INFLUENTELE POLUARII AERULUI ASUPRA SANATATII INDIVIDUALE SI COLECTIVE

INFLUENTELE POLUARII AERULUI ASUPRA SANATATII INDIVIDUALE SI COLECTIVE

3.1 POLUAREA AERULUI

Pentru a preveni poluarea aerului atmosferic citam:

Dotarea marilor intreprinderi industriale, a exploatarilor miniere subterane cu dispozitive, care epureaza si neutralizeaza substantele poluante (exhaustoare cu filtre etc.);

Amplasarea noilor obiective industriale in afara zonelor de locuit;
Pentru controlul tehnic al vehiculelor, serviciul de circulatie dispune de analizatoare de gaze, filmetru si sonometru;

Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi si transportul acestuia cu autovehicule inchise;

Realizarea unei perdele vegetale de protectie, in jurul unor intreprinderi industriale, raspunzatoare de poluarea aerului atmosferic;

Plantarea de arbori si arbusti, extinderea parcurilor etc.;

Suprainaltarea cosurilor, la unitatile care genereaza mari cantitati de fum si gaze etc.

Impotriva poluarii aerului de catre autovehicule se preconizeaza: folosirea turbinelor cu gaz, a unui combustibil combinat (benzina si gaz nepoluant) si extinderea automobilului electric.   
Se estimeaza ca in mari si oceane, deversate anual, circa 5 mln. tone de titei, iar o tona se raspandeste pe o suprafata de minimum 12 km2. In aceste conditii, pelicula de hidrocarburi afecteaza procesul de evaporare, avand consecinte directe asupra climei, acesta constituind una dintre cauzele majore, care determina seceta in anumite zone.

3.2. INFLUENTA POLUARII AERULUI ASUPRA SANATATII OAMENILOR SI ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

In cursul unui act respirator, omul in repaus trece prin plamani o cantitate de 500 cm3 de aer, volum care creste mult in cazul efectuarii unui efort fizic, fiind direct proportional cu acest efort. In 24 ore in mediu omul respira circa 15-25 m3 de aer. Luand comparativ cu consumul de alimente si apa, in timp de 24 ore, omul inhaleaza in medie 15 kg de aer in timp ce consumul de apa nu depaseste de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezulta din aceste date importanta pentru sanatate a compozitiei aerului atmosferic, la care se adauga si faptul ca bariera pulmonara retine numai in mica masura substantele patrunse pana la nivelul alveolei, odata cu aerul inspirat.

Din punct de vedere al igienei, aerul influenteaza sanatatea atat prin compozitia sa chimica, cat si prin proprietatile sale fizice (temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune).

In ceea ce priveste compozitia chimica distingem influenta exercitata asupra sanatatii de variatii in concentratia componentilor normali, cat si actiunea pe care o exercita prezenta in aer a unor compusi straini.

Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari se pot traduce in ordinea gravitatii prin: cresterea mortalitatii, cresterea morbiditatii, aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice, aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul sau agentii poluanti.

Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice in urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii poluantilor in organism, in situatia poluantilor cumulativi (Pb, F etc.), pana cand incarcarea atinge pragul toxic. De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluantilor (intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene si teratogene) sau pot fi caracterizate prin aparitia unor imbolnaviri cu etimologie multipla, in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii etimologici determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.).

Poluantii iritanti realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare si indeosebi asupra aparatului respirator. In aceasta grupa intra pulberile netoxice, precum si o suma de gaze si vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul si substantele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritanta constitue cea mai raspandita dintre tipurile de poluare, rezultand in primul rand din procesele de ardere a combustibilului, dar si de celelalte surse de poluari.

Poluantii fibrozanti produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator.

Printre cei mai raspanditi sunt bioxidul de siliciu, azbestul, si oxizii de fier, la care se adauga compusii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi in mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt exceptionale in conditii de poluare a aerului. Totusi poluarea intensa cu pulberi poate duce la modificari fibroase pulmonare.

