ZONELE PROTEJATE ALE MASIVULUI RETEZAT

ZONELE PROTEJATE ALE MASIVULUI RETEZAT

1.Istoria si evolutia Parcului National Retezat - membru al PanParks

Tab.1.Categorii de arii protejate in Masivul Retezat

Sursa: Planul de Management al P.N.R.Rezervatie a Biosferei 2003-2008, Tabel 1.a, pag.8

Parcul National Retezat, adesea numit "decanul de varsta al parcurilor din Romania", acopera 38.138 ha de padure montana naturala si ecosisteme alpine si este situat la altitudine cuprinsa intre 800 si 2509 m, fiind strabatut de meridianul 22⁰52' longitudine estica si paralela 45⁰25' latitudine nordica. Zona de protectie ocupa centrul masivului.

Izolarea si masivitatea acestui munte, relieful salbatic, ravasit de glaciatiunea cuaternara, privelistile alpine de o mare frumusete, flora si fauna caracteristice au determinat pe naturalistii romani sa ceara, in anul 1928, la Cluj, infiintarea primului parc national al tarii, in Retezat. Stadania oamenilor de stiinta si a iubitorilor naturii, a determinat autoritatile de dupa primul razboi mondial sa asigure acestui teritoriu un cadru juridic adecvat. Oameni de seama, printre care Emil Racovita, Alexandru Borza, A. Popovici-Baznosanu, Emil Pop, Geoge Valsan, membrii ai Comisiei Monumentelor Naturii, obtin in anul 1935 aprobarea pentru stabilirea limitelor Parcului National Retezat. In acel an, Guvernul Romaniei a declarat zona protejata intreg teritoriul Parcului National Retezat, renumit pentru frumusetea si bogatia floristica[1].

Inainte de infiintarea parcului, zona era rezervatie de vanatoare pentru capre negre, apartinand "Casei Majestatii Sale Regelui". Jurnalul Consiliului de Ministri, nr. 593, din 22 martie 1935, a pus in aplicare reglementarile Inaltului decret regal nr. 2478 ,din 3 iulie 1934, privind protectia monumentelor naturii, constituind astfel actul de infiintare al Parcului National Retezat.

In urmatorii ani s-au adus importante contributii in organizarea si functionarea Parcului National. Astfel, au fost interzise pasunatul si vanatoarea in cele mai valoroase zone, a fost intarita paza, au fost construite trei case-puncte de control la Gura Zlata, Pietrele si Rotunda, precum si casa- laborator, Gemenele.

Din anul 1955 s-a creat o zona stiintifica, o rezervatie integrala in care este interzisa orice activitate a omului in afara de paza si cercetare stiintifica. Accesul turistilor este interzis in rezervatie, trecerea putandu-se face pe acest teritoriu numai cu autorizatia Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii.

In vara anului 1973, prin stradania Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii s-au adus din strainatate doisprezece exemplare de marmota care au fost puse in libertate in Rezervatia stiintifica Gemenele, in vederea repopularii Retezatului cu acest mamifer disparut, operatiune ce s-a dovedit incununata de succes.

In anul 1979, regimul de protectie era asigurat prin Decretul prezidential nr. 287/1950, ca si prin Legea nr. 9 ,din 20 iunie 1973, adoptata de Marea Adunare Nationala a Romaniei, referitoare la protectia mediului. Dupa legislatia in vigoare la data respectiva, intreg teritoriul Parcului National Retezat constituia proprietatea statului roman, al carui patrimoniu forestier era administrat de Inspectoratul Silvic Judetean Deva, in timp ce pasunile erau administrate de Directia Agricola a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judetului Hunedoara. Regimul de protectie a Parcului National Retezat era aplicat si controlat de Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane.

In anul 1980, parcul a fost inclus in reteaua mondiala a rezervatiilor biosferei, organizata in cadrul programului "Omul si biosfera" initiat de UNESCO. In prezent, este una dintre cele trei zone model alese pentru Proiectul Managementul Conservarii Biodiversitatii.

Raspunderea protejarii tuturor acestor minuni naturale revine Administratiei Parcului National Retezat (APNR). Infiintata in 1999, in virtutea proiectului mentionat mai sus, APNR are in sarcina administrarea si conservarea biodiversitatii- parcului si este o subunitate a Regiei Nationale a Padurilor, Directia silvica Hunedoara.

PanParks este fundatia europeana care isi propune sa promoveze anumite parcuri nationale din Europa, a caror stare si mod de administrare este evaluat pe baza unor criterii "dure', ca fiind destinatii eco-turistice deosebite la nivel european.

