Calculul potentialului eolian

1.1. Utilizarea energiei eoliene

Exista multe probleme care trebui sa fie luate in considerare atunci cand se allege un amplasament pentru o instalatie eoliana ca, de exemplu disponibilitatea spatiului, acces pentru utilajele grele de constructii, consideratii de mediu si vecinatatea cu o linie electrica de medie tensiune, dar cel mai important factor este disponibilitatea unui vant suficient.

Stabilirea zonelor cu potential eolian se face in functie de cateva elemente:

Evaluarea resurselor de vant

Evaluarea mediului

Aprobari necesare

Proiectare

Constructie

Drumuri

Linie electrica de evacuare

Post de transformare

- Viteza vantului este elementul esential in stabilirea zonelor cu potential eolian, viteza minima anuala a vantului trebuie sa fie mai mare de 4 m/s

Dupa determinarea acestor zone se iau in considerare si celelalte criterii mai sus mentionate astfel:

In functie de gradul de dezvoltare al retelelor de distributie din zona analizata se identifica :

a) Zone fara retea menita sa asigure alimentarea cu energie a catorva consumatori.

In acest caz se preteaza turbine mici (50 W pana la 10 kW) si functionare in paralel cu acumulatori ca rezerva de nealimentare

b) Zone cu retea izolata menite sa asigure alimentarea locala a mai multor consumatori care nu sunt conectati la reteaua nationala de distributie (ex. Localitatile din Delta Dunarii)

In acest caz se preteaza turbine tipice de 10 pana la 200 kW si instalarea unor sisteme diesel de generare ca sistem de rezerva;

c) Zone cu retea centrala

Acestea constau in zone de producere a energiei electrice concentrate in ferme eoliene care debiteaza in reteaua de distributie si transport.

Se caracterizeaza prin statii electrice proprii si linii electrice de conexiune.

In acest caz sunt fiabile turbinele eoliene de mare putere 500 kW pana la 2,5 MW.

Actiuni pregatitoare pentru investitii sunt:

- identificarea prin analize si studii preliminare a amplasamentelor avantajoase,

- inceperea unor masuratori ale parametrilor vantului in amplasamentele alese, in vederea acumularii datelor necesare calculelor tehnico-economice finale.

-  in paralel, asigurarea terenurilor respective (concesionare, cumparare etc).

Pe baza considerentelor de mai sus si in urma masuratorilor s-a stabilit distributia teritoriala a energiilor regenerabile astfel:

I - Delta Dunarii (energie solara);

II - Dobrogea (energie solara, energie eoliana);

III - Moldova (campie si platou: micro-hidro, energie eoliana, biomasa);

IV - Carpati (IV1 - Carpatii de Est; IV2 - Carpatii de Sud; IV3 - Carpatii de Vest, potential ridicat in biomasa, micro-hidro si eoliana);

V - Platoul Transilvaniei (potential ridicat pentru micro-hidro si biomasa);

VI - Campia de Vest (potential ridicat pentru energie geotermica si eoliana);

VII - Subcarpatii (VII1 - Subcarpatii getici; VII2 - Subcarpatii de curbura; VII3 - Subcarpatii Moldovei: potential ridicat pentru biomasa, micro-hidro);

VIII - Campia de Sud (biomasa, energie geotermica, energie solara).

Se observa ca zonele cele mai propice dezvoltarii energiei eoliene sunt:

- pe litoralul Marii Negre, platforma continentala a marii

- zona montana unde exista potential eolian corespunzator pentru aplicatii.

In munti, cea mai potrivita zona se afla la altitudini intre 900 si 1200 m, deoarece asigura compromisul intre potential eolian si acces la drum si retea electrica.

Amplasamentele bune ofera la inaltimea axului rotoric al turbinelor eoliene, viteze ale vantului medii de peste 6,5 m/s.

