Populatia si caracteristicile ei geodemografice

Populatia si caracteristicile ei geodemografice

EVOLUTIA NUMERICA A POPULATIEI

Populatia Europei a evoluat numeric, intr-un ritm lent, de la 40 de milioane de locuitori, in secolul al III-lea, la 80 de milioane de locuitori, in anul 1500. In perioada care a urmat, pana in anul 1759, populatia Europei avea sa ajunga la 140 de milioane de locuitori. In a doua jumatate a secolului al-XVIII -lea, s-a inregistrat o crestere evidenta a populatiei, in conditiile unei explozii demografice declansata concomitent cu revolutia industriala, ale cresterii standardului de viata si progreselor din domeniul medical. In Europa cresterea numarului de locuitori avea sa fie mult mai pronuntata in perioada 1800-1900, de la 187 de milioane de locuitori la 400 de milioane de locuitori, pentru ca, in anul 2004, sa se inregistreze 725 mil. de locuitori.

Populatia Romaniei a inregistrat o evolutie diferita, ca urmare a conditiilor social-economice, istorice si demografice. De la 1,5 milioane de locuitori, la finele secolului al XIV-lea, populatia Romaniei a inregistrat o evolutie relativ lenta, inregistrand 8,9 milioane de locuitori, in 1859, si 12,7 milioane de locuitori, in 1912.

In 1930, ca urmare a natalitatii ridicate (34,1) si a unui bilant natural care a urcat la 14,8, populatia Romaniei a inregistrat 14,3 milioane de locuitori. Dupa o evolutie discontinua a populatiei in anii '40, s-au inregistrat 20 de milioane de locuitori, la 20 iunie 1969, si 23,3 milioane de locuitori, in 1989. A urmat o scadere a numarului populatiei pana la 21,624 milioane de locuitori, in 2005.

DISTRIBUTIA SPATIALA A POPULATIEI

Densitatea populatiei Europei a crescut corespunzator cu evolutia numarului de locuitori. Daca in anul 1000 aceasta era de 5,5 loc./km, in anul 2000 a urcat la 65,6 loc./km. Distributia spatiala a valorilor densitatii populatiei este inegala si este reprezentata prin arii distincte, astfel:

peste 300 loc./km, in Olanda si in Belgia, in Regiunea Ruhr, partea centrala si sud-estul Angliei, nordul Italiei si Valea Rhinului;

peste 100 loc./km, in preajma oraselor mari din Europa de Vest si Europa Centrala, fiind incadrate de ariile cu 50 - 100 loc./km;

sub 50 loc./km, in Europa de Nord, Europa de Est si Europa de Sud (Peninsula Iberica si Peninsula Balcanica) si cu sub 1 loc./km, in extremitatea nordica a continentului.

In ceea ce priveste densitatea populatiei pe teritoriile de stat, trebuie precizat ca aceasta se prezinta printr-o gama larga de valori, de la 16.256 loc./km, in Monaco, la 2,7 loc./km, in Islanda.

Marimea demografica a tarilor europene variaza in limite foarte largi, de la 146 de milioane, in Rusia, la 880 de locuitori in Vatican, sau 26.100 locuitori, in San Marino.

Densitatea medie a populatiei Romaniei a evoluat, in functie de cresterea numerica a populatiei, de la 60,1 loc./km, in 1930, la 97,3 loc./km, in 1990, cand s-au inregistrat 23,2 milioane de locuitori. Odata cu scaderea numarului populatiei, s-a modificat si marimea densitatii medii a populatiei, inregistrandu-se 90,9 loc./km in anul 2004.

Analiza distributiei valorilor medii ale densitatii populatiei pe judete pune in evidenta numeroase intervale, de la 30,2 loc./km, in judetul Tulcea, la 8093,8 loc./km, in Municipiul Bucuresti sau 189,6 loc./km, in judetul Ilfov (2004).

CARACTERISTICILE MISCARII NATURALE A POPULATIEI

Dupa anul 2000, caracteristicile miscarii naturale a populatiei sunt puse in evidenta de valori mici ale ratei natalitatii si valori moderate ale ratei mortalitatii, determinand ratele negative ale bilantului natural.

Europa este spatiul unui dramatism demografic, intrucat natalitatea a coborat    la 11-12, iar rata mortalitatii a urcat la circa 11. Cu toate acestea unele tari au inregistrat, in ultimii ani, rate ale natalitatii intre 15 si 20 iar altele intre 10-9.

Bilantul natural al populatiei Europei este negativ in tari ale - Europei de Est (-7,1 -> -4.7)    - si ale Europei Centrale(-4 -> -2 ),

- pozitiv in Islanda, Albania, Irlanda, Andorra si Liechtenstein .

