CARACTERISTICILE EUROPEI

CARACTERISTICILE EUROPEI

Ø      Spatiul european constituie, din extremitatea vestica a platformei eurasiatice, o locatie de maxima eficienta pentru conctactele cu restul lumii

Ø      Influenta tirzie pe care alte state au avut-o asupra Europei rezulta din avantajele pe care aceasta le-a dobindit de-a lungul secolelor de dominatie globala, politica si economica

Ø      Statele nationale europene au aparut pe neasteptate din centre de putere, formind cartierele generale ale imperiilor coloniale

Ø      Europa este marcata de diferentieri regionale interne foarte puternice (atit culturale cit si fizice), dispune de un grad ridicat de specializare, promovind multiple oportunitati de comunicare, schimburi

Ø      Mediul natural european dispune de o gama larga de conditii topografice, climatice, biologice si pedologice alaturi de o multitudine de resurse industriale

Ø      Economiile europene aunt caracterizate de o puternica industrializare si de un ivel ridicat al productivitatii. Cu toate acestea nivelul dezvoltarii scade in general de la vest catre est

Ø      Populatia Europei este in general caracterizata de rate scazute ale nasterilor dar si deceselor, medie de viata lunga, constituind unul dintre cele trei grupuri populationale ale lumii, fiind caracterizata de un grad ridicat de urbanizare, o foarte buna pregatire si educatie

Ø      Europa este deservita de sisteme de transport si comunicatii foarte eficiente care promoveaza comertul precum si alte forme ale interactiunii spatiale internationale

Ø      Dupa razboi Europa a facut un important progres catre integrarea economica si unificarea politica, fortind pe mai departe dezvoltarea sa pe aceste coordonate

Pozitia geografica

Reprezinta un atu al continentului european. Distantele relativ mici au dus la o raspindire rapida a fenomenului economic si cultural. Configuratia tarmurilor, pornind din Europa Sudica si ajungind in Europa Nordica, a permis aparitia insusirilor necesare navigatiei - despre care se poate afirma ca s-a dezvoltat treptat, dar a si stimulat si mentinut dorinta de cunoastere, care mai tirziu s-a concretizat in relatiile comerciale (ex. grecii, vikingii).

Lantul Alpin - care poate fi considerat o bariera naturala in calea schimburilor, de orice natura ar fi ele, dispune de culoare prin care fluxurile au patruns dintr-o parte in alta.

Evolutia primara a spatiului european

Grecia Antica

a stat la baza la baza dezvoltarii culturale a spatiului european

baza progresului lumii grecesti a fost reprezentata de orasele state si ligi ale oraselor, care in ciuda diferentierilor existente intre ele au dus la obtinerea progresului in toate domeniile

individualismul si localizarea au fost elemente determinante pentru spatiul grecesc. In acelasi timp ele au avantajat progresul fiecarui oras in parte, dar au si mentinut o discordie interna, actuala si potentiala, care a dat nastere unor reactii adverse. Cel mai bun exemplu il constituie adversitatea dintre Atena si Sparta. A urmat o perioada de urcusuri si coborisuri pentru spatiul grecesc, fapt ce a dus in final la infringerea ultimei ligi a oraselor grecesti - Liga Aheeana, de catre romani.

Roma antica

si-a pus amprenta pe mai multe domenii: comunicatiile, organizarea militara, drept si administratie publica. A promovat progresul social-economic si cultural in toate provinciile imperiului.

Diversitatea culturala din interiorul imperiului nu a determinat stagnarea, prin inhibarea culturilor locale, ci a dus la progresul prin includerea elementelor noi

Un alt aspect important il constituie componenta politica a imperiului roman. Daca la nivel european nu se poate vorbi de o interferenta intre sistemul politic si administrativ roman si cele ale zonelor inglobate, fiind vorba de triburi a caror organizare era mai mult sau mai putin evidenta, nu acelasi lucru s-a intimplat in SE-ul imperiului, in Asia, unde state precum Mesopotamia sau Assiria dispuneau de sisteme politice si sociale bine definite. De aceea putem afirma ca Imperiul Roman, reprezinta prima unitate politica inter-regionala.

In afara de varietatea culturala care a intrat sub controlul sau, de schimbul de idei care a avut loc, au aparut si o multitudine de posibilitati de interactiune economica

Procesul dezvoltarii economice a avut un impact puternic asupra intregii structuri a europei Mediteraneene si Occidentale. Suprafete care au fost caracterizate numai de modele de subzistenta s-au transformat in adevarate centre economice, pentru ca mai tirziu sa apara pietele specializate. Putem vorbi acum si despre primele incercari de asistenta know-how si anume, importul de tehnici agricole din inima imepriului catre periferie.