De mentionat ca datele statistice de vant disponibile de la reteaua meteorologica nu sunt foarte sigure pentru calcule eoliene, dar mai multi investitori fac masuratori profesionale ale parametrilor vantului, in amplasamente concrete (peste 20 de stalpi montati in Dobrogea).

1.2. Estimarea vitezelor la inaltimea de 60 m de la sol cu ajutorul

profilului logaritmic al vantului

Datorita faptului ca stratul superficial a fost foarte mult studiat in sfere diferite de interes (de la agricultura la meteorologie, de la oceanografie la inginerie), au fost elaborate in timp diferite profiluri de viteze a vantului.

Toate acestea pornesc de la consideratia ca miscarile prezente in interiorul stratului sunt de tip turbulent si turbulenta este in primul rand de natura mecanica, in masura in care se presupune ca intervalul este cvazi-adiabatic, stratificarea se petrece in conditii hidrostatice neutre si fenomenul de convectie este in consecinta neglijabil.

Pornind de la aceste ipoteze pentru a descrie variatia vitezei vantului se folosesc trei tipuri de profiluri a vantului:

o lege de putere;

un profil logaritmic;

un profil diabatic

1.2.1. Legea de putere se defineste ca:

u = u_R

In aceasta apare termenul u_R care indica viteza vantului data la o anumita inaltime de la sol Z_R , in timp ce u reprezinta viteza pe care dorim sa o estimam la o inaltime w de deasupra terenului.

Pentru calculele de rezistenta a constructiilor, din motive de precautie, este folosita aceasta formula pentru a estima viteza vantului la o anumita inaltime, deoarece tinde sa supraestimeze valoarea vitezei. Pentru conditii atmosferice caracterizate de un teren uniform si turbulenta este doar de natura mecanica, aceasta lege supraestimeaza foarte mult valorile, pentru ca in realitate aceste conditii atmosferice sunt rare, aceasta lege este adevarata si coincide cu profilul vantului exprimat prin intermediul unei legi logaritmice doar pentru inaltimi a terenului care nu sunt foarte mari.

In toate domeniile in care se estimeaza profilul vantului odata cu cresterea cotei, si unde valoarea acestuia nu trebuie supraestimata din motive de precautie, de obicei se foloseste reprezentarea profilului vantului cunoscut ca "profilul vantului pentru conditii atmosferice neutre" sau "profilul natural al vantului".

1.2.2. Profilul logaritmic al vantului

u = ln

unde u* este shear velocity (viteza de frecare), ka este constanta von Karman, z este inaltimea la acre se doreste calcularea vitezei vantului si z₀ este inaltimea rugozitatilor (roughness lenght).

Aceasta lege pentru reprezentarea profilului vantului este o aproximare

foarte buna. In cazul in care se face referire la un teren cu caracteristici omogene aceasta aproximare permite sa se calculeze vantul pana la 150m deasupra solului si in cazul in care vantul este de intensitate mare.

Metoda analitica, mult mai utilizata, este folosita in momentul in care este data valoare intensitatii vantului la o anumita inaltime, si se doreste calcularea vitezei vantului la o alta inaltime.

Folosind ecuatia care defineste profilul logaritmic al vantului, viteza la inaltimea z de la sol se determina in felul urmator

u = u _R

Cu litera R s-au notat marimile care se refera la marimile de referinta, adica cele cunoscute (masurate). Astfel, din aceasta ecuatie, sunt date valorile de viteze u la o cota determinata z si lungimea vartejurilor turbulente de la sol.

Aceasta a fost metoda aleasa pentru a calcula vitezele la 60m. Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelul de mai jos.

Valori de viteze comparative pentru 10m de la sol respectiv 60m de la sol

Din datele estimate la 60 m deasupra solului se observa o crestere a valorilor vitezelor cu aproximativ 1m/s.

