Ecosisteme terestre. Ecosisteme speciale (grote, ape subterane, ape termale, ape salcii, ape sarate etc). Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Ecosisteme terestre. Ecosisteme speciale (grote, ape subterane, ape termale, ape salcii, ape sarate etc). Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Apele sarate si salcii Se cunoaste ca viata este posibila intre anumite limite ale factorilor de mediu (temperatura, umiditate, aciditate, salinitate etc). Fiecare specie are valenta sa ecologica si este caracterizata de un interval de toleranta si un interval optim mai largi sau mai inguste. Per total daca am lua in considerare temperatura, limita de toleranta este intre 0 si 40^oC iar valoarea optima in jur de 20^oC. Mediile biotice asa-zise normale ofera conditii de viata medii si relativ stabile. Opus, se afla mediile biotice extreme cu cararacteristici si particularitati care se afla la limitele valorilor de toleranta sau chiar sub, sau peste, aceste limite. Mai exista si o alta categorie de medii extreme, acelea care prezinta o mare variabilitate a caracteristicilor lor fizico-chimice.

Pentru mediile acvatice implica fie temperaturi ridicate, fie pH anormal, fie salinitate sub/peste anumite limite de normalitate. Din punct de vedere ecologic aceste medii prezinta o importanta deosebita deoarece studiul lor efera o serie de explicatii in ceea ce priveste biologia, ecologia, comportamentul, adaptarea si evolutia biotei reprezentative.

a. Apele salcii (fr. saumatres; cu salinitate intermediara si variabila) se afla pe Terra la nivelul lagunelor litorale, mari sarate-salcii, lacuri sarate si maree saratrurate (apa dulce are 0,5 g sare/l; apa marilor si oceanelor are 35-42 g sare/l; orice alta concentratie salina este caracteristica apelor salcii). Unele ape sunt hiposaline (0,5-35 g sare/l) iar altele hiper saline (>42 g sare/l; Marele Lac Sarat din Utah are 222 g sare/l; marea Moarta are 230 g sare/l; lacul Bulack Asia Centrala are 285 g sare/l).

Particularitatea esentiala a acestor medii acvatice este aceea ca prezinta o variabilitate accentuata atat in ceea ce priveste salinitatea totala cat si raportul dintre diferitele elemente chimice prezente.

La nivelul lagunelor litorale (13% din lungimea litoralului mondial) contactul cu apa marilor sau oceanelor este mai mult sau mai putin evident, reimprospatarea este relativ rapida si variatiile termice sunt accentuate, cantitatea de oxigen dizolvat este redusa, iar starea calma a apei permite existenta unei faune abundente si a algelor. Bacteriile sunt numeroase si acestea descompun compusii de sulf din cadavrele de la acest nivel si se formeaza hidrogenul sulfurat toxic. Absenta oxigenului si prezenta hidrogenului sulfurat sunt cauza care determina vara asa-numita criza distrofica, fenomen ce se deruleaza periodic si determina o mortalitate masiva a organismelor de la acest nivel (in special lamelibranhiate si plante).

Marile salcii sunt suprafete de apa, izolate complet (ex. Marea caspica) sau mai pastreaza o legaturs extrem de mica cu alte ecosisteme acvatice. Cantitateade saruri de aici este mai redusa decat cea din apa mariilor sau oceanelor.

Lacurile sarate sunt intinderi de apa provenite din marile existente candva sau sunt instalate pe soluri saraturate. Concentratia insaruri este mai mare decat a marilor (ex. Marea Moarta, Marele Lac Sarat)..

Mareele saraturare sunt medii saline artificiale si unde sarea se concentreaza prin evaporarea apei..

Biota. Mediile biotice de acest tip sunt sarace in specii. M. Mediterana are cca. 7000 specii, in timp ce Marea Nordului (salinitate 19 ) are 1200 specii, iar Marea Azov (salinitate 12 ) 100 specii. Cu cat salinitatea creste cu atat numarul de specii se reduce si in apele foarte sarate mai exista doar cateva specii puternic specializate (Fig. 7-52).

Dintre specii caracteristice ale acestor ape sunt scoicile, pesti (Periophtalmus sp.)specii de crabi (Carcinus moenas, Eriocheir sinensis), crustacee (Artemia salina), protozoare (Dunaliella sp.), alge verzi (Enteromorpha sp., Ulva sp.), cianoficee. Sunt absente algele brune, echinodermele, cefalopodele.

