Caracterizarea sanitara a solului

Caracterizarea sanitara a solului

Pentru evaluarea starii de salubritate a solului si implicit a nivelului de poluare, se pot folosi mai multe grupe de indicatori cu semnificatie sanitara:

Indicatori structurali:

marimea grunjilor;

gradul de porozitate.

Indicatori fizici

permeabilitatea pentru aer;

permeabilitatea pentru apa;

selectivitatea;

capilaritatea.

Indicatori chimici

Indicatorii chimici utilizati pentru estimarea gradului de poluare a solului sau a capacitatii de autopurificare sunt clasificati in doua categorii: directi si indirecti.

Indicatorii directi sunt determinari chimice care vizeaza decelarea prezentei si a concentratiei substantelor toxice poluante: metale grele, pesticide organo-clorurate, solventi organici, hidrocarburi aromatice policiclice, compusi aromatici polihalogenati.

Ca indicatori indirecti ai salubritatii solului se pot folosi produsii intermediari de biodegradare a substantelor organice (amoniac, nitriti, hidrogen sulfurat) sau produsii finali ai procesului de mineralizare (nitrati, sulfati, fosfati).

O deosebita valoare sanitara de caracterizare a solului are azotul organic teluric, deoarece acesta reprezinta forma finala a biodegradarii materiilor organice. Raportul dintre azotul organic teluric si azotul organic total din sol este denumit cifra sanitara sau indicele lui Hlebnicov. Cu cat raportul este mai aproape de unitate, cu atat solul este mai salubru (tabelul 22).

Tabelul 22. Interpretarea cifrei sanitare Hlebnicov.

Indicatorii biologici

Intrucat tehnicile de determinare a speciilor bacteriene patogene care pot contamina solul sunt laborioase, in practica se recurge la identificarea prezentei pe sol a unor microorganisme care necesita metode bacteriologice facile. Aceste micro-organisme sunt considerate indicatori ai contaminarii, deoarece prezenta si numarul lor permit evaluarea riscului infectios pentru sanatatea comunitatilor umane.

In practica sanitara, se folosesc urmatorii indicatori bacteriologici:

numarul total de germeni mezofili (care se dezvolta la 37⁰ C) este un indicator global al contaminarii solului cu germeni de provenienta umana/animala. Valoarea sanitara este mai redusa decat in cazul apei, deoarece numarul lor este influentat si de tipul de sol. Astfel, pe solurile cultivate, umede, numarul germenilor mezofili este mai mare decat pe cele necultivate, aride. De aceea, exprimarea rezultatelor se face pe gramul de sol uscat la 105⁰ C.

numarul de germeni coliformi reprezinta un indicator al contaminarii fecale a solului si, prin urmare, arata probabilitatea existentei unor specii patogene de provenienta intestinala.

numarul de germeni sulfito-reducatori (reprezentati de Clostridium perfringens) constituie un indicator complementar al contaminarii fecale. Acesti germeni au si valoare de indicator bacteriologic direct, deoarece, alaturi de alti germeni clostridieni (Cl. novyi, Cl. septicum) si neclostridieni (Streptococi anaerobi, Pseudomonae aeruginosa), pot fi implicati in etilogia gangrenei gazoase.

numarul de germeni termofili (care se dezvolta la temperatura de 60⁰ C) reprezinta un indicator global al contaminarii cu germeni de origine animala si, consecutiv, arata probabilitatea contaminarii solului cu germeni patogeni comuni omului si animalelor (B. antracis, Cl. tetani, leptospire, brucele, pasteurele).

germenii nitrificatori (Nitromonas, Nitrobacter) sunt o grupa aparte de indicatori bacteriologici, deoarece participa la procesele de mineralizare a substantei organice azotoase.

Pentru caracterizarea salubritatii solului, pe langa indicatorii bacteriologici, se folosesc si indicatori parazitologici (determinarea oualor de geohelminti). Acestia au dubla valoare sanitara, intrucat prezenta lor pe sol semnaleaza, pe de o parte, riscul infestant al solului, iar, pe de alta parte, vechimea poluarii cu reziduuri fecaloide. In acest sens, prezenta pe sol a oualor neembrionate in anotimpul cald denota o poluare recenta, in timp ce prezenta oualor embrionate in anotimpul rece, cand nu sunt intrunite conditiile de dezvoltare, indica o infestare veche.

Desi indicatorii bacteriologici si parazitologici nu sunt normati, pentru caracterizarea sanitara a solului se folosesc valorile redate in tabelul 23.

Tabelul 23. Indicatorii poluarii biologice a solului.