Din compararea rezultatelor obtinute pe cale matematica cu cele obtinute din observatiile meteorologice se constata o apropiere destul de mare (eroarea fiind sub 10%) ceea ce face din calcul preliminar un instrument pentru determinarea vitezei vantului

In zona colinelor viteza vantului creste cu circa 1-1,5 m/s fenomen numit de Speed up datorate colinei .

1.2.3. Analizarea efectului pozitionarii suburbane

Toate caracteristicile stratului limita planetar (PBL) (pornind de la comportamentul gradientului termic, de exemplu), sunt cu siguranta valide pentru zonele extraurbane si rurale, insa in zonele urbane lucrurile se pot petrece in mod diferit, din cauza prezentei constructiilor si a strazilor, si nu in ultimul rand din cauza traficului urban, si a surselor de caldura care, toate impreuna, influenteaza structura termica a aerului urban.

Urbanizarea, care include constructiile rezidentiale, industriale, comerciale, produce schimbari radicale a caracteristicilor radiative, termodinamice si aerodinamice ale suprafetei fata de zonele rurale din imprejurimi. Aceasta produce o neomogenitate pe orizontala.

Modificarile meteorologice astfel generate de o zona urbana sunt, in marea lor majoritate, marginite intr-un strat atmosferic numit Urban Boundary Layer (UBL).

Fenomenul cel mai frecvent observat este de crestere a temperaturii aerului fata de suprafetele urbane, fenomen care se cheama "insula de caldura". (heat island)

Cea mai mare diferenta de temperatura intre zona urbana si cea rurala este de obicei observata in timpul noptii. In localitati cu 1000 de locuitori, au fost masurate diferente de temperatura maxime de 2-3 grade Celsius, in timp ce pentru orase cu peste 1 milion de locuitori a fost masurat un exces de caldura pana la 8-12 grade Celsius (Oke, 1982).

Pentru Oradea, oras cu peste 200.000 de locuitori s-au facut masuratori a diferentei de temperatura in zona urbana si cea suburbana si s-au masurat diferente de 1,5-2,5 grade Celsius. Nu s-au facut masuratori in mod sistematic, pentru ca nu acesta este subiectul lucrarii de fata (dar este o idee

pentru o lucrare viitoare), ci doar sporadic pentru a vedea care este ordinul de marime al acestui fenomen.

In multe cazuri, caldura acestei "insule de caldura" a orasului este suficient de mare pentru a mentine un strat convectiv de amestec (convective mixed layer) superficial in timpul noptii, si cand un strat stabil substantial (stable layer) este deja dezvoltat in imprejurimi.

De aceea in zonele urbane, stratul de amestec (ML) poate sa dureze pe parcursul noptii datorita constructiilor si strazilor orasului care au o mare capacitate de inmagazinare a caldurii.

Primele straturi din stratul stabil (SBL), care se formeaza la inceputul serii in zonele rurale din imprejurimi, nu sunt observate imediat si in oras. Si mai tarziu in noapte, cand SBL este deja inalt si bine dezvoltat pe o inaltime care o depaseste pe cea a constructiilor urbane, un usor strat superficial poate ramane in oras intotdeauna bine amestecat (ML), depasit de deasupra de SBL.

Formarea acestui strat superficial urban (UBL) este influentata de miscarile sinoptice si de topografia zonei, excesul de temperatura a "insulei de caldura" este influentat si de vantul mediu prezent in zona, de acoperirea cu nori a cerului si de precipitatii.

S-a observat o crestere a vitezei vantului deasupra orasului, datorita gradientului orizontal de temperature urbana.

O alta particularitate a zonei urbane este cea a valorii inaltimii de rugozitate 0 z , care pentru zonele cu constructii foarte dense si foarte inalte poate ajunge la cativa metrii.

