Amenajarea teritoriului si dezvoltarea urbana pe plan european

Conceptul de amenajare a teritoriului ( planificare spatiala / regionala ) a fost definit ca înca din anul 1960 de Adunarea Parlamentara si Conferinta Autoritatilor Locale si Regionale ale Consiliului Europei drept “expresie geografica a politicilor economice, sociale, culturale si ecologice ale societatii”.[1]

Amenajarea teritoriului contribuie la o mai buna organizare spatiala în Europa si la identificarea solutiilor pentru problemele care apar la nivel national, prin crearea sentimentelor de identitate comuna în cadrul relatiilor Nord – Sud si Est – Vest.

Omul si dorinta sa de mai-bine, ca si interactiunea sa cu mediul, reprezinta esenta amenajarii teritoriului. Aceasta trebuie sa fie[2]:

democratica – sa fie astfel realizata încât sa asigure participarea oamenilor pe care îi vizeaza si a reprezentantilor lor;

comprehensiva – sa asigure coordonarea diferitelor politici sectoriale si sa le integreze într-o abordare cuprinzatoare;

functionala – prin luarea în considerare a existentei unei constiinte regionale bazata pe valori, cultura si interese comune, uneori deasupra frontierelor administrative si teritoriale, în timpul stabilirii aranjamentelor institutionale între diverse state;

pe termen lung – sa analizeze si sa ia în considerare dezvoltarea si trendurile pe termen lung, cu axare pe fenomenele economic, social, cultural, ecologic si pe masurile adecvate de interventie.

Factorii de influenta asupra amenajarii teritoriului:

multitudinea factorilor decizionali, individuali si institutionali;

incertitudinea tuturor studiilor previzionale;

presiunea pietei;

particularitatile sistemelor administrative si

conditiile socio-economice si de mediu diferite.

Cunoscând factorii, trebuie actionat în sensul reconcilierii acestora într-un mod cât mai armonios posibil.

Obiectivele fundamentale ale amenajarii teritoriului sunt:

dezvoltarea socio-economica echilibrata a regiunilor;

îmbunatatirea calitatii vietii;

mangementul responsabil al resurselor naturale si

utilizarea rationala a pamântului.

Din punct de vedere institutional, din 1968, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei a hotarât organizarea la nivel european a urmatoarelor structuri:

Conferinta Europeana a Ministrilor responsabili cu Amenajarea Teritoriului ai Statelor membre ale Consiliului Europei (CEMAT) – la fiecare 3 ani;

2 Seminarii sau Conferinte             – în fiecare an si

2 întâlniri ale Comitetului Ministrilor – în fiecare an.

Comisia Europeana a adoptat si ea un document (la Postdam, în anul 1999), intitulat Schema de dezvoltare a spatiului comunitar (SDEC) Spre o dezvoltare spatiala echilibrata si durabila a teritoriului Uniunii Europene, care venea cu o serie de clarificari referitoare la raporturile complexe dintre politicile de dezvoltare si dimensiunea spatiala a acestora si care stabilea Principii directoare pentru dezvoltarea teritoriala durabila a continentului european.

În Sesiunea Plenara Anuala a Conferintei Autoritatilor Locale si Regionale din Europa CLRAE (17-19 martie 1992, Strasbourg) a fost adoptata Carta Urbana Europeana.

Aceasta includea Declaratia Europeana a Drepturilor Urbane si prevedea principiile dezvoltarii oraselor din Europa.

Potrivit acestei declaratii, considerând ca exercitarea urmatoarelor drepturi trebuie sa se bazeze pe solidaritatea si responsabilitatea cetatenilor, implicând o egala acceptare a îndatoririlor, cetatenii oraselor europene au dreptul la :

1.          Securitate;

2.          Un mediu sanatos si nepoluat;

3.          Locuri de munca;

4.          Locuire;

5.          Mobilitate;

6.          Sport si divertisment;

7.          Cultura;

8.          Integrare multiculturala;

9.          Buna calitate arhitecturala si a ambiantei fizice;

10.               Armonizarea functiunilor;

11.               Participare;

12.               Dezvoltare economica;

13.               Dezvoltare durabila;

14.               Servicii si bunuri;

15.               Bogatie naturala si resurse;

16.               Împlinire personala;

17.               Colaborare inter-municipala;

18.               Structuri si mecanisme financiare;

19.               Egalitate.

În urma evolutiei viziunilor internationale si europene asupra cailor si modalitatilor de dezvoltare în general si, în special, de dezvoltare a asezarilor umane, prin aparitia a noi concepte si obiective strategice, precum si prin elaborarea a noi principii, Carta Urbana Europeana a fost reluata în dezbatere, în cadrul Conferintei Internationale organizata la Sofia ( Bulgaria), în perioada 16 – 17 mai 2002, de catre Congresul Autoritatilor Locale si Regionale din Europa ( CLRAE ), împreuna cu Orasul Sofia si Asociatia Nationala a Municipalitatilor din Bulgaria.