Potrivit criteriilor de evaluare ale PanParks, pentru primirea certificarii europene, ariile protejate trebuie sa fie extrem de importante pentru comunitatile din apropiere, sa detina minimum 20 de mii de hectare de teren, iar jumatate din acesta sa fie o zona de salbaticie care sa aiba principalele ecosisteme virgine. PanParks are mai multe semnificatii. In primul rand, certificarea europeana este un premiu acordat unei arii protejate bine gospodarita, dar totodata inseamna crearea unei legaturi intre conservare si turism durabil.

PanParks ajuta turismul durabil controlat, care aduce beneficii in comunitatiile locale. Astfel, oamenii din jur vor fi mai angajati in procesul de conservare, pentru ca arealul protejat din vecinatatea lor reprezinta o valoroasa sursa de venituri. Acest proiect poate fi asemanat cu prima schema dintr-un sistem de certificare a bunei gospodariri a parcului nu numai in Europa, ci si in intreaga lume .

Parcul National Retezat a primit certificatul PanParks, in toamna anului 2004, in Italia. Din acel moment, mesajul despre ceea ce inseamna aceasta arie protejata si despre frumusetile ei a pornit in toata Europa. Insa odata cu primirea certificarii, pentru echipa APNR a inceput inca o perioada de munca asidua. Timp de treisprezece luni, membrii Administratiei Parcului National Retezat vor elabora strategia de turism durabil, in care Parcul va avea un rol de lider si va trebui sa atraga parteneri in acest demers.

Chiar daca Parcul a fost certificat, evaluarea echipei de specialisti va continua si de acum inainte. Urmatoarea etapa va urmari implicarea firmelor mici de turism in parteneriatul cu Parcul, cand majoritatea beneficiilor vor trebui sa ramana in zona. Acest proces va deschide o poarta spre cea de a treia verificare. Atunci vor deveni subiectul verificarii doar partenerii locali. Daca trec de aceasta verificare, ei primesc logo-ul PanParks, care le confera posibilitatea de a deveni parteneri de afaceri internationali. In acest mod vor fi vazuti ca operatori de turism care ofera un produs special pentru fiecare turist special[3].

Parcul National Retezat este a cincea arie protejata certificata PanParks in Europa, alaturi de alte parcuri nationale din Polonia, Bulgaria, Finlanda si Suedia. Se urmareste ca in urmatorii ani, alte 15-20 de parcuri nationale sa fie declarate ca facand parte din capitalul de elita al Europei. Pana in prezent, 12% din suprafata terestra este protejata. Pe data de 24 mai 2005 s-a sarbatorit, ca in fiecare an, Ziua Europeana a Parcurilor. Aceasta sarbatoare a fost lansata de Federatia EUROPARC cu scopul de a promova ariile protejate europene si de a genera sprijin public pentru scopurile si activitatile lor. Prima aniversare a avut loc in anul 1999, apoi evenimentul a inceput sa fie celebrat anual de-a lungul intregului continent. Data de 24 mai a fost aleasa pentru a sarbatori crearea primelor noua parcuri nationale pe continent, mai exact in Suedia, pe data de 24 mai 1909. La 70 de ani de la infiintare, Parcul National Retezat ramane una dintre cele mai cautate destinatii pentru turistii amatori de locuri deosebite, salbatice, fie ei romani, fie straini.

Zonarea functionala a Parcului National Retezat
(Anexa 1 - Harta zonarii interne)

Tab.Prezentarea activitatilor permise in zonele functionale ale Parcului National Retezat

Sursa: Planul de Management al P.N.R., Rezervatie a Biosferei 2003-2008, Tabel 1.5.a, pag.21

A.Zona cu protectie stricta, reprezentata de Rezervatia Stiitifica Gemenele - zona Lacul Gemenele-Taul Negru-valea Dobrun - (1630 ha) este considerata un fel de sanctuar al naturii si nu este permisa desfasurarea nici unei activitati de exploatare a resurselor naturale. Accesul este permis doar in baza autorizatiei eliberate de Academia Romana, Comisia Monumentelor Naturii (CMN) si va fi aprobat numai pentru cercetatori, biologi, specialisti, studenti de la sectii cu specializari in domenii legate de conservarea biodiversitatii, grupuri care desfasoara excursii de studii, practica. Marimea grupului care intra in Rezervatia stiintifica nu poate fi mai mare de noua, decat in cazuri exceptionale aprobate de CMN. Cei care viziteaza rezervatia vor depune la CMN si la APNR un raport cu observatiile realizate pe perioada deplasarii. Punctele importante pe limita rezervatiei sunt: valea Radesul Mare, Rovine, varful Bucura, varful Judele, varful Zanoaga.