Figura VI.3. Circulatia aerului datorata "insulei de caldura"

1.3. Comparatii intre valorile masuratorilor efectuate si valorile estimate

Din comparatia dintre vitezele estimate si cele masurate se observa faptul ca pentru lunile noiembrie si decembrie valorile sunt comparabile, in schimb in luna ianuarie valorile masurate sunt mult mai mari decat cele estimate. Acest lucru se poate explica prin faptul ca am folosit ca baza de date pentru estimare valori medii multianuale.

O astfel de mediere tinde sa "niveleze" valorile si prin urmare este incapabila sa surprinda perioadele de intensificare a vantului precum si procentul de calm atmosferic.

Daca mai era nevoie, acest studiu subliniaza inca odata faptul ca pentru evaluarea potentialului eolian al unei anumite zone este obligatorie o campanie de masuratori, si nu estimari pentru a putea demara o investitie in industria eoliana.

Estimarile au rolul lor bine determinat, pentru a identifica locurile in care sa se instaleze anemometrele si pentru a determina in cel mai scurt timp posibil daca este necesar sa se continue masuratorile in locul respectiv sau sa fie sistate imediat.

Toate acestea sunt absolut necesare pentru a nu pierde timp, 2 ani de zile (minim),si sa se ajunga la concluzia ca zona nu este interesanta din punct de vedere eolian.

1.4. Impactul produs asupra mediului inconjurator

Energia eoliana are un efect inevitabil asupra mediului local, dar acesta poate fi limitat printr-o proiectare atenta.

1.4.1. Impactul produs asupra apelor

In cazul de fata nu exista scurgeri accidentale de substante poluante, in sursele de apa .

1.4.2. Impactul produs asupra aerului

Dupa construire, obiectivul nu reprezinta sursa de poluare pentru aer.

1.4.3. Impactul asupra solului si subsolului

Referitor la impactul pe care il poate avea activitatea asupra solului si subsolului: lucrarile vor avea o perioada de executie limitata in timp.

La realizarea acestui proiect sunt posibile decopertari minime ale stratului superficial de sol, fara impact supra mediului.

1.4.4. Impactul produs asupra asezarilor omenesti

S-a dovedit din experienta altor centrale ca acolo unde exista asemenea obiective exista si un interes pentru vizitarea zonei.

Ca urmare creste afluenta numarului de turisti in zona, deci rezulta un impact pozitiv asupra comunitatilor din zona respectiva.

Un impact negative al instalarii acestor turbine , din punct de vedere al conditiilor de viata se poate lua in considerare doar ca urmare a zgomotului produs. Insa centralele eoliene sunt silentioase si devin din ce in ce mai silentioase.

O proiectare atenta a palelor rotorului, limitarea vitezei de rotatie si izolarea acustica a cutiei de viteze si a generatorului poate limita zgomotul Rotorul produce un sunet de fond si un zgomot mecanic al generatorului si

cutiei de viteze

Presiunea sunetului la o distanta de 40 metri de la o centrala uzuala este de 50- 60 dB(A), adica aproximativ acelasi nivel cu o conversatie.

Pentru o locuinta aflata la 500 metri de turbina, in cazul in care vantul bate dinspre centrala inspre locuinta, presiunea sunetului va fi de 35 dB(A), echivalent cu sunetul de fond dintr-o locuinta linistita.

O alta problema este data de rotirea palelor turbinei creaza o umbra miscatoare care poate provoca efecte dezagreabile atunci cand, de exemplu, umbra la apusul soarelui care cade pe o fereastra

Mentinand o distanta suficienta fata zona rezidentiala sau de arii sensibile, se poate inlatura poluarea sonora cat si efectul dezagreabil al rotirii palelor.

1.4.5. Impactul produs asupra vegetatiei si faunei

Impactul major asupra mediului (sol si vegetatie) in timpul constructiei proiectului va duce la imbunatatirea drumurilor si in lucrari civile pentru instalarea turbinelor si turnurilor. Mutarea pamantului are un impact asupra mediului moderat.

Instalarea turbinelor si imbunatatirea si constructia drumurilor va fi atenuata cu masuri de revegetare dupa constructie.