Poluantii alergenici din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme. Indeosebi este cazul poluantilor naturali (polen, fungi, insecte) precum si a prafului din casa, responsabili de un numar foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe langa acestea se adauga poluantii proveniti din surse artificiale - in special industriale - care pot emite in atmosfera o suma de alergeni completi sau incompleti. Pe primul loc din acest punct de vedere, se gaseste industria chimica (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile de insecticide etc.). Sunt semnalate si situatii cu aparitia unor fenomene alergice in masa, ca cel de la New Orleans din 1958 in care alergenul a fost identificat in praful provenit de la deseuri industriale depuse in holde.

Poluanti cancerigeni. Exista foarte dificultati in estimarea rolului poluantilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totusi cresterea frecventei cancerului indeosebi in mediul urban, a impus luarea in considerare si a poluantilor atmosferici ca agenti cauzali posibili, cu atat mai mult cu cat in zonele poluate au fost identificate in aer substante cert carcinogene. Putem clasifica substantele cancerigene prezente in aer in substante organice si substante anorganice.

Dintre poluantii organici cancerigeni din aer, cei mai raspanditi sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca enzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc. Cel mai raspandit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atat fixe cat si mobile. Ia nastere in timpul arderii, se volatilizeaza la temperatura ridicata si condenseaza rapid pe elementele in suspensie. Substanta cancerigena este cunoscuta de multa vreme, iar prezenta in aer indica un risc crescut de cancer pulmonar. Efecte cancerigene se atribuie si insecticidelor organoclorurate precum si unor monomeri folositi la fabricarea maselor practice.

Mai sunt incriminati ca agenti cancerigeni dibenzacridina, epoxizii, precum si nitrosaminele in aer putand fi prezenti precursorii acestora (nitritii si aminele secundare).

Dintre poluantii cancerigeni anorganici mentionam azbestul, arsenul, cromul, cobaltul, beriliul, nichelul si seleniul. Mai frecvent intalnita in mediul industrial, prezenta lor in aer a fost semnalata si in zonele din apropierea industriilor.

Un aspect deosebit il prezinta azbestul, mai periculos decat se presupunea cu cativa ani in urma si a carui prezenta a fost demonstrata atat in atmosfera urbana cit si in plamanii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populatia urbana neexpusa profesional.

Ca rezultat al progreselor din industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de noi deseuri. Gazele, lichidele, deseurile solide, deseurile menajere si apele reziduale polueaza mediul si in unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producand materiale noi, utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminand din nou in aer si in sol elemente importante. Un asemenea mediu, in care prospera multe forme de viata, ar trebui sa fie un model pentru viata moderna. Daca vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie sa minimalizam efectele reziduurilor produse de societate.

Daca reziduurilor li se permite sa domine mediul, echilibrul natural este pierdut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruoase- asupra animalelor, vegetatiei si chiar a vremii. Poluarea are diferite cauze si efecte: pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare care ar trebui limitat. Studiul si impiedicarea poluarii a devenit o ramura importanta a stiintei.

SMOGUL

Poluarea aerului este adesea vizibila sub forma fumului din hornuri si a gazelor de la tevile de esapament ale masinilor. Fumul este un amestec de gaze si chimicale si poate deveni si mai toxic sub actiunea soarelui puternic, datorita unei reactii chimice provocata de lumina. Smogul care rezulta are un miros neplacut si provoaca lacrimare. Mai de mult el invaluia Londra in timpul iernii, cand in fiecare casa ardeau focuri de carbune. In anii 1950 guvernul a emis legi pentru a impiedica ca in anumite regiuni oamenii sa arda altceva decat combustibili fara fum. Cresterea numarului de cazuri de astm si de boli bronhiale este o dovada a efectelor daunatoare a poluarii aerului. In lupta pentru aer curat, multe autoritati au instalat monitoare pentru verificarea calitatii aerului. Monitoarele masoara particulele suspendate si gazele, inclusiv dioxidul de sulf si monoxidul de carbon.

Pe langa efectele directe ale inspirarii aerului poluat, aerul poluat are si un efect devastator asupra mediului. Substantele chimice emanate in atmosfera sunt transportate de vaporii de apa din curentii de aer, iar daca acestia se ridica deasupra muntilor, vapori de apa se condenseaza si cad sub forma de ploaie. Daca exista substante chimice in curentii de aer, ele vor cadea odata cu ploaia, provocand fenomenul de ploaie acida.