Caracteristicile socio-economice ale spatiului rural romanesc

Caracteristicile socio-economice ale spatiului rural romanesc

Pe teritoriul delimitat ca spatiu rural traieste o populatie rurala care numara 10,14 milioane de locuitori (in anul1999).

In ultimii 30 de ani (dupa 1966) populatia rurala s-a redus cu 16%. In aceeasi perioada, populatia din mediul urban a crescut cu cca.70%.

Reducerea populatiei nu a avut aceeasi intensitate in intregul spatiu rural.

In jumatatea de vest a tarii, tendinta de scadere numerica a populatiei a fost aproape generalizata, aici inregistrandu-se si cele mai accentuate reduceri din tara, pana la mai putin de 50% din populatia anului 1966. Cauzele scaderilor demografice au fost diferite: fie migrarea spre orasele din zona, fie emigrarea etnicilor germani, fie un comportament demografic caracterizat printr-o natalitate foarte scazuta.

Cele mai multe dintre zonele in care s-au inregistrat cresteri demografice sunt concentrate cu precadere in zonele montane.

Si in actualul deceniu, in primii 7 ani, a continuat tendinta de scadere a populatiei rurale (cu 2,7%), in conditiile in care intreaga populatie a tarii a scazut.

In perioada 1992-1997, populatia rurala s-a diminuat cu cca. 280 mii de persoane, scazand de la 10.418 mii locuitori in anul 1992 la 10.141 mii in anul 1997.

Tabel nr. 1.1

Factorii de scadere a populatiei rurale in perioada 1991-1997

Sursa Comisia Nationala pentru Statistica Anuarul Statistic al. Romaniei, 1992,1998

In ultimii 2 ani (1998 si 1999) se constata reaparitia fenomenelor de crestere demografica sau de oprire a declinului in zone in care populatia rurala fusese in scadere mult timp.

Cauza care a contribuit la imprimarea tendintei de crestere a fost, in principal, incetarea migratiei spre orase si chiar cresterea migratiei spre rural. Intre 1991 si 1997 a crescut de 3 ori numarul persoanelor care au plecat din urban si s-au stabilit in rural. Dupa 1995, soldul a devenit pozitiv in favoarea ruralului .

Tabel nr. 1.2

Evolutia fluxurilor migratiei interne intre urban si rural, cu schimbarea domiciliului

Rate la 1000 locuitori

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica Anuarul statistic al. Romaniei,1998;

In general, este vorba de o intoarcere a populatiei urbane migrata initial din rural, care nu se datoreaza cresterii calitatii vietii in rural, ci este consecinta dificultatilor pe care le au persoanele disponibilizate prin restructurarea economiei urbane.

Grupa de varsta de 25-39 ani predomina intre cei ce migreaza spre rural fapt ce contribuie la cresterea si intinerirea resurselor de munca in rural, constituind o oportunitate pentru dezvoltarea economiei rurale. Este o categorie demo-economica relativ usor de format in spiritul antreprenorial si de orientat spre activitatile neagricole care trebuie dezvoltate in rural.

Densitatea populatiei in mediul rural este, in general, scazuta, nivelul mediu fiind in 1997 de 47,7 locuitori/kmp., de peste 10 ori mai redusa decat densitatea medie din urban (484,8 locuitori/kmp).

Exista insa mari diferente intre modul de distributie a populatiei in teritoriile rurale ale judetelor. In mare parte, densitatea populatiei este influentata de formele de relief.

Densitatea este foarte scazuta in comunele din perimetrul Muntilor Carpati, precum si din Dobrogea (sub 50 sau chiar sub 30 locuitori/kmp). In Delta Dunarii si in cateva zone montane traiesc sub 8 locuitori/kmp, fiind zone cu o retea slaba de localitati.

Judetele cele mai slab populate sunt Caras-Severin (20,7 loc/kmp) - judet de munte si cu probleme grave de depopulare ca urmare a unei natalitati foarte scazute - si Tulcea (17,4 loc/kmp) - cu conditii geografice speciale, datorate prezentei Deltei Dunarii pe circa o treime din teritoriul judetului .

In consecinta, criteriul densitatii nu este suficient de relevant pentru evidentierea dificultatilor cu care se confrunta un teritoriu.

Structura pe sexe a populatiei rurale este relativ echilibrata, numarul femeilor fiind aproape egal cu cel al barbatilor - 5,03 milioane sunt barbati (49,6%) si 5,10 milioane sunt femei (50,4%).

