MINORITATI DIN ROMANIA
Albanezi
|
"Veri buni cu
romanii", daca e sa-i dam crezare lui Iorga, albanezii sunt prezenti de multe
secole pe teritoriul Romaniei, unde au trait in buna pace si prietenie. Tot
aici au putut sa se organizeze si sa porneasca miscarea de eliberare
nationala. Astazi numarul albanezilor din Romania este insa foarte mic, iar
stradaniile lor sunt legate de pastrarea limbii si a culturii specifice.
|
Date demografice
|
 Nu
exista data statistice referitoare la albanezii din Romania,
deoarece aceasta minoritate a fost incadrata la categoria 'alte
minoritati' cu ocazia diferitelor recensaminte. Neoficial, numarul
etnicilor albanezi este estimat la aproximativ 10 mii de persoane. Dupa 1990,
cea mai mare parte a comunitatii albaneze din Romania s-a grupat in jurul
Uniunii Culturale a Albanezilor (infiintata la 24
mai 1990). Uniunea isi propune sa continue si sa mentina identitatea etnica,
culturala si a traditiilor specifice albaneze, sa militeze pe plan cultural
prin tiparirea de carti si reviste, prin organizarea de manifestari proprii.
Dupa ce, timp de mai multi ani, Uniunea Culturala a Albanezilor a reprezentat
comunitatea si la nivel politic, alegerile din anul 2000 au consemnat
intrarea in Parlament a dnei Oana Manolescu, din partea Ligii Albanezilor din
Romania.
|
Armeni
|
Popor mandru, cu
trasaturi ce tin de prezenta la limita dintre Europa si Asia, profund
religios, cu abilitati dovedite in ale negustoriei sau diplomatiei - asta si
pentru a putea supravietuii vicisitudinilor soartei - armenii sunt una dintre
minoritatile cu o prezenta foarte vizibila si apreciata in Romania.
|
Evenimente importante
Data de 15 august reprezinta pentru
comunitatea armeana din Romania
o sarbatoare religioasa de prim rang, find celebrata la manastirea cu hramul
Adormirea Maicii Domnului de la Hagigadar, situata in apropierea municipiului
Suceava. La aceasta sarbatoare, devenita traditionala din sec. XIX, pentru a le
fi indeplinite dorintele, pelerinii din Romania si strainatate obisnuiesc sa
urce dealul in genunchi, sa inconjoare manastirea de trei ori si apoi sa sa
mearga la preot pentru a li se citi rugaciunile. Dupa oficierea slujbei, toti
cei care sosesc la manastirea Hagigadar suntserviti cu o supa specific
armeneasca, din asa-zisele 'urechiuse', cu pilaf traditional si
carne. Manastirea a suferit in 1993 consecintele unui incendiu neasteptat
provocat de un fulger.
O alta data religioasa de referinta este 30 iulie,
cind clerul armean aniverseaza infiintarea episcopatului armenesc de la Suceava
in 1401. In legatura cu domeniul religios se afla si problema administrativa a
retrocedarii proprietatilor care au apartinut cultelor religioase inainte de
1989, care se realizeaza in baza legii 501/2002.
Reprezentantii cultelor intimpina probleme legate de sistemul
normativ, cooperarea autoritatilor locale, si nu in ultimul rind, probleme
legate de specificitatea fiecarui dosar de retrocedare. Un astfel de caz aparte este si casa Ana Melik, actualul
Muzeu Theodor Pallady, care este revendicata de comunitatea armeana. Procesul a inceput inainte de aparitia legii, cind Biserica Armeana a
cerut anularea actului de donatie prin care casa Ana Melik a trecut in
proprietatea statului.
Casa a fost donata la inceputul anilor 1900 Bisericii Armene pentru a face un camin pentru femei batrane armence, si ea a avut o vreme
aceasta utilitate. Casa Ana Melick gazduieste acum Muzeul Theodor Pallady, care
este o sectie a Muzeului National de Arta. Este cea
mai veche cladire din Bucuresti pastrata in formele initiale, ea datand din
anul 1760, conform datelor Muzeului National de Arta. Chiar daca nu are
caracter religios, unul dintre cele mai importante desi tragice evenimente din
istoria armenilor este legat de comemorarea
Holocaustului la adresa acestui popor. In fiecare an, la 24
aprilie, se comemoreaza momentul cand in 1915 regimul nationalist al '''Junilor
turci'' decide deportarea intregii populatii armenesti in deserturile Siriei,
Irakului si Arabiei. Au pierit atunci intre unu si
doua milioane de armeni.