B.Zona cu protectie speciala are 20.000 ha, reprezinta aproximativ jumatate din suprafata parcului si poate fi vizitata de catre orice iubitor de munte, pe baza unui simplu bilet de intrare in parc, cu conditia de a fi respectat Regulamentul Parcului. Specificul acestei zone este dat de caracterul activitatilor permise, respectiv:

♦ activitati de turism controlat si de educatie

♦ activitati traditionale de utilizare a resurselor naturale - utilizarea pajistilor alpine si subalpine pentru pasunat cu animale ale membrilor comunitatilor care detin aceste pasuni.

C.Zone-tampon reprezinta restul suprafetei, unde este permisa utilizarea resurselor in limitele durabilitatii si dezvoltarii turistice. Cateva puncte principale pe limita parcului sunt: cabana Pietrele, Varful Mare, Stana din Rau, varful Gruniu, varful Dragsanu, varful Stanuletii Mari, valea Lapusnicului Mic, Gura Apei, valea Raului Mare, Muntele Dosu Rudii, varful Retezat[4].

In cadrul zonelor B si C se regasesc:

a) zone de protectie integrala - delimitate in interiorul zonei B, unde nu se permit nici un fel de activitati de utilizare a resurselor naturale, cu exceptia activitatilor de turism controlat si educatie. Se constituie din totalitatea suprafetelor acoperite cu vegetatie forestiera, jnepenis si alti arbusti, stancarii si grohotisuri din zona cu protectie speciala, precum si alte suprafete delimitate prin baza unor studii, cu avizul Academiei Romane si aprobarea autoritatii centrale pentru mediu.

b) zone de interes special din punct de vedere al biodiversitatii - delimitate in zonele B si C, unde se regasesc habitate, specii importante, care necesita masuri speciale de conservare sau prezinta o biodiversitate ridicata. Aceste zone includ:

♦ Retezatul Calcaros, ce cuprinde toata suprafata calcaroasa din zona de protectie integrala - parcelele aflate in amonte de Campu Mielului, pe malul stang al Jiului de Vest, pana la limita Parcului. Zona prezinta o biodiversitate deosebit de ridicata, dovedita prin studii anterioare.

♦ Lunca Berhinei, zona de importanta lepidopterologica.

♦ Valea Raului Mic si a Lapusnicului, zone de importanta avifaunistica.

♦ Fata de sud a Retezatului, zona de importanta faunistica pentru populatiile de capre negre si posibila zona de cuibarit a speciei Aquila Chrisyaetos.

♦ Poarta Bucurei, versantul dinspre lacul Bucura, zona de importanta botanica pentru populatiile de Loiseleuria procumbens.

♦ Caldarile glaciare ale lacurilor Ana, Lia, Viorica, zone de importanta botanica pentru speciile Phyteuma vagneri, Gymnadenia frivaldii, Campanula transsilvanica si Gentiana punctata.

♦ Versantul aflat la sud si sud-est fata de lacul Zanoaga, zona de importanta botanica si faunistica pentru specia Lilium jankae si zona de adapost pentru ursi.

♦ Fetele Voilesei, zona de interes botanic si faunistic.

♦ Zona alpina aflata deasupra Gurii Apei, incepand de la limita padurii.

♦ Versantul drept tehnic de pe Raul Ses, zona importanta pentru padurile virgine.

c) zone cu infrastructura turistica - zonele in care exista deja investitii in infrastructura specifica pentru turism, respectiv cabane si pensiuni, partii de schi si alte amenajari. Acestea sunt declarate prin Planul Urbanistic General (PUG) ca zone de intravilan, in care sunt permise mentinerea sau dezvoltarea infrastructurii turistice, cu respectarea legislatiei in vigoare pentru ariile protejate, astfel incat sa se limiteze impactele negative asupra celorlalte zone[5].

Tab.3.Zone cu infrastructura turistica in zona Parcului National Retezat

Sursa: Planul de Management al P.N.R.Rezervatie a Biosferei 2003-2008, Tabel 1.5.b, pag.24

Comparand zona tampon a Parcului National cu cea a Rezervatiei stiintifice constatam cu usurinta o mare deosebire intre cele doua teritorii. Ea se datoreaza. in primul rand, actiunii de ocrotire de care s-a bucurat rezervatia, unde vegetatia forestiera si cea a golurilor de munte a ramas intacta sau aproape intacta, in timp ce in zona tampon, interventia oamenilor si actiunile slab organizate de turism au provocat deprecierea frumusetilor naturii vegetale si animale.

Turistii, posesori ai autorizatiei, se pot deplasa in rezervatie numai pe traseele: Gura Zlata - casa-laborator Gemenele - Poarta Bucurei sau saua Retezatului - Lacul Gemenele - Taul Negru - saua Sesele Mari. Ei pot combina aceste trasee si in alt mod, avand grija sa nu campeze in interiorul rezervatiei. Nu este permisa parasirea potecilor (marcate cu sageti rosii), producerea de zgomote, colectarea de plante, capturarea elementelor de fauna, etc.