In 11 judete situate in regiunile in care procesele de migrare au fost cele mai intense in ultimii 10-20 de ani (Bacau, Iasi, Vaslui, Braila, Constanta, Galati, Alba, Bistrita-Nasaud, Covasna), numarul barbatilor este superior numarului femeilor (Anexa 30). Tendinta de migrare s-a manifestat mai intens in randul femeilor tinere decat in randul barbatilor, ca urmare, deficite semnificative de populatie feminina se inregistreaza in grupele de varsta 20-39 ani. Plecarea acestor tinere din sate se datoreaza lipsei locurilor de munca pentru femei si lipsa serviciilor si facilitatilor specifice varstei .

Dezechilibrul pe sexe, tocmai la varstele tinere, cand se formeaza familiile, pot antrena dereglari ale vietii sociale a comunitatilor si pot genera probleme legate de reproducerea populatiei, contribuind indirect la continuarea declinului demografic.

Structura pe varste a populatiei rurale este caracterizata printr-un relativ dezechilibru, procesul accentuat de imbatranire demografica fiind evident. Varsta medie a populatiei rurale este ridicata (cca. 38 de ani) si in continua crestere.

Populatia care a depasit varsta de 50 de ani este foarte numeroasa: 1 din 3 persoane din rural se incadreaza in aceasta categorie de varsta, fata de 1 din 5 in urban. Procesul de imbatranire a aparut pe masura scaderii numarul de persoane mature, ca urmare a migrarilor masive din ultimele 3 decenii, si s-a acentuat in ultimii 8-9 ani prin restrangerea numarului de nasteri.

Exista si un aspect pozitiv in structura pe varste, cu manifestare temporara. Contingentul numeros de tineri de 15-29 de ani, care nu au mai migrat din sate dupa 1990, a intrat in categoria resurselor de munca, contribuind la intinerirea semnificativa a fortei de munca din rural. Ordinul de marime al acestui fenomen este dat de raportul dintre segmentul de varsta 15-29 ani si actuala grupa de varsta 30-44 ani ( 1,64:1 in rural fata de numai 1,15:1 in urban)

In consecinta, ruralul dispune in prezent, in majoritatea regiunilor, de un continget relativ numeros de resurse de munca foarte tinere, cu disponibilitati pentru calificare, pentru pregatire profesionala si manageriala in domenii economice noi.

In intreaga regiune Nord-Est prezenta acestor tineri este foarte numeroasa (depasesc de 2 ori populatia de 30-44 ani) si ei pot reface potentialul demo-economic imbatranit, afectat de migratie in deceniile trecute. Tinerii constituie insa o presiune pe piata muncii si necesita crearea de locuri noi de munca. In aceste zone sunt necesare masuri speciale de dezvoltare si diversificare a activitatilor de instruire a tinerilor in domenii ce valorifica resursele locale.

In regiunea Vest, procesul de intinerire a fortei de munca este insesizabil, in unele parti ale judetelor Arad, Caras-Severin, Hunedoara fiind nevoie de masuri speciale de atragere a tineretului in spatiul rural.

Procesul de imbatranire demografica se manifesta relativ diferentiat in teritoriu.

Populatia din mediul rural participa la activitatea economica in proportie de peste 57% (anul 1997), in timp ce populatia urbana avea o rata a participarii de numai 47%. Rata medie de participare a populatiei Romaniei era de 52,2%, conform metodolgiei BIT.

Rata mare de activitate in rural este rezultatul prezentei agriculturii ca ramura economica predominanta, cu grad scazut de tehnicizare. Viata activa incepe devreme,aproape 2/3 din populatia in varsta de pana la 25 de ani fiind deja activa, fata de numai 1/3 in urban.

Nivelul scazut al veniturilor din agricultura si lipsa altor activitati neagricole nu au stimulat tinerii sa ramana in rural, batranii fiind nevoiti sa lucreze singuri terenurile. De aceea, o mare parte din locuitori prelungesc viata activa pana la varste inaintate - aproape 3/4 dintre locuitorii de 50-64 ani din rural sunt activi, iar dupa varsta de 65 de ani, jumatate din locuitori raman inca in activitate .

Aceasta face ca pe piata muncii sa fie prezente efective numeroase de persoane foarte tinere dar si un numar foarte mare de varstnici. Este cazul unor agricultori care sunt nevoiti sa lucreze in gospodariile personale deoarece nu exista alti membri de familie, tineri, care sa preia activitatea.