Perioada contemporana
|
 Potrivit
recensamintului din anul 2002, numarul armenilor din Romania este
de 1780 (sub 0,1% din populatie), in scadere fata de
cei 1957 recenzati in 1992. Cei mai multi, armeni de confesiune ortodoxa,
traiesc in Bucuresti si in Constanta
(circa 1400), iar restul, de confesiune catolica, in Transilvania.
In anul 1990, dupa rasturnarea regimului comunist, la Bucuresti ia fiinta
Uniunea Armenilor din Romania (UAR), organizatie politica si culturala.
In plan politic, reprezentantii Uniunii Armenilor din Romania au
avut un rol important in Comisia pentru Minoritati a Frontului Salvarii
Nationale (1990), in decizia privind reprezentarea in Consiliului Provizoriu
de Uniune Nationale a fiecarei minoritati nationale legal constituite cu trei
reprezentanti. Comunitatea armeana este una dintre minoritatile reprezentata
in Parlament inca din prima legislatura (1990-1992). In dezbaterile
parlamentare reprezentantii etnicilor armeni au avut un rol foarte important
in includerea in Constitutie si apoi in legea electorala a dreptului
organizatiilor minoritatilor nationale sa poata fi reprezentate in Parlament.
Sub administrarea UAR se afla o editura si o tipografie care au publicat zeci
de titluri de carte scrisa de sau despre armeni, fiind prevazuta si editarea
primelor manuale de limba, de istorie si religie armeana. Uniunea a dezvoltat
un sistem de asigurari sociale, prin care peste 100 de pensionari primesc
pensii. Dupa o intrerupere de peste 30 de ani, scoala armeana si-a redeschis
portile. UAR organizeaza constant numeroase evenimente culturale, serbari
scolare si comunitare.
|
Bulgari
|
Vecini
sudici de secole bune ai tarii noastre, bulgarii se intilnesc in numar nu
foarte mare si in Romania
unde constituie o comunitate diferentiata in ce priveste confesiunea
religioasa, dar unita din punctual de vedere al limbii si al traditiilor
culturale.
|
Traditii
Caderea Bulgariei sub stapinirea otomana,
la sfirsitul secolului XIV-lea, a determinat accentuarea eforturilor vecinilor
nostri de la sud pentru pastrarea valorilor culturale traditionale.
Una din sarbatorile cele mai cunoscute in comunitatile bulgaresti este Martisorul, asemanator de altfel cu traditia
romaneasca. Legenda martisorului este foarte veche,
datind din perioada hanului Asparuh, cel care i-a condus pe bulgari pe
teritoriul actualei lor tari, in anul 681. Pe cind sora sa
Huba si fratele sau Boian se aflau in prizonierat, Asparuh le-a trimis un soim
care avea legat un fir de ata alba pentru a-I instiinta ca ii va ajuta sa
evadeze. Cei doi au reusit sa fuga, insa in apropiere
de malul Dunarii, Boian fiind ucis de urmaritori, Huba a dat drumul soimului
care avea legat de picior firul de ata alba inrosit de singele fratelui sau,
pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui sau. La aflarea vestii,
de durere, Asparuh a poruncit ostasilor sa poarte un
fir de lina alba si unul de lina rosie pentru a-i feri de necazuri, eveniment
care ar fi avut loc la 1 martie 681.
Martisorul bicolor sau multicolor, incarcat cu valente magice, reprezinta un talisman mai cu seama in civilizatiile arhaice. Culoarea alba a snurului reprezinta femeia, simbolizind viata lunga,
iar cea rosie reprezinta barbatul, simbolizind forta fizica. De
cele doua fire rasucite intre ele se agata monede, par din coada de cal,
margele, usturoi, carcase de melci si altele, realizindu-se o amuleta
protectoare ('martenita') impotriva spiritelor rele. Ca si in Moldova si in Bucovina,
in unele comunitati bulgaresti exista obiceiul ca fetele sa
ofere iubitilor un snur simplu, in cele doua culori. Bulgarii poarta
martisoarele intreaga luna martie, fie la reverul
hainei, fie prinse la incheietura miinii, existind si particularitati de ordin
social: fetele nemaritate in partea stinga a rochiei, fetele batrine la degetul
mic al miinii stingi, iar barbatii casatoriti la soseta dreapta. Scoaterea
martisoarelor a fost legata de practicile de previziune a vremii, fiind agatate
in copacii care urmeaza sa infloreasca. Este marcata
astfel tranzitia intre iarna si primavara si credinta fiecaruia ca toate vor fi
mai bune in anul ce incepe.