In plimbarile de-a lungul traseelor din rezervatie, se pot intalni locuri in care, pe langa plantele interesante, se afla tablite si inscriptii privind numele si specificul acestei vegetatii. Astfel, in Poiana Rovinelor, in preajma casei-laborator putem admira in apropierea molizilor, zambrilor si jnepenilor, intinse tufarisuri de bujor de munte si scorus de munte; mici intinderi cu iarba dezvaluie degetaruti si rotungioare. Langa lacul Gemenele sau pe pragul glaciar de sub lacul Stirbul, se pot identifica cu ajutorul placutelor, specii din familia spinilor si ciulinilor, ciucurasi, macrisul, ferigi. Mai trebuie subliniat faptul ca parcul si mai ales Rezervatia stiintifica, cuprind centrul genetic al speciilor endemice cunoscute sub numele de vulturica (Hieracium) sau ale varietatilor de firuta (Poa).

Parcul Retezat adaposteste 54 de habitate, structurate in functie de categoriile IUCN (Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii), de la pasuni alpine, stancarii si paduri, pana la habitate acvatice. Padurile sunt bine conservate, oferind adapost pentru cele mai felurite vituitoare. Monotonia padurilor de foioase - fag si carpen - ce imbraca poalele muntelui este intrerupta de trunchiurile albe de mesteacan care apar si in zone specifice pentru molid - Stanisoara (1825 m).

In cadrul Parcului National intalnim si alte plante declarate monumente ale naturii, a caror culegere sau distrugere este interzisa. Intre acestea se numara: floarea de colt (Leonthopodium alpinum), sangele voinicului (Nigritella rubra), strugurii ursului (Arctostaphilos uva ursi) sau diverse gentiane (Gentiana punctata, G. acaulis).

Pentru ocrotirea acestor plante este important ca toti turistii sa fie educati si convinsi de necesitatea de a cruta aceste frumuseti naturale care au menirea sa incante nu numai pe vizitatorii de zi, dar si pe cei ce vor urca in viitor pe potecile din ce in ce mai batatorite ale Retezatului.

3. Habitate

In ceea ce priveste clasificarile tipurilor de habitat - entitate ecologica ce indica mediul de viata al speciilor, in acelasi timp abiotic, dar si biotic - acestea sunt categorii mult mai recente, iar stabilirea lor este in curs de clarificare si definitivare.

In general, in ecologie se vorbeste de habitatul uneia sau a unui grup de specii de plante si mai ales de animale. Acesta poate fi foarte limitat teritorial, spre exemplu in cazul unor vietuitoare cu mobilitate redusa (insecte, animale inferioare) si foarte extins in cazul mamiferelor si pasarilor. La nivel european, tipologia habitatelor a fost precedata de actiunile intreprinse in cadrul proiectului CORINE (Co-ordination of Informations on the Environment), care au pornit de la premiza ca pentru conservarea biodiversitatii si salvarea unor specii de la disparitie este necesar sa se salveze in primul rand habitatele acestora. Programul CORINE, adoptat in 1985, avea drept principale obiective identificarea si intocmirea unui catalog sistematic al speciilor si biotopilor cheie amenintati intr-o anumita regiune, in scopul adoptarii masurilor necesare pentru conservarea lor. O astfel de abordare faciliteaza elaborarea unei strategii de conservare integrata a regiunii si furnizeaza bazele pentru protectia speciilor si ecosistemelor.

Initiat in tarile din CE, proiectul a fost extins si in tara noastra. In clasificatia habitatelor

adoptata in cadrul proiectului, unitatiile fitosociologice (comunitatile de plante) sunt organizate intr-un sistem ierarhic, constand din opt categorii mari (echivalente cu grupe de ecosisteme). Fiecare din aceste grupe se subdivide in numeroase subcategorii (echivalente cu tipuri de habitat). Acestea, la randul lor, se diferentiaza in subunitati. Fiecare categorie-ecosistem (grupa), tip de habitat si subunitatile acestora - este caracterizata prin prezenta unor specii tipice de plante sau animale. Totusi, intrucat cunostintele privind plantele sunt mai complexe, accentul se pune pe vegetatie.

In cadrul proiectului CORINE s-au stabilit urmatoarele opt grupe de ecosisteme:

paduri

2. tufarisuri si pajisti
3. ape interioare (rauri si lacuri)
4. zone umede (mlastini, balti)
5. ecosisteme marine si costale
6. munti (roci si grohotis)
7. deserturi si tundre 

ecosisteme agricole si urbane.

