Caracteristicile componentelor mediului chimic

Caracteristicile componentelor mediului chimic

Prin interactiunea dintre biocenoza si suportul ei se formeaza mediul chimic. Starea mediului chimic este reflectata de compozitia chimica a solurilor, a bazinelor acvatice si chiar a atmosferei, astfel:

1.Aprovizionarea cu macroelemente (N, P, K etc.) este un parametru folosit in caracterizarea fertilitatii solului, dar si a troficitatii apei. Nivelul inregistrat de concentratia elementelor nutritive depinde de caracteristicile starii solide (complex argilo-humic, respectiv substrat), activitatea microorganismelor, curentii de adancime si migratia organismelor pe verticala etc. Se evalueaza atat concentratia absoluta a elementelor nutritive, cat si proportia lor relativa.

2.Reactia ionica sau pH-ul influenteaza direct accesibilitatea elementelor minerale pentru plante, devenind un factor ecologic si pentru animale numai la valori foarte indepartate de valoarea specifica mediului neutru ,valori care determina arsuri la nivelul tesuturilor. Modificarea pH-ului poate determina si mobilizarea unor ioni cu efecte toxice pentru majoritatea organismelor (aluminiu, plumb, mercur s.a.).

3.Chimismul apei se apreciaza prin numerosi indicatori, respectiv concentratii ale elementelor chimice. Caracteristicile generale, pentru apa - mediu de viata - sunt date de salinitate (concentratia de saruri solvite) si de concentratia de oxigen. Primul factor diferentiaza net biocenozele care populeaza apele dulci, respectiv salinele, fiind la randul sau determinat geologic si putin influentat ca dinamica de prezenta sau absenta comunitatilor vii. Concentratia de oxigen depinde, pe de alta parte, de ritmul dizolvarii din aer, dar si de prezenta algelor fotosintetizante. Asigurarea echilibrului intre intrarile si iesirile de oxigen este un factor cheie pentru mentinerea capacitatii de autoepurare a apelor din rauri, lacuri si a celor marine.

4.Compozitia atmosferei reflecta o stare departe de echilibru, in care oxigenul se mentine la concentratii foarte ridicate - 20.95%. Alte gaze sunt azotul (78%) si gazele rare (argon, hidrogen, kripton, xenon, neon heliu, radon), respectiv gaze compozite (dioxid de carbon, metan, amoniac, dioxid de sulf, oxizi de azot etc.). Rolul ecologic al azotului consta in diminuarea puterii de oxidare a aerului, in timp ce prezenta oxigenului permite eliberarea energiei necesare sustinerii proceselor vitale si proceselor ecologice prin respiratie (oxidare biochimica). Dioxidul de carbon constituie resursa de substanta pentru plante si factor al echilibrului termic la nivel planetar. Astfel, dioxidul de carbon face posibila mentinerea unei temperaturi mai mari la suprafata Pamantului si atenueaza amplitudinile termice diurne si sezoniere.