Datorita acestor transformari in planul relatiilor economice, Roma a luat decizia de a revizui masurile de suport al progresului, investind cu puteri administrative, politice citeva centre importante. Putem vorbi astfel despre primul proces de descentralizare si autonomizare. Au aparut regiunile functionale. Se observa aici modelul oraselor-stat grecesti, adoptat pentru a satisface nevoile imperiului roman. Spre deosebire de orasele grecesti, cele romane erau legate de o retea de comunicatie paralela - pe apa si pe uscat.

Influenta Imperiului Roman se simte insa si in prezent, numai daca stam sa ne gindim la caracterul economic al unor orase, in special cele cu specific portuar, la unele dintre autostrazile care urmaresc indeaproape vechile drumuri romane.

Transformarile pe care Europa le-a suferit sub Imperiul Roman au inclus si principiul geografic al arealului functional specializat - regiuni care produc bunuri specifice (ex. africa de Nord -grinarul imperiului, ins. Elba - fier, Cartagina -minereu de argint)

Diferentieri

daca ne gindim la perioada de sfirsit a Imperiului Roman putem evidentia urmatoarele aspecte care ar fi putut influenta aparitia ulterioara a statelor nationale:

o       distanta fata de centru a provinciilor mai indepartate, a facut ca acestea sa fie printre primele care au iesit de sub jurisdictia romana. Acest lucru s-a intimplat fie din cauza atacurilor popoarelor migratoare, fie din cauza ca interesul economic si politic fata de ele a scazut

o       apropierea de centru si dezvoltarea puternica a unora dintre orase a dus la aparitia unor situatii de stat in stat. A crescut importanta conducatorilor locali, care incep sa conduca dupa legi proprii.

o       Aceste departari sau apropieri fata de centru au dus in final la aparitia unor diferentieri economice regionale

Renasterea Europei

aceasta dateaza din a doua jumatate a secolului al XV-lea, unii punind aceasta pe seama descoperirii Americii de catre Columb

Modelul oraselor stat grecesti, preluat de catre Imperiul Roman se regaseste perfectionat si mult mai functional sub forma Republicilor Maritime din nordul peninsulei Italice: Venezia, Genoa si Pisa. Acestea au preluat si detinut monopolul comertului dintre spatiul european si Orient, mai mult decit atit influentind geopolitic Europa (ex. - caderea Bizantului). Progresul economic, cresterea influentei politice si militare au contribuit la cristalizarea acestor noi centre de puetre europeana. Toscana sub conducerea familiei De Medici devine unul dintre centele decizionale ale Europei Mediteraneene si nu numai, iar prin alipirea Pisei si unul dintre cei mai importanti actori economici. Marile familii italiene (Sforza, Uffizi) joaca un rol important in dezvoltarea Italiei de Nord.

marea perioada de progres si prosperitate a fost centrata pe Europa Occidentala. Aceasta se afla in imediata apropiere a noilor cai de comert - oceanul, spre deosebire de Europa de Est care a fost nevoita sa faca fata presiunii otomane.

Aceasta zona de protectie a oferit Europei Vestice posibilitatea de a se angaja in rivalitati economice, fara interferente cu estul, fapt ce a dus la aparitia unui nationalism politic, care treptat, s-a transformat in nationalism economic, ce a operat sub forma mercantilismului

Revolutiile

Revolutia Agrara

in analiza evolutiei economice a Europei avem tendinta de a pune accentul pe Revolutia industriala, inseleasa ca inceputul unei noi perioade de dezvoltare, pierzind din vedere o metamorfozare mai putin dramatica, dar nu lipsita de importanta si anume, cea legata de transformarile la nivelul tehnicilor si practicilor agricole europene, intr-un cuvint revolutia agrara.

Aceasta a inceput cu mult mai devreme decit Revolutia Industriala si a fost capabila sa sustina cresterea populatiei in Europa sce. XVII-XVIII.

S-a concentrat in Regatul Tarilor de Jos, Belgia si nordul Italiei. Aceste regiuni s-au confruntat cu o crestere a populatiei datorita urbanizarii, rezultat al succesului pe care l-au avut in comert si activitati manufacturiere, fapt ce s-a concretizat in stimularea pietelor, in reorganizari ale utilizarii tehnicilor si terenurilor agricole.