Din enumerarea de mai sus, se poate constata ca, in cadrul teritoriului ocupat de Parcul National Retezat, vom intalni grupele de ecosisteme numerotate cu 1, 2, 3, 4 si 6, desigur pe suprafete diferite, ce nu au fost precizate pana in etapa actuala a cercetarilor. In lucrarea "Strategia nationala pentru conservarea biodiversitatii si planul de actiune", elaborata in anul 1996 de catre ICAS (Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice), se prezinta o grupare a formatiilor ecosistemice din Romania in care se regasesc si tipuri de ecosisteme forestiere si montane, in total saptesprezece astfel de formatii.

Urmatoarele opt formatii ecosistemice se intalnesc si in Parcul National Retezat:

Padurile boreale de conifere, la 1200-1800 m

2. Padurile mezofile de foioase de la 300-1200 m
3. Pajistile criofile alpine, la peste 2000 m
4. Pajistile mezofile, ce se suprapun ca areal peste padurile boreale si mezofile intre500-1800 m
5. Formatiile saxicole si petrofile - cu microareale in etajele alpin, subalpin si partial boreal
6. Buruienisurile montane si subalpine
7. Tufarisurile pitice criofile alpine - cu areal fragmentat la peste 2000 m

Tufarisurile subalpine - cu areal fragmentat, intre 1800-2000(2200) m.

Obiectivele generale ale programului CORINE au fost intarite prin aparitia Directivei 92/42 a CEE privind conservarea florei, faunei si habitatelor, adoptata in 1992, care de fapt completeaza prevederile Directivei CEE 79/409, din anul 1979, privind pasarile prin dispozitii, vizand conservarea habitatelor si a altor specii (altele decat pasarile).

Aceste obiective se regasesc si in Ordonanta de urgenta a Guvernului Romaniei nr.236 din 24.11.2000, publicata ca Lege in Monitorul Oficial nr.625 din 14.12000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei si faunei salbatice.

In articolul 25-(1) se prevede faptul ca ocrotirea si conservarea habitatelor naturale si semi-naturale, terestre, acvatice si subterane de interes comunitar, existente pe teritoriul Romaniei si prevazute in Anexa nr.2 se fac prin declararea de arii speciale de conservare. Anexa 2 a amintitei Ordonante de urgenta cuprinde tipurile de habitate naturale a caror conservare necesita declararea ariilor speciale de conservare.

O analiza sumara a acestei anexe permite, pentru Parcul National Retezat, stabilirea urmatoarelor categorii si tipuri de habitate:

1. Habitate de ape dulci cu trei categorii de habitate acvatice, cu o suprafata totala de 40,4 ha, dupa cum urmeaza:

♦ lacuri, balti si paraie alpine si subalpine

♦ mlastini cu turba (ex. Zanoaga-Judele)

♦ lacuri de acumulare (Gura Apei, existand din 1984)

Habitate de pajisti si tufarisuri cuprinzand:

♦ diferite subtipuri de pajisti alpine si boreale (cu Rhododendron si Vaccinium, s.a.)

♦ pajisti uscate cu mai multe subtipuri

♦ tufarisuri cu jneapan si Rhododendron

♦ pajisti calcaroase alpine

♦ pajisti bogate in specii de Nardus, pe substratele silicioase ale zonelor montane

♦ asociatii de liziera cu ierburi inalte higrofile

♦ pajisti aluviale nord-boreale (probabile, de-a lungul raurilor de munte)

♦ fanate montane

♦ fanate impadurite

3. Habitate din turbarii si mlastini, pe suprafete limitate

4. Habitate de padure cu tipurile:

♦ pasuni impadurite

♦ paduri tip Luzulo-Fagetum

♦ paduri tip Asperulo-Fagetum

♦ paduri acidofile cu Picea din etajul subalpin.

In prezent, in Parcul National Retezat se deruleaza cercetari in cadrul Planului de management, in vederea stabilirii tipurilor de habitate dupa clasificarea EUNIS (European Nature Information System), pentru reteaua ecologica NATURA 2000.

Conform precizariilor din Planul de management (2003-2008), elaborat de APNR, in teritoriul parcului se regasesc 54 tipuri de habitate, cele mai importante pentru conservare fiind: pasunile alpine si subalpine; stancariile; jnepenisurile; aninisurile; padurile de conifere boreale si subalpine; padurile de foioase montane; habitatele acvatice si tufarisurile ( ierburile inalte ) de pe vaile raurilor. De regula, habitatele sunt asociate cu etajele altitudinale, dar izolat se observa si inversiuni de vegetatie in zona calcaroasa.