Cea mai mare rata de participare se inregistreaza in regiunile Nord-Est si Sud Vest, datorita gradului mare de imbatranire a populatiei si de predominanta a agriculturii.

Comparatia intre raportul de dependenta demografica si raportul de dependenta economica evidentiaza inca o data faptul ca multi varstnici trecuti de 65 de ani sunt inca activi. Acest fapt impiedica modernizarea agriculturii, pepretueaza practicarea unei agriculturi traditionale si mentine eficienta scazuta.

Regiunile care dispun de contingente numeroase de tineri sub 35 ani sunt, pe de o parte, cele care au un grad mai ridicat de dezvoltare economica (Nord-Vest, Centru si Bucuresti) si, pe de alta parte, Regiunea Moldovei, unde natalitatea ridicata asigura un spor de populatie tanara mai mare.

Gradul de activitate a populatiei rurale este destul de diferit intre regiunile tarii.

In economia tarii, agricultura reprezenta, in anul 1997, principala ramura din punct de vedere al ocuparii populatiei -36,8%.

In majoritatea regiunilor, agricultura si silvicultura domina intreaga economie regionala. Numai in trei regiuni (Vest, Centru si Bucuresti) agricultura este devansata de industrie si constructii.

In mediul rural, ramura agriculturii domina net ca activitate economica, ocupand circa 70% din forta de munca. Chiar si in urban, agricultura reprezinta cateva procente in forta de munca.

In ultimii ani, structura economica din rural a ramas aproape neschimbata, doar serviciile au crescut usor ca pondere din punct de vedere al ocuparii.

Intre regiunile tarii exista diferente in ceea ce priveste locul agriculturii in economia rurala.

Cea mai mare parte din populatia ocupata in agricultura isi desfasoara activitatea in cadrul gospodariilor proprii: 46,6% dintre agricultori sunt lucratori pe cont propriu (self-employeds), reprezentand sefii de exploatatie agricola individuala. O alta parte aproape la fel de mare - 43,8% din agricultori - este reprezentata de membrii de familie neremunerati (unpaid family workers). Se poate spune ca agricultura se practica aproape in totalitate (de catre 90,4% din agricultori) in gospodariile familiale, impreuna cu membrii familiei.

Lucratorii pe cont propriu (sefii de exploatatii) sunt in majoritatea lor varstnici, peste 2/3 dintre ei depasind varsta de 50 de ani, iar 1/3 au depasit chiar varsta de 65 de ani.

Printre membrii de familie, impreuna cu care se realizeaza activitatile agricole in gospodarii, o parte insemnata o constituie copiii pana in 25 ani. Acestia reprezinta peste 1/ 4 din totalul categoriei de lucratori familiali.

Cele mai numeroase contingente de tineri sub 25 de ani care lucreaza inca in gospodaria familiala a parintilor sau rudelor se gasesc in regiunile Nord-Est si Sud-Est, in aceasta categorie intrand 31-34% dintre toti lucratorii familiali.

Desi exista in prezent un contingent relativ semnificativ de tineri in rural, acest tineret nu are calitatea de proprietar, decat in mica proportie, astfel ca batranii sunt proprietarii si sefii de exploatatii.

Fata de aceasta situatie, este necesara crearea unui cadru adecvat care sa stimuleze transferul managementului fermei agricole de la persoanele varstnice spre cele tinere, prin crearea unor sisteme care sa asigure venituri alternative.

Numarul somerilor in Romania era estimat la 820 mii persoane, in trim. I anul 1998 (conform datelor obtinute de Comisia Nationala pentru Statistica prin anchete AMIGO), din care 458 mii barbati (55,9 %) si 362 mii femei (44,1 %).

Din totalul somerilor, 550 mii persoane se gaseau in urban (67 %) iar 270 mii erau in rural (33 %).

Rata somajului (BIM) la nivelul tarii era de 7,4%. Rata somajului in rural era de numai 5,0%, de 2 ori mai mica decat in urban, 9,6%.

In concluzie, prin componentele sale, spatiul rural se deosebeste de toate celelalte spatii existente pe un anumit teritoriu. Cele mai semnificative deosebiri intre spatiul rural si celelalte spatii pot fi semnalate in urmatoarele domenii: structura economica; densitatea populatiei; profesiile de baza dominante; cultura si edificii culturale; viata spirituala; relatiile interumane; cutumele etc.