Citeva dintre aceste inovatii au fost imprumutate de Anglia si Franta, unde proprietatea comunala asupra terenului a lasat locul initiativelor individuale - micii fermieri: metode de pregatirea solului, rotatia culturilor, metode noi de cultura.

Sistemele de distributie si stocare au devenit din ce in ce mai eficiente

S-a dezvoltat activitatea pastorala

Revolutia agrara a impulsionat dezvoltarea manufacturilor

Revolutia Industriala

In Anglia si Flandra, manufacturile au atins un grad ridicat de specializare in obtinerea linii si textilelor. In cateva regiuni (ex.- Thuringia, partea central-estica a Germaniei) minereul de fier era topit, prelucrat, trecindu-se astfel treptat la o extractie masiva.

Problema care s-a pus la un moment dat era cea a calitatii si in special a calitatii produselor din industria textila. Acestea trebuiau sa concureze cu cele aduse din import, din China si India in special matase. Datorita acestei situatii, fabricantii de textile din Anglia au cerut ajutor legislativ in 1721, adica aprobarea unei legi cu caracter protectionist. Astfel a inceput cursa pentru gasirea unor solutiii care sa duca la obtinerea unor produse de calitate superioara.

Astfel perioada 1765-1788 este caracterizata de cercetari pentru realiazrea si introducerea motorului cu abur (James Watt). Cam in aceeasi perioada carbunele putea fi transformat in cocs, care la rindul sau dispunea de calitati superioara, putind fi folosit la prelucrarea fierului. In mod direct in jurul bazinelor carbonifere s-au concentrat principalele centre metalurgice.

Transporturile oceanice au cunoscut o noua dezvoltare, Anglia beneficiind din plin de aceste transformari, avind in vedere dimensiunea imperiului sau colonial. Englezii au controlat fluxurile de materii prime, avind totodata si monopolului produselor finite.

In intreaga Europa au aparut centre de dezvoltare, in special in jurul bazinelor carbonifere - black belt. Vechile regiuni economice industriale au fost revigorate ca urmare a acestor noi descopeiri.

Revolutia politica

a inceput dupa 1780

1789-1795, Revolutia Franceza - desi initial a avut la baza idealuri pur umaniste, Egalitate, Libertate, Fraternitate, in realitate a aruncat Franta in haos si distrugere

1799 - Napoleon

o       A reinstaurat stabilitatea

o       A reusit sa schimbe pentru totdeauna harta politico-geografica a Europei

o       Dupa infringerea sa au avut loc miscari revolutionare aproape in toate statele (Spania, Portugalia, Italia, Prusia etc.)

Dimensiunile geografice ale modernizarii

Johann Heinrich von Thunen (1783-1850) in 1812 a realizat unul dintre primele modele geografice, avind in spate o experienta de peste 40 de ani de exploatare agricola (a detinut o ferma in nord-estul Germaniei, linga Rostock). Astfel el a tinut o evidenta srticta a tranzactiilor sale, ilustrind efectele pe care le au distanta si costurile cu transportul in ceea ce priveste o locatie productiva. Studiile sale au fost publicate sub titlul Der Isolierte Staat - Statul izolat, iar mare parte din metodele sale constituie fundamentul teoriei moderne a locatiei.

Modelul Von Thunen. S-a dorit ca pe baza acestui model sa se stabileasca influentele externe care pot influenta ecolutia economica. Pentru aceasta el a creat un laborator regional, in interiorul caruia putea identifica elemente ce pot conditiona distributia locala a fermelor in jurul unui singur centru urban. Pentru aceasta a facut citeva presupuneri:

clima si solul sunt aceleasi in intreaga regiune

nu exista nici un obstacol care sa afecteze suprafata plana

exista un singur oras situat central, in cadrul statului izolat

producatorii agricoli isi transporta singuri produsele catre piata, nu exista companii de transport, facind acest lucur cu mijloace proprii. Aceasta presupune asumarea unui sistem radiar de drumuri de constanta si egala calitate; cu acest sistem costurile privind transportul sunt direct proportionale cu distanta.

Intensificarea interactiunilor spatiale

Dupa incheierea Razboiului Rece, Europa s-a constituit intr-un mediu propice pentru interactiunea si cooperarea intre locuitorii sai, indiferent de statul de provenienta.