Pasunile alpine si subalpine ocupa aproximativ 11% din teritoriul PNR si sunt situate la altitudini cuprinse intre 1700 si 2300 m. In cadrul acestor habitate se intalnesc specii ocrotite, precum Rhododendron kotschyi, Gentiana clusii, G. punctata etc.

Grohotisurile si stancariile ocupa o suprafata notabila in Retezat, atat in partea cristalina, cat si in cea calcaroasa. Habitatele caracteristice sunt populate de un numar redus de specii, printre care se amintesc licheni saxicoli, nevertebrate (paianjeni saxicoli ), dar si reptile si pasari.

Jnepenisurile ocupa si ele suprafete notabile (in jur de 4000 ha=16,9%), fiind situate de la limita superioara a padurii pana la 2000-2200 m si acoperind zona dintre molidisurile de limita si pasunile alpine. Jnepenisurile din Retezat apar atat pe rocile granitice, cat si pe cele calcaroase, uneori sub forma de masive destul de compacte, dar si in diferite grade de dispersare, ca mici grupe. In zona jnepenisurilor se pot intalni specii lemnoase ca Pinus cembra (prezent si in molidisurile de limita), Alnus viridis (in lungul paraielor ce ies din lacurile glaciare), precum si subarbusti (cele doua specii de Vaccinium) si ierburi (Soldanella hungarica, Homogyne alpina s.a).

4. Indicatori ai biodiversitatii specifice si peisagistice

In lucrarea 'Indicators of biodiversity for natural forests" (Radu S. si Coanda C., 1999, Sargetia Ser. Sci. Nat. Acta Musei Devensis, vol.XVIII, Deva, pag.137-142) sunt prezentati o serie de indicatori pentru padurile naturale si teritoriul Parcului National Retezat, in comparatie cu alte parcuri nationale si cu ecosistemele forestiere din tara noastra. Acesti indicatori globali ai biodiversitatii sunt rezultatul cercetarilor efectuate in perioada anilor 1997-1999 in teritoriul a zece parcuri nationale.

a)Indicatorii biodiversitatii specifice prezentati pe baza lucrarii mai sus mentionate, precum si a altor lucrari de referinta publicate de alti autori si specificate in Rapoartele de progres anterioare sunt:

♦ Numarul total al speciilor vegetale din Retezat este de 1180 taxoni (dupa Botnariuc, Toniuc si Boscaiu, 1984), si de 1186 taxoni (dupa Coldea, 1993). Raportand aceasta ultima cifra la cele 3350 specii mentionate in "Flora R.S.R" (13 volume) sau la cele 3063 specii prezentate de Beldie 1999, constatam ca teritoriul Parcului National Retezat - Rezervatie a Biosferei cuprinde 35,40% sau respectiv 38,72% din flora tarii, deci mai mult de o treime.

♦ Numarul speciilor lemnoase ce cresc in Retezat este de 58 taxoni lemnosi, din care 27 specii de arbori si 31 specii de arbusti (Radu si Coanda, 1999).

♦ Numarul taxonilor endemici este de 90 (dupa APNR, 2002) sau de 63 taxoni.

♦ Numarul speciilor de plante ocrotite este de 15, fata de 25 la nivelul intregii tari (Radu si Coanda).

♦ Numarul speciilor vegetale rare sau vulnerabile este de 130 (dupa APNR, 2002), in timp ce Radu si Coanda au stabilit 5 specii de plante periclitate, 9 specii vulnerabile si 15 specii rare, deci un total de 29 specii.

♦ Numarul total al speciilor de mamifere este de 55 specii (dupa APNR, 2002).

♦ Numarul speciilor de pasari este de 168 (dupa APNR, 2002).

♦ Numarul speciilor de amfibieni este de 11, iar de reptile de 9 (dupa APNR, 2002).

♦ Numarul speciilor de pesti este de 11 (dupa APNR, 2002).

♦ Numarul speciilor de lepidoptere este de peste 1100 (dupa APNR, 2002).

♦ Numarul speciilor de briofite (muschi) este de 380 (dupa Plamada, 1993).

♦ Numarul speciilor de alge este de 631 unitati taxonomice, la care se adauga 197 taxoni de alge edafice stabilite de Momeu si Pterfi, 1993.

♦ Numarul total al speciilor de ciuperci, stabilit de Pop si Lrinczi, 1993, este de 354 specii (din care 157 micromicete + 197 macromicete).

♦ Numarul tipurilor de statiuni forestiere este de 64 (dupa Bandiu, 1997).

♦ Numarul tipurilor de habitate dupa clasificarea EUNIS este de 54 (dupa APNR, 2002).

♦ Numarul asociatiilor vegetale este de 60 (dupa Coldea, 1993).

♦ Numarul tipurilor de padure este de 46 (dupa Donita, 1990).