Sarbatoarea cea
mai spectaculoasa din calendarul popular bulgaresc este
Baba Marta, care, ca si Baba Dochia, personifica primavara. La sfirsitul lui
februarie, bulgarii fac curatenie generala in case, deoarece Baba Marta nu
viziteaza decit casele ingrijite! Batrinii nu trebuie sa
iasa prea devreme din casa, pentru ca batrina doreste sa intilneasca doar fete
tinere si femei. In ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural aprind
un foc cit se poate de mare. Ei striga Baba Marta, eu te incalzesc pe tine azi, iar tu sa ma
incalzesti pe mine maine!?
si se aduna in jurul focului, cu diverse strigaturi,
iar cind focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie sa arda cit mai mult si
cit mai sus ca sa o incalzeasca pe Baba Marta, care personifica si soarele care
poate sa arda fetele oamenilor.
Dochia bulgara este o batrina neputincioasa, aceasta
avand mereu la ea un bat de fier in care se sprijina. Bulgarii cred ca
temperamentul batranei este foarte instabil: atunci
cand Marta zimbeste, soarele straluceste pe cer, iar atunci cand este suparata
pe cineva, vremea urata isi face simtita prezenta. Se crede ca vei fi sanatos
tot anul daca porti 'martenita', zicala de baza fiind: 'Daca nu
porti martisor, Baba Marta va aduce spiritele rele in
casa ta'. De asemenea, bulgarii au un adevarat
cult pentru trandafiri, iar generatiile varstnice probabil ca isi amintesc de
parfumul bulgaresc de trandafir cu aroma sa dulce.
Invatamantul in limba materna
|
 In
timpul regimului comunist si minoritatii bulgare, ca si multora altora, i-au
fost inchise institutii de invatamint, cultura sau religioase.
Dupa revenirea la sistemul politic democratic, accesul la invatamintul in
limba materna a fost impulsionat. Limba bulgara se studiaza facultativ in
satele bulgarilor banateni si in citeva scoli din Bucuresti si din judetul
Giurgiu, in anul scolar 1992/1993 numarul acestor scolari era de 461, cifra
fiind asemanatoare si in present. In toamna lui 1999, la Bucuresti a fost
redeschisa, in paralel cu Liceul roman din Sofia, vechea Scoala bulgara cu 3
clase si un numar de 84 de elevi, cu limba de predare bulgara. Redeschiderea
acestei scoli reprezinta o problema partial rezolvata.
Comunitatea 'Brastvo' solicita ca scoala sa fie amplasata pe locul
vechii cladiri, situata pe Calea Mosilor, darimata de regimul comunist la
mijlocul anilor ''80. De asemenea, in Romania
exista 4 unitati scolare in care 7 cadre didactice predau limba bulgara
pentru mai mult de 400 de elevi din Timis, Arad si Bucuresti. Universitatile din Romania sunt
incurajate sa intreprinda masuri pentru organizarea de sectii de specializare
in limbile si literaturile minoritatilor nationale, existind o sectie bulgara
la Universitatea Bucuresti. Pe de alta parte, cele doua asociatii etnice
bulgare editeaza publicatiile 'Nasa glass' ("Glasul nostru"),
organul de presa al Uniunii Bulgare din Banat, redactat in limba literara a
bulgarilor banateni, ca si "Literaturna Miseli", revista literara, precum si
'Luceafarul bulgar/Balgarska zornita', publicatie bilingva a
Comunitatii 'Brastvo'.
|
Cehi si slovaci
|
Populatie de origine
slava a carei constructie statala este de data recenta, ceho-slovacii
reprezinta o minoritate care a adus in Romania
respectul pentru munca si educatie, ca si o vie credinta religioasa. Toate
aceste valori sunt perpetuate si astazi de comunitatile locale de
ceho-slovaci din Transilvania.
|
Activitati culturale
|
 Principala
publicatie a Uniunii Democrate a Slovacilor si Cehilor din Romania este
'Stradaniile noastre' ('Nase snahy'), publicatie care
si-a reluat activitatea in anul 1990, dupa o intrerupere de peste 50 de ani.
'Stradaniile noastre' este o publicatie lunara, in care sunt
publicate articole in limba ceha sau slovaca.
Numai actele normative importante si documentele emise de Uniune sunt
traduse. Revista cuprinde o rubrica a parlamentarului, articole de interes
general, precum si scurte povestiri, poezie si studii. Revista are si un
supliment al
Organizatiei de Tineret: 'My' (Noi), supliment mult mai avangardist.
Anual, sunt tiparite aproximativ 6 carti apartinand comunitatii slovacilor
din Romania.