Conceptual, interactiunea spatiala se organizeaza in jurul a trei principii dezvoltate de catre Edward Ullman:

complementaritate - atunci cind o regiune detine un surplus necesar unei alte regiuni. Aceasta nu insemana ca existenta unei resurse intr-o locatie garanteaza dezvoltarea comertului. Este necesar ca acea resursa sa fie in mod specific necesara in alta parte.

transferabilitatea - se refera la usurinta cu care poate fi transportat un bun intre doua locatii. In acest caz distanta trebuie inteleasa in termenii cost si timp. Asadar existenta unei resurse sau bun intr-o regiune este conditionata de distanta care la rindul sau poate influenta negativ dezvoltarea comertului (chiar blocarea acestuia)

interventia oportunitatii - se refera la potentialul comercial existent intre doua parti, care chiar daca se satisfac celelalte doua conditii, de complementaritate si transferabilitate, nu se poate pune in valoare decit in absenta in apropiere a unei surse de aprovizionare. Ex.: industrializarea Italiei a fost si este inca dependenta de o serie de materii prime ce provin din Europa Vestica sau Nordica, in acelasi timp insa furnizind produse agricole si alimentare (fructe, vinuri etc.). Aceasta dubla complementaritate nu a fost insa inhibata de restrictiile privind transferabilitatea, in speta prezenta lantului alpin. Acesta este strabatut de cai rutiere cit si de cai ferate, ambele fiind preferate trasnportului naval. La aceasta situatie se adauga faptul ca nu a intervenit vreo alta oportunitate care sa modifice aceste fluxuri.

Citeva proiecte majore au contribuit fara doar si poate la imbunatatirea relatiilor comerciale:

deschiderea in 1994 a tunelului pe sub Canalul Minecii

crearea unei retele feroviare de mare viteza dupa modelul TGV

se preconizeaza constructia a mai mult de 160 km de tuneluri in zona Alpilor, care sa fluentizeze traficul si sa se conformeze cu legislatia elvetiana, care din 2004 prevede transportul containerelor exclusiv pe calea ferata

inaugurarea unei linii de mare viteza, pe banda magnetica, in 2005 intre Berlin si Hamburg.

Continuitate & modificare urbana

In cazul Europei se poate vorbi de o preponderenta a populatiei urbane, circa 71%, acest continent reprezentind unul dintre cele mai urbanizate spatii. Cifrele sunt mult mai sugestive daca avem in vedere raportarea cu caracter regional. Astfel vorbim de 84% grad de urbanizare in cazul Europei nordice si 79% in cazul Europei vestice (Belgia 97%, UK 90%, Germania si Danemarca 85%).

Principalele efecte ale procesului de urbanizare ar fi relationate cu scaderea ratei mortalitatii dar si cu costuri de trai mai ridicate, ceea ce in termeni demografici s-ar traduce printr-o scadere a natalitatii (nr. de copii mai mic decit in spatiul rural; casatorii la virste mai inaintate, planificare familiala, femeile opteaza pentru realizarea unei cariere, se prefera chetuielile legate de bunuri sau recreere decit pentru cresterea copiilor). Aceasta situatie a dus la o implozie a populatiei, ajungindu-se la o reducere a numarului de tineri, care la rindul lor pot sustine o populatie imbatrinita ce are nevoie de pensii si asistenta medicala. In aceste conditii se ajunge la o crestere a taxelor pentru acoperirea deficitului, la o inrautatire a climatului de afaceri, la cresterea somajului si intensificarea emigratiei.

In Europa, orasele inca joaca un rol comercial important in cadrul culturilor nationale, substituindu-se postulatului "Orasului Primar" al lui Mark Jefferson (1939), care reliefa faptul ca orasul primordial al unei tari este intotdeauna "disproportionat ca marime si exceptional de expresiv pentru capacitatea si sentimentele nationale". Chiar daca se poate vorbi de o anumita imprecizie a acestei legi ea poate fi sustinuta cu exemple la nivelul spatiului european,Paris, Londra, Viena, Stockholm, Varsovia, Atena, centre care se afla in topul ierarhiei urbane si care si-au luat partea leului din cresterea populatiei dupa Al doilea Razboi Mondial.

La scara intraurbana insa orasele europene difera radical de cele americane (spre exemplu) in ceea ce priveste organizarea. Vechimea celor dintii reprezinta un element definitoriu pentru aceasta situatie. Londra prezinta modelul metropolitan tipic european, avind in partea sa centrala - orasul vechi, CBD - central bussines district, care include de administratia, finantele, serviciile, in jurul acestuia dezvoltindu-se practic orasul propriu-zis, asa numita arie metropolitana.