♦Numarul tipurilor de ecosisteme forestiere este de 30 (dupa Bandiu, 1990).

Padurile virgine si cvasivirgine din teritoriul arondat si invecinat Parcului Retezat reprezentate de 25 tipuri de ecosisteme, s-au identificat in 336 unitati, pe o suprafata totala de 4890,8 ha, ceea ce reprezinta 26,34% din suprafata paduroasa arondata parcului (dupa Radu, 2002).

Acesti indicatori scot in evidenta biodiversitatea remarcabila din teritoriul ocupat de Parc.

b)Diversitatea peisagistica. In lucrarea 'Cecretari asupra biodiversitatii in ecosisteme de padure virgine si naturale din parcurile nationale" (Coanda C., Radu S., Burza E., 1998. Ref. st. ICAS., Bucuresti) s-au stabilit si cuantificat o serie de elemente peisagistice relevante si biotopuri speciale in Parcurile Nationale studiate, a caror insumare s-a redat printr-un punctaj total.

Semnificatia acestor elemente s-a cuantificat prin cifrele:

- 0 - atunci cand elementul lipseste

- 1 - cand apare sporadic

- 2 - cand este frecvent

- 3 - cand este intalnit foarte frecvent.

Aceste elemente relevante in cazul Parcului Retezat sunt reprezentate de:

♦ crestele alpine (peste 2000 m) -3; ♦ circurile si morenele glaciare -2;

♦ golurile alpine intinse -3; ♦ jnepenisuri + tufarisuri alpine -2;

♦ abrupturi + stancarii -2; ♦ lacurile alpine (iezere, tauri) -3;

♦ lacuri artificiale (de acumulare) -1; ♦ chei -1;

♦ reliefuri carstice (pesteri, avene) -1; ♦ turbarii, mlastini -1;

♦ paraie -2; ♦ luminisuri -1;

♦ fragmente de paduri cvasivirgine -3; ♦ masive paduroase compacte -3;

♦ arbori monumentali (seculari) -2; ♦ barloguri de urs -3;

♦ biotopuri favorabile caprei negre -3; ♦ biotopuri favorabile rasilor -1;

♦ cuiburi de vulturi -1; ♦ locuri de rotire pentru cocosul de munte -2;

♦ puncte de belvedere -3

Pe baza indicilor de ocurenta, Parcul National Retezat insumeaza un total de 43 puncte prin care se situeaza, sub acest aspect, in fruntea altor 7 parcuri nationale.

Amenintari existente sau potentiale asupra florei, faunei si peisajului

Factorii dereglatori care pot avea un impact negativ asupra biodiversitatii si peisajelor din Parcurile Nationale au fost cercetati si cuantificati in cadrul lucrarii mentionate anterior, de catre Coanda, Radu si Burza, 1998. Intensitatea impactului s-a cuantificat cu cifre de la 0 la 4, cu urmatoarea semnificatie:

- 0 = neglijabila;

- 1 = redusa;

- 2 = moderata;

- 3 = puternica;

- 4 = foarte puternica.

Fiecare factor de impact luat separat (desi ei pot actiona si combinat) poate actiona asupra biotopului, florei, faunei, sau peisajului, fie asupra a mai multor componente ale ecosistemului. Consecintele impactului pot fi catastrofale sau graduale.

Pentru Parcul Retezat acesti factori dereglatori (existenti sau potentiali) pot fi:

1. exploatarile forestiere - 1; 13. defrisarile in arborete - 2;

defrisarile de jnepenis - 2; 14. taierile in delict - 1;

3. constructia de drumuri forestiere - 3; 15. incendiile(naturale sau provocate de om)- 2;

4. exploatarile miniere - 2;   16. deseurile turistice - 2;

5. amenajarile hidrotehnice - 3;  17. captarile(de rauri,paraie) - 3;

6. inundatiile - 3; 18. poluarea atmosferica - 1;

7. poluarea apelor - 1; 19. vanatul organizat - 2;

8. pescuitul -2; 20. braconajul (cinegetic, piscicol) -2;

9. recoltarea diferitelor produse accesorii-2;   21. epizootiile (faunei) -2;

10.doboraturile (de vant, zapada) -1;   2 avalansele -2;

11. turismul dezorganizat -3;  23. pasunatul -3;

1 transhumanta -3; 24. camparile nepermise -2;

Din enumerarea de mai sus se poate observa faptul ca majoritatea factorilor cu impact negativ sunt de natura antropica, fiind rezultatul unor interventii neecologice din partea omului si numai un numar redus constituie factori naturali de disturbanta a ecosistemelor. Din aceasta ultima categorie fac parte: inundatiile, doboraturile (de vant si zapada), incendiile naturale (foarte rare) si avalansele.