Ca rezultat, impactul total asupra mediului este considerat foarte limitat.

Natura activitatii si durata limitata de executare a lucrarilor, exclude posibilitatea afectarii in vreun mod a faunei terestre.

Din punct de vedere al peisajului impactul este pozitiv, centralele eoliene, in locurile unde au fost montate au determinat o crestere a numarului de vizitatori.

Pasarile pot sa intre in coliziune cu palele turbinei sau sa cada in capcana turbulentei din spatele rotrului.

Numarul estimate de 'victime ale coliziunii este relativ mic, aproximativ 21000 victime pentru o putere instalata de 1000 MW pe an (in Olanda). Desi pare mare, el este mic in raport cu numarul pasarilor care sunt ucise in fiecare an datorita traficului (2 milioane) sau care mor din cauza liniilor electrice (1 milion) .

Multe accidente cu turbinele eoliene sunt produse noaptea, in timpul amurgului sau pe vreme proasta.

Pasarile cunosc locurile lor de hranire si de repaus pe pamant; ele evita deci instalatiile eoliene. Atunci cand se instaleaza turbine este necesar sa se cunoasca locurile de hranire si de innoptare ale pasarilor.

Turbinele eoliene sunt structuri vizibile in peisaj. Ele pot fi realizate astfel incat sa se armonizeze cu peisajul, de exemplu, aranjandu-le in linie de-a lungul unor structuri cum ar fi diguri sau canale.

Cercetarile au aratat ca pozitionarea turbinelor eoliene in grupuri este mult mai acceptata atunci cand este clar pentru cetatenii din vecinatate ca se poate realiza astfel o mare productie de energie electrica.

1.4.6. Interferente electromagnetice

Acest aspect este legat de posibilele tulburari ale televizoarelor, radiourilor, radarelor sau altor semnale EM transmise prin aer de catre prezenta centralei eoliene.

Desi nu exista nici o garantie ca proiectul determina interferente electromagnetice, proiectele eoliene din Statele Unite nu au experimentat acest tip de probleme.

1.4.7. Riscuri legate de mediu

Riscurile legate de mediu cauzate de prezenta turbinei eoliene, dupa cum a fost evaluat in acest paragraf, au fost legate de urmatoarele aspecte:

. Siguranta muncii pentru forta de munca

. Siguranta pentru rezidenti si pentru oamenii prezenti in imprejurimi

Riscul de mediu este mentinut pe cat de jos posibil de o combinatie de siguranta a turbinelor eoliene si asigurari de calitate si de implementarea procedurilor pentru minimalizarea riscurilor atat in timpul fazelor de constructie cat si de operare a turbinei eoliene.

1.5. Parametrii energiei eoliene

Cantitatea energiei produse pe baza vantului depinde de densitatea aerului, de suprafata de elicei si viteza vantului la puterea a treia.

1.5.1. Densitatea aerului

Elicele statiilor eoliene se roteste datorita miscarii maselor de aer: cu cat este mai mare masa aerului, cu atat mai repede se rotesc elicele, producand o cantitate mai mare de energie.

Se stie, ca energia cinematica a corpului in miscare, in cazul dat aerul, este proportionala cu masa lui. De aceea energia vantului depinde de densitatea aerului - cu cat densitatea este mai mare, cu atat forta de actiune este mai mare (densitatea depinde de cantitatea moleculelor intr-o unitate de volum).

La presiunea atmosferica normala si temperatura de 15C densitatea aerului constituie 1,225 kg/mc. Insa cu marirea umiditatii densitatea putin scade.

Aceasta este cauza producerii de catre un generator eolian a unei cantitati mai mari de energie, la aceeasi viteza a vantului, pe timp de iarna, cand densitatea aerului e mai mare, decat vara.