Trasformari politice & economice

Dupa cadere comunismului si disparitia ca stat a Uniunii Sovietice, au aparut 15 noi state care au impus astfel o redefinire a spatiului european. Cinci dintre acestea Letonia, Lituania, Moldova, Ucraina si Belarus au fost incluse in noua Europa de Est. In acelasi timp Estonia s-a alipit Eurpei Nordice din care face insa parte din punct de vedere istoric si cultural.

Chiar daca a fost eliminat pericolul unei confruntari militare Est-Vest, nu au fost insa reduse - in unele cazuri chiar dimpotriva - divizarile culturale interne. Vechile ostilitati au iesit la suprafata odata cu accentuarea nationalismului (cel mai bun exemplu in acest caz fiind Iugoslavia).

Se poate vorbi deci in unele cazuri de aparitian disolutiei, ca proces centrifug prin care populatii sau regiuni din interiorul unui stat cer si cistiga putere politica si uneori autonomie (deseori cu fonduri de la centru) prin negocieri sau chiar rebeliune. Multe dintre state infatiseaza un regionalism intern, dar procesul disolutiei se declanseaza atunci cind o forta centrifuga cheie (care trebuie sa mentina unitatea) - ideea de national spre exemplu - isi pierde din valoare pina in punctul din care se poate declansa o miscare regionala de secesiune. Glisarea catre separatism apare mai ales in statele in care guvernele deja au probleme in incercarea de amentine un stat national viabil. Atit Iugoslavia cit si Cehoslovacia au fost afectate de decizia aliatilor dupa Primul Razboi Mondial (1919, Conferinta de Pace de la Versailles) care a lasat practic Europa estica sub forma unui mozaic etnic, fara a tine cont de realitatile existente (dupa dizolvarea Imperiului Austro-Ungar).

Conceptul de disolutie a fost pentru prima oara utilizat pentru a enumera - ilustra, cursul evenimentelor politice din UK in cadrul caruia resurectia separatismului regional pare mai degraba o ironie geografica. Acest stat este dominat din punct de vedere populational, politic si economic de catre Anglia, centrul istoric al Arhipelagului Britanic. Celelalte trei componente Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord au fost atasate cu secole in urma. Timpul nu a reusit sa impiedice aapritia regionalismului in ciuda dezvoltarii generate de revolutia industriala precum si de perioada imperiului colonial. In anii 60-70, Londra a fost fortata sa se confrunte cu un raboi civil in Irlanda de Nord si cu o accentuare a separatismului in Scotia si Tara Galilor. Nationalismul scotian a devenit extrem de puternic mai ales dupa identificarea rezervelor de petrol si gaze naturale din Marea Nordului.

Forta financiara => autonomie economica => autonomie politica

Primeaza aspectul legat de diferentele culturale, de modul in care centrul distribuie fondurile

Regiunea devine astfel una cheie in peisajul economic britanic. In 1997 Partidul Laburist a permis atit scotienilor cit si galezilor sa voteze nu pentru independenta ci pentru o mai mare autonomie, autonomie a carei reflectare a reprezinta parlamentele regionale. Acest fapt a dus la o limitare a controlului pe care centrul il avea in ceea ce priveste relatiile economice (aferente). Referendumul prin care scotienii au votat pentru autonomie a reprezentat un pas important pe calea disolutiei. Spre surprinderea guvernului de la Londra, Scotia, in loc sa inceteze cu flirtul cu separatismul, a fost impinsa sa continue pe acelasi drum de catre nationalisti (bine reprezentati ca principal partid de opozitie in parlamentul scotian). Aparitia acestui regionalism puternic in Regatul Unit, unul dintre cele mai stabile si durabile state ilustreaza impactul pe care procesul de disolutie il poate avea oriunde pe continent.

Un alt exemplu ar putea fi Spania, in care fortele regionale au reusit sa induca modificari in plan administrativ si politic. Au fost semnate astfel acorduri privind autonomia cu tara Bascilor si Catalunya, autonomie reprezentata prin parlamentari proprii, recunoasterea oficiala a limbii, trasformarea sistemelor de taxe, educatie. Primul pas fiind facut alte regiuni ale Regatului Spaniol au incercat acelasi lucru, Galicia, iar pe masura ce stabilitatea economica se va generaliza probabil ca numarul va creste.

In acelasi tipar, desi la scara mai mica se incadreaza Franta cu regiunea Corsica, Italia cu Padania, Sardinia, Tirolul de Sud, Belgia care ilustreaza conflictul dintre flamanzi si valoni, Olanda - Frysland, Polonia - Silezia superioara, Grecia si Albania cu regiunea de frontiera.