'Fondul Literar Slovac' asista financiar editarea lucrarilor
poetilor si scriitorilor slovaci, acorda granturi pentru proiecte culturale,
mai ales daca acestea vizeaza teme regionale care includ zonele locuite de
slovaci din Iugoslavia, Romania si Ungaria. In 1991, in Romania a
fost adusa o tipografie complet echipata din Cehoslovacia.
In ceea ce priveste scriitorii de expresie slovaca, sase dintre acestia sunt
membri in Uniunea Scriitorilor din Romania, opt sunt membri de onoare ai
Asociatiei Scriitorilor din Slovacia si doi ai Societatii Scriitorilor din
Slovacia.
|
Societatea culturala 'Ivan Krasko'
desfasoara si o activitate de cercetare. Societatea a editat
'Atlasul Cultural al Slovacilor din Romania', album etnografic si
cultural care contine peste 1000 de pagini si 600 de harti. Lucrarea a fost
catalogata de Institutul de etnografie din Romania
ca fiind primul atlas de acest fel editat in Romania.
Tot in cadrul societatii 'Ivan Krasko' se desfasoara si activitate de
traducere, atat din literatura slovaca in limba romana cat si din literatura
romana in limba slovaca. In acest context, revista 'Oglinzi paralele'
care apare de patru ori pe an, isi propune sa prezinte
texte din literatura contemporana slovaca si romana.
In Nadlac se poate vorbi si despre o stagiune teatrala in
limba slovaca. Aici se prezinta aproximativ cinci premiere pe an, din
dramaturgia slovaca, romana si universala. Tot la Nadlac exista si muzeul
slovacilor din 'Tarile de Jos' (astfel fiind numite teritoriile
sudice ale fostului Imperiu austro-ungar: Transilvania, Voivodina), aici
desfasurandu-si activitatea un muzeograf si un
etnograf. Pe plan national, UDSCR organizeaza din doi in doi
ani 'Festivalul folcloric slovac' si 'Festivalul folcloric
ceh', alternativ, in localitatile locuite de aceste minoritati.
In ceea ce priveste proiectele educationale, statul slovac acorda anual 10-20
de burse integrale in Slovacia pentru absolventii din cele doua licee din
Romania cu predare in limba slovaca, liceul 'Josef Gregor Tajovsky'
din Nadlac si liceul 'Josef Kozacek' din Budoi. De asemenea, exista
un program al Ministerului Culturii din Slovacia care vizeaza reciclarea
periodica a cadrelor didactice de limba slovaca .
|
 Dupa
anul 1989 viata nationala a slovacilor din Romania capata dimensiuni noi. La
Nadlac apare Uniunea Democrata a Slovacilor si Cehilor din Romania (UDSCR),
se infiinteaza noi societati culturale, se reinfiinteaza protopopiatul evanghelic
slovac si tot in aceeasi localitate incep sa apara patru reviste in limba
slovaca. In celelalte localitati din zona sunt infiintate organizatiile
locale ale UDSCR, prin intermediul carora locuitorii de nationalitate slovaca
dezvolta nu numai activitati culturale, dar si prin intermediul consilierilor
proprii ei sunt reprezentati in consiliile locale, participand astfel si la
viata social-politica a tarii. Concomitent, din cauza reducerii activitatii
economice, se inregistreaza o scadere a populatiei slovace, cauzata mai ales
de plecarea familiilor tinere si a tineretului la munca in strainatate, mai
ales in Slovacia dar si in Cehia.
Uniunea Democrata a Slovacilor si Cehilor din Romania (UDSCR) a aparut in
1990 ca forum tutelar al minoritatii cehe si slovace din Romania. Chiar daca
pe 31 decembrie 1992, Cehoslovacia s-a divizat, Uniunea a continuat sa existe
ca atare, avand autonomie zonala atat pentru minoritatea slovaca cat si
pentru minoritatea ceha.
Activitatile organizate pe plan national sunt coordonate de UDSCR, dar
filialele zonale isi au propria autonomie. Chiar si organizatiile locale sunt
autonome, in cadrul filialelor regionale. Filiala Bucuresti a UDSCR are 31 de
membri si este afiliata la zona Arad.
UDSCR se defineste ca fiind, in primul rand, o organizatie cultural-sociala.
Totusi una dintre activitatile de baza ale Uniunii este si asigurarea
reprezentarii. In acest sens- dupa alegerile din noiembrie 2004,. UDSCR fiind reprezentata in Parlament de
Adrian-Miroslav Merka. Conform datelor oficiale ale recensamantului din anul
2002, in Romania
exista 17.199 de slovaci si 3938 de personae de origine ceha
|