Delimitarile dintre spatiul rural si celelalte forme de spatii au permis formularea sintetica a unor caracteristici specifice[1]

Din punct de vedere al structurii economice, in spatiul rural activitatile agricole detin ponderea cea mai mare din teritoriul rural. Aceasta nu exclude existenta si a altor activitati, dimpotriva, silvicultura si industria forestiera in zonele montane si colinare, au un rol esential in economia spatiului rural, la care se adauga turismul si agroturismul de agrement, serviciile pentru populatie etc. Cu toate acestea, economia spatiului rural ramane preponderent agricola. Ponderea superioara a agriculturii in economia spatiului rural devine din ce in ce mai discutabila pentru ca tendinta de implementare in spatiul rural a unor elemente specifice urbanului (industria de procesare a produselor agricole; dezvoltarea infrastructurii, extinderea activitatilor culturale etc.), determina scaderea ponderii agriculturii din punct de vedere al locului pe care-l ocupa in totalul populatiei ocupate, in produsul brut si in valoarea adaugata etc. Tendintele de scadere a ponderii activitatilor agricole in economia spatiului rural este accentuata de reducerea terenului arabil in favoarea altor categorii de terenuri: cum ar fi pentru plantatii forestiere, sosele, drumuri, spatii pentru alte constructii cu scopuri turistice si de agrement.

Din punct de vedere ocupational, spatiul rural este preponderent un spatiu de productie in care activitatile sectoarelor primare detin o pondere ridicata in economia acestuia. Alaturi de agricultura, procesarea produselor, silvicultura cu exploatarea padurilor, industria lemnului, industria casnica, productia artizanala etc. vin sa completeze economia spatiului rural. Serviciile productive legate de activitatea agricola si silvica incep sa prinda contur si sa-si aduca un aport in acest domeniu, la care se adauga dezvoltarea industriilor conexe agriculturii. Cu privire la profesiunile practicate in spatiul rural, acestea sunt practice, manuale, unele necesitand un grad de calificare si chiar policalificare profesionala. Populatia ocupata in servicii neproductive, activitati social culturale detine o pondere redusa in numarul locuitorilor din comunitatile rurale. De asemenea, in decursul unui an o buna parte din populatia care lucreaza in activitati neagricole cu contract de munca nelimitat desfasoara activitati agricole ajutandu-si membrii familiei sau completandu-si veniturile cu cele provenite din muncile agricole prestate la terti. Se poate afirma ca este o caracteristica a muncii in spatiul rural ca o persoana sa presteze munci neagricole si agricole. Aceasta pluriactivitate are consecinte multiple asupra starii de spirit a lumii rurale in ceea ce priveste autoconsumul alimentar.

In ceea ce priveste forma de proprietate, cea privata este predominanta. In zonele rurale proprietatea publica si privata a statului este mult mai redusa, ea fiind constituita din pasuni, izlazuri, parcuri si terenuri cu destinatii speciale (rezervatii, parcuri nationale etc.).

O caracteristica importanta a spatiului rural consta in densitatea redusa a populatiei si a marimii asezamintelor bine aerisite si umane. Comunitatile umane din spatiul rural au unele caracteristici specifice si anume, raporturile interumane sunt mai bune si intrajutorarea este mai frecventa. Locuitorii se cunosc intre ei din toate punctele de vedere si ierarhizarea lor se face tinand seama de comportamentul in familie si societate.

Din punct de vedere peisagistic, spatiul rural, prin structura sa naturala, prin flora si fauna sa, este incomparabil mai frumos si mai apreciat de mai multi locuitori. Aerul mai curat, linistea etc., guverneaza majoritatea asezamintelor rurale.

Viata in spatiul rural, mai mult decat in oricare alt mediu social, este asezata pe o serie de norme emanate din experienta de viata, din traditii, obiceiurile si cultura locala. Viata sociala si culturala, caracteristicile ruralului, reprezinta un patrimoniu de neegalat al umanitatii, element care alaturi de economie si ecologie da adevarata dimensiune a spatiului rural.

Activitatile neagricole, in special cele industriale si de servicii se bazeaza pe complementaritate fata de agricultura dar aceasta nu exclude posibilitatea de infiintare a intreprinderilor mici si mijlocii din alte domenii. Si in acest caz, faptul ca furnizeaza forta de munca disponibila vine in complementarea economiei spatiului rural.

Se apreciaza ca nu se poate pune semnul egalitatii intre rural si rustic, pentru ca si in domeniul rural actioneaza legile progresului care impun o evolutie in viata oamenilor din spatiul rural. Este greu sa afirmam ca, involutiile, in anumite perioade, pot avea efecte atat de grave incat sa se ajunga la rusticizarea spatiului rural.