Romania, se identifica prin urmatoarele caracteristici:

scaderea ratei natalitatii de la 16, in 1989, la 10, in 2004, in date absolute, de la 369.544 nascuti vii, in anul 1989, la 216.261 nascuti vii, in anul 2004, ca urmare a reducerii continue a ratei fertilitatii.

rata mortalitatii a inregistrat o crestere de la 10,6, in 1990, la 12,7, in    1996, si la 11,9, in 2004, pe fondul ponderii ridicate a populatiei imbatranite;

rata mortalitatii infantile a inregistrat o scadere evidenta, de la 26,9 nascuti vii, in anul 1989, la 16,8 nascuti vii, in anul 2004, in conditiile unui standard de viata mai bun;

rata bilantului natural a inregistrat o scadere, de la 5,3, in 1989, la valori negative, incepand cu anul 1992, pana la -2,7, in 2002, si -1,9, in 2004, pe fondul scaderii ratei natalitatii si al cresterii ratei mortalitatii.

MOBILITATEA TERITORIALA A POPULATIEI EUROPEI se defineste prin caracteristici conturate pe fondul diversitatii factorilor ce au provocat deplasari cu caracter temporar sau definitiv.

Factorul economic primeaza daca avem in vedere faptul ca are un rol fundamental in declansarea mobilitatii populatiei interesate de asigurarea conditiilor bune de viata in Europa de Vest.

Cauzele de ordin sanitar si educational explica    deplasarile populatiei spre centrele universitare sau amplasamentele medicale din tarile dezvoltate, cu standard de viata ridicat.

Emigratiile puternice in Europa s-au realizat, in ultimii ani, dinspre fostele tari iugoslave, Albania, Bulgaria, Romania, Republica Moldova, Ucraina, Slovacia si Polonia. Tarile receptoare de imigranti sunt, in primul rand, Franta, Germania, Spania, Italia, Marea Britanie, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Elvetia, Austria, Belgia si Grecia.

Caracteristicile mobilitatii teritoriale a populatiei Romaniei au fost determinate, in mod dominant, de exodul rural-urban dupa anul 1960, care a vizat cresterea calitatii vietii, prin miscari migratorii definitive.

Cel mai important centru de atractie a populatiei a fost Mun. Bucuresti, urmat de orasele-resedinta ale judetelor Constanta, Brasov, Timis, Hunedoara, Iasi, Cluj, Mures si Dolj, implicate intr-un proces mai amplu de industrializare si urbanizare.

Dupa anul 1989, principalele centre de atractie a populatiei au fost Mun. Bucuresti si orasele mari, dar in limite mai reduse. In acelasi timp, orasele mici si mijlocii si-au diminuat posibilitatea de absorbtie a populatiei din exterior, ca urmare a regresului economiei, a scaderii numarului de locuri de munca, a cresterii costului vietii si a obtinerii titlurilor de proprietate asupra pamantului.

Aceste fapte au determinat reorientarea spre sate a unei parti din populatia oraselor, indeosebi persoane in varsta si someri, fenomen denumit migratie de reintoarcere.

CARACTERISTICI ALE STRUCTURILOR GEODEMOGRAFICE

Structura etnolingvistica a Europei este variata, ca urmare a etnogenezelor complexe si indelungate. Statele nationale au grade diferite de omogenitate din punct de vedere etnolingvistic. In acest sens:

Intre aria etnica si stat exista o corespondenta acceptabila, uneori aproape perfecta, in: Islanda, Danemarca, Norvegia, Cehia, Polonia, Portugalia;

Exista state care isi impart spatiul locuit de aceeasi etnie sau de etnii foarte apropiate ca origine si limba, precum cele cu populatie de limba germana: Germania, Austria, Luxemburg si Liechtenstein;

Exista state relativ omogene din punct de vedere etnolingvistic, cu o pondere insemnata din etnia de baza ramasa pe teritoriul altor state: Romania, Albania, Ungaria, Serbia, Irlanda, Suedia;

Exista state imperiale, create prin expansiunea teritoriala a unei natiuni dominante: Franta, Spania, Marea Britanie, Rusia;

Exista state binationale sau multinationale: Belgia, Elvetia, Republica Moldova, Estonia, Letonia, Lituania, Bosnia si Hertegovina.

