ETAJUL ALPIN

ETAJUL ALPIN

Amplasare. Etajul alpin apare in tara noastra doar in putinile masive muntoase care ating altitudini de peste 2000 m in nord si 2200 m in sudul tarii. Este vorba de muntii Rodnei, Calimani, Fagaras, Parang, Cindrel, Tarcu-Godeanu-Retezat. In toti acesti munti intinderea etajului este redusa.

Relieful culmilor celor mai inalte este foarte accidentat: versanti abrupti sau puternic inclinati, creste, imense grohotisuri, pereti stancosi, hornuri, jgheaburi etc.

Substratul este reprezentat prin roci diferite: sisturi cristaline in Muntii Rodnei, Fagaras, Parang-Cindrel, conglomerate si calcare in Bucegi, Godeanu-Tarcu, granite in Retezat etc.

Climatul, foarte aspru, se caracterizeaza prin temperaturi medi anuale negative (-0,5 -2,5⁰C), precipitatii abundente in tot timpul anului (1300-1400 mm), vanturi frecvente si puternice.

Dintre soluri, predomina cele humico-silicatice, humico-silicatice podzolice si litosolurile.

In ciuda conditiilor de viata grele, invelisul vegetal este destul de diversificat.

Aici gasim pajistile scunde de Carex curvula, pipirigut (Juncus trifidus), iarba-iepurelui (Sesleria coerulea), a caror distributie pe relieful mai putin inclinat al culmilor, seilor, varfurilor, platourilor, se face in functie de expunerea la vant si acoperirea cu zapada.

Caracteristice sunt tufarisurile scunde de salcii pitice (Salix  herbacea, Salix reticulata) localizate in zacatorile de apa din zapada, cele de azalee pitica (Loiseleuria procumbens) localizate in statiuni expuse vanturilor, precum si asociatiile cu plante-pernite (Festuca glacialis - Minuartia sedoides) de pe suprafetele afectate de eroziune eoliana.

Pe grohotisuri se intalnesc asociatiile Geum reptans - Oxyria digyna, Anthemis pyrethriformis - Trifolium ochranthum, Calamintha baumgarteni - Galium anisophyllum s.a. iar pe stanci Artemisia petrosa - Trisetum alpestre, s.a.

O asociatie tipica pentru grohotisuri calcaroase este Papaver pyrenaicum - Festuca violacea.

Pajistile de Carex curvula, tipice pentru etajul alpin, nu depasesc in inaltime 5-10 cm. Sunt pajisti inchise, in care Carex curvula produce cea mai mare parte din biomasa si realizeaza acoperirea maxima. Se asociaza multe specii oligoterme ca Phyteuma nanum, Sedum alpestre, Primula minima, Juncus trifidus, Festuca glacialis, Salix herbacea, Soldanella pusilla, Campanula alpina.

In structura fitocenozelor, pe langa alte specii oligotrofe si oligoterme, mai apar muschi (Polytrichum juniperinum) si licheni (Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis).

Tufarisurile scunde alpine cu Salix herbacea au inaltime mai redusa ca pajistile (abia 1-2 cm deasupra solului). In afara de Salix herbacea, care nu acopera decat 10-20% din suprafata, se intalnesc majoritatea speciilor din pajistile de coarna (Carex curvula). Fitocenozele sunt localizate in microdepresiuni - zacatori de apa din zapada, in care primavara apa rece stagneaza mult timp. Vara, aceste zacatori sunt inundate in timpul ploilor, astfel ca este asigurata permanent umiditatea ridicata. Productia de biomasa este redusa.

Asociatia alpina tipica - Festuca glacialis - Minuartia sedoides - se afla pe coame si versanti mai putin inclinati supusi vantului si insolatiei puternice, care poate provoca periodic deficite de apa in solurile superificiale, pietroase. Fitocenozele sunt constituite mai ales din plante-pernita izolate, care nu depasesc 3-5 cm in inaltime (Minuartia sedoides, Silene acaulis, Cerastium lanatum, Primula minima); printre acestea se afla tufe de Festuca glacialis.

In fitocenozele asociatiilor de stanci si grohotisuri plantele apar izolate sau in mici grupe printre fragmentele de roca din grohotisuri sau in fisurile stancilor. Si in cadrul acestor fitocenoze se intalnesc multe plante-pernita, precum si plante cu tufa deasa (Festuca versicolor, Sesleria rigida ssp. haynaldiana, Carex sempervirens).

Pe grohotisurile de calcar sunt caracteristice Papaver pyrenaicum, Festuca violacea, Doronicum carpaticum, Arabis alpina, Poa tremula, care alcatuiesc asociatia Papaver pyrenaicum - Festuca violacea.