În cadrul Conferintei au fost dezbatute 4 teme:

1.          Carta Urbana Europeana : origini, scopuri si principii;

2.          Carta ca factor de stabilitate;

3.          Mediul construit în oras;

4.          Revizuirea si îmbunatatirea diseminarii Cartei.

La nivel international pot fi amintite si alte elemente precum :

1. - colaborarea dintre ONU – Departamentul Habitat si Banca Mondiala, care, în anul 1999, înfiintat Alianta Oraselor, care a derulat Programul “ Orase fara slumuri”, în cadrul caruia a fost elaborata Strategia de dezvoltare a oraselor, cu obiective pâna în anul 2020 si care a fost adoptata prin Rezolutie a Adunarii Generale a ONU. [3]

2. - “ EUROCITIES“ – Reteaua marilor orase europene, înfiintata în anul 1986 si care reuneste 118 mari orase din circa 31 de tari din Europena.

Aceasta s-a angajat într-un dialog sustinut cu institutiile europene, cu privire la o gama larga de politici care afecteaza aceste orase: [4]

dezvoltarea economica;

mediul;

transport si mobilitate;

probleme sociale;

cultura;

informatia si societatea bazata pe cunoastere si

servicii de interes general.

Obiectivele strategice, propuse de EUROCITIES în documentul “ Lucrând împreuna pentru o mai buna calitate a vietii pentru toti“, vizeaza schimbari pe termen lung, grupate în cinci mari dimensiuni de politici urbane[5]

1.                Dimensiunea Sociala                       : ' Mari orase INCLUZIVE';

Promovarea actiunii de combatere a saraciei si excluziunii sociale;

Promovarea oportunitatilor egale pentru toti, respectând diversitatea;

Asigurarea drepturilor pentru toti la Societatea Informationala si Bazata pe   

Cunoastere;

2.                Dimensiunea Economica  : ' Mari orase PROSPERE';

Promovarea dezvoltarii economice urbane durabile;

Promovarea creerii de noi oportunitati de angajare;

Promovarea accesului tuturor la servicii de înalta calitate ;

Promovarea actiunii de îmbunatatire a securitatii urbane.

3.                Dimensiunea Mediului                    : ' Mari orase DURABILE';

Promovarea abordarilor integrate pentru planificarea urbana si a mediului;

Promovarea actiunii de îmbunatatire a calitatii mediului;

Promovarea retelelor de transport accesibile, sigure si integrate;

Promovarea unor norme de consum responsabile / rezonabile ;

4.                Dimensiunea Culturala : ' Mari orase CREATIVE '

Promovarea recunoasterii tot mai mare a culturii ca aspect vital al politicilor publice la   toate nivelurile;

Promovarea accesului la participare si participarea la cultura pentru toti;

5. Dimensiunea Administrarii : ' PARTICIPARE SI COOPERARE'.

Promovarea implicarii cetatenesti în realizarea si executarea politicilor ;

Promovarea si modernizarea administratiei publice si a e-administratie;

Promovarea lucrului în retele internationale si colaborarea între marile orase.

3. Agenda Locala 21

Agenda Locala 21 reprezinta strategia locala de aplicare a principiilor dezvoltarii durabile, la nivelul unei comunitati.

Scopul acesteia este de a contribui la îmbunatatirea conditiilor de viata ale întregii populatii.

Implementarea principiilor dezvoltarii durabile la nivel local, înseamna:

identificarea problemelor sociale, economice si de protectie a mediului;

formularea obiectivelor ce trebuie atinse.

Obiectivele Agendei Locale 21 constau în:

realizarea unui progres social care sa vina în întâmpinarea nevoilor fiecarui cetatean;

cresterea si stabilizarea economica;

protectia efectiva a mediului si utilizarea durabila a resurselor naturale.

Esenta unei abordari eficiente asupra dezvoltarii durabile consta în integrarea unei game de politici si programe care se completeaza unele pe altele în domeniile social, economic si protectia mediului.

Agenda Locala 21 se realizeaza prin :

planuri locale de actiune si proiecte concrete care sa solutioneze problemele sociale, economice si de protectie a mediului existente;

participarea comunitatii si pe democratia locala largita, care pot mari sansele integrarii problemelor sociale, economice, culturale si de protectie a mediului;

evaluarea stadiului actual de dezvoltare;

evaluarea potentialului existent;

accentuarea rolului educatiei, considerându-se ca educatia permanenta, care induce încredere, gândire creativa si un scop concret în viata, ca si cunostintele, contribuie direct la durabilitatea locala si la acumularea de capacitati.

Etapele realizarii Agendei Locale 21:

1.       stabilirea unei filozofii;

2.       identificarea problemelor si cauzelor;

3.       formularea obiectivelor;

4.       stabilirea prioritatilor;

5.       stabilirea tintelor;

6.       stabilirea resurselor;

7.       identificarea optiunilor de actiune;

8.       elaborarea programelor prin care vor fi atacate tintele;

9.       întocmirea Planului Local de Actiune;

10.            implementarea si monitorizarea;

11.            evaluarea si corectiile.

Porcesul de schimbare la nivel local presupune exista vointei politice si a curajului, în sensul ca autoritatile locale trabuie sa înteleaga necesitatea acestui demers.