Actiunea factorilor ecologici in complex

Actiunea factorilor ecologici in complex

Factorii ecologici nu actioneaza singular. Influenta lor nu este rezultatul insumarii rezultatelor partiale. Intre acesti factori este posibila interactiunea, conducand fie la aparitia unui factor nou, fie la modificarea efectelor pe care le determina in sistemele ecologice, la modificarea reactiei acestora.

Evidentierea actiunii factorilor ecologici in complex se poate realiza prin folosirea unor modele. Modelul ecologic se compune din patru categorii de elemente:

proprietati materializate in componente caracterizate prin variabile de stare (parametri). De exemplu, variabilele de stare ale unei populatii sunt: structura pe clase de varsta, efectivul, structura pe sexe, greutatea medie a indivizilor, suprafata explorata etc.;

forte reprezentate de modificarile externe. Asa este de exemplu, cresterea temperaturii, cresterea concentratiei de dioxid de sulf sau de hidrogen sulfurat (substante poluante);

directiile fluxurilor, care arata modul in care proprietatile sunt legate sub actiunea fortelor si

interactiuni sau functii de legatura, prin care fortele si proprietatile se intalnesc pentru a controla fluxurile.

Modificarea reactiei sistemului poate rezulta din amplificarea sau diminuarea efectelor, ca urmare a interactiunii dintre factori.

Amplificarea efectelor ca urmare a interactiunii dintre factorii ecologici poarta denumirea de sinergism.

Interactiunea factorilor poate duce insa si la diminuarea puterii lor de influenta ca urmare a efectelor de antagonism. De exemplu, in nutritia minerala a plantelor efecte de antagonism se manifesta intre potasiu si calciu; intre potasiu si magneziu; intre magneziu si calciu etc.

Actiunea factorilor ecologici este influentata si de legea universala a compensatiei, care decurge din existenta mecanismelor de autoreglare. De exemplu, in cazul secetei pedosferice (la nivelul solului), plantele vor utiliza cu mai mare eficienta apa sub forma de vapori din atmosfera. Cu toate acestea substituirea nu poate fi totala. Ea se va realiza numai intre anumite limite, conform legii tolerantei. Substituirea factorilor poate conduce insa la intrunirea de conditii similare in medii a priori diferite, creandu-se astfel biotopuri echivalente. Substituirea factorilor si echivalenta biotopurilor se pune cel mai bine in evidenta prin analizele realizate la scara globala. Astfel, ea este demonstrata de reproducerea zonalitatii latitudinale prin etajarea altitudinala.

Studierea intregului fenomen ecologic devine, astfel, o necesitate impusa de diversitatea situatiilor in care se afla sistemele vii, de multitudinea de factori care le conditioneaza metabolismul, dezvoltarea si chiar existenta.