6.Reguli de vizitare

Conform prevederilor Legii nr. 462/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, art.5 alin.2 si Anexa 1, Parcul Retezat are drept scop ,,protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinzand elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice".

Desi este doar o parte a sarcinilor rangerilor, Parcul Retezat este in permanenta supravegheat de acestia, pentru a-l proteja de braconieri, de cei ce abuzeaza de resursele naturale din parc si de vizitatorii care sunt tentati sa ignore Regulamentul Parcului. Pentru a usura munca acestora, echipa Salvamont i-a ajutat in mod voluntar la patrulari, aceasta fiind imputernicita sa verifice respectarea Regulamentului.

Pe teritoriul parcului mai actioneaza cu rol de paza silvicultori si paznici ai Academiei Romane, fiecare echipa avand scopurile si rolurile sale precise. Silvicultorii au sarcina de a patrula in zonele impadurite pentru a preveni taierile ilegale, sau alte fapte ce pun in pericol ecosistemele padurii. Paznicii Academiei patruleaza in Rezervatia stiintifica Gemenele, iar sarcina lor este de a interzice accesul in zona al persoanelor neautorizate.

S-au facut multe actiuni pentru a determina vizitatorii sa-si petreaca timpul in Parcul Retezat si pentru a-i educa in legatura cu importanta pastrarii mediului inconjurator. Centrele de vizitare, avand deja proiectele intocmite, vor fi construite la Nucsoara si Rau de Mori, in partea nordica a parcului - ele vor fi terminate in urmatorii 2 ani.

APNR dezvolta programe educationale si expozitii pentru centrele de vizitare, care vor oferi turistilor sansa de a afla mai multe despre Parcul Retezat, motivele pentru care aceasta zona este protejata, in scopul constientizarii publicului cu privire la problemele de mediu.

Consiliul Judetean Hunedoara, la propunerea APNR, a elaborat in 2000, noul Regulament de organizare si functionare a parcului - rezervatie a biosferei. Acesta cuprinde un numar de patru capitole ce reglementeaza o serie de activitati referitoare la managementul parcului, cercetarea stiintifica, pasunat, constructii, silvicultura, pescuit, serviciu de Salvamont, finantare si sanctiuni.

O sectiune cu totul aparte trateaza multiplele probleme ale turismului, regulile ce trebuie respectate in parc[6]:

1. accesul in Parcul National, incepand cu data intrarii in vigoare a noului regulament, se face numai pe la cabanele Gura Zlata, Baleia, Pietrele, Rotunda, Rausor precum si pe la Stana de Rau.

pe intreaga durata a excursiei in Parcul National, turistii sunt obligati sa se deplaseze numai pe potecile marcate.

3. camparea in Muntii Retezat e permisa numai in zonele cabanelor Pietrele, Gura Zlata, Rotunda, Baleia, Buta, Campusel, in locurile special amenajate de detinatori ai acestor terenuri, precum si in Poiana Pelegii si la Stana de Rau. In zona centrala camparea e admisa, de asemenea, in marea caldare a Bucurei, in imediata apropiere a refugiului formatiei Salvamont al orasului Lupeni, ce functioneaza in permanenta in perioada sezonului turistic de vara. In regim cu totul special, pentru o singura noapte, camparea cu cortul se permite si in caldarea lacului Zanoaga, langa punctul permanent al formatiei serviciului Salvamont al orasului Hunedoara. Se interzice cu desavarsire saparea santurilor in jurul locurilor de amplasare a corturilor.

4. aprinderea focurilor de orice natura e permisa numai in vetrele special amenajate in acest scop la locurile de campare din zona cabanelor Pietrele si Gura Zlata precum si in Poiana Pelegii, cu lemne de foc asigurate de administratorii acestor locuri de campare. E interzisa aprinderea focurilor in golurile alpine si in cadrul fondurilor forestiere. In locurile de campare din golul alpin nu se asigura lemne de foc; aici e permisa numai utilizarea primusurilor. Se interzice adunatul si defrisarea vegetatiei lemnoase de orice natura pentru aprinderea focurilor.

5. in apele curgatoare si in lacurile alpine este interzisa utilizarea detergentilor pentru spalarea diferitelor obiecte de uz casnic sau imbracaminte precum si scaldatul.

6. utilizarea diferitelor ambarcatiuni in lacurile alpine pentru pescuit si agrement se amendeaza.

7. organizarea diferitelor competitii si manifestari sportive, turistice, culturale si educative se poate efectua numai cu acordul si aprobarea APNR si a serviciilor publice ale formatiilor Salvamont din judetul Hunedoara.

8.nerespectarea acestor prevederi atrage dupa sine sanctiuni financiare.