Unele specii sunt bine adaptate vietii din lagune de exemplu, asa cum este crevetele Leander serratus care traieste in zona lagunara, sau specia de crevete japonez (Penaeus japonicus)care este un migrator intre laguna si mare

Studiul apelor sarate-salcii are semnificatie ge3ologica si paleo-ecologica, furnizand informatii despre mediile biotice din trecut. Stromatolitele formate din cianobacterii sunt frecvente in apele acestea salcii si calde, iar in zona Australiei stromatolitele se mai formeaza inca si in zilele noastre.

Pe de alta parte unele medii (ex. lagunele litorale) au o productivitate superioara litoralului marin care inconjoara apele dulci (15-20 t/ha/an comparativ cu 1-10 t/ha/an). Elementele nutritive de la acest nivel sunt utilizate de scoici si pesti

. Apele calde. Sunt apele caracteristice zonelor cu manifestari vulcanice. La adancimi de peste 2000 m la nivelul dorsalei oceanice se gasesc surse hidrotermale. La acest nivel biomase este de 1000 10000 de ori mai mare decat la nivelul abisal. La temperaturile de la acest nivel (300-400º) se formeaza sulfuri metalioce (de hidrogen, zinc, cupru) si o populatie bacteriana foarte densa (100.000 1.000.000 indivizi/cm3) care folosesc sulfurile pentru fabricarea materiei organice. Astfel, in aceste medii particulare bacteriile sunt producatori, inlocuind plantele iar chimiosinteza inlocuieste fotosinteza. Sursele calde abisale pot da informatii asupra conditiilor de aparitie a vietii la nivelul oceanului primitiv.

Un mediu acvatic cu ape calde este ansamblul de lacuri mici din desertul Mojave (Nevada-California). Sunt biotopuri cu apa calda, foarte limitate (cativa metrii patrati). Fiind izolate, la nivelul a 4 lacuri s-au format 4 specii adaptate la 4 regimuri termice (Cyprinodon diabolis 150-400 indivizi; prin izolare specia s-a format in cca. 10.000 ani; C. nevadensis traieste la 42^oC; C. milleri, C. salinus rezista la 44^oc si o salinitate de 88-160 ).

Fig. 7-57. Reprezentare schematica a unui ecosistem subteran, tip pestera cu cele doua ecotonuri caracteristice

Biota. Exista medii biotice unde temperatura depaseste 40^oC si unde flora si fauna sunt bine reprezentate.. Aceste medii sunt populate dominant de archeobacterii (Pyrodyctium ocultum suporta temperaturi de 110^oC). Bine reprezentate sunt eubacteriile (ex.cianobacteriile) (rezista la 85^oC), algele (56^oC). Plantele cu flori cele mai rezistente nu suporta mai mult de 45^oC, protozoarele (55^oC), insectele (50^oC), anumite specii de pesti (44^oC), crustacee, pogonofore (Fig. 7-54).

C. Grotele si apele subterane.Sursele acvatice subterane sunt considerate de 4 ori mai abudente decat cele de suprafata. Mediile subterane sunt specifice si au o biota caracteristica (Fig. 7-55). Fauna apelor subterane prezinta adevarate curiozitati zoologice. Numeroase sunt crustaceele (Remipedia, Mictacea). In zonele profunde se gasesc copepode (Niphargus sp.) si amfipode (Ingolfiella sp.), amfibieni curiosi (Proteus anguineus; endemism pentru cateva grote din Serbia)Absenta luminii impiedica dezvoltarea vegetatiei clorofiliene producatoare de materie organica. Aceasta ajunge in subteran din mediul exterior, adusa de apele de infiltratie ce trec prin straturi permeabile (ex.medii carstice) sau pot fi aduse direct de rauri sau ape freatice (Fig. 7-57)

La nivel terestru grotele si pesterile constituie ecosisteme speciale, caracterizate de conditii specifice si de o biota reprezentativa. Cavitatile subterane (pesterile) din masivele calcaroase au doua segmente: partea superioara si partea inferioara. La acest nivel se constituie doua zone de ecoton, ambele cu efect de muchie sau tensiune ecologica evidenta (una la intrarea in pestera si alta la limita dintre cele doua segmente) (Fig. 7-56). In ecotonul de la intrare sunt prezente multe specii de nevertebrate care ajung spre interiorul pesterii (Quedius mesomelinus stafilinid; Royerella sp. coleopter batiscid troglobiont; Troglophilus sp. ortoptere rafidoforide; Proteus anguinus amfibian, prezent in ambele ecotonuri). In unele pesteri la nivelul ecotonului de la intrare se afla si specii de plante (chiar vegetatie arborescenta, pana acolo unde ajunge soarele; in pestera Cueva de Guacharo-Venezuela se afla o vegetatie de palmieri pana la 140 m de la intrare).