Pe suprafetele plasate mai sus de nivelul marii, in munti, spre exemplu, presiunea atmosferica este mai mica si, corespunzator, este mai mica si densitatea aerului, deci, se produce o cantitate mai mica de energie pe suprafata elicei.

1.5.2. Elicea turbinei eoliene cuprinde energia curentului vantului, care

se afla langa el.

Este evident ca cu cat suprafata este mai mare cu atat cantitatea energiei electrice poate fi mai mare. Astfel, suprafata de contact a elicei se mareste proprotional diametrului elicei la puterea a doua - la instalatia eoliana mai mare de doua ori se poate produce de patru ori mai multa energie:

E = * S² * V³

  unde:

- densitatea;
        S - suprafata de contact a elicei;
        V - viteza vantului.

Insa procesul de marire a suprafetei nu poate fi redus la simpla lungire a

aripilor.

La prima vedere se pare, ca aceasta este o cale mai simpla de marire a cantitatii energiei. Dar, marind suprafata cuprinsa la rotire, se mareste greutatea asupra sistemului la aceeasi viteza a vintului. Pentru ca sistemul sa reziste la greutate este necesar de a intari toate componentele mecanice ale lui, ceea ce duce la cheltuieli suplimentare.

1.5.3. Viteza vantului este cel mai important factor de influenta asupra cantitatii de energie. Viteza mai mare a vantului mareste volumul maselor de aer - cu marirea vitezei vantului creste cantitatea energiei electrice produse.

Energia vantului se schimba proportional cu viteza vantului la puterea a treia. Astfel, daca viteza vantului se dubleaza, energia cinematica produsa creste de 8 ori.

1.5.4. Relieful

Pe suprafata pamantului vegetatia si constructiile aflate pe ea sunt factorul de baza, care influenteaza la micsorarea vitezei vantului.

Cu cat ne indepartam de suprafata, cu atat se micsoreaza influenta reliefului asupra miscarii maselor de aer.

Cu alte cuvinte: cu cat mai sus cu atat viteza vantului e mai mare.

La inaltimi de circa un kilometru de la suprafata marii relieful practic nu influenteaza viteza vantului. In straturile de jos a atmosferei o influenta majora asupra vitezei o are contactul cu suprafata pamantului: cu cat relieful este mai complicat, cu atat mai mica e viteza vantului.

El incetineste in paduri si orase mari. Dar asa suprafete ca litoralul marii practic nu influenteaza asupra lui. Cladirile, padurile si alte bariere nu numai ca incetinesc vantul, dar si formeaza curentii turbulenti de aer.

Specialistii clasifica suprafata reliefului astfel:

0 - suprafata apei (nivelul marii);
  0,5 - un relief complect deschis cu suprafata dreapta (pista de decolare);
  1 - localitate agricola deschisa, fara garduri si constructii inalte, cu ridicaturi mici;
  1,5 - suprafete agricole, cu cladiri pana la 8 metri inaltime, aflate unul de altul la circa 1.250m;
  2 - suprafete agricole, cu cladiri pana la 8 metri inaltime aflate la 500m unul fata de altul;
  2,5 - suprafete agricole, cu numar mare de cladiri si vegetatie de pana la 8 metri inaltime aflate la 250m unul de altul;
  3 - comune, orase cu numar mare de cladiri;
  3,5 - orase cu cladiri inalte;
  4 - orase mari, megapolise cu cladiri inalte (zgarie-nori).

Calcule folosite in tabel
              E = * S² * V³
               = 1,225 kg/m³
              S = 1 m²
              V³ = 1,3,5, , 23 m/s
       E = 1,225kg/m³ * 1m² * V³(m/s)

Ca exemplu, la viteza vantului de 6 m/s energia este de 132 W/m². Atunci cand vantul bate cu viteza de 12 m/s energia creste la 1053 W/m².

Dublarea vitezei vantului conduce la multiplicare cu opt a puterii.

Nu poate fi convertita in energie utila toata energia vantului de la axul rortorului.