Omogenitatea etnolingvistica a Europei se defineste prin doua familii etnolingvistice:

Familia indo-europeana, reprezentata prin:

- grupa romanica, in Europa Sudica, Vestica, Centrala si Sud-Estica, cu limbile: italiana, romana, franceza, spaniola si portugheza;

- grupa germanica, in nordul, nord-vestul, vestul si centrul Europei, reprezentata de limbile vorbite de germani, austrieci, danezi, suedezi, norvegieni, islandezi, englezi, flamanzi si elvetieni;

- grupa slava include: polonezi, rusi, belarusi, ucrainieni, slovaci, cehi, sarbi, sloveni, bulgari, macedoneni, croati, muntenegreni si bosniaci;

- grupa celtica, apropiata lingvistic de grupa italica, reprezentata de welshi, bretoni, scotieni, irlandezi.

Familia euroasiatica (uralo-altaica) cuprinde:

-grupa finica, reprezentata de finlandezi, estonieni, laponi;

-grupa ugrica, reprezentata de unguri, secui;

-grupa altaica include tatarii de pe Volga si din Crimeea, gagauzii.

Omogenitatea confesionala a populatiei Europei este evidenta, daca se are in vedere faptul ca dominanta o reprezinta crestinismul, divizat in ortodocsi, catolici, protestanti si neoprotestanti (baptisti, adventisti). Religia iudaica este practicata de diaspora evreilor, in timp ce islamul reprezinta religia populatiilor musulmane.

Structura populatiei pe grupe de varsta:

Forma piramidei grupelor de varsta arata o scadere evidenta a ratei natalitatii pentru cea mai mare parte a tarilor europene. Baza ingustata a piramidelor varstelor pune in evidenta o scadere consistenta a ponderii grupei de sub 15 ani, la 17% din totalul populatiei. Aceasta proportie este media valorilor atat de diferite, de la 23% in Islanda, 21 % in Republica Moldova, 20% in Norvegia, 19% in Franta si Olanda, 18% in Romania, Polonia, Suedia, Finlanda si 16% in Rusia, Ucraina, Ungaria, 14% in Italia si Spania.

Ponderea grupei de peste 65 de ani arata un proces de imbatranire evidenta, variind intre 15%, in Franta si Ungaria, si 19%, in Italia si Grecia.

De asemenea, populatia adulta are o pondere medie ce oscileaza intre 65 si 70%, ceea ce inseamna un potential productiv ridicat al populatiei. Insa peste 40% din populatia multor state europene a depasit varsta de 40 de ani si o solutie imediata a fost afluxul de imigranti.

Rezulta faptul ca mobilitatea, comportamentul demografic si standardul de viata influenteaza in mod variabil marimea grupelor de varsta si evolutia acestora.

Desigur ca Romania nu face exceptie de la modelul general european. Analiza ponderii grupelor mari de varsta arata un declin puternic al populatiei tinere, de la 26%, in 1970, la 16%, in 2005, si, concomitent, o crestere a populatiei varstnice, de la 7% la 14 %, in aceeasi perioada.

Caracteristicile structurii pe sexe a populatiei se identifica prin raportul de masculinitate mai redus in regiunile dezvoltate si mai ridicat in tarile in dezvoltare. Privita in detaliu, structura pe sexe a populatiei este relativ echilibrata, intrucat la sexul masculin natalitatea si mortalitatea sunt mai ridicate decat la sexul feminin. Nasterile de baieti sunt cu circa 5% mai numeroase decat de fete, dar mortalitatea masculina este mai mare la varsta adulta, din cauza frecventei mai mari a bolilor profesionale, a alcoolismului, a tabagismului, astfel ca cele doua sexe se echilibreaza numeric pana la varsta de 40 de ani, dupa care, la peste 65 de ani, incepe sa predomine tot mai pronuntat sexul feminin.

In evolutia ponderii sexelor in populatia Romaniei, s-a impus populatia feminina in perioada postbelica, ca urmare a supramortalitatii masculine, cu toate ca, la nastere, numarul baietilor a fost mai mare decat cel al fetelor. Pana in 1968, ponderea sexului feminin depasea 51%, s-a mentinut intre 50,7% si 50,9%, pana in 1995, dupa care s-a mentinut intre 51,0% si 51,3% pana in 2004. Ponderea mai mare a populatiei feminine este caracteristica la nivelul fiecarui judet si al Municipiului Bucuresti.

Structura sociala a populatiei

In structura ocupationala a populatiei Romaniei, se mentine proportia mai mare a acesteia, ocupata in agricultura (in anul 2004) in proportie de 31,58%, apoi in industrie (25,95%) si comert (10,29%).

In al doilea rand, gradul de ocupare a populatiei in varsta de munca arata cea mai ridicata pondere pentru grupa de varsta de 25-34 de ani (27,8%), grupa de 35-44 de ani (24,77%) si grupa 45-54 de ani (23%). Interesant este faptul ca varsta de 65 de ani si de peste 65 de ani detine o proportie de 5,1% din populatia in varsta de munca.