echinops ruthenicus, Festuca valesiaca, Stipa capillata, Botriochloa ischaemum, Centaurea diffusa, Achillea coarctata, Arenaria serpyllifolia, Cephalaria uralensis, Alyssum alyssoides.

Dintre asociatiile intrazonale de saraturi specifice stepei, face parte asociatia in care tufele speciei dominate - Puccinellia distans sunt imprastiate pe toata suprafata, iar printre acestea se afla atat specii halofile (Agropyron elongatum, Artemisia maritima ssp. monogyna, Statice gmelini, Suaeda maritima, Obione verrucifera, O. pedunculata, Bassia hirsuta, Petrosimonia triandra, Taraxacum bessarabicum) cat si specii de pajiste xerofile (Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Plantago lanceolata).

Asociatia ale carei fitocenoze se afla pe solurile cu mare concentratie in saruri si cu umiditate ridicata in tot timpul verii, este alcatuita din putinele specii care pot rezista in asemenea conditii - Suaeda maritima, Kochia hirsuta, Salicornia herbacea, Bassia hirsuta, Camphorosma annua, Obione verrucifera, Spergularia marginata, Aster tripolium, Statice gmelini. Plantele se dezvolta abia in a doua parte a verii. Caracterisitica pentru aluviunile nisipoase saraturate din luncile stepei, asociatia de tufaris este edificata de catina rosie (Tamarix ramosissima), la care se adauga si altii arbusti - Hippopha rhamnoides, Crataegus monogyna, Cornus sanguinea. In stratul ierbos domina Calamagrostis epigeios, Agropyron repens, Poa pratensis var. angustifolia, Cynodon dactylon, Euphorbia seguieriana, Verbena officinalis, Plantago major.