Folosind principii fizice, se poate arata ca eficienta teoretica maxima a puterii vantului este limitata la cca 59 %.

Aceasta limita este, de asemenea, numita coeficient de putere sau valoarea Cp.

Puterea electrica neta la iesirea unei turbine, P_elec, care tine seama de eficientele mecanica si electrica este data de:

P_el=(C_e AV³)/2

unde:

este densitatea aerului (kg/m³);

A-    este aria suprafetei rotorului (m²);

v - este viteza vantului (m/s).

C_e este rata eficientei electrice (a energiei electrice) (%).

Astazi, turbinele mari moderne sunt capabile sa realizeze o eficienta neta totala, Ce , de 42 % la 46 % in raport cu energia vantului neperturbat intr-un tub cu sectiune circulara a carui arie transversala este egala cu aria bruta a rotorului.

In tabelul de mai jos este prezentata variatia puterii diferitelor centrale eoliene in functie de viteza vantului.

1.6. Consideratii privind amplasarea centralelor in parcuri eoliene (densitatea centralelor)

Conform celor precizate la subcapitolele 1.5 si 1.6. locurile cele mai bune pentru amplasarea centralelor sunt:

in zonele inalte (de deal sau colinare) unde vitezele vanturilor sunt mai mari de 4 m/s si care beneficiaza si de efectul de uplift,

in apropierea localitatilor;

in zonele de coasta;

Modul de amplasare al acestora este dictat de distantele de apropiere intre turbine cat si intre turbine si obiectivele intersectate (cai ferate, linii electrice, drumuri etc).

Conform reglementarilor in viguare distanta minima de apropiere este:

D = H+L+3 (m)

unde

H = inaltimea turnului (m)

L = lungimea palei rotorului (m)

3 (m) = reprezinta rezerva de montaj.

Spre exemplu daca avem o turbina cu urmatoarele caracteristici:

- Diametru palelor - 90 m

- Inaltime - 80 m

Distanta minima de apropiere este de:

D = 80+45+3 =128 m

					Diametrul de 128m
					Turbina eoliana

In figura de mai sus este prezentat principiul de amplasare al centralelor eoliene.

In present indesirea centralelor se face pe baza unor programe de optimizare astfel incat sa se poate amplasa un numar cat mai mare de centrale pe suprafete date in functie de conditiile locale (existenta unor retele de utilitati, etc).

Legaturi electrice subterane (Privire din fata)

Fundatie (Privire laterala)

Turn

Nacela cu reductor si generator

Paletele rotorului

Inaltimea axului

Diametrul Rotorului

Aria maturata de palete

	Schema Turbinei Eoliene cu Ax Orizontal

1.7. Consideratii privind potentialul eolian al Romaniei

Conform capitolelor mai sus prezentate, luand in considerare toate zonele ce se preteaza pentru instalarea turbinelor eoliene, s-a estimate potentialul energetic eolian al Romaniei de aproximativ 14.000 MW-putere instalata ,care poate furniza o cantitate de energie de circa 23.000 GWh/an:

Acestea sunt defalcate pe zone astfel:

zona platou Marea Neagra -2000 MW si 4.500 GWh/an cu amplasamente de la 3-5 km si durata de 20 ani (viteza de 7 m/s;210 zile/an)-

Podisurile din Moldova (4,7m/s) si Dobrogea (climat bland cu 4-5 m/s)

Zona montana (climat sever-peste 1900m, viteza este de peste 10 m/s; intre 1400-1500 m sub 6 m/s)-peste 2000 km²

Daca se ia in calcul toata aceasta putere instalata si se considera ca

pentru un kWh energie electrica se consuma 0,36 kgcc, rezulta ca echivalentul potentialului (economia de combustibili fosili) este de 5,5 x 106 tcc/an.

Elemente tehnico-economice de exploatare- viteza(m/s) / energie(W/m²) din Romania