Caracteristicile demografice ale ecosistemelor umane

Caracteristicile demografice ale ecosistemelor umane

Populatia reprezinta componenta principala a ecosistemelor umane si care actioneaza in doua moduri asupra mediului inconjurator: prin trasaturile si procesele legate de viata propriu-zisa (consum de alimente si apa, respectiv eliminare de toxine) si prin activitatile desfasurate pentru asigurarea subzistentei (industrie, agricultura, transporturi, consum de materii prime si de energie etc.).

Din datele existente si din prognozele facute, tabloul demografic al planetei noastre este urmatorul: 1,6 miliarde locuitori la inceputul secolului XX, 2,5 miliarde la mijlocul acestuia si 6,2 la sfarsitul lui. Daca trecem dincolo de anul 2000, se estimeaza 8,5 miliarde locuitori in 2025 si 10,5 miliarde in anul 2110, dupa estimarile facute in varianta medie de ONU.

Capacitatea de sustinere (suport) este presiunea pe care o exercita populatia asupra mediului si se refera la numarul de indivizi dintr-o specie oarecare pe care un anumit mediu (habitat) il poate sustine (suporta) intr-un interval nelimitat de timp. Atunci cand nivelul maxim suportabil al populatiei este depasit, baza de resurse incepe sa scada, pentru ca ulterior sa scada si numarul de indivizi.

Resursele minerale si alte materii prime

In cadrul ecosistemului uman si in special in cel urban intrarile de resurse minerale si alte materii prime sunt indispensabile functionarii ecosistemului ca atare.

Dezvoltarea industriei, constructiilor si agriculturii nu mai poate fi conceputa fara materii prime metalifere, nemetalifere si combustibili.

Prin aceasta functie, ecosistemul urban devine un important nod de absorbtie, prelucrare si distribuire in regiunea in care se gaseste.

Transporturile si rolul lor in ecosistemele umane

Reteaua de transporturi, veriga importanta in dezvoltarea ecosistemelor umane, asigura legatura intre ariile cu materii prime, cele de prelucrare si in final de desfacere a produselor catre consumatori. Prin reteaua de transport se asigura schimburi de produse intre diferite arii geografice, deplasarea fortei de munca dinspre mediul rural spre cel urban si invers, deplasarea la locurile de recreere si odihna, in dezvoltarea turismului.

Dezvoltarea retelei de transport (pe uscat, apa si aer), intensificarea traficului pe aceste cai constituie tot atatea mijloace de poluare a mediului si respectiv afectarea starii de sanatate a oamenilor.

Dintre ecosistemele umane, cele urbane, prin densitatea, diversitatea mijloacelor si intensitatea traficului, resimt efectele negative ale acestui gen de activitate care este, de fapt, indispensabil.

Reteaua de transporturi, traficul, in primul rand cel terestru auto, influenteaza negativ mediul prin: poluarea chimica si fonica, aglomerari si blocari ale circulatiei auto si pietonale in cazul ecosistemelor urbane dezvoltate si super-dezvoltate.